"The Banshees of Inisherin" e al patrulea lung-metraj scris si regizat de Martin McDonagh dupa "In Bruges", "Seven Psychopaths" si "Three Billboards Outside Ebbing, Missouri". Si la prima vedere s-ar incadra cam in acelasi ton de comedie neagra cu precedentele. Asta pana devine clar ca e ceva mai mult neagra si ceva mai putin comedie.
Undeva pe o insula fictiva, Inisherin, langa coasta Irlandei, pe la inceput de secol XX, doi prieteni de pahar, Colm si Padraic, intra brusc intr-un conflict. Motivul, Colm mai in varsta, si cu oarece talente de violonist, decide ca-si pierde prea mult din timpul ramas de trait in conversatii inutile iar ceea ce ramane in urma lui e nesemnificativ. Deci, scurt si fara explicatii, ii da de inteles amicului sau ca nu mai au ce discuta si ca are treaba cu o noua compozitie. Vestea e un adevarat soc pentru Padraic care e scos fara avertisment dintr-o rutina in care singurul "divertisment" de pe insula erau conversatiile de dupa-amiaza din crasma locala cu prietenul sau. Bulversat, Padraic incearca sa intoarca decizia lui Colm, dar se loveste de o stanca. Mai mult, ca sa-i demonstreze ca nu glumeste, Colm trece la amenintarea ca-si va taia cate un deget pentru fiecare tentativa de a fi abordat intr-o discutie. Situatia aparent comica initial, incet, incet escaladeaza si ajunge sa creeze un adevarat taifun care tulbura linistea minusculei comunitati locale.
Si "In Bruges" din ce-mi mai aduc aminte vag, cu aceiasi Colin Farrell si Brendan Gleeson in rolurile principale, avansa dinspre comedie spre drama, dar aici parca se intampla mai repede si mai dur. Asta chiar daca in prima parte actiunea pare sa scape uneori in niste lungimi destul de lente. Umorul nu se pierde, si e chiar bun, insa ajunge sa aiba un rol mai mult de tension relief, de care chiar e nevoie. Ca drama, "The Banshees of Inisherin" e un film mult mai complex decat pare in intriga rezumata mai sus. Sunt foarte multe idei care pot fi desprinse din ce ni se prezinta. De la ce riscuri poate crea o impartire stricta in alb si negru in viata cuiva, la dificultatea de a iesi dintr-o zona de confort si consecintele acesteia dar si a lipsei de intelegere pentru fenomen, si altele. Multitudinea asta de sensuri pare cumva in contrast cu un context foarte redus prin distributia sumara cat si prin izolarea geografica. Toata comunitatea locala care intra in interactiune cu cei doi protagonisti e limitata undeva la sub 10 personaje (+ 2 animale), dintre care mai prezente in actiune sunt de fapt doar sora lui Padraic si fiul politistului local, unde mai avem o alta mini-drama ca side-story. Dar cred ca tocmai contextul asta redus creeaza o oportunitate, asa incat fiecare caracter sa fie foarte atent lucrat si integrat in scenariu iar in final sa ai un tablou foarte bogat pentru un colt uitat de lume. La care vine un sfarsit tragic dar deschis, din cauza asta cumva dezamagitor. Culmea, insa, chiar si aici, daca vrei poti sa vezi ca lasa o minima speranta pentru un happy-end. Depinde care parte a paharului o preferi ;)
Rating: 4 out of 5
Postări
