Tin Man (2007)

Acum, nu foarte mult timp laudam mini-seriile SciFi channel (sau mai nou SyFy). Se pare ca le-am deochiat, sau mai bine zis am dat in sfarsit peste ceva care nici nu stiu daca merita sa-mi mai bat capul sa scriu la ora asta .. "Tin Man" (daca vede cineva filmul si are o explicatie solida pentru titlu by the way, astept un mesaj). Totusi ...

Totusi critica a fost relativ pozitiva daca te uiti pe la lista de premii si nominalizari (in special cele la Emmy). N-o sa stau sa le iau la rand acuma, si o sa le pun pe seama lipsei de alte optiuni poate in anul respectiv (pentru ca singurul Emmy efectiv luat a fost pt. machiaj). Singurul aspect care chiar merita apreciat dupa mine in tot filmul e povestea. Avem un fel de adaptare (care de fapt se transforma in "sequel" de la un punct) pentru Vrajitorul din Oz de Frank Baum. "Un fel de" inseamna "heavily adapted" aici, adica totul e plasat intr-un context ceva mai realist decat storyul original, si totodata personal mi-a parut si ceva mai matur. In plus, are suficienta complexitate cat sa se-ntinda pe trei parti cat are filmul. Cum probabil povestea clasica e cunoscuta n-o sa mai insist cu detalii. Trailerul o sa zica mai multe.

Din pacate insa, story-ul e cam nenorocit de regie (apropo de asta ma gandeam sa pun pe lista de vazut si varianta SciFi Channel pentru "Alice in Wonderland", dar considerand ca e acelasi individ cred o mai aman ...). Is multe parti pe care se putea insista mai mult si pe altele mai putin. Dupa mine, bucata de poveste care a iesit intr-adevar bine e mijlocul, partea a doua. As putea zice ca se apropie calitativ chiar de ante-penultimul Harry Potter, care e probabil cel mai dark din toata seria, si pe departe cel mai dens la capitolul incarcatura psihologica. Dar inca o data, similaritatea vine in special din poveste ... Pentru ca pe langa regia care schioapata mai avem si distributia ...

Singura chestie buna relativ la actori in filmul asta e ordinea enumerarii in trailer. Mai exact, exista doar doi care chiar joaca in film si astia sunt primii amintiti - Richard Dreyfuss si Alan Cumming. In rest e cam jale. Nu-s expert in arta dramatica si in general consider ca partea asta din ce scriu e pur subiectiva, undeva asa .. la o prima impresie. Dar aici ... daca o parte mai duc cat de cat rolul cumva cu scapari vizibile doar pe ici pe colo, de titulara pe afis = Zooey Deschanel, cu ochii ei albastri cu tot nu pot sa zic decat ca ori e varza aici, ori cum spunea cineva pe IMDb "was on drugs", ori a incercat o interpretare foarte pretentioasa in sensul de a scoate un personaj ceva mai aparte. Din pacate daca intentia a fost ultima varianta nu pot sa zic ca rezultatul e multumitor. Nici pe departe ...

Pe tehnic filmul e ok, cu exceptia efectelor care cu toate nominalizarile luate sincer nu mi se par de anul 2007, chit ca e o productie TV. Am vazut o gramada mai bune prin seriale mai vechi. Ca idee de final, eu astept sa vad pus pe ecran si altceva din acelasi univers. Pentru cine nu stie Frank Baum a scris ceva mai mult de o carte, dar de fiecare data numai asta a fost ecranizata. N-am citit nimic din restul deci nu stiu ce potential au, dar mai exista un autor. Il chema Alexander Volkov, si a trait in vechiul URSS pana prin '70, perioada in care a adaptat prima carte de Baum si a mai scris o serie de continuari. Am citit-o cred pe prima de multe ori cand eram mic. It's called "Urfin Joos & His Wooden Soldiers" in traducere aproximativa. Dupa mine consider ca e net superioara din pdv poveste la "Vrajitorul din Oz" si ca film ar fi extraordinara. Am avut ocazia sa vad anul asta un "trailer" bunisor (see below) pentru o animatie, care din pacate eu nu dau sanse sa mearga pana la un final considerand ca din ce info se pot gasi pe net pare a fi "one-man-effort". Dar cine stie ...

Rating: 3 out of 5 (cu greu ... for the story)

The Lincoln Lawyer (2011)

O sa fiu mai scurt azi - 1. nici nu am prea multe de scris despre "The Lincoln Lawyer" 2. evident the eternal "time tends to be = 0" . Deci, avem un thriller, care e ecranizare dupa o carte, care carte eu n-am citit-o, dar care cred ca e mai buna decat filmul ...

Nu e un film prost, dar cred ca se putea mult mai bine. Si din cauza asta partea cea mai buna ramane probabil cea care vine direct din carte = the story. Avem un avocat divortat (a carui fosta sotie lucreaza la procuratura) care foloseste un Lincoln pe post de birou, de unde si titlul filmului. Adica, mai toata ziua se invarte dintr-un cap al orasului in celalalt tratand cu diversii clienti inchisi la o sectie de politie sau alta, sau chiar primind "audiente" pe drumul dintre. Intr-o buna zi primeste o cerere de reprezentare in mod expres, de la un tip acuzat ca a snopit in bataie o dama de companie. Cum individul e un fiu de bani gata dispus sa plateasca un onorariu de nu stiu cate zeci de ori mai mare decat clientii obisnuiti, cazul se accepta chit ca interesul anume fata de el, ii pare destul de ciudat "avocatului mobil". In plus, inculpatul pare a avea initial o poveste oarecum trasa de coada dar plauzibila sustinand ferm chiar intre 4 ochi cu aparatorul ca e complet nevinovat, iar fata si-a ars de buna voie o mama de bataie sora cu moartea ca sa stoarca bani de la el. De aici mai departe, daca mai zic mai multe stric tot farmecul. Filmul are doua twisturi majore (ma rog .. sau ar putea fi majore ...), iar primul vine fix dupa ce-i mai sus (al doilea e evident la coada).

Nu prea mai am multe de zis in rest legat de film. Regia nu prea il ajuta, iar primul twist de care ziceam ar putea fi mai putin evident drept concluzie = sa te lase un pic mai in plop macar inca o perioada. O sa raman criptic si o sa zic numai ca din punctul respectiv pana in final relatia aparator - aparat se schimba consistent fata de una normala. Iar motivul nu e doar ce e usor de intuit si ce vezi in trailer, anume ca "nevinovatul" nu-i chiar asa inocent.

Distributia e ok. In rol titular il avem pe Matthew McConaughey, dar probabil cel mai buna interpretare e cea a inculpatului = Ryan Phillipe. A, si sa nu uit o prezenta placuta oricand (at least for me :-p) - Marisa Tomei. Nu am ce sa comentez despre alte aspecte cum ar fi imagine, montaj, sunet, etc pentru ca totul e destul de "plain simple". Ca idee generala, impresia care mi-a lasat-o e de "too american" = totul se rezolva parca prea ok in final iar povestea care in sine daca o pui pe hartie (si probabil in carte asa e) e destul de incalcita si cu potential de mai mult "depth", in prezentarea on screen ajunge cam prea cursiva ca desfasurare fara sa-ti solicite cine stie ce neuronii.

Rating: 3 out of 5

Ninja Assassin (2009)

Am stat si m-am gandit un pic la cat sa evaluez "Ninja Assassin" (desi probabil asta conteaza cel mai putin din toata intrarea). Pana la urma m-am mai temperat si am optat pentru ce scrie in coada (sau o sa scrie ca inca n-am ajuns acolo) din motiv sa nu se creada ca-s beat daca dau mai mult. Desi tot s-ar putea sa se intample daca stau si ma gandesc ce film am avut data trecuta in vizor. Dar sa faci o comparatie aici pentru ca e vorba de doua filme e ca si cum ai pune Mona Lisa in balanta cu turnul Eiffel din motiv ca-s amandoua in Paris. Pe de alta parte e a doua oara in ultima perioada cand am o parere diametral opusa fata de IMDb si de critica. Let's see why ...

"Ninja Assassin" e un film de actiune inainte de orice altceva. Unii se plang ca ar avea prea putina altii ca prea multa. Pentru mine a fost perfect. Mai ales ca are o poveste, cat o fi ea de simpla, melancolica, cu gauri, iar prea lunga sau pana la complet invizibila pentru parte din critica. Din nou si la partea asta fost cat se poate de ok (pentru un film de actiune). Mai avem si ceva ce aduce greutate pentru orice action movie in care apare si e exploatat suficient (dar iar probabil critica a fost destul de chioara ca sa vada) - un conflict one-to-one = the ultimate good guy (cel putin de la un punct) vs. the ultimate bad guy. O sa mai revin la asta, hai sa le iau totusi pe rand.

I. The story: am inceput asa ca sa dau un sens la ce urmeaza, ceea ce se intampla si in film si dupa mine si reuseste. Filmul incepe cu un ninja care curata o camera intreaga de membrii unei bande din yakuza a la o scena de Tarantino. Dupa care vine contextul - si anume ni se prezinta in flashbackuri secvente din viata unui ninja antrenat de mic de un clan de asasini specializat cu pregatirea de copii orfani pentru o "cariera" in domeniul asta. Toata povestea asta, care e un pic mai complexa decat antrenamentul lui Van Damme din "BloodSport", merge in paralel cu actiunea din prezent plasata in Berlin unde o agenta Europol cu prea mult timp liber nu prea are ce face si isi gaseste de lucru investigand o serie de asasinate petrecute de-a lungul timpului. Iar din vaga documentatie existenta par a avea aceeasi grupare ca executant, platita cu acelasi tarif ... din evul mediu incoace. Evident teoria cu clanuri de asasini ninja pare putin credibila superiorului direct care totusi da frau liber investigatiei. Si incet incet lucrurile incep sa se complice, mai ales din momentul in care firul asta de actiune se intalneste cu celalalt = povestea in flashbackuri cu viata tanarului ninja ajunge in prezent. Singura chestie care o mai zic din story e ca din motive pe care le descoperi daca vezi filmul, ultimul flashback se termina cu despartirea violenta de clan a respectivului ninja, care ajunge sa fie "the ultimate good guy" amintit mai sus, si implicit are loc si ruptura (la propriu) relatiilor cu seful clanului care ajunge in pozitia de "ultimate bad guy". Din doua trei pareri pe care am avut timp sa le citesc in jumatea de ora care mi-am permis-o ca sa vad unde-i problema cu ratingul de pe IMDb o parte ar fi ca e prea mult story si prea subtire ca suport pentru scene de actiune chioara. Nu vreau sa incep sa insir aici filme de actiune cu story subtire ca exemplu comparativ ca nu mai termin. Sunt gauri in script dar ce-i mai sus e departe de a fi tot ce ti se ofera ca poveste. Si ai totusi o poveste coerenta orice ar zice cine ar zice pentru care iti trebuie mai mult de cinci randuri s-o insiri. Si e bine ca e, pentru ca dintr-un film de actiune daca ramai cu ceva in minte dupa mai mult de un an cu asta ramai, cu asta si cu ...

II. The Conflict: "Die Hard" n-are practic nici sfertul sfertului din storyul de aici pana la urma si e o capodopera pe genul action movie. Dar asta e un caz particular. De ce ? Unu la mana, pentru ca are un context restrans de desfasurare care permite spectatorului sa fie mai captat ca in alte cazuri de ce se intampla. Doi la mana, ai un conflict intre un caracter pozitiv principal si unul negativ, care conflict e favorizat de minune de contextul restrans care il face sa fie si mai intens. Ei, in "Ninja Assassin" n-avem context restrans, dar avem conflict. Si asa cum din "Die Hard" il tii minte pe Gruber (sau in orice caz daca nu si numele pe the evil guy who "hijacked" Nakatomi Tower), din "Kill Bill" pe Bill, din "Speed" pe .. Dennis Hopper ( iar imi scapa numele personajului, cu Bill a fost simplu :) ) asa si aici il ai pe seful de clan. Nu e insa suficient sa ai doua personaje principale, mai trebuie sa fie si conturate cat de bine posibil, si in special cel negativ - pentru ca impactul mai mare pentru spectator din partea aia vine. Probabil "Ninja Assassin" nu-i chiar the ultimate masterpiece aici dar oricum face o treaba mai mult decat decenta pe partea asta. Care parte e sustinuta si pe care se pluseaza tocmai prin storyul ala considerat inutil de unii.

III. The Action: Tipul care joaca rolul principal pozitiv, Rain, din ce-am inteles ar fi dansator profesionist cu gramezi de spectacole si o gramada de succes prin Asia. Probabil asa se explica si coregrafia scenelor de lupta care nu stiu cat de realiste or fi ca tehnica de arte martiale dar un lucru e sigur: arata demential. Mare parte e intr-adevar ca un dans. Unde mai pui si ca arma folosita frecvent (nu stiu numele exact, ceva apropiat de kunai-ul cu lant al lui Scorpion din Mortal Kombat) nu e chiar asa des vazuta in filme de gen si adauga un plus mare la nota de "impresie artistica". Probabil asta e si motivul din care in ciuda violentei si excesului de sange (filmul e clar rated 18+) e cred unul din putinele cazuri in care pot sa zic ca e tolerabil fara sa dezguste (desi clar putea fi redusa partea asta).

Am scris destul de partile bune. Exista si puncte proaste. Da, cum am scris si mai sus scenariul are bucati care pot fi clar imbunatatite. La fel si actorii. Cu exceptia celor trei care sunt titulari (si chiar si aici cu ceva rateuri), in rest parca ar fi adunati de pe strada. In plus, partea cea mai naspa de altfel, e ca pare complet nenatural sa auzi toti japonezii vorbind in engleza. Totusi, exista si ceva "bun" derivat din toate astea, cel putin pentru mine :) Remember "Commando" cu gramada de replici de duh intre Schwarzenegger si partenera de actiune care erau atat de departe duse ca aveai la un moment dat senzatia ca nu tin de un script prost si nici de acting exagerat ci ca au fost puse anume ca sa te pufneasca rasul. Ei, nu-i chiar acelasi nivel aici, dar ai momente in care parca simti ca "Ninja Assassin" aduce un tribut scenaristilor de la "Commando". Which again, for me is funny :), not bad at all. Ca idee de final pot sa spun ca James McTeigue ("V for Vendetta") a reusit dupa mine sa scoata ceva care combina ce-i mai bun din "Crying Freeman" cu Mark Dacascos si "The Hunted" cu Cristopher Lambert, alte doua filme probabil destul de vechi si obscure dar la fel de subevaluate.

Rating: 4 out of 5

Blood Simple. (1984)

Am vazut atatea filme care au un subiect oarecum similar cu asta despre care scriu, ca sincer nici nu mai stiam daca nu intra cumva printre ele. Deci am stat un pic pe ganduri inainte sa-l vad pentru ca desi am o serie de filme pe care stiu sigur ca le-am trecut pe raboj dar nu mi le mai amintesc, incerc totusi sa le evit si sa vad ceva complet nou de obicei cand se intampla sa am de ales. Evident din lipsa de timp. Pana la urma parca totusi nu vazusem primul film regizat de Coen Brothers. Asa ca desi mai aveam si alta optiune mai noua am zis hai ... sa ma risc cu "Blood Simple" care e aproape de-o varsta cu mine. Nu pot sa zic ca regret ( poate doar ora de vizionare :) )

Subiectul similar de care ziceam suna a ceva de genul : in primul rand avem un orasel american din ala uitat de lume cu numarul populatiei pe undeva probabil pe la 4 cifre (sau cel putin asta e impresia creata; in "Blood Simple" cel putin nu se zice foarte clar ce localizare geografica avem, in afara de stat : Texas .. sau mi-o fi scapat mie). Numarul doi, avem un bar in oraselul respectiv, sau mai exact un patron de bar (sau daca nu e patron de bar - aici e - e alt individ nu foarte dus pe la biserica care dispune de ceva avere comparativ cu restul populatiei coabitante). Numarul trei, individul are o nevasta (mai tanara si care arata bine) cu care nu prea se mai intelege, sau daca se intelege e oricum paranoic de gelos si ar pune-o sub lacat intr-o cusca. Numarul patru, in tot contextul asta mai apare alt individ care face ce face si se incurca cu obiectul de pret de mai sus (= nevasta, daca nu-i clar). Numarul cinci, cineva plateste pe cineva (nu neaparat din cei trei) sa omoare pe cineva, si de aici incepe sa se complice tot subiectul. Ar mai fi de zis, ca pentru un procent variabil (intre 40 si 99 %) din personajele implicate in story, nivelul de IQ e proportional cu dimensiunile comunei ... scuze, orasului unde are loc actiunea. Ei, tot contextul asta, cu ceva variatii, l-am mai vazut in "Red Rock West", in "U-Turn" si cred ca si in alte titluri, si evident in "Blood Simple."

N-o sa mai particularizez acum sablonul de mai sus pentru filmul de fata, se pliaza aproape perfect. In special partea cu IQ-ul, desi nu e evidenta din start. Ce pot sa mai zic fara sa dau prea mult e ca dureaza un pic pana se "aseaza" tot contextul asta, dar de pe la numarul 5. incolo filmul devine destul de alert, ba chiar mai mult. Initial ai impresia ca tinde spre comedie (si de fapt si de drept poti sa zici ca este, dar una neagra). Ai parte de umorul de situatie tipic pentru Coen brothers (vezi "Burn After Reading" spre exemplu), care face ca prima parte din film sa fie destul de relaxata ca sa zic asa pentru privitor. Ceea ce nu face decat sa amplifice efectul la ce urmeaza. Iar ce urmeaza porneste de la o scena care mie mi s-a parut extrem de dura si greu de digerat (desi pot sa zic ca dupa film, la un quick look, am fost surprins sa nu vad cine stie ce reactii la care ma asteptam pe boardurile de pe IMDb). N-o sa zic decat ca daca ai vasut "Casino" de Scorsese stii la ce sa te astepti pentru ca ai ceva similar ca nivel de duritate si acolo. Pentru mine aia, probabil si datorita varstei cand am vazut filmul, ramane una din cele mai dure scene ever seen, pentru ca e dusa la un extrem care nu iese din granitele realului (de ex. ce vezi in "Saw" e irealist, ceea ce taie cam 70%-80% din efect). In fine, revenind ... asta ar fi dupa mine partea proasta din film = nu mi-a picat prea bine, dar trebuie sa recunosc ca e necesara pentru ce urmeaza. Ce urmeaza pleaca de aici, si chit ca pastreaza un umor subtil rezultat din cat de zdravene la cap is personajele, vine cu o doza de tensiune care tot creste creste pana la punctul maxim din final (de asta ce ziceam in start, ora 1 noaptea de vazut probabil nu-i cea mai potrivita). Are ceva de Hitchcock in el, si probabil nu intamplator il si citeaza. Deci ca sa fiu mai clar, prin modul in care evolueaza actiunea filmul devine (cel putin pentru mine) mai scary decat un horror, si asta fix din cauza care o ziceam mai sus = violenta si situatiile sunt relativ credibile sau mai bine zis posibile (credibile is mai mult la nivelul unei comedii de Caragiale).

Filmul are o imagine superba. Am fost surprins sa vad ca in spatele camerei a fost Barry Sonnenfeld de care habar n-aveam ca a activat si pe partea asta in cariera. Tipul e probabil cel mai cunoscut pentru regie ("Men in Black" 1 si 2), dar sincer cred mai bine ramanea la camera de filmat. Ai o variatie de cadre + unghiuri care se potrivesc de minune cu cat de "incarcata" sa zicem devine atmosfera. Ceva similar cred ca am mai vazut doar prin "Shining", dar nu mai tin bine minte. Coloana sonora e iar perfecta pentru context, si sincer sa fiu cred ca am inceput sa-l apreciez pe Carter Burwell exclusiv pentru colaborarile cu Coen Brothers (dupa "True Grit" si cel de fata), pentru ca in rest nu mi se pare ca intra in prima linie de compozitori (= Mansell, Zimmer, etc) ...

Ce e insa partea cea mai de apreciat e montajul + regia + scenariul; e inca un exemplu, desi e primul cronologic ca pe ce scrie Coen in astea 3 locuri si iese de la Hollywood merita 80% sigur timpul (ar mai fi un vreo 20% cu mult prea apreciatul "No Country for Old Men", "O Brother Where Art Thou", si sper sa fie doar atat ca sa nu strice evaluarea :) ). Ceea ce ziceam mai sus vis-a-vis de tensiunea creata e in cea mai mare parte cauza montajului si regiei (iar scenariul aduce partea de umor care e mai mult decat necesara ca sa nu sara limita cu restul). Chit ca o bucata de film mi s-a parut totusi un pic peste limita, in final nu pot decat sa apreciez ca rezultatul e fix ceea ce isi propune sa fie, si din fericire pentru privitor isi propune un nivel destul de ridicat in comparatie cu ce ai ocazia sa vezi in mod curent.

Rating: 4 out of 5