The Happening (2008)

Nu pot sa zic ca ma asteptam la prea mult. Pe de alta parte de prin '99 cand am vazut "The Sixth Sense", tot in regia M. Night Shyamalan, tot astept sa vad ceva la acelasi nivel. Cu fiecare nou film insa care are acelasi nume in dreptul director si writer, devin din ce in ce mai convins ca n-o sa am ocazia. "The Sixth Sense" pe langa faptul ca e unul din filmele de top care le-am vazut in cati an am, e in acelasi moment si singurul caz in care finalul a fost atat de neasteptat incat imi aduc aminte si acum, ca m-am prins de idee, desi evidenta, abia la vreo doua minute dupa ce am iesit din sala de cinema cand l-am vazut prima data. Filmele care au urmat din punctul meu de vedere, cum am zis, merg din mai rau spre mai jalnic, in ciuda faptului ca Shyamalan a incercat sa-si impuna o amprenta personala bazata pe o combinatie de supranatural cu scarry ce intervine in viata obisnuita, idee ce are un potential destul de mare.

S-o luam la rand. "The Sixth Sense" cred ca il stie mai toata lumea si a fost practic filmul ce l-a scos din anonimat pe Shyamalan. Chiar daca inainte de asta nu mai are decat unul sau doua la activ, cred ca fara "Al Saselea Simt", productiile urmatoare n-ar mai fi avut nici pe departe atata priza cat au avut (efect care incepe sa se diminueze din ce in ce mai mult). A urmat "Unbreakable". Un film bun, cu o viziune cat se poate de originala asupra temei de superhero/supervillain dar fara a fi extraordinar. Dupa asta "Signs" care incepe si merge bine pana pe la jumatate, dupa care "misterul" se evapora intr-o invazie extraterestra evident neprietenoasa ce din nou nu aduce nimic iesit din comun. A urmat "The Village", ceva mai bun zic eu decat "Signs" dar foarte previzibil de la un punct desi probabil nu asta s-ar fi dorit. Ultimul film semnat M. Night Shyamalan inainte de "The Happening" a fost "Lady in the Water". Desi, pana la cel curent, din cate stiu (si zice si IMDb-ul) a fost considerat ca fiind cel mai slab din toate, personal nu-l vad mai jos decat "Signs" in ciuda povestii cam prea ciudate, ba chiar poate din cauza asta. Si asa, incet incet, am ajuns la "Razbunarea Clorofilei" ... pardon, "The Happening".

Ironia de mai sus e in acelasi ton cu filmul, si in acelasi timp dezvaluie destul din subiect ca sa-l mai dezvolt in plus. Filmul e pur si simplu o gluma. Nu stiu cat de buna sau de proasta, dar serios vorbind sunt puncte in care pare o parodie la el insusi. Mark Wahlberg in rolul principal si nu numai el, pare luat temporar de pe platoul de filmare vecin si pus sa-si joace partitura. E absolut hilar in cateva scene. Hai sa nu mai insist pe aspectele negative totusi. Sunt cateva puncte bune. In primul rand ideea. Atat. Scenariul nu straluceste. In al doilea rand combinatia de supranatural cu scarry de care ziceam pe undeva mai sus, in mod incredibil (chiar supranatural as putea zice), reuseste = ceva senzatie (in ciuda ilaritatii) de supranatural e, iar cel putin o serie de scene dinspre partea de final, desi cam iesite din context, sunt destul de macabre (credit aici pentru operator in special). Coloana sonora de James Newton Howard ar fi un alt plus, desi nu se apropie nici pe departe din cea din "The Dark Night" in colaborare cu Hans Zimmer.

Cam asta ar fi de zis. Mai mult n-as avea decat critici probabil. In ciuda acestora, pot totusi sa zic ca pana la urma, ca si restul filmelor amintite, are ceva aparte (s-ar putea sa fie chiar senzatia de parodie neintentionata), ce te face totusi sa-l urmaresti cap coada, poate poate ceva se-ntampla. Ceva ce insa nu s-a prea mai intamplat de la "The Sixth Sense" incoace, film care, din pacate pentru regizor, ramane totusi, pe langa succesul care l-a scos in fata si un etalon pe langa care restul filmelor sunt mai jos. Daca n-ar fi fost "The Sixth Sense", foarte posibil ca "The Happening" si celelalte, sa-mi fi parut mie si nu numai, ceva mai sus calitativ, dar asa, invariabil, nu pot sa nu fac o comparatie, mai ales ca toate se bazeaza pe o atmosfera relativ similara.

Rating: 3 out of 5

Awake (2007)

Filmul porneste (la propriu) de la ideea ca in timpul unei anestezii generale, exista cazuri in care pacientul ramane constient de ce se intampla in jurul sau, dar incapabil de a se misca. Habar nu am cat de bine am reprodus ideea exprimata in primele secvente ale filmului, sau daca e "pe bune" sau nu. Nici n-am pregatire de specialitate, si nici n-am trecut vreodata printr-o anestezie generala. Am trecut in schimb in data de 16 septembrie 1996 in jurul orei 0:30 printr-o rahianestezie pentru o operatie (banala cik..) de apendicita, anestezie ce are efect cam de la muschiul diafragma in jos (nu-s 100% sigur ca e general, dar din cate mai stiu cam asa e, iar in ce ma priveste pe mine asa a fost, pana la un punct cel putin..). Asta inseamna ca pe parcursul operatiei esti constient (si poti deveni chiar "foarte" constient tot de la un punct, mai ales daca toata istoria tine mai mult decat e cazul..). Ma rog, asta-i un blog de film pana la urma si nu de povesti de zis la nepoti, deci ideea la care vroiam sa ajung e ca filmul poate nu-i chiar 100% recomandat pentru cine a trecut, treaz, printr-o interventie chirurgicala si n-are amintiri tocmai placute ( in ce ma priveste s-au "cicatrizat" acu' ceva timp totusi :) ).

Daca facem abstractie de cazul de exceptie enuntat mai sus, filmul e un thriller chiar bun, cu o desfasurare destul de rapida, care te tine in priza. Personal am o teorie referitor la partea asta: daca reusesti sa vezi un film cap-coada fara sa te uiti la ceas macar o data (in conditiile in care nu tre' sa ajungi nush unde dupa ce se termina), sau sa-ti intrerupi vizionarea din alt motiv voluntar (= exclus mobil care suna & stuff), filmul intra in categoria mentionata (aia cu priza, daca nu e clar). In general cazurile astea devin din ce in ce mai rare in ce ma priveste (si da, chiar si la cinema ajung des sa ma holbez la ceas macar o data sa vad cat mai am pana incep sa casc daca nu o fac deja). Oki, gata cu paranteza. "Awake" are o desfasurare destul de previzibila pana la un moment dat, ceea ce nu face insa sa-ti pierzi interesul. E genul ala de sentiment de satisfactie: "aha!, stiam ca asta urmeaza", dar pana la care nu esti 100% sigur ca intr-adevar - asta - urmeaza, si astepti totusi sa vezi ca asa e.

Referitor la subiect o sa fac fix pe dos fata de data trecuta si, revenind la normal :), n-o sa zic nimic (inceputul care l-am pomenit e suficient). Totusi, despre ce spuneam mai sus - partea cu previzibil, un exemplu ar fi un exercitiu de imaginatie asupra momentului in care inima pentru transplant devine disponibila, ca distanta in timp fata de casatorie, si mai sunt si altele (..evident, n-a inteles nimeni nik din fraza asta daca n-a vazut filmul, so .. nevermind). Oricum, n-ai sanse sa te prinzi chiar de cum decurge tot filmul, chiar daca la anumite momente crezi ca stii ce urmeaza. In primul rand, iar asta e un spoiler mare la capitolul subiect, titlul... e pe jumatate. In sensul ca te astepti sa mai urmeze totusi ceva si dupa starea de "awakeness", dar... - si dupa "dar" ar fi macar doua variante de continuare :-p asa ca n-am zis chiar tot.

Filmul nu iese prea tare in evidenta la imagine dar are un montaj bun. Atat video cat si audio. Iar pe audio mai e si coloana sonora, care nu ca ar fi cine stie ce, dar se pliaza foarte bine pe atmosfera. Distributia include nume destul de cunoscute: Hayden Christensen, Jessica Alba, Lena Olin, Terrence Howard, si mai sunt (astea ar fi rolurile mai importante). Despre primul amintit, nu mai e chiar asa de lemn ca in Jumper, dar parca tot rolul din "Star Wars" a fost mai bun (contrar a ce zice toata lumea = dezastru acolo; parca am mai zis asta si cand am scris despre "Jumper"...).

Concluzia e ca pana la urma e un thriller ceva mai bun decat ce am vazut in materie de gen in ultima vreme (= anul asta), si nici nu abunda in violenta gratuita (partea aia cu nerecomandat din start e exclusiv pentru categoria mentionata, din anumite puncte de vedere care n-are sens sa le detaliez aici = filmul nu e bloody, e vorba doar de context). In plus, chiar daca din pdv al personajului principal din film poate nu e chiar o idee foarte noua (ceva oarecum similar si chiar mai bun calitativ relativ la scenariu se intalneste in "Invisible" de data relativ recenta), filmul pana la urma e totusi destul de original, mai ales prin final, in peisajul thrillerelor care au aparut in ultimii doi-trei ani.

Rating: 4 out of 5

Ashes of Time (1994)

Fara nici o legatura cu olimpiada de la Beijing, raman in zona asiatica si saptamana asta cu o productie pur-sange chineza din 1994. Sunt pe deplin convins ca in cazul in care "audienta" (nu gasesc alt termen la ora asta...), si asa "imensa" (iar ghilimele... na', daca ma-ncapatanez sa nu-mi fac reclama), care imi mai citeste blogul din cand in cand, a reusit sa treaca de poster, cu oarece indoieli probabil, dupa prima propozitie e posibil sa se fi clarificat si sa fi renuntat complet la ce urmeaza. Eu.. continui ! (paranteza: am nervi, e tarziu, mi-e somn si ma doare si-un picior de la entorsa care-am facut-o ieri noapte ... don't ask ... so, cu scuzele de rigoare si cu incercari de abtinere de la sarcasmul caracteristic din perioadele semidepresive... continui)

Filmul e din '94. Cum am ajuns la el ? Am vazut un trailer la varianta redux ce a iesit sau tre' sa iasa anul curent ( redux = un soi de director's cut = remake facut de regizor propriului film dupa ceva ani de la lansare prin schimbarea montajului in special = adaugare, stergere, inversare scene, sound, reprelucrare pelicula, etc = crek am zis destule si sper ca nu prostii). Trailerul respectiv m-a izbit cu un fond sonor care mi-a adus aminte foarte vag de o bucata de film cu o coloana sonora foarte faina din care vazusem candva loooong ago o bucatica (probabil prin '96 - '97 ). So, am facut ce-am facut si am facut rost de film. Nu de redux (care nush daca a aparut) ci de cel original.

Ce pot sa zic clar si sigur dupa ce am vazut filmul e ca ori mi-aduc aminte din alta parte de coloana sonora (care-mi suna nush de ce destul de apropiata de Morricone in westernurile lui Sergio Leone), ori motivul pentru care nu-mi prea aduc aminte de altceva e ... ca nu prea am ce. Este probabil unul din filmele cele mai greu de urmarit din perspectiva subiectului care le-am vazut vreodata. Trebuie sa marturisesc ca n-am auzit pana acum de Wong Kar Wai - regizorul, iar dupa ce am vazut filmul n-am rezistat (ranit in orgoliu de pagina lipsa din cultura generala cinematografica care ma mandresc nevoie mare c-o am) sa n-arunc un ochi pe IMDb. Se pare ca acest Wong Kar Wai ar fi unul din cei mai importanti regizori chinezi, cel putin din prisma premiilor (ceea ce mai pune un pic de sare pe orgoliul ala ranit mai devreme). Da' sa ma intorc de unde am plecat, si sa fac legatura cu unde am ajuns (parca m-am molipsit din film...). Citat din mini-biografia de pe IMDb: "Does not use detailed scripts for his films." Aha, oki, atunci se explica de ce naiba subiectul e atat de greu de urmarit, la prima (sau prima si jumatate...) vizionare. Alt citat: "Never went to a film school." Asta nu mai are legatura cu subiectul semi-haotic. Nici nu mai pune sare pe orgoliul ala ranit (vorba vine...) Infige de-a dreptul un cutit (care se cheama amestec de oftica si regrete) si il rasuceste zdravan (si aici nu mai e "vorba vine"). Da' asta e alta poveste... Revenim.

In ce ma priveste, subiectul e principalul aspect care conteaza la un film. Si cum am zis in cazul de fata, nu ca nu exista sau e prost, e pur si simplu ... alandala. Cateodata ai impresia ca vezi pasaje de la coada la cap. In alte momente iti confirmi vorba aia care zicea ceva de genu': toti chinezii arata la fel, ca si noi pentru ei. In definitiv, pana aproape de final - daca nu ai mai vazut filmul recent, prima data ai sanse mari sa nu intelegi mare lucru (asta daca rezisti, la stilul de desfasurare pana la capat). Parca ar fi un film de David Lynch, dar de cu totul o alta factura, nu una morbida (cine a vazut de ex "Lost Highway" sau "Inland Empire" - acolo chiar n-am rezistat la haosul in care ajunge, intelege ce vreau sa zic) Deci, cu toate astea, care suna rau, iar pentru mine care pun scriptul pe treapta cea mai de sus suna catastrofal, filmul de fata e exceptia de la regula. In primul rand, ca sa nu pierd comparatia de mai devreme, spre deosebire de Lynch care are sanse mari sa-ti provoace o senzatie de greata amestecata chiar cu frica ce te indeparteaza, filmul de fata te face sa vrei sa-l mai vezi o data. Finalul ceva mai coerent ca restul care rezolva un pic din neclaritati, e punctul declansator pentru un foarte posibil efect de "drog" cred. As zice chiar ca e a naibii de bine gandit. Dupa genericul de final ramai cu impresia ca ai vazut un film bun, in mod absurd avand in vedere ca pe la mijloc e posibil sa ai tendinta sa-l lasi balta. Daca il vezi a doua oara exista sanse sa-ti mai dezlegi cateva chestii care nu le-ai inteles, dar nu toate si s-ar putea candva (nu imediat) sa vrei sa-l mai vezi o data. Si tot asa...

Dar... finalul e dupa cum am zis un punct declansator si atat. In primul rand cum ajungi la final ?, daca ajungi... Filmul e o adevarata opera de arta in sine. Chiar daca ai sanse sa fii frustrat ca ai pierdut subiectul din prima jumatate de ora, imaginea si coloana sonora te poarta mai departe. In ciuda calitatii slabe a peliculei (sper ca reduxul o sa rezolve ceva la partea asta, cumva) partea vizuala, in ciuda anului de productie e absolut superba. E vorba de imagine, nu de efecte, care sunt si ele acolo, si arata bine pentru '94, dar inca o data e vorbe de imagine. Umbre, cadraj, unghiuri de filmare, tot. Am profitat de vizita pe IMDb de care ziceam sa vad cine semneaza imaginea (si rana aia imaginara din orgoliul meu s-a acoperit instant). Din prima jumatate de ora mi s-a parut ca vizual are ceva in comun cu "Hero". "Hero" e un film nominalizat la Oscar de prin 2002 pe care il consider probabil cea mai buna productie chineza sau chiar asiatica care am vazut-o vreodata, in ciuda faptului ca pentru unii poate parea cam pueril (poate ar trebui sa revad "Cei sapte samurai" sau alte cateva filme de Kurosawa ca sa-mi schimb parerea). "Hero" e regizat, iar ca o parere personala, de cred cel mai bun regizor chinez actual - Zhang Yimou. Ca o nota de subsol, cel mai titrat regizor chinez al ultimilor ani si anume Ang Lee, mi s-a parut totdeauna mult supraevaluat ("Crouching Tiger, Hidden Dragon" putea fi mult mai bun, "Brokeback Mountain" no comment - slava Domnului ca a luat "Crash" Oscarul anul ala ca altfel crek imi pierdeam complet interesul - si era mai bine..., iar "Hulk" primul, a fost atat de varza, de slab, de mov, de... whatever). Ma rog toata paranteza asta care a devenit mai lunga decat era cazul e cam marea parte in materie de cunostinte despre cinema-ul chinez care o am (nu, nu mananc filme de kung fu pe paine), deci aprecierile au o baza oarecum limitata. Revenind iar de unde am plecat, ziceam ca am simtit ceva comun intre "Ashes of Time" si "Hero" = imaginea. E semnata de aceeasi persoana - Cristopher Doyle, un australian, care crek e stabilit prin orient ca vad ca are ceva filme produse acolo la activ. Chiar daca e cred, sub "Hero", da' s-ar putea sa fie calitatea peliculei de vina aici, te tine prins - impreuna cu soundul parca furat de la Morricone, cel putin pe mine m-a tinut.

O sa revin, ca o nota de final, inca o data la subiect. Si o sa continui ideea de exceptie de la regula povestind extrem de scurt de data asta despre ce e vorba. Motivul e ca in cazul in care cineva citeste randurile astea si reuseste sa vada si filmul dupa (am impresia ca sansele sa se-ntample simultan astea doua evenimente ar da' un nou sens stiintei probabilitatilor), sa fenteze senzatia care ti-o lasa la final ca mai trebuie sa-l vezi o data (chestie care eu o s-o fac poate cand o sa apuc redux-ul). So, spoilers ahead...

Deci, subiectul s-ar putea rezuma extrem de scurt, in mare, la sintagma: "amintiri aleatoare din viata unui mercenar ratat", dar la cat de interpretabil e filmul, in afara de mercenar cam toate cuvintele sunt relative (de fapt daca stau bine si ma gandesc, chiar toate...). Mai clar, personajul central al filmului e un mercenar ce a ales sa-si traiasca viata in pustiu, in urma unei puternice deziluzii sentimentale, fosta sa iubita casatorindu-se cu fratele sau, saturandu-se sa-l mai astepte sa renunte la viata de razboinic. Filmul urmeaza o linie... franta... cerc... serpuita... in fine... un p
arcurs presarat cu diverse intalniri pe care le are respectivul personaj cu alti mercenari pe care ii angajeaza in slujba sa, sau cu diversi clienti ce ii solicita serviciile. Ai impresia pana la urma ca totul se leaga desi nu prea stii cum. E posibil ca si ce-am spus pana acum sa fie inteles gresit. Mai departe ... Unul din personajele ce-si fac aparitia in viata mercenarului de care ziceam, numit cel mai bun prieten al sau pe nume Huang, ii face cate o vizita in fiecare an, aducandu-i vesti despre femeia pe care o lasase in urma. "Uita" insa sa ii mentioneze ca aceasta inca simte ceva pentru el. "Uita" pentru ca intre timp, Huang, in particular un fel de Don Juan al estului indepartat, care frange multe inimi altora fara remuscari pe parcursul filmului, incepuse sa tina la fosta iubita a mercenarului cinic si sictirit de tot ce-l inconjoara. N-o sa dezvolt mai mult pentru ca deja e mai mult decat in mod normal. Poate suna a telenovela, da' cel putin la o prima vizionare nu ai senzatia asta. Oricum, habar nu am sincer, daca tot ce-am zis e corect sau nu + altele de care sunt si mai nesigur. Filmul necesita atentie mare, pentru a deslusi itele astea care in final par banale, si cateodata nici asta nu ajunge.

Ar mai fi de zis destule. Sunt prezente o gramada de pasaje mai mult decat metaforice legate de Yin-Yang, mitul samuraiului orb si altele, care innoada filmul si mai tare. Ma rog, pana la redux, daca o sa am timp sa-l vad, cam asta asta ar fi in mare cu ce-am ramas eu... (cu accent pe ...)

Rating: 4 out of 5

The Mummy: Tomb of the Dragon Emperor (2008)

In primul rand cred ca ar trebui sa plec de la ideea ca "Mumia" din '99 e probabil cel mai ... tare (crek asta ar fi calificativul potrivit) film de aventuri care l-am vazut ever la cinema, si foarte posibil al doilea dupa "Indiana Jones 3" la general. Problema e ca la nivelul genului astuia nu prea e cine stie ce oferta... (cel putin nu in limitele unde il incadrez eu ca gen). In afara de "Indiana Jones" deja amintit, "National Treasure", "Jewel of the Nile" & "Romancing the Stone", alta serie de mai mult de un film nu cred sa mai stiu ("Anaconda" e horror cu serpi, nu adventure, sorry). La nivel de film singular nu prea imi vine nimic in minte in afara de "13th Warrior" (la limita cu fantasy), "Nim's Island" mai recent (tot la limita) si "La Chevre" (1981) remade ca "Pure Luck" (1991) in varianta americana (in caz ca nu spune nimic: un detectiv - Depardieu/Danny Glover + un contabil extrem de ghinionist - Pierre Richard/Martin Short , trimisi in Mexic sa recupereze fiica disparuta a sefului celui din urma blestemata de acelasi ghinion incredibil). Probabil ar mai fi si altele, dar ori nu merita amintite din pdv calitativ, ori sunt prea obscure din pdv impact & box-office ca sa-mi vina in minte dupa 12 noaptea, ori nu intra in aria aia cam restransa pentru adventure pur de care ziceam pe care musai o asociez cu:

1. obligatoriu: locatie exotica prezenta macar partial (sau chiar mai multe)

2. nu dragoni, orci, goblini, grifoni si alte chestii zburatoare in cantitati industriale intr-un timp ce tinde la evul mediu - ar fi fantasy

3. nu mistreti, rechini, serpi, dinozauri sau alte vietuitoare cu dinti multi si mari, venin in exces, sau cu dimensiuni de Godzilla in rolurile principale - ar fi horror (sau "Jurrasic Park")

4. timp de desfasurare - sec. XX (am zis ca "13th Warrior" e la limita)

5. optional: eventuale trimiteri la trecut cu rezultat in mumie, artifact, enigme nedezlegate (ma-ntreb daca n-ar trebui sa bag si "Da Vinci Code" la adventure...) - criteriu care desparte doua subcategorii una spre fantasy (a la "Mumia") si una spre action (a la "Giuvaerul Nilului")

6. senzatia de ... quest ponit de la inceputul filmului si terminat la final (need to find THAT thing, need to get in THAT place, need to eliminate THAT master of all evil in this world)

7. o tenta mai fina ("13th Warrior") sau mai pronuntata de umor, chiar comedie ("La Chevre/Pure Luck")

Bun, dupa ce am scos o definitie pur personala si kilometrica a genului adventure in materie de film, poate ar fi cazul sa revin la "Mumia 3". Am zis ca prima a fost un film de exceptie la categoria asta (cel putin cu impresia asta am ramas). A doua mumie (care a fost de fapt prima reinviata) a fost ok. A treia... well....

In primul rand filmul e plasat in China si nu in Egipt, ceea ce e un lucru bun avand in vedere dialogurile care sunt absolut cretine - macar mai e ceva variatie fata de celelalte la nivel de locatie si mediu (ar fi fost complet boring la calitatea scenariului "Mumia 3" cu Imhotep reinviat a doua oara, asa poate nu-i atat de evidenta diferenta... sau...). In al doilea rand, Rachel Weisz a fost inlocuita de Maria Bello, ceea ce nu e un lucru bun. In ciuda faptului ca imi place Maria Bello ("A History of Violence" si altele) cred ca e cel mai fortat rol care l-a facut ever. Tot la capitolul asta Jet Li e ok in rol de evil mummy, da' nu ajunge la nivelul lui Arnold Vosloo din primele doua.

Pana la urma, in ciuda scenariului complet idiot pe alocuri ( the Yeti.... no comment ), filmul e... watchable ca sa zic asa. Pana la urma, stii in mare ce-o sa vezi cand ai vazut restul filmelor, ai in fata "Mumia 3" si mai ales cand toate calificativele de pe net dau cu ea de pamant = e vorba de inca o mumie demonica trezita din somn care trebuie dusa la culcare pe veci si cam atat, nothing more. Si filmul asta iti ofera - ideea si story-ul de baza chiar ok in privinta asta (ink o data pacat de scenariu), locatiile is faine, ai o lupta intre doua undead armies la scara mare, so... Apropo de ultima mentiune, CGI-ul variaza intre extreme, cea mentionata fiind in partea de sus, dar exista si cateva scene in care efectele is sau hilare sau mediocre, nici nu prea stiu cum sa le zic..

Cu toate astea din punctul meu de vedere n-a fost chiar asa de jalnic (cum urla IMDb-ul de exemplu). As putea zice chiar ca m-a plictisit mai putin ca "National Treasure", dar ma tem ca tine totusi in mare parte si de impresia buna care mi-a lasat-o prima mumie :) care s-a propagat nush cum, partial, si mai departe, si in loc sa coboare varianta de anul asta in ideea de diferenta clara de nivel, a ridicat-o.

Rating: 3 out of 5

Restul e tacere (2008)

N-am prins filmul in martie cand s-a lansat (daca nu gresesc). As putea zice chiar ca l-am tratat cu indiferenta totala la momentul respectiv, in acord cu parerea personala formata despre filmul romanesc de dupa '89. L-am vazut relativ recent dupa ce intamplator am citit un sinopsis pe nu mai stiu ce site si am decis sa-i dau o sansa cand m-am lamurit ca nu are nici o legatura cu efectele regimului comunist, tranzitia post-revolutie, sau alta categorie ce intra la documentar cu iz artistic care se vrea film ("inspirat" mai mult sau mai putin din stirile de la ora 5) = tema predominanta in ultimii ani. Saptamana asta am auzit pe undeva ca ar fi productia trimisa pentru selectia la Oscar de la anul din partea Romaniei. In concluzie, neavand alta optiune mai buna, si amintindu-mi ca efectiv l-am pierdut din vedere am zis ca ar fi o idee buna sa-l aleg ca subiect pentru tura asta.

Subiectul filmului e centrat pe aparitia cinemaului la inceput de secol XX in Romania, si mai exact pe realizarea primului film romanesc "Independenta Romaniei". "Restul e tacere" e o satira, simtindu-se uneori as putea zice acelasi "aer" ca in alt film de acelasi gen - "Dolce far Niente" tot in regia lui Nae Caranfil. Spre deosebire insa, chiar daca ar suna cam dur relativ la celalalt film, in cazul de fata nu te ia somnul.

Filmul e bun. Surprinzator de bun as putea zice. Sub nici o forma nu m-am asteptat la nivelul calitativ care il ofera. Intr-un film romanesc primul factor care conteaza cred dupa subiect/scenariu e distributia pentru ca pe partea tehnica (unde includ si regia ca pana la urma se leaga) n-ar trebui sa ai asteptari prea mari la ce buget au productiile autohtone. Distributia nu promite foarte mult din start aici - dar la fel ca si restul, rezultatul e surprinzator. Sa nu fiu inteles gresit, ca as avea ceva cu generatia mai noua de actori, dar majoritatea mie cel putin mi-au fost relativ necunoscuti (cel putin dupa nume, ca de vazut in mare cred ca i-am mai prins); si in plus chiar nu ma asteptam la un rol principal sustinut atat de bine de Marius Florea Vizante. Oricum, in ciuda machiajului poate prea strident, care cred ca e una din partile cam slabe ale filmului, probabil personajul care efectiv iti ramane in minte in urma interpretarii e Leon Negrescu interpretat de Ovidiu Niculescu (pentru mine necunoscut pana cand am vazut filmul).

Cum am zis-o mai sus filmul e o satira. Are umor destul cat sa-ti smulga chiar mai mult de un zambet dar nu e o comedie. Plecand de la titlul preluat din "Hamlet", filmul e tragi-comic, avand mai mult valente de drama. Povestea de la baza e reala dar habar nu am cam cat "fabuleaza" Caranfil pe tema data. Impresia, si totodata din cate am mai inteles si din alte parti, e ca viziunea e destul de proprie, si cel putin din punctul meu de vedere e reusita. Oricum, din cate mai stiu si eu, parte din personajele implicate in realizarea primului film romanesc sunt prezente ca alter-ego si in productia lui Caranfil, iar istorioara legata de concurenta de la Gaumont cu un film nedifuzat avand ca subiect tot Razboiul de Independenta e reala. Pe wikipedia parca era o pagina destul de lunga legata de primul film romanesc pentru cine are timp si chef de documentare ( eu chef as avea da' timp n-am :) ).

Legat de partea de movie-making efectiv, cum spuneam, la ce buget dispun de regula filmele romanesti, prea multe asteptari in mod normal n-ar trebui sa ai. Totusi, cazul de fata confirma faptul ca (din auzite) ar avea cel mai mare buget dupa '89 (2.5 mil euro - intra la categ. "zvonistica" = n-am sursa oficiala din care citez). Tot ce pot sa zic e ca arata bine. Imaginea aduce mult. Chiar daca pe ici pe colo se mai putea lucra la locatii/decoruri/etc. ochiul meu neavizat e de parere ca operatorul sef/directorul de imagine a facut pierdute toate neajunsurile ca sa se simta ceva foarte in neregula la o prima vizionare. Ma rog, mie ca fapt divers imi plac filtrele, alternate = scena x virata in blue, scena y virata in yellow, scena z normala, etc = m-a multumit :) . In ce priveste sunetul/coloana sonora am impresia ca totusi e un aspect unde cinema-ul din tara asta s-a tinut bine si dupa '89 in general. In ciuda "dezastrelor" de la alte capitole, realizez acum ca nu tin minte sa ma fi dezamagit partea asta la vreun film romanesc (nu ca as fi vazut foarte multe produse dupa '89) - si nu e cazul nici aici.

In incheiere, cu riscul sa ma repet, tre' sa spun ca numai prin prisma faptului ca se detaseaza clar de productiile autohtone din ultima vreme ar merita vazut, si tot ce sper e ca exemplul sa fie urmat. In mod normal, poate as fi fost ceva mai critic, dar pentru chestia asta, si pentru ca pana la urma e cel mai bun film romanesc care l-am vazut produs dupa '89..

Rating: 5 out of 5

PS: A se observa (cu exceptia unei usoare aluzii) ca m-am abtinut (cu greu) de la o comparatie cu "succesul" international (ghilimelele reflecta punctul personal de vedere) care a fost "432". Totusi, nu pot sa nu mentionez ca-mi doresc din toata inima ca "Restul e tacere" sa mearga un pas mai departe = ori Globul, ori una din cele 5 nominalizari pentru film strain la Oscar. Nu-i pentru ca am ceva cu celalalt film, nu-i pentru ca in cazul de fata ar fi "the ultimate masterpiece" - e pur si simplu ca sa-mi pastrez totusi increderea in evaluarea internationala a unui film bun fata de unul mediu, obiectiva, si nu pe baza unui scenariu soc. Din pacate insa... "restul e tacere" :) ..