Am vrut sa inchid anul cu ceva mai rasarit decat dezamagirea de data trecuta. Asa ca intre doua reprize de bucatarie am decis sa-ncerc o intrare scurta pentru "Youth" desi ar merita poate una mai detaliata decat precedenta. Cine a vazut "Il Divo" si "La Grande Bellezza" e probabil familiar cu stilul regizoral si scenaristic a lui Paolo Sorentino. Pentru cine n-a vazut "Il Divo" si "La Grande Bellezza" ce pot sa zic in doua cuvinte e: chillout movie. De acord ca poate definitia asta nu acopera tot ce trebuie = partea de drama, de reflectii asupra vietii, de comedie amara, si tot ce mai poti regasi in cele doua si parca mai pregnant in "Youth". Dar eu zic ca "chillout movie" surprinde esentialul ca stare. E o desfasurare lenta, care e posibil sa-ti trezeasca cateva sentimente puternice dar nu brusc, ci gradual pana ce vine partea de rolling credits pe final.
Ca realizare filmica, "Youth" e remarcabil. Daca per total nu as putea sa ma pronunt comparativ cu "La Grande Bellezza", la nivel de imagine cel putin ce avem aici e clar peste (iar dincolo n-a fost rau). Exista multe aprecieri din ce am vazut in ce priveste rolul principal facut de Michael Caine. De acord, dar mi se pare uitat personajul interpretat de Harvey Keitel care aici are cel mai bun rol din ce am vazut eu pana acum.
O sa inchei cu ce aveam in general in partea introductiva. Care-i pana la urma subiectul in "Youth"? Avem un instantaneu din anii de batranete a unui dirijor de orchestra intr-unul din sejururile anuale intr-o statiune montana din Elvetia. That's it. In mare, cateva zile din viata unui om si mediul care-l inconjoara. Ca o concluzie, plecand de la descrierea de mai sus, "Youth" cred ca e recomandat de vazut pana intr-o anumita varsta .. Nu stiu de ce, dar cred ca dupa 40-50 de ani prezinta un factor deprimant prea puternic. Chiar daca, pana la urma, finalul poate fi luat ca o metafora de genul "you can stay forever young" :)
Primul lucru: Daca n-ai vazut nici un "Star Wars" si vrei sa incepi cu ultimul lansat, poate e mai bine sa te opresti cu cititul aici. Tu esti cazul fericit! Probabil n-o sa intelegi multe referinte din film, dar s-ar putea totusi sa ai o experienta placuta. Si n-are sens sa-ti strici asteptarile dand peste cele cateva spoilere, care o sa incerc sa le mentin la un minim, dar mi-e imposibil sa le sar complet in cele ce urmeaza ...
Acum sa trecem la noi restul care au mai gustat din universul SW pana acum. Daca stau sa fac o statistica a intrarilor mele de blog si ratingurilor asociate cred ca ar da undeva macar la 2/3 in asentiment cu majoritatea criticii de specialitate vis-a-vis de "fresh" vs "rotten" sa zicem. In sensul ca nu cred ca pot fi acuzat ca ma pun de-a batul numai de dragul de-a fi altfel. Asta asa .. ca disclaimer la ce urmeaza ... Pentru ca ma depaseste aprecierea de care se bucura "The Force Awakens". Pur si simplu nu inteleg, si din pacate nu pot sa zic ca am avut rabdare sa ma uit peste multe recenzii .. dar motivul e ca nu-s motivate! cel putin nu in mod obiectiv! In afara de uimire si extaz pe fond de aprecieri pur subiective gen wow, aflam in sfarsit ca Forta e in tot ce-i viu si misca (no man, we knew that already!!! - si pe bune, am vazut asta intr-un review by a "top critic"), ca vai stormtrooperii au inima si-s capabili de sentimente (stiam si asta! cel putin vorbind la propriu = they're humans for God sake!), etc., samd ... Eu o sa incerc sa fac o analiza cat de obiectiva pot la ce ni se serveste. Si o sa incep cu partea negativa, because ... the dark side is stronger in this one.
Sa lasam deoparte multele inadvertente si scene mult prea SF chiar si pentru un SF, ca asa ceva avem cam in orice productie de talia asta. Astea-s probleme minore. Sa vedem ce scartaie mult mai rau de-atat, si un prim punct e personajul negativ: Kylo Ren. E inevitabila comparatia cu Darth Vader. Atat cel din seria originala, cat si cu Anakin Skywalker din Ep. I-III. Diferenta e uriasa. Hayden Christensen a primit multe critici pentru calitatile actoricesti la vremea cand l-a jucat pe Anakin, dar culmea absurdului lipsa de expresivitate i-a folosit de minune in rolul unui personaj care se dezumanizeaza. Iar vocea lui James Earl Jones pentru Darth Vader din seria originala e charisma pura. Ceea ce lipseste total in noul film. Poate nu-i atat vina actorului, cat vina scenariului. Sa trecem peste motivul necunoscut pentru care tipul poarta o masca care mai e si botita (o fi criza de fonduri in Dark Side). Personajul e hilar ... e parodiabil. Crizele de nervi unde da cu sabia laser in stanga si-n dreapta ca un adolescent rasfatat m-au dus cu gandul la varianta lui Darth Vader din "Spaceballs". Unde mai pui ca e luat in ras la propriu in cadrul filmului cu una din multele glumite care nu fac deloc bine scenariului = avem o scena in care la o iesire de gen, doi stormtrooperi fac brusc cale-ntoarsa din ruta de patrulare care trece pe langa nervosul manuitor al laserului rosu. Sforta fie cu noi ...
J.J. Abrams a incercat ceva care i-a iesit in "Star Trek". L-a facut mai relaxat. Si i-a iesit pentru ca avut loc sa-l faca mai relaxat (plus pentru ca echipajul seriei originale se preteaza la asa ceva). Nu poti sa faci insa ceva de genul asta cu "Star Wars". Deja SW are un target suficient de larg si mult mai putin geek oriented spre deosebire de ST, si care include si categorii de varsta mica. Nu prea e loc, si se simte in multe situatii ca glumita de mai sus sau in alte aspecte ca "nope, that didn't work" ...
Mai e ceva ce lui Abrams i-a iesit in "Star Trek" superb as zice, iar aici da chix la modul aproape de penibil. Incercarile de referinte cheie prin paralele cu scene din precedentele filme. Scena cu moartea (temporara) a lui Kirk din "Into Darkness" inversa cu cea similara a lui Spock din "Wrath of Khan" a fost aur curat. Inversiunea de roluri aproape identica, linia temporala alternativa, personajul negativ acelasi, moment climatic in film, is multe chestii care puse cap la cap dau acolo un punct de conexiune peste ani cu pelicula veche care e imposibil sa nu mearga la inima cuiva care stie cu ce sa faca legatura. "Star Wars" e pur si simplu repetitiv ... si atat ... incepem cu un droid pierdut in desert care duce un mesaj secret (suna familiar?) ... avem o Death Star mai mare si mai rea care pana la urma face cam acelasi lucru ca si precedenta: destroy planet ... si (spoiler alert) vine si scena climatica a la "Star Trek", in care avem si aici o inversiune de roluri tata-fiu cu trimitere la "Empire Strikes Back". Numai ca simetria care o aveam in ST si care te izbea cu un sentiment nostalgic de "history repeats" aici scartaie rau de tot... Culmea e ca desi referinta la pelicula trecuta scartaie, probabil cu intentia nefasta de originalitate, originalitatea asta sufera in plus si de alta mare si uriasa problema: e ultra-previzibila! unde ultra = stii ce urmeaza cu vreo 5-10 minute inainte... Dar, sa ne oprim aici si sa pastram factorul "surpriza".
Si totusi ... sa n-o lasam chiar deoparte complet. Probabil scena respectiva s-o fi dorit una cheie in film. Memorabila. Esueaza lamentabil. Chestie care din pacate nu s-a mai intamplat decat in "The Phantom Menace" poate. In fiecare alt "Star Wars" avem macar o scena care ramane de referinta. In "A New Hope" e fie prima aparitie a lui Darth Vader, fie distrugerea Death Star. In "Empire Strikes Back" e duelul Darth Vader vs. Luke cand ultimul ramane fara o mana. In "Return of the Jedi" e moartea lul Darth Vader si masca care cade pentru prima data. In "The Clone Wars" e duelul Yoda vs. Dooku cand vedem pentru prima oara de ce Yoda poarte o sabie cu el. In "Revenge of the Sith" e finalul duelului Anakin vs. Obi-Wan si practic nasterea lui Vader. In "Phantom Menace" poate s-o fi dorit sa fie finalul lui Qui Gon Jinn, dar n-a mers cum nu mere nici aici ... n-ai cum sa ai o scena cheie care parca vrea sa repete alta, dar nu stie nici ea ce vrea ...
Sa mai trecem totusi si de partea Light ... macar un pic. Filmul e lung dar nu treneaza. Asta pot s-o admit. Si probabil daca una din marile probleme e personajul negativ, probabil cea mai buna parte e personajul pozitiv: Rey. Finally, avem o fata ca Jedi knight :) + actrita si-a facut treaba excelent. Din pacate prea multe pe langa astea n-am ce aprecia. Ce pot sa sper e ca "The Force Awakens" e tot un Episode I "The Phantom Menace" comparativ cu ce-o sa vina dupa ...
Sa intram direct in subiect: "London has Fallen" in martie. N-am nici o speranta ca o sa fie mai putin varza ca Olympus, dar n-am nici prea multe trailere la dispozitie pentru ce se-anunta in primavara viitoare ...
"Zootopia" pare ceva ... nu, de fapt mult mai promitator. Chit ca nu-l avem pe Gerard Butler in rol de John McClane re-inventat ca mai sus.
DC Comics strikes back, cu ce are mai tare in stoc: Batman si Superman la pachet in .. well .. "Batman vs. Superman" .. cu Ben Affleck .. ca Batman .. (de ce parca nu-mi mai pare George Clooney cel mai slab Dark Knight ...)
"Ratchet and Clank" e o animatie care iese in aprilie. Trailerul nu m-a incantat asa tare, dar sinopsisul mi-a parut suficient de atragator. Aparent cu origini de pe PlayStation ...
Daca avem bataie intre Batman si Superman trebuia musai sa vina si Marvel cu ceva ... "Captain America: Civil War" = Cpt. America vs Iron Man in mai la anul. In apararea celor de la DC Comics subiectul lor e mai vechi si tratat chiar foarte fain intr-o varianta animata (probabil unul din cele mai bune versiuni de Batman) ... la Marvel imi cam miroase a raspuns de marketing ...
"The Nice Guys" mi se pare pe moment cel mai interesant titlu anunat pentru primavara viitoare. Shane Black se intoarce dupa o buna bucata de timp la genul la care se pricepe cel mai bine ca regizor, dar mai ales ca scenarist crime/thriller cu iz de comedie (ca referinte tot ce tine de seria "Lethal Weapon" + the masterpiece: "Kiss Kiss Bang Bang"). Suna promitator ...
"X-Men: Apocalypse" ... fara Wolverine ... too much Marvel, too many superheroes, enough said ...
Cam asta-i runda curenta de preview. Na' c-am reusit s-o termin, cam din scurt e drept. Acu' ... sa-mi iau vacanta de la blog, sa nu-mi iau vacanta, sa-mi iau, sa nu-mi iau ...
Da, stiu ca e aproape final de decembrie, dar pe principiul better late than never, hai sa vedem ce vine iarna asta in cinematografe. Incepem cu deja lansatul "Star Wars". Not seen yet, si sincer parca asteptarile nu mi-s chiar asa high ... We'll see ...
"Youth" nu-i chiar lansat luna asta, dar luna asta a luat premiul cel mare la European Film Awards. O coproductie regizata de Paolo Sorentino care probabil merita vazuta (cel putin daca ti-au placut "Il Divo" si "La Grande Bellezza"):
Nu-mi inspira prea multa incredere remake-ul la "Point Break" (plus ma atentioneaza cat am imbatranit de la original... OMG...), dar alta optiune nu mai am pentru finalul asta de luna ...
Ianuarie incepe cu "The Hateful Eight" al 8-ulea film de Tarantino. Aparent mult mai restrans ca desfasurare decat precedentele doua, nu stiu de ce ma duce cu gandul la "Zece negri mititei" de Agatha Christie. Sa vedem ...
"The Revenant" de Inarritu parca-mi aduce aminte un pic de "Apocalypto"-ul lui Gibson. Probabil cu mai multe sanse insa la Oscarurile de la anul.
"Synchronicity" pare un indie sub-bugetat. Avand insa in vedere subiectul care mi-i la suflet, am zis sa-l punctez. Poate n-o fi chiar slab pana la urma.
In Februarie avem... "Pride and Prejudice and Zombies". O, da... Sincer, daca Abraham Lincoln a vanat vampiri (si nu pot sa zic ca a fost chiar jalnic), why not? Let's keep an open mind :P
Nu scapam de super-heroes... Marvel mai scoate unul: "Deadpool". Sa-i dau o sansa, sa nu-i dau, sa-i dau...
Ca sa inchei intr-o nota mai serioasa, Jean-Jacques Annaud revine pe meleaguri asiatice cu "Wolf Totem". Cum de la "7 Years in Tibet" n-am mai vazut ceva interesant de la omul asta, mi-a atras atentia.
That's it for the winter. Sper sa revin mai rapid cu Part 2.
La momentul asta din an (de fapt trecut deja) faceam un preview la filmele de iarna-primavara ce urmeaza. Evident nu am timp de asa ceva dupa cum se vede. Am realizat pe de alta parte ca n-am mai avut de muuulta vreme o intrare filosofica asupra vanatorii de iepuri ...
Pe masura ce imbatranesc ajung la concluzia ca ideea optimista de cand eram mai tanar de a fugi dupa mai multi iepuri ca sa prinzi macar unul e a naibii de obositoare. Incep sa ma gandesc daca nu cumva e mai confortabil sa devii vegetarian si sa nu mai alergi dupa nimic ... Where's the thrill then, you would say? No adrenaline ... Fals.
Incet, incet concluzionez ca viata iti ofera atat de multe si diverse probleme, incat poti sa treci linistit la activitatea de legumicultor. O sa ai oricum rozatoare in gradina, pe care o sa fie nevoie sa le-alergi de n-ai sa mai apuci sa strangi nici o cultura de morcovi. Now, well ... that rabbit that you want, might be or not be there ...
Scriu undeva in tranzit, intr-o camera de hotel, incercand sa ma hotarasc intre juma de Stilnox sau un Ibuprofen forte pentru dureri de spate. Target: sa dorm trei ore pana la un connecting flight. Asa ca mai bine ma opresc aici ca-mi raman doar doua ..
... & don't worry, o sa vina si intrarea aia de preview pan' la urma ;) Daca m-as putea juca cu timpul ca-n instantaneul de mai jos unde poti numara palele unei elici de turboprop in plina ascensiune, ar fi o treaba. Dar din pacate merge-un pic mai greu de-atat ...
Long break again ... "No Man's Land" e un film bosniac din 2001. Coproductie europeana mai exact. Intamplator l-am vazut recent. Intamplator cred ca e o intrare destul de potrivita pentru timpurile curente ...
Locatie: un transeu in timpul razboiului sarbo-bosniac in 1994. Participanti: un bosniac si un sarb ajunsi intre liniile inamice pe propriile picioare .. + inca un soldat la pamant (dar viu). N-o sa zic de care tabara ca sa nu divulg chiar toata intriga actiunii. Ce-mi permit sa divulg e ca la un punct cei doi concluzioneaza ca nu prea au sanse sa ramana pe picioare decat daca nu se-mpusca.
E un film la care daca dai prea multe detalii ii strici din farmec. Pentru ca, la fel cam ca orice film cu un numari limitat de actori intr-un cadru restrans, actiunea nu prea are loc sa treneze si povestea isi tot schimba sensul. Filmul e o tragicomedie, care din pacate lasa un gust destul de amar ... in ciuda situatiilor care detensioneaza din timp in timp situatia. Ceva ce mai pot zice e ca sunt multe nuante fine care se pot prinde (si probabil si mai multe care nu le-am prins). De la an, care nu-i mentionat explicit, dar apare ca referinta la genocidul din Rwanda, ca sa sublinieze insuficienta politicii ne-interventionale duse de UN in ambele situatii, pana la faptul ca presa se hraneste prea des cu moarte (a se observa cand camerele se opresc din filmat) ... Multe nuante, care din pacate raman actuale. Si o concluzie la fel: wars are stupid.
8 is anii care-i face blogul asta azi. "Blade Runner" e un SF vechi de aceeasi varsta cu mine (considerat de multa lume "the best in the genre"). Iar "Do Androids Dream of Electric Sheep" e cartea si mai veche care sta la baza filmului ...
Sa-ncepem cu 8 (don't worry, I'll be short). Scriu de multisor, si contrar intuitiei, asteptarilor sau a oricarui alt rationament cat de cat logic am impresia la modul serios ca o fac din ce in ce mai prost. Din fericire pentru my "self-esteem" am o scuza: timpul = lipsa lui. Mai nou putem adauga si dureri de spate = parca prefer ca juma' de ora - o ora - ori cat imi ia o intrare sa o petrec la orizontala. Dar sa nu ne mai plangem. Nu inchid blogul. Pentru traficul care-l am, care nu-l mai verific de ceva timp ca sa-mi pastrez iluzia ca am macar o mana de readers, tot ce pot promite e ca sper sa rezist pana la aniversarea de 9 ani unde intr-o dispozitie mai optimista sa vin cu o intrare care sa nu fie scrisa, iar, pe fuga ...
Ce-i mai sus probabil explica macar partial cum am ajuns la "Blade Runner" azi. Eterna resursa lipsa = timpul asta, nu m-a lasat sa incerc ceva nou. Asa ca am zis hai sa facem un sondaj printre neuroni si sa vedem un film bun care mere de o intrare de "La Multi Ani" (mai ales in conditiile ratingurilor date in ultima vreme). Cu riscul de a atrage oprobiul a multa lume, pentru mine "Blade Runner" nu-i chiar o capodopera. Dar e un film bun. Povestea e relativ simpla, intelesul e ceva mai complex. Avem un bounty hunter care intr-un viitor distopic are misiunea de a vana androizi identic umani, scapati in libertate din "job-urile" pentru care au fost produsi. That's the story. The meaning ... well .. nu mai am chiar asa fresh ultima vizionare in minte, dar cred ca fiecare ar putea gasi ceva. Din nu stiu ce motiv mie acum imi vine in minte durata de viata a formei artificiale = 4 ani, scurt si intens, si intrebarea daca merita sau nu intr-un context in care totusi nu exista alegere - deci raspunsul e inutil - dar cumva intrebarea ramane ...
"Do Android Dream of Electric Sheep?" e mai fresh. Cumva am reusit sa-l duc vara asta la capat. Si e unul din motivele care-mi intareste parerea ca "Blade Runner" nu-i a masterpiece. In general lumea zice ca o carte bate filmul. Aici totusi e mai mult decat un cliseu confirmat. The book is different. In primul rand, fara spoilers, daca filmul ti-a lasat vreun semn de intrebare relativ la cat de uman e personajul principal, cartea eu zic ca transeaza lucrurile destul de clar. Partea faina, just a guess, cred ca probabil o poti citi si "altfel" = sa fie clar si-n celalalt sens. Un soi de Schrodinger's cat, e si moarta si vie, dar ramane cum o vezi tu in una din cele doua variante. Sunt multe detalii in carte care fac povestea mai bogata decat ce-ti ofera filmul, si implicit si interpretarile.
Ca sa tragem linia, si sa oprim filosofia pana n-o ia pe ulei - doua lucruri sunt incredibil clare in tot universul asta cetos si intunecat: in ciuda varstei "Blade Runner" cred ca inca impresioneaza filmic vorbind si e dovada ca pe vremuri Ridley Scott stia sa faca film, si tot in ciuda varstei "Do Androids Dream of Electric Sheep" imi confirma convingerea ca P.K.Dick ramane incredibil de actual oricat s-ar schimba vremurile. Singura intrebare e cand o sa am eu timp suficient de blog :)? Depends if you "live" or not I guess...
BR - Rating: 4 out of 5
DADoES - Rating: 5 out of 5
Am avut o saptamana de cosmar. Si am sperat ca pot sa-mi iau vreo 2-3 ore de odihna cu ocazia lansarii ultimului Bond. Odihna din pacate in contextul unui film nu inseamna letargie mentala pentru mine. Ma astept la ceva care chiar daca n-are o poveste super inovativa sa fie macar cat de cat engaging sau cel putin sa n-aiba un scenariu care frizeaza ridicolul o data la 15 minute. Estimare generoasa ... nasol insa ca filmul are mai mult de doua ore. Prea mult ca sa-mi mai pierd timp in plus si cu scrisul. Intr-o fraza, in lipsa de idei genialii scenaristi (in numar de patru) l-au resuscitat pe the main villain din Bond-ul anilor '60-'80 = Ernst Stavro Blofeld punand la pachet o poveste telenovelistica in care personajul are traume cauzate de Bond din adolescenta, si au reluat ideea ultrautilizata de organizatie malefica globala care in trend cu ordinea zilei are apucaturi de NSA (a se citi monitorizarea tuturor informatiilor care circula electronic pe glob). Dupa cum ne-am obisnuit din "Skyfall" (care-i cel putin o clasa peste ce-avem aici totusi) avem iar cascadorii la care nici mama tuturor agentilor n-ar supravietui (cel putin nu cu nasturii inchisi la costum), hacking instant la servere + "smartblood" + alte aberatii pentru impresie in zona IT&C, si acelasi rationament extraordinar a lui Bond de a lasa the bad guys alive ca sa re-utilizam actorii in urmatoarea cafteala sau algoritmul irefutabil: "I'm a one man army => I can beat any army" <=> "Ma duc solo pe usa din fata la baza lui capo di tutti capi si-i zic pe sleau ca nu-mi place de el. Doar is Bond, si tre' sa avem happy end. Clar eu is ala care iese viu de-acolo.". Ok, e doar un film ... "Mission Impossible" poate are metehne similare. Dar acolo filmul isi accepta conditia de fun. Nu-ncearca nimeni sa dea impresia de spy thriller serios, unde pana si cele mai simple dialoguri suna ridicol de pompos ca deh ... Bond means style. Sa mai zic ca in afara de Christoph Waltz, toata distributia pare sictirita de rol si ca la fel ca tine abia asteapta sa se termine filmul? ...
Posterul acestui film e total nepotrivit. Prea mult negru, prea mult rosu ... Nu de alta, dar da impresia ca vorbim de un horror. "Surprinzator" IMDb-ul ne zice acelasi lucru. Din fericire mai adauga si drama + fantasy pe langa. Pana pe la jumatate esti totusi in dubiu. Parca e horror totusi ... parca are si ceva drama ... (nush ce-a baut redactorul de pe IMDb sa treaca si fantasy pe lista, da' hai sa fie). Dar incet, incet confuzia se risipeste. Scenele "scary" sunt de fapt una repetata in cromatica variata (de fapt .. rosu si negru, stai ca-ncep sa ma prind de ce posterul e in gama asta). Dar mai important, incepi sa te prinzi ca scenariul ilogic sustinut de o interpretare ultra-teatrala e mai mult decat o tentativa de a da un aer "hippie" gotico-victorian = let's forget the real and dream a bit ... Nope, nu-i ceva intentionat. Pentru ca daca era mai scria ceva intre genurile listate pe IMDb: comedy.
Deci avem asa: o donsoara blonda cu pasiuni literare, fiica de industrias american, care "lesina" dupa un baronet englez (fara avere) dupa ce respectivul ii complimenteaza ultima productiune literara in secunda 2 (pe ceas) dupa ce-si arunca ochii peste manuscris. Love story. Tata nu-i de-acord. Tipul + a lui sora par suspecti (mai ales sora). Pentru toata lumea, mai putin blonda. Inima zdrobita. Capul tatei la fel intr-un "accident" nefericit. Jale. Casatorie. Emigrare in Anglia la brat cu baronetul. Conac bantuit (cu gaura in acoperis). Aflam "misterul". De fapt noi l-am aflat mai devreme, daca avem mai mult de un neuron. Il afla si blonda. Ma rog, nuante mai sunt = ceva fantome aruncate prin conac, sora are background la nebuni, detalii despre victimele anterioare, si altele. Scopul final e oricum acelasi: banii blondei. Dar ... the romance ... o, the romance ... Intuneca atat de mult mintea baronetului incat incredibil domle .. vrea s-o salveze pe blonda. Asa de mult ca-l injunghie intentionat neletal pe doctorul american (un blond) venit pe furtuna de peste ocean s-o salveze, nu inainte de a-i spune pe unde sa fuga dupa cu blonda cu tot. Sa mai taiem din spoilers si sa trecem direct la final. O confruntare a la "Shining" in zapada insangerata (ma rog ... nu foarte tare, s-a terminat vopseaua pana la scena asta): "the innocent blonde" vs "the evil brunette" (filmul asta poate candida cu succes la gender balance pentru killers in movies). Round 1: weapons - cutit vs satar. Round 2: weapons - fantoma aliat vs satar (daca n-a mers cutitul ...). Fatality move: lopata. And the winner is ... Ei na, ca n-o sa zic chiar tot acu'.
Concluzie: Asa cum zice si afisul, sau prima fantoma (un soi de Nostradamus din alta lume, venit s-o avertizeze pe blonda din frageda pruncie) - beware .. beware .. of "Crimson Peak".
Rating: 1 out of 5
Trailer: am zis tot ... nu-mi mai bat capul sa-l caut, nu de alta dar e periculos ... s-ar putea sa tenteze sa vezi filmul
Disclaimer: nimic personal discriminatoriu legat de blonde, dar n-am ce face daca filmul foloseste mai mult sau mai putin nuantat/intentionat stereotipuri stupide
Daca ai vazut "Man on Wire", un documentar foarte in trend acum ceva ani, stii ce vei vedea si in "The Walk". Un biopic despre traversarea pe sarma a turnurilor gemene din New York in 1974. Autor: Philippe Petit, un francez cu ceva experienta in "domeniu" si tupeu suficient sa incerce. Nu am timp de scris, asa ca o sa-mi cer scuze dar ma rezum la esential: povestea in sine mi s-a parut de cand am aflat de ea un exemplu perfect de egoism gratuit. Fie si doar prin faptul ca tipul a implicat in actiune un grup intreg de amici, actiunea fiind evident ilegala. Mai ramane si riscul in sine pe langa asta = a-ti pune viata la bataie pentru gloria unui spectacol de cateva minute cu public ad-hoc pentru mine e tot un soi de egoism. Documentarul de care ziceam, foarte apreciat de altfel, mi-a intarit opinia la vremea cand l-am vazut. Filmul insa a reusit ceva ce nu ma asteptam ... Sa ma puna pe ganduri relativ la asta. Daca atunci cand incerci ceva dement ai totusi undeva siguranta ca o sa-ti iasa ...
One last thing, apropo de piscuri prin cinematografe: Chit ca turnurile aveau inaltimea undeva la vreo 20 de ori mai mica decat Everest, filmul e undeva la 5 clase peste ;) 3D and all the rest ...
Astept de ceva vreme sa vad o revenire la Ridley Scott. Sunt deja 10 ani de la ultimul film care pot spune ca a avut acel ceva care sa ma faca sa-l tin minte, in ciuda recenziilor nu extraordinare. Ma refer la "Kingdom of Heaven". De atunci am mai vazut "American Gangster", "Body of Lies", "Robin Hood", "Prometheus", "The Counselor". Lista e cronologica. Do you see the trend? Ma rog, lipsesc "A Good Year" si "Exodus" deci poate nu putem generaliza. Dar bat campii prea mult, si n-am zis inca nimic despre "The Martian". Ei na ... surpriza ... Ne strica panta descendenta (desi sincer e greu sa cobori sub "The Counselor" daca ai un buget de la 8 cifre in sus). Deci, avem revenire? ...
Eu zic nu. N-avem revenire. Da, filmul e ok .. Probabil ne intoarce undeva pe la nivelul "Body of Lies" in lista de mai sus (chit ca nu prea suporta comparatie). De aici insa pana la ratingurile astronomice date de critica eu personal vad cale lunga. Subiectul unui "naufragiat" pe Marte prinde, ca in general orice derivat din Robinson Crusoe. Ce ma mira insa e ca a prins atat de bine la public incat ponderea exagerata a F din SF nu se mai observa. Un Robinson Crusoe ramane un Robinson Crusoe oriunde ar fi = ma astept poate la inovatii spectaculoase in incercarea de supravietuire, dar totusi nu la frecventa si rata de succes care ni se serveste in "The Martian". N-are decat sa zica cine-o vrea ca tin cu ursul. Poate documentarea tehnica a filmului o fi buna (don't know), dar totusi nivelul de credibilitate al cumulului de actiuni de succes a martianului nostru pe mine m-a facut sa dau ochii peste cap parca prea des. Chiar si-asa ... macar avem ceva subiect fata de alte incercari de gen parca si mai overrated ( guess which ... :) ceva cu gravitatie ;) )
"Sicario" e al patrulea film in regia lui Denis Villeneuve care-l vad. Dupa "Prisoners", "Enemy" si "Incendies". Deci asteptarile erau sus. Ca nivel de productie pot zice ca a confirmat. Insa the story, oh well ... the story ...
Povestea e atat de previzibila incat contrasteaza puternic pana si cu "Enemy" din cele de mai sus, ce sa mai vorbim de "Prisoners" si "Incendies" unde ai twisturi de final. Un tip misterios de origini sud-americane ne e introdus in debutul filmului in rolul de colaborator al unui task force insarcinat cu urmarirea operatiunilor de trafic de stupefiante ale unui cartel mexican. Filmul se cheama "Sicario" - asasinul, iar explicatia termenului data in primele 10 secunde face tot ce urmeaza un soi de "ghici, ciuperca ce-i". E clar de la o posta ca omul nostru are o vendetta personala in toata povestea. Mai primim pe parcurs detalii legat de motive si angajamente, dar nimic care sa produca "wow"-ul care l-am avut in celelalte filme. Per total story-ul e decent, dar nu se ridica peste un action movie de nivel ok, deci daca vii cu asteptari pentru final twists sau ceva sa iasa in evidenta, forget it ...
Regia se mentine insa la acelasi nivel calitativ ca in restul cazurilor. Un build-up poate usor cam lent, dar unde ai o tensiune mentinuta permanent. It's that grim feeling ca something bad will happen ... Care pare sa devina un trademark pentru Villeneuve perfectionat film de film, desi aici parca e ceva mai light decat in celelalte. Atmosfera e sustinuta perfect de imagine (Roger Deakins) si soundtrack (Johann Johannsson). Pot bate pariu ca Deakins mai bifeaza o nominalizare la Oscarurile de la anul. Probabil e cea mai buna parte din film, iar daca-ti plac inuendo-urile sau aluziile fine lucrate prin metafora vizuala probabil merita sa vezi "Sicario" chiar de mai multe ori. Chit ca mai toate cadrele cu substrat merg pe ideea ca "life is desolate and dark, people are evil & death is near the corner". Umbrele is lucrate atat de fain incat monotonia nu se simte.
Gandindu-ma acum, imi vine in minte ceva apropiat ca gen vazut undeva in decursul ultimului an: "Snitch". Poveste bazata cica pe real facts acolo, aproape incredibila din punctul asta de vedere si clar mai complexa ca aici. Pacat ca productia cinematografica e acolo cam de duzina = regie, sunet, imagine la nivel de average Hollywood. Stau si ma gandesc story-ul din "Snitch" in "Sicario" sau echipa din "Sicario" lucrand la "Snitch" ...
Pe criteriul "sa compensam stilul grabit al intrarilor de blog cu nivelul calitativ al filmelor" (Doamne, ce tagline necomercial ...) m-am oprit tura asta la o productie probabil obscura, made for TV, long ago, de HBO in colaborare cu BBC. Daca iti plac thrillerele cu submarine sau macar contextul US vs USSR in timpul Razboiului Rece ce-avem aici e must see. In ciuda numelui anonim si bugetului mic, "Hostile Waters" are locul lui langa titluri mult mai cunoscute ca "U-571", "Crimson Tide", "K19: The Widowmaker" sau "Hunt for Red October".
Filmul e bazat pe un incident real, si asa obscur cum pare a creat si ceva controverse la data lansarii vis-a-vis de cauza declansatoare a incidentului (spoiler: ciocnirea dintre doua submarine care se pare ca e totusi cu semn de intrebare). Ca si "K19" din lista de mai sus, filmul e parca mai mult un disaster movie decat un thriller, dar spre deosebire de genul "clasic" = "2012", "Volcano", "Gravity", samd - e cu totul altceva ... Poate o fi doar impresia proprie, dar settingul de submarin cu potential de calamitate nucleara da un feeling aparte. Poate si din cauza ca de-a lungul timpului situatia asta a fost pana la urma un risc asumat de multe, multe ori la cate ambarcatiuni dotate cu reactor s-au plimbat pe sub oceane. Anyway, intorcandu-ne la film, pe langa partea de actiune avem si o distributie faina: Rutger Hauer, Martin Sheen, Max von Sydow, Colm Feore si altii.
Un singur minus mai consistent as putea sa remarc, si anume ca nush de ce dar atmosfera de submarinul sovietic mi s-a parut parca prea americana, culminand cu finalul filmului (care ma rog, nu mai e pe submarin). In rest, lasand the true facts la o parte si rezumandu-ne doar la nivelul de realism filmic, ce avem aici e probabil mai credibil si atent lucrat decat multe din seria amintita mai devreme. Poate nu asa engaging ca "Hunt for Red October", dar oricum departe de a plictisi :) ...
E ciudat cum din timp in timp nimeresc cate un film "pe felie" ca sa zic asa ... Adica fix cam ceva care sa rezoneze fie cu starea psihica, fie cu problemele la zi, sau de fapt .. cu ambele. Poate o fi doar subconstientul meu nesanatos care face conexiuni ciudate. Anyway ... nu mi s-a intamplat sa patesc pana acu' asa ceva cu un documentar. Nici nu tin minte de fapt in aproape 8 ani de blog cate documentare am avut prin intrari ... parca unul dar nu-s foarte sigur. Ce avem aici e lucrat modern, foarte fain, si very engaging. N-o sa exprim nici o opinie relativ la subiect (perioada in care Donald Rumsfeld a fost secretar al apararii in U.S. = ultimul razboi din Irak), pentru ca nu prea am caderea sa-mi dau cu parerea. Totusi, facand abstractie de context, ce vedem e extrem de interesant ca analiza psihologica a unei persoane plasate in conducere. Combinatiile posibile intre "knowns" si "unknowns" sunt referite de cateva ori in pelicula .. de unde vine si titlul. Iar in final, facand iar paralele (evident, posibil nesanatoase) cu decizii din your everyday life poti ajunge sa-ti pui intrebari daca nu cumva esti si tu in aria unui "unknown known" = ce stii ca stii, poate de fapt nu stii ... Now, in film e clar ca asta nu prea-i de bine, intrebarea e in practica cam cata incredere poti pune in tine ... Filosofie de late night :) Let's stop it pana ce nu deraiaza tare ;)
Guess what .. iar n-am timp :) Am ales "Thale" pe criterii de lungime, pentru ca parea o optiune buna la mai putin de 90 de minute (in ciuda notei de pe IMDb care mi se pare din ce in ce mai irelevanta cu timpul).
The setting: Doi tipi, unul mai ciudat ca altul, angajati ai unei firme de debarasaj au ca task degajarea unei cabane in mijlocul padurii al carei proprietar a decedat. Surpriza e ca mai e ceva viu in cabana. Sau cineva ...
"Thale" nu-i un horror asa cum e etichetat si cum ar lasa si trailerul de inteles. Da .. o fi avand cateva scene mai tensionate, dar e departe de definitia mea de scary movie ... Ca sa dau o referinta, e cel mult la fel de horror ca "Dreamcatcher". Numai ca aici pe post de aliens avem "hulders". Daca nu esti expert in folclorul scandinav check-out Wikipedia (eu asa am facut).
Filmele norvegiene sunt reci. "Trollhunter", "Hodejegerne", "Pioneer", nu tin minte sa fi vazut ceva made in Norway care sa n-aiba o raceala specifica. Interesant ca productiile suedeze n-o au. Si nu-i vorba de zapada. Complicat de descris. "Thale" nu face exceptie ... Si totusi, culmea, asa zisul "horror" de fata are un moment cheie. Cand aflam de ce tipul mai ciudat ca altul e asa ciudat. Nush de ce, dar cumva din asta rezulta pana la urma totusi cel mai cald film rece care l-am vazut turnat in tara aia ... still a weird one :)
"The Disappearance of Alice Creed" = rapirea lui Alice Creed. Who is Alice Creed? Fiica de douazeci si ceva de ani a unui individ bogat dispus sa plateasca o rascumparare. Chiar daca fata nu prea pare a fi in relatii grozave cu tata. Oops, spoiler ... Sa schimbam directia. Cine-i rapitorul? Rapitorul sunt doi rapitori. Unul rece si calculat, celalalt ceva mai empatic vis-a-vis de victima. Oops, another spoiler ... (almost). Totul merge ceas. Planul e pregatit si desfasurat la fix. Pana cand ... Pana cand ... Cum sa continui fara spoiler?
Presupun ca asta e o caracteristica a unui scenariu inteligent. Nu prea poti sa zici mare lucru fara sa te impotmolesti repede intr-un potential spoiler. Si ca un soi de supra-spoiler, impotmolirile astea au o explicatie cat se poate de clara: multe twist-uri; mai mult sau mai putin previzibile. Daca filmul ar fi avut un pic mai mult buget (= ceva valoare aditionala pe tehnic), sau unele scene ar fi fost ceva mai putin dure (nu ca ar fi ceva extrem, dar nu cred c-am fost eu in the mood), atunci cred ca as fi avut o parere mai buna. Oricum, rezultatul e laudabil pentru o partitura pe doar 3 voci = rapitorii si victima, din care nu stim care ramane alive pana la final ... Oops, this was also a spoiler :) ...
Cand am auzit de ideea de remake la "The Man from U.N.C.L.E." am fost foarte sceptic. L-am vazut ca pe un film de trend in sirul aparut anul asta "Kingsman", "Spy", "Mission Impossible" si chiar the next Bond. Adica ceva de genul "hai ca merge ca vara asta se poarta spy movies". In plus, loooooong long ago am prins cateva episoade din seria originala cu Robert Vaughn si David McCallum, iar auzind ca titularii pentru cuplul Solo/Kuryakin sunt Superman si The Lone Ranger (= Henry Cavill + Armie Hammer) am zis niet, nu merge ... Oh, was I wrong or what? ...
Povestea ... well, a spy story in the '60s - ceva "clasic" - o organizatie neo-nazista cu dorinte de bomba nucleara si acaparare globala. Detaliile nu-s importante. O sa fie cand vezi filmul, not now. Importanta e prezentarea in cazul de fata, sau cum ni se serveste varianta asta de Bond invechit, tinut la butoi de stejar si scos din beci. Cum am zis a fost acum mult timp cand am vazut ceva din seria originala. Totdeauna a fost o nuanta comica si acolo. Noua varianta de cuplu americano-rus de spioni e insa destul de diferita. In sensul ca se accentueaza mult mai mult pe diferenta de caracter dintre cei doi, respectiv sarmul american vs. rigoarea rusa. Si prinde. Prinde excelent, iar titularii de rol isi fac treaba perfect.
Filmic, ce avem aici e o bijuterie. Bate fara probleme tot ce am vazut anul asta in materie de compozitie cinematografica meaning imagine, soundtrack si montaj (da, chiar si pe Mad Max). Am fost foarte placut impresionat sa constat ca mai exista cazuri in cinema-ul de mainstream, de 100% entertainment cand un cadru e lucrat cu stil. Da, stiu .. E o trimitere clara spre imaginea de anii '60 menita sa atraga atentia in sensul asta, cadre din racursi, zoom out, montaj cu actiune paralela in taieturi pe acelasi frame, etc. In fine ... Ideea e ca rezultatul e superb vizual. The sound - think on Tarantino movies. Enough said.
Deci, raspunsul la intrebarea din start e ca da ... I was wrong. Am uitat ca filmul e regizat de Guy Ritchie. Sau mai exact am uitat ca in toata filmografia omului nu tin minte sa fi prins nici un film care sa nu fi fost macar pe linia de plutire (including "Swept Away" - no pun intended - pentru mine a fost ok). Probabil cel mai mare atu in toata productia asta sta in regie + script, si mai exact in faptul ca nu se vrea la nici un moment a fi un alt Bond, ci just a fun movie, unul neserios cat incape :) ...
Observ de la o vreme ca thrillerul ca gen pare a fi pe cale de disparitie uitandu-ne la frecventa productiilor. Sau cel putin sa fie din ce in ce mai rar prezent pe lista saptamanala de box-office. Nu mai tin minte sa fi remarcat nimic de la "Gone Girl" = toamna trecuta, incoace. De asta pot sa observ "The Gift" ca o pata de "culoare" mai mult decat binevenita in sirul de action, superhero, comedii = calupul obisnuit de summer entertainment.
Long story short: un cuplu se muta in California unde el a obtinut o noua pozitie cu perspective in compania angajatoare, iar ea temporar ia rolul de casnica (+ implicit intra intr-o perioada de recuperare psihica dupa o sarcina pierduta). Totul arata bine, cu exceptia lui Gordo. Gordo = un fost coleg de scoala al sotului care vrea sa reinnoade aparent vechea relatie de prietenie ... dorinta care pare insa cam unilaterala. De unde, de ce, si la ce duce asta ... see the movie ;)
Filmul sta in trei actori, care isi fac treaba excelent. Lasand la o parte ca am un soft spot pentru Rebecca Hall (reconfirmat dupa ce am avut indoieli serioase cauzate de "Transcendence") am fost surprins sa constat ca Jason Bateman nu e doar actor de comedie. Pe langa rolul negativ, Joel Edgerton are aici un debut regizoral + scenaristic foarte promitator. Mi-a adus aminte strict punctul asta de vedere de "Gone Baby Gone", tot un thriller care marca un moment similar pentru Ben Affleck acum vreo 8 ani. Daca evolutia e la fel ar fi imbucurator ca perspective. Filmul e dozat excelent ca drama, tensiune si violenta. E din ce in ce mai rar zilele asta cand vad ca un regizor + si scenariu in cazul de fata, stie sa se opreasca fix unde trebuie. Cel mai des ori ratingul filmului limiteaza prea mult, ori cand asta nu-i o problema ideea de soc primeaza (care in ce ma priveste functioneaza mai mult ca si la horrors cu alt efect decat cel dorit probabil = dezgust). Filmul e rated R aici, si cu toate astea (spoiler) nu stiu daca am vazut sange mai mult de 5 minute. Totul sta in building tension, in a way a la Hitchcock ... desi feelingul e totusi altul. Mai mult nu zic ;) again, see the movie ...
Am vazut "Largo Winch" acum vreo trei saptamani intr-o noapte fara somn, si am tot vrut sa scriu o intrare despre dar n-am apucat. Am zis ca decat nimic, mai bine una scurta .. So, here we are. E multa vreme cred de cand n-am mai avut o surpriza asa placuta la un film based on comics. Desi sunt doua aspecte de punctat aici, care difera de calupul bazat pe asa ceva din ultimii ani: 1. nu e un super-hero movie 2. e o productie Europeana (ca si banda desenata de la baza).
The story pe scurt: un bogat om de afaceri moare inecat intr-o noapte. Surpriza consiliului de administratie gata sa puna mana pe companie, decedatul are un mostenitor, fiu adoptiv tinut secret multa vreme. De-aici incolo avem "the origin story", similar oarecum cu primul film din orice franciza de super hero, dar cu diferenta ca ramanem in granitele normalului credibil (= no superpowered spiders, no devices for heart powering, no SciFi stuff). "The origin story" se impleteste cu actiunea curenta intr-un mod foarte ok, care cred ca face pana la urma principala diferenta intre ce avem aici si ceva made in Hollywood.
Ar mai fi poate si altele de spus. Partea de location setting de exemplu e exemplara, in ciuda faptului ca filmul nu cred sa fi avut cine stie ce buget. Exista si o continuare care am inteles ca ar fi mult mai slaba, deci cred ca o sa dau skip ca sa nu-mi stric impresia. Care pentru genul asta ar tinde spre maxim ... daca n-ar fi o mica problema ... the acting. Trebuia sa fie ceva care sa scartaie, macar un pic ;) ...
Cand am vazut subiectul la "Self/less" am zis ca in sfarsit poate am ocazia sa vad un SF inteligent, pe o nisa foarte particulara pe care a mai incercat-o "Transcendence" anul trecut esuand lamentabil. Cand am vazut ca regia ii apartine lui Tarsem Singh ("Mirror, Mirror", "The Immortals") m-am prins de ce ratingurile filmului prezic un esec si mai lamentabil. Cand, din pacate, am vazut trailerul m-am convins ca filmul n-are ce sa-mi mai ofere in plus. Cu toate astea ... am zis let's give it a try. N-a fost o idee chiar asa de rea.
"Mind uploading" - asta e subiectul in doua cuvinte. Adica transfer de neuroni mai pe romaneste (sau de continut mental ca fim exacti). Nu doar pe suport electronic aici, ca in definitia clasica din "Transcendence", ci de la gazda umana la gazda umana. Cel mai mare deserviciu il face filmului asta trailerul, care da povestea aproape integral, asa ca eu n-are sens sa scriu mai mult pe tema asta. Sunt convins ca daca ar fi lasat un pic mai mult de descoperit, cronicile ar fi aratat altfel. Mai ales in conditiile in care ai un scenariu care scartaie ...
Interpretarea e ok. In special Matthew Goode care face un rol negativ care mi-a adus aminte de "Stoker". Nu-i chiar ca acolo, dar se apropie. Ar mai fi de amintit cateva momente rasarite, ca ironia din scena cu "the final showdown", dar pe ansamblu filmul sufera tare. Sufera de ce ma temeam = regia lui Tarsem Singh, care nu pare sa stie prea clar daca vrea sa livreze un action movie in stil de Hollywood, sau sa marseze pe partea de film de substanta. Din pacate cand parca tinde sa prinda un pin mai mult de life philosophy & stuff, poc, iti tranteste ba cateva pistoale peste ceafa, ba un aruncator de flacari. N-am nimic impotriva actiunii intr-un SF cu ceva mai mult de zis. Exemple sunt nenumarate, de la "Minority Report" pana chiar la "Terminator". Aici insa parca secventele de bataie rup povestea. Macar daca n-ai sti ce vine din trailer ...
Concluzia: o idee ok, cu deficiente majore de implementare. Merita timpul, daca te intereseaza tema, si e totusi pana la urma suficient ca sa-ti creeze un pic de dispozitie pentru niste reflectii. Daca vrei totusi ceva mai mult ca film, desi subiectul difera, incearca "Source Code" sau chiar "Limitless". In esenta ideea de fond e tot "another life". Modalitatea de a ajunge acolo difera ;) ...
As fi vrut sa intitulez intrarea asta "MI vs. Bond" dar pana la "Spectre" mai e un pic, de la "Skyfall" a trecut prea mult, si in plus n-am timp sa scriu. Pe scurt "Rogue Nation" m-a convins de ce nu eram inca foarte sigur dupa "Ghost Protocol". Cumva, cel putin in ochii mei, varianta americana de agent secret bate MI6-ul britanic. Nu pot sa-mi explic foarte clar de ce. Cred ca e tocmai din cauza ca "Mission Impossible" nu se ia atat de in serios pe cat o fac filmele din seria "Bond". Si daca am ajuns la asta ...
Dupa mine cea mai buna parte din "Rogue Nation" nu-i nici story-ul (care uneori scartaie .. nu tare, dar suficient cat sa observi ca mai mergea finisat), nici scenele de actiune, nici varianta "MI" de Bond girl (ceva mai plauzibila decat the actual Bond girls) ci partea the comic relief. Simon Pegg isi reia rolul de IT mastermind din precedentul episod, avand o prezenta care aproape rivalizeaza cu rolul principal si ca importanta in script, si ca efectiv timp de ecran. Si e elementul esential ca sa elimine acea rigurozitate dintr-un spy thriller serios (a se vedea John le Carre), si sa admita ca filmul care-l vedem e o povestioara implauzibila care n-are alte pretentii decat de typical action movie entertainment. Chestie care Bond o cam uita .. sau altfel zis se vrea mai mult decat e. Daca exagerarile din cascadorii ar fi fost si ele un pic mai putin SF-istice ...
Subiectul? Better than what's in the trailer. N-are sens sa-l stric. Atat. Cum ziceam n-am timp de scris ;)
Am decis sa mai rascolesc un pic printre titlurile care le-am ratat in ultimii ani. Si cum "It Follows" mi-a redeschis un pic pofta de horrors am zis sa vad "Woman in Black". Chit ca asa ceva merge cand esti in vacanta = less daily stress, which is not the case. Alegere buna ... in prima faza ...
Filmul e produs de celebra casa britanica "Hammer", responsabila de multe horroruri, unele de o calitate discutabila, intre anii '60-'80 (printre care seria "Dracula" cu Cristopher Lee, sau "Frankenstein" cu Peter Cushing). Aparent, brandul a fost trezit din morti (no pun intended) de cativa ani dupa un hiatus lung, iar "Woman in Black" e printre titlurile, sa-i zicem "majore" din perioada recenta. Ecranizare dupa un roman care merge pe varianta clasica de ghost story + haunted house. Chiar foarte clasica as putea zice. Povestea intunecata cu final tragic si efect de spirit nelinistit care trebuie multumit cumva ca sa se potoleasca e acolo. Mai multe detalii in film.
De ce ziceam ca alegerea a fost buna - in prima faza. Pai .. contextul standard nu e o problema (cel putin for me). Mai ales ca filmul e lucrat excelent in ce tine de intriga story-ului si chiar si prima parte din desfasurare. In particular partea de location setting e superba, desi se pare ca ar fi folosit aceeasi insula pentru un drum spre casa bantuita ca o varianta TV mai veche, deci au avut de unde lua idei. Problemele cu filmul incep sa apara de cand the main character decide sa faca un serviciu social comunitatii (din care nu face parte) si sa linisteasca fantoma. Ei, de la punctul asta ... actiunea incepe sa fie cam trasa de coada. Nu excesiv, dar suficient cat sa contrasteze cu prima parte. Si sa lase in final o impresie undeva nici spre directia horror light de vazut for fun in genul "The Haunting" sau "13 Ghosts" sau multe altele, nici spre potential de real scare cum am prins pe vremuri in "The Ring" sau recent in "It Follows". In orice caz .. mult mai ok decat, eu stiu ... "Sinister" sa zicem care nici nu merita sa ma obosesc cu detalii.
Busy, busy days ... N-am timp de o recenzie mai mare decat ce-i pe afisul "Ant-Man". Asa ca sa fim scurti si la obiect ...
Astept ziua cand o sa vad un super-hero movie care sa-mi placa. Da' sa-mi placa mult. Nu cred ca s-a mai intamplat asta de la "Batman Returns" din '92, unde ori eram eu prea mic si impresionabil ori Tim Burton a facut magie. Omul-Furnica vine cu o perspectiva interesanta, si chiar originala comparativ cu ce-avem pe piata. La propriu. Spoiler: vedem un tsunami in cada de la nivelul firului de praf. Subiectul in sine e cam de duzina, dar nici nu ma asteptam la mai mult. Cea mai buna parte cred din film ramane partea comica, care prinde suficient de bine cat sa nu lase restul sa ajunga dezastrul de clisee alternate cu secvente de CGI de care am avut parte in Avengers 2. Scenariul si interpretarea ... mai bine nu ma exprim (= noroc de Evangeline Lilly si ochii ei verzi .. cel putin in ce ma priveste).
E un film light, de vara. Ok daca nu te astepti la prea mult, si nici nu te astepti sa fii surprins daca nu te astepti la prea mult. Mai slab dupa mine decat ultimul Spiderman sau Iron Man, dar peste Thor, Avengers, etc. din Marvel Universe (da, stiu ... am o grila de valori complet eronata relativ cu incasarile si preferintele fanilor pe nisa super-hero). Evident, n-am inclus in lista Marvel si Guardians of Galaxy. That was brilliant. Probabil tocmai pentru ca, tehnic, n-a fost un super-hero movie ...
"Slow West" e un film greu de descris. Probabil ca s-ar putea zice pana la urma ca e ce pare, adica un western. Unul insa foarte aparte. Nu am termen de comparatie. Ma gandeam sa zic ca daca Terry Gilliam ar fi facut un western ar fi fost ca "Slow West", dar parca ...
Parca totusi "Slow West" e mai .. sa zicem "asezat", sau "la obiect" decat media filmelor lui Terry Gilliam. Avem insa o nota fina de suprarealism care persista cam tot filmul, si care practic face toti banii. Subiectul: un tanar scotian merge spre California ca sa-si gaseasca iubita fugita din Europa, nu e decat un pretext pentru un soi de road trip initiatic, scurt si terminat, zic eu din pacate prea .. (light spoiler) clasic. Probabil asta lipseste in "Slow West" ca sa avem un "anti-western": finalul care schimba tonul in directia standard.
N-am auzit de John Maclean (regizor+scenarist) pana la "Slow West", dar sper sa mai aud. Cred ca stiu cum as putea sa caracterizez pana la urma rezultatul. E un Terry Gilliam amestecat cu John Michael McDonagh ("The Guard", "Calvary"). Poate mai mult din ultimul. E un film care merita clar timpul daca esti deschis spre ceva non-mainstream, fie si macar pentru una, doua scene absolut memorabile. Pacat pentru cea in care "His heart was in the wrong place". Sensul a fost altul decat cel la care ma asteptam dupa restul filmului :) You'll get it when you'll get there ;) Maybe ...
"Terminator Genisys" se vrea, dar nu e ... "Genesis" (aka "T1 Reloaded" daca aluzia e prea fina), asa cum Jai Courtney nu e Michael Biehn, Emilia Clarke nu e Linda Hamilton, Byung-hun Lee moare prea repede ca sa fie Robert Patrick (da, da, spoiler .. si da, da, stiu ca asta-i in T2), iar Schwarzenegger e "old ... but not obsolete" ;).
Cu alte cuvinte (coincidenta dupa tura trecuta) avem iar un film in care Arnold salveaza situatia, la propriu, figurat, si oricum ai lua-o. Probabil multa din critica de film care a facut deja praf episodul 5 din Terminator nu-i de-acord, dar as intreba in cazul asta ... daca T5 e asa jalnic, cum ar fi fara T-800-le scos de la naftalina. Nu vreau sa-mi imaginez ... Dar, mai la subiect. De ce T5 e jalnic. Well ... in primul rand e discutabil daca e jalnic sau nu. Ca in multe alte situatii, story-ul e bun. Scenariul e insa oribil. Iar asa cum am zis mai sus interpretarea e penibila. Ca sa puna capac, trailerul da pe tava un twist care chit ca nu-i chiar asa de impact putea beneficia de ceva discretie. Pe scurt, linia temporala s-a alterat intr-un mod pe care nu merita sa ne batem capul sa-l intelegem si Kyle Reese trimis in trecut s-o salveze pe Sarah Connor, se trezeste el in postura de "damsel in distress". Iar intr-un conflict de tragedie greaca, fiul nenascut, intors in trecut cu piese metalice in componenta anatomica, ajunge the main enemy. Cum am zis sa nu ne batem capul, si-asa ... prea multe spoilers :) (desi, iar cum am zis, story-ul e ok ...)
Orice ar zice fanii inraiti, care mai degraba ar fi preferat o proiectie la T1 pentru biletul platit la T5 (am auzit comentarii ca pana si efectele ar fi fost mai bune .....), ultima versiune nu e chiar atat de proasta. Cine are nostalgia (reala) a primelor filme, e imposibil sa nu fie atins macar un pic de cateva scene reluate, ma rog .. in versiune actualizata, dar care le-am vazut prima data acum multi, multi ani. De la aterizarea in trecut, pana la referinte mai subtile = aterizarea (more or less ...) cu elicopterul la noul sediu Cyberdyne. Si chiar daca asta nu-ti trezeste o nostalgie, eu personal o urmarire consistenta cu elicoptere n-am mai vazut pana aici :) macar un plus pentru originalitate si tot il merita ...
Cred ca o problema mai mare decat tona de clisee si idiotenia periodica a replicilor din scenariu ramane pana la urma partea de casting prost. Jason Clarke e o dezamagire crunta fata de ce ma asteptam. Emilia Clarke incearca, dar asa cum ma asteptam n-are cum sa fie Sarah Connor. The "Mother of Dragons" nu-i o prezenta suficient de dura care sa dea o impresie credibila pentru o versiune feminina de Che Guevara rasculata impotriva avansului tehnologic necontrolat. Iar Jai Courtney in rol de Kyle Reese ... nu credeam ca o sa ajung vreodata sa apreciez calitatile actoricesti a lui Michael Biehn, un abonat la roluri secundare relativ obscure pana la urma daca ne uitam la CV, in afara colaborarilor cu Cameron. Vorbind de Jai Courtney mi-am adus aminte de un alt sequel esuat = ultimul "Die Hard". Si de o diferenta mare ... Daca Bruce Willis acolo parea ca abia asteapta sa incaseze cecul si sa plece in vacanta .. Arnold aici isi respecta rolul care i-a definit cariera. He enjoys the part. Si asta probabil face ca sa fie cam singurul actor din toata distributia caruia ii iese partitura. Noroc de ... "I'll be back" :) oricat de stupid ar fi momentul in care vine ;) ...
O sa incep direct: daca vrei sa vezi un zombie movie skip "Maggie", si cauta altceva. Chiar daca vrei o abordare diferita la un zombie movie, tot cauta altceva. Daca vrei insa sa vezi o dovada ca Schwarzenegger can act ... atunci poti sa-ti rupi o ora jumatate din timp. Nu vorbim de vreo performanta de Oscar, dar ceva in genul revelatiei care-am avut-o acu' vreo zece ani si mai bine cand l-am vazut pe Wesley Snipes in "Liberty Stands Still". Schwarzenegger intr-un rol dramatic de tata indurerat, total atipic, si dus la capat cu succes e cam singurul aspect pozitiv din filmul asta. Complet contrar mi s-a parut Abigail Breslin care detine pozitia principala, din titlu, a unei fete infectate de o epidemie de zombificare, care se stinge incet incet. O interpretare destul de slaba si artificiala. Desi nici scenariul nu ajuta, nici regia, nici imaginea, nici sunetul, nimic. E un film incet care pare ca tine mai mult decat tine, si merita probabil doar daca vrei sa vezi ceva inainte de culcare care sa te-adoarma ... paradoxal pentru un zombie movie.
Dupa mai bine de 20 de ani de la deschiderea "Jurassic Park" si doua continuari ceva mai putin rasarite, ne intoarcem pe Isla Nublar unde-a inceput povestea. Cumva, in ciuda experientelor nefaste, InGen (compania proprietar) a reusit sa deschida pentru public parcul, redenumit "Jurassic World" (cata imaginatie), functionand la capacitate maxima = undeva la > 20.000 de vizitatori pe insula. Sau altfel zis mai bine de 20 de mii de fripturi umblatoare pentru saurieni. Previzibil, nu ? :)
E inutil sa dezvolti subiectul unui "disaster movie", ca pana la urma asta avem aici. E evident ca situatia scapa de sub control, vine sfarsitul lumii si cumva pana la urma totul se incheie cu un happy end. Din cauza retetei asteia care e standard batuta in cuie, in general ma feresc de disaster movies. They're boring. Seria "Jurassic" e exceptia. Nu stiu daca din cauza ca "dezastrul" = dinozaurii e mai exotic, sau din pura nostalgie a primului film care l-am vazut intr-un cinema plin ochi. Cumva, fiecare film a reusit cat de cat sa-mi placa. Reteta a functionat inca o data: e vara, avem o insula la tropice, iar velociraptorii au teren de vanatoare. Cumva, spre deosebire de un "disaster movie" tipic (= asteroizi, cutremure, vulcani) aici efectul de tensiune e altul. O fi sunand ciudat paralela, dar parca am avea ceva comun cu un zombie horror a la Romero, cand grupul de survivors tre' sa faca fata la un pericol mai dinamic, mai imprevizibil si infometat :) And that makes it fun ...
Totdeauna un contrast intre un cadru primitor si o actiune terifianta prinde de minune. Fie ca, in linie cu paralela de mai sus, vorbim de hoarde de zombies care asediaza un mall, sau hoarde de dinozauri scapate din frau intr-o locatie de vacanta. Pe cat castiga filmul asta la atmosfera, pe atat pierde din pacate la scene "sf-istice" de genul (spoilers) aliante neprevazute intre T-Rex si raptors sau ideea de a folosi dinozauri pe post de caini de vanatoare. Chiar si asa, mi-a placut. Are clar ceva din "the adventure feeling" al primului "Jurassic Park" specific anilor '80-'90 care s-a cam pierdut cu timpul. Deci, cu un subiectivism simtitor :) ...
Septembrie incepe cu "No Escape". Un film unde asteptam sa vad la final de trailer "based on real facts". Aparent nu. E fictiune ...
Avem in continuare o ecranizare pentru "The Little Prince". Nu stiu de ce mi se pare insa o varianta parca prea ... americanizata ...
Septembrie continua cu a doua parte din "Maze Runner". Aparent, mi se confirma banuiala unui nou soi de "Hunger Games" episodic. E drept, parca totusi o serie care promite un pic mai mult ...
Guillermo del Toro revine in Octombrie la genul prin care practic l-a lansat inainte de "Pan's Labyrinth" sau "Pacific Rim" = horror. "Crimson Peak" pare o pata de culoare, la propriu si figurat, un pic mai altfel, in peisajul parca supra-incarcat de ghost stories din ultima vreme ...
"Bridge of Spies" pare a fi cel mai promitator film de Spielberg de la "Munich" incoace. Adica de 10 ani. Pare ... Om vedea daca si confirma.
Vin Diesel e "The Last Witch Hunter" in perioada Halloweenului de anul asta. Alta motivatie in afara de a fi "in spirit" cu perioada respectiva parca nu-mi prea inspira filmul asta, chit ca-l are pe Michael Caine pe post de garantie de incredere in trailer ...
Nu mi-a placut ultimul Bond. Da, stiu, stiu ... iar sunt pe langa opinia generala a criticii ... don't care about that = a fost prea superficial. "Spectre" care e anuntat pentru noiembrie pare a fi mai aproape de nivelul la care stim ca e Sam Mendes ca regizor ("Road to Perdition", "American Beauty"). Sper ...
Cam asta ar fi runda curenta de preview. Se poate si mai bine, dar eu zic ca nu stam chiar rau la ce se-anunta ;)
Sa-ncepem evidenta a ce ne-asteapta in sezonul de vara-toamna cu un horror. Dispozitia curenta imi cere ... In iunie avem release-ul partii a treia din "Insidious". Prima parte a fost spooky. Partea a doua am sarit-o pentru ca parea prea lame. A treia arata ceva mai promitator. Om vedea ...
Daca tot suntem la continuari, in curand vine si "Jurassic World". In general la superproductii lasate pe mana unor regizori obscuri am rezerve, dar in cazul curent (Colin Trevorrow) avem o exceptie = remember "Safety not Guaranteed" ? ... probably not :) anyway ... Daca ma atinge la inima macar jumate cat a fost acolo ...
Dupa spirite malefice si dinozauri dintosi sa mutam registrul intr-o zona mai light (nu ca as mai avea prea multe optiuni ramase pe iunie). "Inside Out", ultima productiune Disney/Pixar ne duce prin colturile intunecate si amenintatoare ale creierului (eu tot ma chinui sa fac sa para horror si animatia asta ... told you .. my current mood requires it)
Iulie incepe cu "Terminator Genisys", top expected movie pe lista personala pe vara asta. Daca e greu de inteles de ce, dupa ultimele doua iteratii T3 (care totusi n-a fost rau) si Salvation, explicatia e ceva mai ... personala sa zicem = cand undeva pe la ~10 ani ai vazut T2 in sala de cinema, trust me, continuarile pot fi oricat de proaste or fi, tot o sa o astepti pe urmatoarea ;) (chit ca imi vine greu s-o accept pe Emilia Clarke in loc de Linda Hamilton ... dar na ... macar Arnold is back).
Singura problema cu "Self/less" e ca trailerul zice prea mult. Cam tot de fapt. Asa ca eu n-are sens sa scriu in plus ...
Mie mi-a placut ultima "Mission Impossible". Mult mai mult decat ultimul Bond. Asa ca pe final de iulie asta avem in program.
Cum nu se poate sa scapam o vara fara Marvel movies, am decis sa ma rezum doar la o intrare in August - reboot la "Fantastic Four". Contrar tuturor parerilor, si spre deosebire de alte adunaturi de gen (aka "Avengers") mie mi-au placut cele doua filme din 2005/2007 unde Chris Evans se antrena in rolul lui Johnny Storm pentru Captain America. Nush cum o sa fie versiunea noua, dar am macar un plus subiectiv: Kate Mara :P restul conteaza mai putin ...
Am inceput cu un horror, inchei vara cu thrillere. Primul e "The Gift". Classic psycho stalker subject, in aparenta.
Tot in august avem "Cop Car". Ceva mai original se pare. Cu un Kevin Bacon asa de rau cum nu l-am mai vazut de la "Invisible Man" incoace (de fapt nu l-am vazut nici acolo ... na, problema de interpretare).
Asta-i vara. Tura viitoare - septembrie - noiembrie.
Mi-a luat patru zile sa vad "Beyond the Black Rainbow". Si nu pentru ca ar avea patru parti sau patru ore. Ci pentru ca functioneaza excelent ca somnifer, in ciuda aparentelor de subiect tensionat care da cosmaruri. Na ... potential de cosmaruri poate o fi avand (pentru cine are creierul suficient de odihnit ca sa mai faca diferenta), dar tensiune ioc. N-o sa stau sa detaliez "actiunea". Filmul e ceva de genul unui "poor man's David Lynch" ca desfasurare (una foarte lenta in cazul asta). Am decis sa-i dedic o intrare scurta dintr-un singur motiv. Ma rog, doua ... imagine & sunet. Vizual si auditiv productia e lucrata excelent. Imaginea, compozitional, e principalul aspect care m-a tinut cat de cat treaz. Iar coloana sonora complementeaza perfect actiunea plasata undeva in anii '70 (= iar avem sintetizator folosit la greu ca si in "It Follows" cu nuante de John Carpenter). Din pacate, dupa zile cu trezit la 8:00 si tentative esuate de adormit la 2:00 n-am mai fost in stare sa receptez prea mult in afara de partea tehnica. Daca o fi ceva de receptat ... Iar, doar atat e cam putin. So ...
Ziceam data trecuta ca am avut asteptari mici pentru "Mad Max". Ei, pentru "Tomorrowland" a fost fix pe dos. Huge expectations. Evident, dezumflate ... din fericire nu chiar 100% ...
Subiect: Undeva exista the "Tomorrowland" = o lume creata de minti luminate, cu scop de habitatie departe de lumea cu minti mai putin luminate ... desi la un moment dat exista un plan de coabitare pentru toate mintile ... in fine, complicat. Concluzie e ca treaba mere prost si-i nevoie de "save the world(s)" ( na, ca am reusit o descriere spoiler free in sfarsit ... sper :) )
Ce-i fain in filmul asta (pe langa topicul de parallel universe, care ca si time travel stories beneficiaza de un soft spot consistent la mine) e ca povestea are o oarecare adancime. Se dezvolta de-a lungul peliculei o metafora cu doi lupi dark & light, care traiesc in functie de care-l hranesti. Din pacate, modul la care e trantita in poveste e cumva din senin = contribuie la un potential serios de eye-rolling generator pe care-l are filmul. Daca esti insa capabil (sau macar in the mood) sa fii un pic mai putin carcotas pentru doua ceasuri poti digera cliseele insirate. Ramane insa o problema targetul de varsta al filmului care nu prea se impaca cu reflectiile filosofice pe care ar vrea sa le starneasca. Cand esti pe cale sa constati pentru sine, pe ici pe colo, ca "that was deep" esti lovit zdravan de o secventa desprinsa din desene animate de genul roboti cu grimase ultra-ironice sau hiper-binevoitare (printre alte exemple). Se vede clar ca regizorul a facut candva "The Incredibles" distribuit de acelasi "Disney Pictures" ...
In ciuda tuturor problemelor (am amintit de partea introductiva care cred ca tine mai bine de juma' de film sau de finalul candidat la dulcegaria anului? ... na, ca nu mai e "spoiler free" intrarea :P), cumva povestea in sine prinde, si chiar si metafora cu lupii ... Pacat insa de rezultat ca tot intreg, putea fi muuuult, mult mai bine ...
Am avut asteptari mici de la noul "Mad Max". Pentru ca long long ago, cand le-am vazut pe celelalte 3 mi s-au parut mult prea haotice si boring (asta in conditiile in care aveam o varsta cand prindeau mult mai bine filmele cu mult praf de pusca in buget). Posibil deci ca asta sa fi contribuit la impresia finala de acum, cu totul diferita ...
Trailerul da doar cateva hinturi despre subiect, si bine face, asa ca n-o sa zic nici eu mai mult. Trust me, exista o poveste in spatele exploziilor, prafului, sangelui, etc, samd. Una simpla, dar e acolo, si e suficient de decenta incat sa tina legat ce o inconjoara. Ba chiar mai mult, daca ar fi sa te legi un pic de simbolismul unor secvente. Cum oricum n-am foarte mult timp sa scriu o sa ma rezum la altceva ce in mod obisnuit las mai la coada, partea vizuala. Asa cum zic multe pareri, filmul e intr-adevar superb pe partea asta, iar ca si in alte dati trebuie sa apreciez subiectiv o alternanta pe filtre calde/reci. 3D-ul e fain (chestie care o zic rareori) iar efectele sunt cred cele mai bune vazute de la ultimul "Planet of the Apes" incoace.
Ca sa nu las doar o apreciere tehnica hai sa ma exprim un pic legat de actori, unde titularul Tom Hardy nu mi s-a parut prea convingator. Adevarul e ca nici scenariul nu-l ajuta prea mult, Mad Max parand mai mult un personaj secundar in poveste. Pe de alta parte trebuie sa ofer credit lui ... Immortal Joe aka "new addition in top 10 villains of all time" (daca ar fi sa fac asa un top). Absolut detestabil :) Cam atat pentru tura asta. Concluzie: Daca iti plac distopiile si nu esti alergic la steam punk ca gen SF, atunci watch this.
Postări
