Gunpowder, Treason & Plot (2004)

"Remember, remember the 5th of November ...". Da, acolo bate titlul. Nu legat de "V for Vendetta" ci de sursa istorica reala a rimei = complotul ce viza asasinarea regelui James I al Angliei si Scotiei in Anul Domnului 1605. Cu risc de cliseu prea des utilizat, nu prea stiu de unde sa incep. Cred ca am asistat la cea mai .. ciudata .. ca alt termen nu gasesc, "desfasurare filmica" de multa, multa vreme incoace. Dar decat sa vorbesc in dodii, mai bine sa incerc sa disec cumva subiectul acestei .. sa-i zicem, miniserii in doua parti. Desi "Gunpowder, Treason & Plot" e de fapt si de drept doar jumatatea din urma.

Prima parte prezinta bucata cea mai tumultuoasa din domnia reginei Mary - the Queen of Scots. Un pic de background istoric: respectiva a fost cel mai apropiat suveran rival in termeni geografici a mult mai cunoscutei (si ecranizatei) Elisabeta I. Nu vreau sa intru prea mult in detalii pentru ca asta e rolul filmului, dar ce pot spune e ca din minima cultura generala care o am in zona asta, ce ni se prezinta e decent in raport cu adevarul istoric. Regina catolica, venita din Franta dupa moartea mamei sale, Mary n-a avut cea mai usoara domnie intr-o Scotie protestanta, si nici un sfarsit prea roz. Dar a avut un fiu , spre deosebire de rivala din sud, care fiu e subiectul partii a doua a filmului ...

Partea a doua e parca o productie total diferita. Nici un personaj din prima bucata nu face mai mult decat figuratie de pana intr-un minut in partea secunda. E drept ca avem o gaura de multisori ani intre cele doua (dupa un final destul de brusc al primei jumatati). Dar pe langa asta mai sunt suficiente elemente care parca m-ar face sa mai verific o data daca a fost aceeasi echipa de productie. Sa le las un pic, si sa revin intai la subiect. Cum ziceam, Mary a avut un fiu, James, care in lipsa de mostenitori directi la tronul Angliei, a ajuns pe baza arborelui genealogic monarhic britanic sa fie incoronat si la Londra. Evident, punctul principal e atentatul cu praf de pusca din subsolurile Parlamentului pe fondul tensiunilor religioase. Intr-o nota oarecum ironica, daca Mary a avut de furca in ce priveste opozitia protestanta, James era sa fie ras de pe fata pamantului de un complot al rezistentei catolice. Dar cum ziceam, mai multe detalii raman de vazut in film.

Eu revin la partea ciudata, cum am caracterizat productia. Scenariul difera enorm ca stil intre cele doua parti. Daca prima pare aproape cat de cat de un manual de istorie, a doua isi permite cred unele valente caracterizandu-l ca un personaj mult mai odios decat se pare ca a fost pe James intaiul (desi pe ici pe colo, si in special pe final, productia mai lasa sa se intrevada si ceva nuante de umanitate). Ma rog, nu stiu prea multa istorie britanica, dar oricum .. Avem intrigi, asasinate, etc = tot tacamul, si in prima parte, pe un scenariu de drama istorica. A doua incepe intr-un stil de documentar History Channel in care personajele vorbesc cu spectatorul din cand in cand sa-l puna la curent cu realitatea momentului, dupa care vireaza, ca nuanta de fundal, spre o comedie neagra cu un umor morbid si sec care se face simtit destul de des. Poate suna surprinzator .. dar cred ca asta salveaza cumva un scenariu nu foarte reusit. Diferentele merg mai departe .. Daca in ce o priveste pe Mary avem un love story fierbinte si tensionat a la Cleopatra cu Marc Antoniu, in bucata secunda James are un mariaj rece si pragmatic cu o printesa daneza (= facem trei copii, dupa care n-ai decat sa-ti cauti amanti), relatia prinzand insa un farmec aparte pe care il las de vazut (dar din nou, tind sa cred dupa un quick look pe Wikipedia ca filmul isi permite mai multe decat ce-i mentionat in cronici).

Am lasat ce-i mai interesant la urma. Productia e turnata in Romania. Bugetul e unul destul de redus - imi vine destul de greu sa cred ca resedinta regala din Edinburgh era asa .. "spartana" in aparenta, dimensiuni si lux, cu toata zgarcenia scotiana. Dar unde-i partea interesanta ? Well, soundtrackul ... Nu mi-a venit sa cred cand am auzit folclor romanesc (cu versuri !!!) ca muzica de fond pe o desfasurare istorica scotiana. Din nou .. incredibil, dar cumva merge cat de cat (nu vorbim totusi de vreo hora sau vreo sarba). Iarasi, e o diferenta majora fata de partea a doua cand parca cine s-a ocupat de mixaj s-a prins ca e un pic ciudat sa ai versuri in romaneste, si a taiat simtitor din trackuri.

Nu prea stiu ce caracterizare de final sa-i dau. Scenariul variaza de la replici de o stupizenie abisala la momente de geniu. Am uitat sa fac referiri la actori - am remarcat-o pentru prima data pe Clemence Poesy (desi in teorie as mai fi vazut-o si in "In Bruges" sau "Harry Potter", dar pesemne eram chior la vremea aia). In rest Kevin McKidd si respectiv Robert Carlyle cam fura ecranul in fiecare din cele doua bucati. Na .. ce sa zic, a fost o experienta filmica interesanta, relativ diferita de cam tot ce-am vazut ca history movies pana acum (daca luam cele doua parti una langa alta). Si ca un factor aditional, merita pana la urma de vazut macar pe post de documentar daca ai chef sa afli mai multe legate de unde provine "Remember, remember the 5th of November .." .

Rating: 3 out of 5

Stoker (2013)

Data trecuta ma plangeam ca filmul cu pricina cam esueaza ca horror, gen in care cica s-ar fi incadrat. Na, ca s-a intors roata (vorba vine) si tura asta am dat peste un thriller mult mai negru decat ma asteptam. De fapt, suficient de incomod incat acu' jumatate de ceas luasem serios in considerare optiunea sa caut alt film ca topic, pentru ca despre "Stoker" nu-mi prea venea sa scriu. Din pacate memoria nu ma ajuta sa gasesc altceva despre care sa am de zis ceva consistent iar saptamana se termina, si pana weekendul viitor sigur nu mai apuc sa vad nimic. Asa ca ...

Foarte sumar, subiectul pleaca de la decesul lui Richard Stoker intr-un accident greu de explicat (carbonizat impreuna cu propria masina), eveniment ce coincide cu aparitia neasteptata la inmormantare a fratelui, Charlie Stoker, neintalnit de nimeni pana atunci. Care personaj decide sa ramana pentru o perioada la resedinta celui disparut, in compania vaduvei - o tipa care pare destul de des sub efectul unei combinatii de Xanax cu vodka, si a fiicei, India - un mix intre o ruda indepartata a familiei Addams, Carrie a lui Stephen King, si sora vie din "A Tale of Two Sisters"/"The Uninvited" (ca light spoiler pentru cine a vazut una din cele doua variante, filmul de fata poate genera interpretari relativ apropiate). Mai departe in prima jumatate avem un parcurs lent, intr-un stil foarte "hitchcockian" care vizeaza in special amplificarea unei aure malefice in jurul unchiului proaspat aterizat de pe meleaguri europene dupa unii, asiatice dupa altii, unde ani de zile fusese plecat cu afaceri. In a doua jumatate ai un soi de rezolvare a "misterului", si ma rezum doar la a zice ca tranzitia spre partea asta se face destul de brusc si .. cum sa-i zic .. destul de sick, chiar si pentru nivelul meu de toleranta.

Pentru cine a mai vazut ceva regizat de Park Chan-wook ("Thirst", "Oldboy", "Sympathy for Lady Vengeance", "Sympathy for Mr. Vengeance") ar trebui sa stie ca nu vorbim deloc de productii usor digerabile, ci de o serie de filme care ajung sa atinga unele din cele mai intunecate colturi unde poate ajunge comportamentul uman. Cu toate astea, impactul si solutionarea unui story destul de incalcit de obicei, le plaseaza destul de sus in zona cinemaului asiatic din ultimii 15 ani (cu "Oldboy" detasat prin recunoastere inclusiv la Cannes). "Stoker" e primul film regizat de respectivul in State, si cred ca si primul din cele amintite unde scenariul nu-i apartine. Rezultatul e ca in ciuda celor zise mai sus, avem de-a face aici cu cea mai light productie marca Park. Obiectiv vorbind ...

Subiectiv prefer sa nu comentez, si sa ma rezum doar la o parere proprie ca orice om de pe planeta asta are un grad de nebunie, de multe ori latenta, de nivelul si ramificatiile careia insa din pacate nu toti is constienti si capabili sa tina in frau, cel putin in relatie cu cei din jur. Iar in momentul in care "scapa" devine greu de stapanit ... Dar e doar o parere proprie, si nu suntem pe un blog de filosofat pe teme existentiale ;) Din pacate, filmul mi-a lasat o stare destul de proasta cat sa imi influenteze ratingul suficient ca sa n-am habar cat as da daca as fi obiectiv. Imi pare rau, dar o sa scap un spoiler major. Filmul nu are un happy-end (don't worry, n-am zis chiar tot). Chestie care in mod normal nu ma deranjeaza, dar aici parca as fi preferat o transare pozitiva a finalului (chiar daca mai nerealista). Nu mi-a placut dar asta nu prea conteaza .. (pe IMDb i-am trantit un 5 si asa il las).

Ca sa inchei totusi intr-o nota de recomandare, trebuie sa dau totusi un plus major pentru partea de realizare artistica care e absolut memorabila. Tot, de la imagine, coloana sonora, efecte de sunet pana la interpretare sunt lucrate atat de bine in a sustine subiectul incat cred ca ating nivelul celor mai bune momente de constructie a misterului din filmele lui Hitchcock si a angoasei din productiile lui David Lynch. N-o sa ma apuc sa fac teoria chibritului acuma, dar tot nu ma pot abtine sa nu remarc macar exemple ca jaluzele intr-o lumina de apus proiectand o umbra pe un birou care ascunde un secret inchis cu cheia, ca dupa niste gratii. Daca vezi filmul pricepi unde bate, si cat de fina si stilata e referinta. Daca ar fi sa fac o caracterizare atmosferica overall, si as ramane la exemplele de mai sus, cred ca rezultatul ar fi undeva intre "Psycho" si "Mulholland Drive". Chiar, si asa, in ce ma priveste ...

Rating: 3 out of 5 (PS: in caz de tentative de vizionare recomand un slot de 2 ore dupa pentru o comedie usoara; eu cred mi-am facut ratia de filme greu de mestecat pe luna in curs; next week aleg ceva clar mai light ...)

Dark Skies (2013)

Se pare ca in ultima vreme am o lipsa teribila de inspiratie in alegeri. Cum de multisor n-am mai vazut un horror m-am indreptat spre "Dark Skies" saptamana asta. Ca paranteza, tre' sa observ ca spre deosebire de acum vreo 10 ani cand ma dadeam in vant dupa genul asta (si detestam comediile) mai nou is din ce in ce mai reticent (si comediile am inceput cat de cat sa le accept, desi multe le gasesc in continuare undeva intre pueril si stupid). O fi varsta = stressul from everyday life de vina, I don't know ... In orice caz, din cand in cand apreciez un horror bun ... Din pacate insa ce avem aici cred ca tinde macar un pic spre o comedie (iar problema e cu un pic) ...

Long, long, looong ago am facut daca-mi aduc aminte un soi de clasificare pe subgenuri pentru horrors. Cred ca era ceva in genul: serial killers, alien monsters, zombies, haunting/atmospheric = demons, spirits si alte entitati, si poate si altele. Personal, in afara de ultima categorie restul pentru mine is in general doar entertaining fara prea mare potential de speriat efectiv. In ce priveste subgenul din urma se mai intampla sa mai am .. tresariri :). Si cred ca statistic se situeaza pe primul loc la "scary effect" la public de acolo fiind abundenta de asa ceva in ultima decada sau chiar mai bine, de la "The Ring" pana la "Paranormal Activity" (numai de curand imi vin in minte trailerele la "Sinister", "Mama", si parca o continuare la "Insidious", si cred ca mai erau cateva). De fapt .. subgenul asta a ajuns asa de des abordat incat incepe sa-si piarda din efect. Si ca sa termin o data cu introducerea asta deja dublata, "Dark Skies" e un exemplu perfect in sensul asta.

Remember "Signs" ? De M. Night Shyamalan ? Eu sincer nu-mi aduc prea multe aminte. Decat ca subiectul se invartea in jurul unei familii care ajunge tinta unei invazii de omuleti gri din alta galaxie. Cam ceva de genul asta avem si in "Dark Skies", dar abordat intr-un stil care se vrea sa-ti ridice parul maciuca macar cu o frecventa de o data la 10 minute. Mai precis, avem un cuplu, cu doi copii, locuind undeva intr-o suburbie, in a caror casa + comportament al locatarilor, incep sa apara fenomene inexplicabile in special in timpul noptii (ex.: prima faza - frigiderul familiei e devastat; restul le las de descoperit, altfel nu mai ramane nimic .. si-asa trailerul ti le cam da pe toate). Reteta pare destul de cunoscuta zic eu, nu ? Poate daca ar fi mers pe varianta deja "clasica" de poltergeist activity ar fi avut un rezultat mai bun in termeni de "nerecomandat inainte de somn". Dar motivatia mai "originala" la toata desfasurarea de forte malefice invizibile - si anume: "extraterestrii gri fac experimente pe oameni de ani buni", face multe dintre manifestarile prezente in film macar ilogice daca nu hilare.

Trebuie sa admit totusi ca in ciuda scenariului care ar esua cu succes de unul singur, regia si modul cum e turnat filmul iti pot da din cand in cand fiori. Exista ceva scene, in special o secventa spre final de sa-i zicem "viziuni de alternate reality" care pot crea un sentiment destul de neplacut de neliniste vis-a-vis de ce poate produce creierul uman in momentele cand se .. pierde. Deci poate pana la urma nu-i chiar cea mai buna recomandare de vazut seara inainte de culcare daca esti mai slab de inger (decat daca ai de lucru dupa si vrei sa faci noapte alba). Dar inca o data, toate astea is valabile luate individual fara relatie cu motivatia scornita de film. Care din cauza ca nu-i chiar prezenta non-stop se mai face uitata din cand in cand. Dar e suficient sa-ti aduci aminte in majoritatea cazurilor ca nu-i vorba de nici de un spirit malefic turbat, nici de vreun caz de posesie, nici macar de nebunie clasica, ci de invisible aliens bine organizati care au un work plan (chit ca nu-l stim in detaliu). Ma repet, dar asa numitul "scary effect" pentru un horror are impact maxim in special daca e relationat de ceva care actioneaza irational/imprevizibil si are intentii pur malefice (= classic haunting de exemplu). Daca stau si imi imaginez divizia 5 de omuleti gri, in care agentul 57 raporteaza ca experimentul "teroare nocturna" in familia Barrett da rezultate in urma vizitelor deghizat in mos Ene (omitand foamea subita si golirea frigiderului ca victima colaterala) si ca are nevoie de fonduri ca sa deturneze trei stoluri de pasari spre casa cu pricina, deja cam taie macar jumatate din criteriile de mai sus ... Ceea ce poate nu-i rau daca nu te astepti sa fii speriat :) Dar rezultatul in filmul asta e ca nu-i nici atat dark cum se vrea si, absurd, nici suficient de comic ca sa-l poti lua ca light entertainment = e la fel de gri ca pericolul "iminent" de care se chinuie sa ne convinga ...

Rating: 3 out of 5 (cam la limita)