Summer-Fall 2021 Movie Preview Part 1

N-am mai vazut un film de vreo trei saptamani si nici nu cred ca am cand in urmatoarea. Ceea ce deja nu prea da semne bune in lipsa altui "drog" de echilibrat psihicul in ultima perioada care alterneaza intre un critical deadline + probleme interminabile de dinti. Asa ca am zis sa bifez macar intrarile traditionale de mijloc de an, formatul scurt, cu ce se anunta mai promitator pe vara-toamna asta.

In iunie un release care pare ca se detaseaza un pic de zona tipica de box-office summer hits centrate pe multa actiune cu multe explozii si subiect subtire pare a fi "Monuments". Nu ma prea dau eu in vant dupa comedii, mai ales cu iz romantic, dar se pare ca subconstientul a castigat tura asta...

"The Green Knight" e o ecranizare a unui episod din ciclul Arthur si cavalerii mesei rotunde. E un episod care in varianta originala spre deosebire de altele are un final mai putin dramatic, chestie care-l face cumva si mai putin promitator daca ramai la versiunea clasica. Filmul insa, ca multe repovestiri ale legendelor din zona asta, s-ar putea sa mai schimbe din poveste... Vedem in iulie.

Ma gandeam sa las vara sa treaca fara sa bifez nimic din zona comics/super-hero care de multa vreme mi se pare ca a trecut de la overrated la hyperrated sau ce-o fi mai rau de-atat. Exista insa foarte mici exceptii, iar cea mai notabila e James Gunn care a reusit sa scoata "Guardians of the Galaxy" (si 1 si 2) din tiparul clasic Marvel. E pur si simplu altceva. Poate vedem asta in august si pentru DC Comics cu reboot-ul la "The Suicide Squad".

Lasam toamna pe data viitoare. Cand o fi asta...

Boss Level (2021)

N-am mai postat de multa vreme la interval asa de scurt, da' asta-i tocmai compensatoriu pentru pauza care urmeaza. In plus, de ceva timp tot am intervale din ce in ce mai lungi de cand vad filmul pana ce scriu despre si cam incep sa uit ce vreau sa spun, iar "Boss Level" a fost prea "motivant" ca sa-l pierd printre neuronii distrusi si lipsa de lecitina.

Roy e un tip undeva spre 40 de ani, fost membru in trupele speciale, cu o fosta sotie care lucreaza intr-un laborator ultrasecret pentru un alt fost militar de cariera. Un individ incadrat in tiparul de arch-villain cu vise de dominare globala. In tot contextul asta avem un fenomen de tip Groundhog Day = in fiecare dimineata Roy se trezeste la acelasi timp si in acelasi loc, si isi petrece ziua cu o armata de asasini care incearca sa-i scurteze de la primele minute suferinta de a-si repeta activitatea. Evident, fenomenul e prezent doar pentru Roy care se tot chinuie sa avanseze in cele 24 de ore cat sa inteleaga ce implicatie a avut vizita facuta sotiei o zi mai devreme in toata povestea asta. Despre care nu mai zic nimic. Trailerul deja spune prea multe, iar mie mi-a parut sincer bine ca nu l-am vazut inainte de film.

Am plecat probabil din start cu o abordare subiectiv pozitiva stiind din cele doua randuri de descriere de pe IMDb (foarte underrated acolo apropo) ca-i vorba de un time travel movie, subgen pentru care am o slabiciune evidenta. Intr-un alt context poate m-ar fi deranjat un pic lipsa de rigoare stiintifica, si as fi cautat gauri prin desfasurare. E evident insa de la prima scena ca filmul nu se ia in serios, si nu-i cazul s-o faci nici tu, fiind construit asa cum o sugereaza si titlul, de parca ar fi o adaptare dupa un joc video, desi nu e. Este insa foarte foarte fresh, iar constructia scenariului e simplista doar in aparenta. N-o sa-ti zica cine stie ce detalii despre tehnologia temporala a axului Osiris din spatele fenomenului, care arata ca picat din Stargate. Dar isi ia suficient timp sa construiasca un puzzle intreg pe care-l are Roy de rezolvat ca sa parcurga toate treptele pana la "boss level". Iar twist-ul de acolo, care poate nici nu-l simti ca twist, deci o sa-mi permit un spoiler, e ca the "boss level" e de fapt altul. "The secret level" :-) - pentru care Roy are nevoie de inca alte repetitii ca sa-si dea seama. Moment unde filmul face ce ma plangeam data trecuta ca "Love and Monsters" n-are - o iesire foarte scurta din zona light undeva spre drama, cu suficienta forta insa aici sa o simti. Sau na, ma rog, fiind iar vorba de timp trecut, turning points, si ce-ai putea face cu o time machine, probabil iar is subiectiv ;-)

Rating: 4 out of 5

Love and Monsters (2020)

N-o sa incerc prea multa filosofie in care sa extrag vreun mesaj ascuns din "Love and Monsters" relativ la contextul din ultima perioada, pentru ca probabil n-as fi chiar de acord cu ce-as concluziona ca transmite. L-am luat simplu asa cum e - un SF light cu o parte consistenta de comedie.

Avem un context distopic, unde dupa ce omenirea a evitat cu succes un dezastru cataclismic prin bombardarea unui asteroid in drum spre Terra, s-a trezit intr-un altul = deseurile radioactive aterizate pe planeta au creat suficiente mutatii genetice incat multe vietuitoare sa creasca periculos peste noapte. De multe ori m-am gandit ca avem bafta ca porumbeii nu-s de 10-15 ori mai mari, altfel am fi clar pe cale de disparitie. Cam la concluzia asta ajunge si filmul de fata, desi n-am vazut niciun porumbel pe-acolo, da avem din altele - de unde "monsters" din titlu.

In situatia asta, mai toata lumea s-a retras in tot felul de adaposturi, cu iesiri periodice dupa hrana. Un soi de "Zombieland", dar cu jivine mutante in loc de zombie. Intr-un astfel de grup il avem pe Joel, care isi regaseste dupa multi ani printr-o conexiune radio fosta prietena, intr-o alta tabara pe malul marii la vreo sapte zile distanta de mers - de unde "love" din titlu. Si asa ajungem la partea principala din desfasurarea filmului - calatoria pentru a o reintalni. Doar ca Joel are o mica mare problema, zero experienta in lupta cu ce il asteapta in afara adapostului, sau mai bine zis un efect de "freeze panic" la vederea a orice cu mai multe picioare, tentacule, sau alte feluri de membre, mai mari decat propria persoana.

Evident subiectul schitat mai sus prezinta mult potential. De livrat, filmul livreaza ok. Cred ca se putea si mai bine, sau mai bine zis, mi s-a parut ca lipseste ceva. Poate o fi fost doar partea comica din care iesirile n-au suficienta forta cat sa aiba acel efect pe care de exemplu l-am avut in "Guardians of the Galaxy". Poate sunt niste fire din actiune care mi s-au parut neterminate. Sau poate m-am asteptat eu la prea mult. In orice caz, bottom line, the movie was fun.

Rating: 3.5 out of 5