miercuri, 19 iulie 2017

Detour (2016)



Prima scena din "Detour" mi-a amintit cumva de "Drive" + am descoperit-o pe Alison Goldfrapp pe backgroundul sonor (sau cel putin the intro song got me...). Restul a fost so & so. Avem un indie movie cu o actiune care se invarte in jurul a 3 personaje - Harper e un student la drept de familie buna care isi uraste tatal vitreg pe care-l acuza ca i-a bagat mama in coma in urma unui accident, Johnny e un golan de cartier cu datorii la golani mai mari, iar Cherry e o dansatoare intr-un bar - Johnny's girl si una din modalitatile prin care respectivul isi mai suplimenteaza veniturile. Ei, dupa ce primii doi se intersecteaza la un pahar de whisky si decid ce ar trebui sa pateasca the evil stepfather - oportunitate pentru Johnny sa faca ceva bani, tot trio-ul asta pleaca intr-un road trip spre Vegas unde s-ar afla prezumtiva victima. Acum, una din problemele filmului e ca e prea predictibil, si cum (evident...) iar n-am timp sa scriu ma opresc cu story-ul aici. Ce-ar mai fi de zis in rest - productia variaza de la scene surprinzator de bine lucrate (yet again, mi-a adus aminte de montajul din "Drive" + cred ca avem niste referinte la un film noir de prin 1945 cu acelasi nume) la parti unde se vede ca-i un indie = actingul si regia mai scartaie pe ici, pe colo. Cea mai mare problema e una subiectiva - I don't like the ending. Si mai mult, poti intui ce ti se dezvaluie in "twist-ul" de final, cu mult, mult inainte, deci in momentul in care ti se livreaza, si nu merge mai departe senzatia e de sfarsit in plop. De apreciat totusi o scena de dupa vreo doua ecrane de credits :) aduce un comic relief care se simte cu atat mai mult cu cat lipseste complet in restul filmului... no spoilers...

Rating: 3 out of 5

duminică, 9 iulie 2017

Spider-Man: Homecoming (2017)



... sau motivul pentru care-mi pare rau ca am fost prea picky cu "Baby Driver" acu' o saptamana - cum poti categorisi un al doilea reboot in 15 ani in conditiile in care am mai avut inca 5 filme de la prima iteratie din 2002? Na, am decis sa-mi ignor un raspuns rautacios de genul "oaia se mulge prea des la Marvel ca sa mai aiba inspiratie ciobanul ce branza sa faca din lapte", si in conditiile in care pe vreo 3 site-uri de profil aveam ratinguri de la 7.5 in sus pe o grila pana-n 10 am zis hai, sa fie... Mi-am pastrat totusi destul de jos asteptarile pentru ultimul Spiderman, in speranta ca o sa patesc ca la John Wick (sau altele) = o sa fiu asa de surprins cu ce-am vazut ca o sa-mi intorc pronosticul la 180 grade. Psihologie inversa autoaplicata = fail ...

N-am nici un chef sa scriu despre Spiderman. Mi s-a parut atat de fad incat am zis ca ma uit repede la alt film ca sa am totusi un blog entry pe saptamana asta. Cum in vreo mai putin de 10 ore tre' sa plec undeva spre coasta nordica a Germaniei (yup, iar scriu pe fuga) am zis sa incerc sa revad "Das Leben der Anderen" = 2 in 1 = imi mai aduc aminte si vreo doua cuvinte in afara de "Guten Tag/Auf Wiedersehen" si am si subiect. Fail again... Cat Deutsch mi-am adus aminte nush, dar nu prea multa. Ce-i sigur e ca filmul, cat o fi el de bun, mi s-a parut mai deprimant ca acum 10-11 ani cand l-am vazut prima data, si n-am avut chef sa scriu nici despre asta... Deci, back to Spiderman...

Ce ar fi de zis? Singura, unica, si mult prea solitara scena care ar merita mentiune in filmul asta vine dupa vreo doua ore de pelicula, si ne surprinde cu o relatie de rudenie a "the main villain", la care intr-adevar nu ma asteptam. Totul e in linia Marvel de super-hero story dar mai cuminte ca de obicei, cu invataminte mai evidente ca de obicei, glumite si violenta mai in limita PG-13 ca de obicei, very politically correct. Target clar la publicul intre 13-16 ani. Mai am si eu probleme din cand in cand cu saritul liniei la cate un film, dar senzatia ca a trecut printr-un birou de cenzura e mult mai naspa (parca prefer extrema de excess sex & violence). Pana si personajul negativ are aici o motivatie sociala, ajunge inchis si isi face probleme cu impactul asupra propriei familii. Pe langa asta Spiderman, cel putin in prima faza, mai are un pic si ajunge un soi de Robin pentru Iron Man = there's lots in the suit - moduri de aruncare a panzei, moduri de combat, etc. Deci the spider power e de fapt in versiunea updated un soi de super-putere asistata electronic. Parca aveam alta imagine, dar na.. gadgets are trendy...

In concluzie, nu stiu ce contracte are critica profesionista cu Marvel, dar eu n-am vazut nimic aici. Sunt si subiectiv poate cu imaginea care mi-am format-o in timp legat de Marvel, dar exista totusi exceptii: GotG si Dr. Strange + am oarece sperante dupa ce am vazut trailerul pentru ultimul Thor. Pentru Spiderman, nush... poate mai merge inca un reboot ;)...

Rating: 2 out of 5

luni, 3 iulie 2017

Baby Driver (2017)



Remember "Matrix" si trendul creat in privinta ochelarilor de soare? Well, nu garantez ca "Baby Driver" are sanse sa reuseasca acelasi lucru, dar in 20 de ani cred ca n-am vazut alt candidat mai serios :)

Baby e un baiat la vreo 20 ani care are o datorie la un mafiot local, pe care si-o plateste ca sofer la jafurile puse la cale de respectivul. Si-i aproape gata de scadenta. Doar ca asta-i evident un job de care nu scapi chiar asa usor cum ti-ai dori... Sa lasam filmul sa zica mai mult.

Daca ai vazut seria cu Simon Pegg - "Shaun of the Dead", "Hot Fuzz" si "World's End", atunci cam stii la ce sa te astepti, pentru ca toate cele trei l-au avut si pe Edgar Wright ca scenarist, si mai important ca regizor. Mai mult, daca ai vazut "Scott Pilgrim vs. The World" ar trebui sa-ti fie 100% clar. Nu avem nici o abatere de stil aici. E inconfundabil. Ca un small warning totusi, comedia exista, dar nu e chiar la nivelul de gen principal aici. Sau mai exact, ai ceva momente de confuzie in care poate nu stii ce vezi, pentru ca partea comica alterneaza cu drama la nivelul cel mai serios. As putea zice ca asta poate e un minus, subiectiv vorbind - pentru ca la fel ca in "Scott Pilgrim" si "World's End", parca finalul a fost un pic prea haotic schimband registrul mult prea des pentru creierul meu obosit.

In alta ordine de idei, am vazut candva demult o analiza a stilului comic in filme si mi-a ramas in minte o secventa legata de o comedie americana de consum = bazata strict pe replici, si modalitati de context enhancement, unde exemplele erau aproape complet date din filmografia lui Edgar Wright, mai redusa la vremea respectiva. Pe scurt, foarte rar am ocazia sa vad film atat de bine lucrat ca regie. Poate Guy Ritchie sau Tarantino mai sunt la nivelul care l-am vazut aici - pastrandu-ne in genul asta. Daca ar fi sa luam doar coloana sonora si cum e imbinata cu actiunea e deja suficient, dar mai e si miscarea intr-o scena si altele. Prea mult de scris :)...

Rating: 4 out of 5 ( ca sa fiu picky = parca un pic exces de violenta gratuita si haos pentru mine ;) )