Mi-a luat patru zile sa vad "Beyond the Black Rainbow". Si nu pentru ca ar avea patru parti sau patru ore. Ci pentru ca functioneaza excelent ca somnifer, in ciuda aparentelor de subiect tensionat care da cosmaruri. Na ... potential de cosmaruri poate o fi avand (pentru cine are creierul suficient de odihnit ca sa mai faca diferenta), dar tensiune ioc. N-o sa stau sa detaliez "actiunea". Filmul e ceva de genul unui "poor man's David Lynch" ca desfasurare (una foarte lenta in cazul asta). Am decis sa-i dedic o intrare scurta dintr-un singur motiv. Ma rog, doua ... imagine & sunet. Vizual si auditiv productia e lucrata excelent. Imaginea, compozitional, e principalul aspect care m-a tinut cat de cat treaz. Iar coloana sonora complementeaza perfect actiunea plasata undeva in anii '70 (= iar avem sintetizator folosit la greu ca si in "It Follows" cu nuante de John Carpenter). Din pacate, dupa zile cu trezit la 8:00 si tentative esuate de adormit la 2:00 n-am mai fost in stare sa receptez prea mult in afara de partea tehnica. Daca o fi ceva de receptat ... Iar, doar atat e cam putin. So ...
Ziceam data trecuta ca am avut asteptari mici pentru "Mad Max". Ei, pentru "Tomorrowland" a fost fix pe dos. Huge expectations. Evident, dezumflate ... din fericire nu chiar 100% ...
Subiect: Undeva exista the "Tomorrowland" = o lume creata de minti luminate, cu scop de habitatie departe de lumea cu minti mai putin luminate ... desi la un moment dat exista un plan de coabitare pentru toate mintile ... in fine, complicat. Concluzie e ca treaba mere prost si-i nevoie de "save the world(s)" ( na, ca am reusit o descriere spoiler free in sfarsit ... sper :) )
Ce-i fain in filmul asta (pe langa topicul de parallel universe, care ca si time travel stories beneficiaza de un soft spot consistent la mine) e ca povestea are o oarecare adancime. Se dezvolta de-a lungul peliculei o metafora cu doi lupi dark & light, care traiesc in functie de care-l hranesti. Din pacate, modul la care e trantita in poveste e cumva din senin = contribuie la un potential serios de eye-rolling generator pe care-l are filmul. Daca esti insa capabil (sau macar in the mood) sa fii un pic mai putin carcotas pentru doua ceasuri poti digera cliseele insirate. Ramane insa o problema targetul de varsta al filmului care nu prea se impaca cu reflectiile filosofice pe care ar vrea sa le starneasca. Cand esti pe cale sa constati pentru sine, pe ici pe colo, ca "that was deep" esti lovit zdravan de o secventa desprinsa din desene animate de genul roboti cu grimase ultra-ironice sau hiper-binevoitare (printre alte exemple). Se vede clar ca regizorul a facut candva "The Incredibles" distribuit de acelasi "Disney Pictures" ...
In ciuda tuturor problemelor (am amintit de partea introductiva care cred ca tine mai bine de juma' de film sau de finalul candidat la dulcegaria anului? ... na, ca nu mai e "spoiler free" intrarea :P), cumva povestea in sine prinde, si chiar si metafora cu lupii ... Pacat insa de rezultat ca tot intreg, putea fi muuuult, mult mai bine ...
Am avut asteptari mici de la noul "Mad Max". Pentru ca long long ago, cand le-am vazut pe celelalte 3 mi s-au parut mult prea haotice si boring (asta in conditiile in care aveam o varsta cand prindeau mult mai bine filmele cu mult praf de pusca in buget). Posibil deci ca asta sa fi contribuit la impresia finala de acum, cu totul diferita ...
Trailerul da doar cateva hinturi despre subiect, si bine face, asa ca n-o sa zic nici eu mai mult. Trust me, exista o poveste in spatele exploziilor, prafului, sangelui, etc, samd. Una simpla, dar e acolo, si e suficient de decenta incat sa tina legat ce o inconjoara. Ba chiar mai mult, daca ar fi sa te legi un pic de simbolismul unor secvente. Cum oricum n-am foarte mult timp sa scriu o sa ma rezum la altceva ce in mod obisnuit las mai la coada, partea vizuala. Asa cum zic multe pareri, filmul e intr-adevar superb pe partea asta, iar ca si in alte dati trebuie sa apreciez subiectiv o alternanta pe filtre calde/reci. 3D-ul e fain (chestie care o zic rareori) iar efectele sunt cred cele mai bune vazute de la ultimul "Planet of the Apes" incoace.
Ca sa nu las doar o apreciere tehnica hai sa ma exprim un pic legat de actori, unde titularul Tom Hardy nu mi s-a parut prea convingator. Adevarul e ca nici scenariul nu-l ajuta prea mult, Mad Max parand mai mult un personaj secundar in poveste. Pe de alta parte trebuie sa ofer credit lui ... Immortal Joe aka "new addition in top 10 villains of all time" (daca ar fi sa fac asa un top). Absolut detestabil :) Cam atat pentru tura asta. Concluzie: Daca iti plac distopiile si nu esti alergic la steam punk ca gen SF, atunci watch this.
N-am mai avut chef de multisor sa "abordez" un horror in adevaratul sens. Adica unul care sa promita macar potential sa ma sperie. Ceea ce e putin probabil, dar daca e sa fie, se aplica la subgenurile "ghost/demon/poltergeist" horror. Adica UME ca sa dau un acronim = Unexplained Malefic Entities. Pentru ca la serial killers, zombies sau animale cu dinti ascutiti (ex. tornade cu rechini) nu mai rezonez de mult. De fapt, nici la "It Follows" nu ma asteptam sa rezonez. Pentru ca ignorant fiind l-am ales fara sa ma documentez prea mult, zicandu-mi ca probabil e mai light decat alternativele "The Conjuring" sau "Woman in Black". Cum astea doua nu le-am vazut, nu pot sa zic daca a fost sau nu mai light, dar de la "Insidious" incoace altceva n-am mai prins care sa-mi dea o senzatie de ... sa-i zicem "uneasy" in unele momente ...
Jay are un prieten. Hugh. Nu-l cunoaste prea bine, dar dupa o seara romantica pe plaja, ajunge sa-i ofere si o continuare mai fierbinte pe bancheta din spate a masinii. Ce nu stie Jay e ca her boyfriend carries a ... sex curse. Transmisibil. O suna funny, dar trust me ... in film e mai degraba scary. Mai ales dupa ce Jay afla ca Hugh e de fapt Jeff, iar blestemul e pe bune. Care-i blestemul? "It". Ce face "It"? Cum zice si titlul: follows. Sau ca sa fiu mai clar, o aparitie vazuta doar de purtatorii blestemului, care se tine de cel care l-a luat ultimul. Iar dupa ce-l ajunge ... Suficient ca deja am povestit aproape o treime de film :)
Filmul e un indie. Unul din cazurile de indie exceptional lucrate, unde cumva cine l-a regizat, scris si produs a reusit sa adune cea mai buna echipa de banii dati. Singurul minus pe care-l vad e ca inceputul e cam lent. In rest avem doua plusuri imense: 1. Imaginea - Foarte rar mi-a fost dat sa vad, si-mi scapa acum o referinta (desi nu-i singurul loc), un film care sa creeze atata tensiune doar prin camera work. Avem niste tracking shots lente, combinate cu zoom-in-uri care amplifica la maxim the creepy factor pe cateva scene, si mai sunt si alte exemple. 2. Coloana sonora - The 80's are back. Muzica e semnata de cineva/ceva numit "Disasterpeace". Iar Disasterpeace aparent likes synth :) Daca ai vazut cumva "The Serpent and The Rainbow" de Wes Craven si mai tii minte cam ce atmosfera intretinea soundtrackul lui Brad Fiedel de-acolo, cam asa ceva avem si-aici.
Ca sa dau un verdict final, cred ca daca John Carpenter ar fi facut "The Ring", rezultatul ar fi perfect comparabil cu "It Follows". Daca-ti suna interesant combinatia, you should watch this ...
Da, stiu ... A fost o pauza lunga, si nici nu pot sa zic ca revenirea e "in forta". "Closer to the Moon" nu-i cea mai buna recomandare, dar ma chinui sa gasesc timp de vreo doua saptamani sa scriu intrarea asta, si ma tem ca deja am uitat ce vroiam sa zic....
Raman la parerea ca Nae Caranfil e altceva in peisajul cinema-ului romanesc, plin de nostalgii comuniste supra-apreciate = re-iterez ideea ca "Restul e Tacere" e cel mai bun film made in Ro dupa '89 (ma rog, din ce-am vazut eu), iar "4, 3, 2" e un "Hotel Rwanda" autohton cu unic scop de impresionat strainii (cu diferenta amara, ca in "profundul" stil balcanic sfarsitul e gri inchis, comparativ cu soarele african). De asta ma asteptam la ceva ... nu, la mult mai mult din partea "Closer to the Moon", desi am avut mici semne de intrebare ... Ok, trecem peste partea cu plasarea in perioada comunista. Avem un subiect iesit din comun care ar trebui sa depaseasca cat de cat contextul asta. Filmul e o romantare a ce a fost numit "jaful secolului" in Romania post-eliberata de sovietici (caz real). Mai multe nu zic, pentru ca macar atata lucru sa ramana de vazut. The story ... Chit ca la cum e spusa si asta ...
Nu vorbim de un film romanesc. In ciuda gramezii de premii adunate recent din ce-am auzit la Oscarul autohton = Gopo Awards. Poate singurul meritat (daca ar exista asemenea categorie) ar fi "cel mai bun film intr-o limba straina". Si asta l-ar lua din cauza ca n-ar avea competitori ... Distributia principala e majoritar straina, iar filmul e turnat in engleza. Nu ma asteptam sa am senzatia asta, dar rezultatul pare atat de artificial incat elimina orice urma de autenticitate. Nu-s chiar omul care sa caute o varianta documentaristica intr-un film bazat pe real facts (ba din contra), dar hai sa fim seriosi ... cand un actor are accent englez, unul american, unul scotian si toti ar trebui sa reprezinte aceeasi nationalitate ... cand o drama e privita intr-un registru comic pana la punctul cand sare pragul de artificial si inca se vrea credibil ... si ar mai fi si altele de zis, dar n-am nici timp, nici chef.
Caranfil a vrut sa faca un film de Hollywood, cu actori de Hollywood. Apreciabil. Is satul de realitatea dura romaneasca terminata cel mai des in stil mioritic, care continua sa culeaga lauri. Ceva i-a iesit cat de cat. Nivelul productiei: imagine, montaj, sunet e ok spre bine. Dar mai departe chimia scartaie. Senzatia e a unui film de serie B neretusat, in care scenaristul s-a chinuit mult sa plaseze scenele in capitole, doar doar o semana un pic cu Tarantino, iar actorii parca vor sa para fiecare in rolul principal indiferent de cate personaje mai sunt in cadru. Vera Farmiga cred ca e singura care face intr-adevar un rol bun ... (sau oi fi eu subiectiv). Cam atat ... sper la mai mare pe data viitoare ...
Postări
