Fifty Dead Men Walking (2008)

Intre dureri de cap, o gripa/bronsita zdravana si tone de work ( da, ma plang iar :) ), am gasit undeva timp sa vad un film weekendul trecut. "Fifty Dead Men Walking" n-a fost insa o alegere care sa-mi lase prea mult de comentat ...

Ce avem aici e un thriller bazat pe un caz real, al numitului Martin McGartland. Respectivul personaj nascut in Belfast, undeva in jurul varstei de 17-18 ani e racolat de IRA in contextul conflictelor din Irlanda de Nord, si in paralel si de divizia serviciilor de securitate britanice. Asa ajunge pentru vreo doi ani sa faca un joc dublu, destul de tensionat, in care livreaza informatii suficiente despre antetatele puse la cale de IRA ca sa salveze un numar estimativ de vreo 50 de potentiale victime. De aici si titlul filmului. Si cum evident, esecurile vis-a-vis de bombe gasite inainte de vreme, operatiuni surprinse de fortele de ordine, etc, samd, incep sa creeze suspiciuni, informatorul e descoperit la un anumit punct. Din care punct, o sa ma abtin de la mai multe comentarii pentru ca devine probabil cea mai spectaculoasa parte, care desi nu foarte lunga se pliaza perfect pe cliseul de "viata bate filmul".

Ca idee, personajul inca traieste, si inca fuge de razbunarea IRA, ascunzandu-se pare-se undeva prin UK. Filmul e bazat pe una din doua din cartile care le-a scris, asupra carora parerile sunt impartite de la erou care si-a sacrificat viata pana la oportunist care a romantat suficient subiectul ca sa aiba din ce trai. In orice caz, se pare ca feedbackul autorului vis-a-vis de film e ca ar fi atat de aproape de adevar, pe cat e Terra de Pluto. In concluzie, sa revenim la partea exclusiv filmica, pentru ca about the real stuff, lucrurile se pare ca-s un pic cam fuzzy :)

Filmul e ok ca thriller, dar nu pot sa zic ca am fost chiar dat pe spate. Nu e o productie de buget prea mare, iar principalul atu e castingul, care mi s-a parut perfect. Rolul titular e jucat de Jim Sturgess care face o treaba foarte buna, dar in ciuda criticilor interpretarea care mi-a atras atentia a fost cea a lui Ben Kingsley in pozitia ofiterului de legatura cu serviciile britanice. Poate pentru ca mi-a adus aminte in mod placut de un alt film "The Assignment" unde avea o partitura oarecum similara intr-o variatie pe tema Carlos Sacalul. Altceva nu prea am de comentat, decat ca merita timpul daca vrei ceva care sa aiba si actiune si drama la un nivel suficient de bun sa-ti umple o dupa-amiaza sau seara de weekend.

Rating: 3 out of 5

The Quiet Family (1998)

 

Dupa cum se observa incep sa mi se rareasca intrarile. Sincer sa fiu, am ales sa scriu acum pentru ca am chestii pe creier care nu ma prea lasa sa dorm, dar pe care n-am chef sa le vars intr-un blog public, mai ales ca-i unul tematic. Ideea e ca nu stiu cat il mai pot continua, dar inca sper ca "the life flow" din jurul meu sa devina mai .. "pasnic" si sa am timp si liniste sa pot vedea un film cap coada fara stress adiacent. Pentru intrarea curenta mi-am facut vreme tarziu in noapte saptamana trecuta, simtind nevoia de ceva fara prea multa substanta doar pentru mutat mintea prin alte parti. Asa ca un horror cu valente comice, made in South Korea, parea filmul de consum perfect. E oarecum ironic insa peste ce-am dat pana la urma in "The Quiet Family", dar trecand peste asta filmul si-a atins scopul.

Totdeauna am fost impasibil la umorul asiatic de prin drame, thrillere sau action movies. Tine de cultura presupun, dar pentru mine e in general cam prea, nu stiu .. infantil, pana la uneori stupid (exemplu clasic fiind Jackie Chan Hong Kong early B series movies si altele de gen). Dar am invatat pana la urma sa-l accept la fel ca si dramatizarea excesiva a unor scene din cand in cand (cum am zis, tine de cultura din zona presupun) pentru ca exista filme facute in Rasarit care matura pe jos cu productii de buget de zeci de ori mai mare din U.S. la capitol de story, subtilitate, feeling, si chiar si tehnic uneori. Dar toate astea vin in general pe un fond de drama sau action movie. Fiindca umorul asa cum ziceam, e bucatica care in multe cazuri face ca o productie asiatica sa nu fie chiar perfecta, am evitat comediile de pe-acolo pana acum. Incep sa ma intreb daca nu gresesc grav.

Dupa dubla introducerea asta poate ar fi cazul sa trec totusi si la film. Asa cum ziceam o comedie neagra. Subiect poate nu chiar 100% original (imi suna cumva cunoscut): o familie cumpara o cabana undeva la munte cu scop de exploatare in scop turistic, iar "norocul" face ca primul client dupa lungi asteptari sa moara aparent in urma unei sinucideri; si cum afacerea nu mergea chiar "roz" decizia de moment e de a ascunde cadavrul pentru evitarea tevaturii cu politie si autoritati care numai buna pentru business nu e. Asa ca "The Family" ajunge sa treaca printr-o serie de evenimente morbide plecand de la startul asta si continuand cu altele care se insiruiesc intr-un lant in care fiecare veriga e din ce in ce mai ilara. Dar in ciuda e ce ziceam mai sus umorul e unul suficient de bun, uneori sec, alteori mai "exploziv" si in majoritatea cazurilor credibil chit ca situatiile sunt din cele mai improbabile. De fapt daca ar fi sa dau un calificativ de comparatie filmului e o "familie Addams" in varianta realista.

Productia e destul de veche si evident de buget destul de mic. Chiar si asa, am fost extrem de placut surprins de anumite scene care fac o trimitere subtila la horrorurile anii '90 de la Hollywood (de genul "I Know What you did Last Summer"). Filmul nu e unul foarte violent fiind centrat mai mult pe comic decat pe horror. Iar pentru asta merita de apreciat pe langa story si script si altele de la compozitia familiei = actorii pana la soundtrack care e unul compus din multe oldies "sincronizate" a la Tarantino cu actiunea de pe ecran (culmineaza pe creditsul de final, chit ca e un screen static cu "Partridge Family - I Think I Love You").

Verdictul e unul de recomandare clara. Mai ales daca o doza de umor negru te mai ajuta la psihic din cand in cand sa faci haz de situatii crancene de care vrei sa uiti.

Rating: 4 out of 5

Screamers (1995)

Dupa cum se vede nu prea am subiect. Am fost nevoit sa reciclez ceva din memorie de care mi-am adus aminte intamplator dupa ce-am terminat de citit "The Man in the High Castle" de P.K. Dick. Intamplator = m-am holbat pe IMDb sa vad cum mai stau sansele de ecranizare dupa titlul amintit (si se pare ca is ok), si am trecut cu ocazia asta si prin lista de filme based on PKD material aparute pana acum. De "Screamers" uitasem, asa ca hai sa incerc sa-mi fortez neuronii un pic si sa vedem ce-mi aduc aminte ...

Filmul e o productie canadiana (parca), destul de vechi dupa cum se vede, cu o mana de actori, Peter Weller ("Robocop") fiind probabil cel mai cunoscut dintre ei. Povestea e cam asa, undeva pe o planeta colonizata doua tabere se razboiesc de ceva vreme, una din ele folosind ca arsenal de bataie the "screamers". Adica un soi de robotei subterani dotati cu detectie pentru fiinte vii si cu lame foarte taioase - mai exact un fel de mine anti-personal mobile si refolosibile. In plus in dotare mai intra si inteligenta proprie = self-repairing si mentenanta. Cred ca incepe sa devina evident unde bate subiectul, nu ? ;) Ei, intr-o zi, dupa o perioada lunga de liniste a conflictului, comandantul uneia din tabere primeste un mesaj de armistitiu din partea adversa si pleaca in recunoastere, iar ce gaseste ... se vede in film :) (ca eu oricum nu-mi aduc aminte prea exact).

Productia e de low-budget, si din ce-mi amintesc nu foarte spectaculoasa = probabil aduce mai mult cu un episod din "The Outer Limits" decat un mainstream movie. Dar povestea e ok si devine parca ceva mai antrenanta spre final (imi aduc aminte de un ending twist, sau ceva pe-acolo). Ce-i interesant de remarcat e ca desi filmul a aparut in '95 materialul de la baza, mult mai vechi, poate fi considerat sursa de inspiratie pentru multe productii unde the AI in robots/machines o ia razna, incepand evident cu "Terminator" si continuand cu multe altele. Deci, concluzie, daca ai chef de un SF decent fara mari asteptari insa ca production value, give it a chance ;)

Rating: 3 out of 5

A Good Day to Die Hard (2013)

Cu riscul sa-mi pierd orice credibilitate ( chit ca am nimerit ceva Oscaruri, deci ar trebui s-o fi crescut un pic ;) ) am decis sa scriu intrarea asta. "Die Hard" a fost pentru mine, si ramane cea mai buna franciza de action movie. A doua ar fi "Lethal Weapon", iar a treia e prea departe sa ma mai gandesc care o fi. Poate "de vina" or fi si decadele '80-'90 care le-au cuprins in mare pe ambele = eram mai usor influentabil la varsta aia. In orice caz, cand am auzit ca "Die Hard 5" a fost facut cu ou si cu otet mai de toata lumea am zis ca schimb topul. Cum ziceam insa, dupa ce l-am vazut ramane, ca serie, pana la urma (inca) acolo pe locul 1 :)

Trebuie sa recunosc ca filmul e slabut. Dar nu asa de jalnic cum ma asteptam si cum m-au facut sa cred toate reviewurile peste care am trecut. Regia si montajul sunt intr-adevar un dezastru (John Moore - "Max Payne" era suficient dinainte ca sa ma astept la asta). Scriptul de care se plange toata lumea nu e chiar atat prost, dar tre' sa admit si aici ca pare cam mutilat = taiat dintr-o versiune mai extinsa. Iar ca adaos pe negativ, Bruce Willis pare cam prea sictirit in rol (chiar si pentru John McClane). Si totusi ...

Story-ul in sine n-a fost rau, dar a fost tras zdravan in jos de restul productiei care dupa cum ziceam pare ca a scurtat din script. Chiar si asa, avem totusi un twist spre final, dar din nou parca putea fi valorificat mai bine. Avem cateva secvente de actiune care is peste orice am vazut in "Transformers" spre exemplu, si nu vorbim de 3D aici. Si in ciuda a cat de irealiste is, parca is totusi mai credibile decat ce-am avut in precedentul. Din ce-am mai scris, ar trebui sa se stie ca nu sunt omul care sa se dea in vant dupa asa ceva, dar aici chiar am simtit nevoia sa mentionez. Pe langa asta avem o imagine lucrata decent, cu filtre destul de puternice pe cateva cadre, care parca imi aduc mai mult aminte de primele trei filme din serie decat a facut-o, din nou, al patrulea. In concluzie, trebuie sa admit ca regia face diferenta. Din pacate John McTiernan nu mai e in activitate ca sa vad sanse pentru a sasea parte (si ca tot aminteam "Lethal Weapon" mai sus, nici Richard Donner nu cred ca mai regizeaza a cincea care se pare ca are sanse de productie). Dar chiar si asa, parca as mai da sanse inca unui "Die Hard". Who knows ;) ...

Rating: 3 out of 5