vineri, 28 octombrie 2011

The Warrior's Way (2010)




N-am prea mult timp la dispozitie asa ca intru direct in subiect. "The Warrior's Way" e un mix destul de ciudat intre un western si ... "Ninja Assassin" despre care scriam nu demult. Cu alte cuvinte ideea de baza e cam aceeasi = avem un asasin caruia intr-o zi i se face lehamite de "job", coduri de onoare a clanului, juraminte de fidelitate sau alte chestii de genul asta si-si ia lumea in cap ... evident cu toata armada de fosti colegi de breasla in urma lui hotarati sa-l transforme in tocanita japoneza.

Desi contextul e relativ similar, "The Warrior's Way" e totusi alta poveste pana la urma, si de data asta cu accent pe "poveste". Mai exact de la prima scena iti da senzatia de sort of "fantasy story" avand un narator in background si o cromatica destul de colorata (dar picturala, un plus deci pentru imagine) care se pastreaza pe tot filmul si care inevitabil iti da o senzatie de ireal. Dar, revenind la poveste, daca in "Ninja Assassin" , the "rogue one" avea o problema personala de impartit cu seful de clan si intentia finala era de "comeback revenge with guns ... pardon shurikens blazing", aici asasinul nostru vrea la pensie pur si simplu. Asta, plus o idee fixa de a pazi ultima reprezentanta (avand venerabila varsta de cateva luni) a unui clan inamic care cica trebuia decimat complet conform clauzelor pentru ultimul "contract". Si cum Japonia e o insula = cam mica sa se ascunda, decizia e de a emigra spre vest, care e cel salbatic in cazul de fata. Si asa ajungem la locul actiunii = un orasel semi-fantoma, sediu al unei trupe de circ intr-un continuu somaj, si care e calcat periodic de o banda de ex-combatanti din Razboiul Civil care au ramas cu ceva munitie in plus. Chestie care probabil se vede deja pe unde duce, omul nostru neavand nici o sansa de a imbratisa cu succes noua cariera infloritoare de patron si angajat principal al spalatoriei locale.

Am zis deja mai mult decat suficient dar mai e destul. Fara detalii (pana la urma se vede si prin trailer deci no spoilers), nu pot insa sa ma abtin sa nu mai pomenesc ca la toata salata anterioara se mai adauga si un romance + un oarecare iz de "Karate Kid". Si inca mai ai si altele de vazut, mai ales in ce priveste the way the story goes ... Ceea ce totusi,incredibil duce pana la urma la un melanj mai mult decat comestibil si chiar interesant as putea zice, mai ales daca nu ai asteptari de cine stie ce "masterpiece" si vrei doar un action movie. Ca downside, filmul e full de clisee si scene SF-istice desi asta pana la urma cum sa zic ... vine cu actiunea in sine = cred ca ar fi parut mai ciudat sa lipseasca decat sa fie acolo. Deci, the real downside pentru mine cel putin a fost altul ... Si trebuie sa revin la comparatia cu "Ninja Assassin". Acolo parca povestea fiind mai putin haotica a prins ceva mai bine si in plus ce ziceam si in ce-am scris, personajele in special cel negativ sunt pretty well developed. Nu ca aici n-ar fi, dar parca nu-i chiar acelasi lucru ... Oricum, pentru un debut regizoral si scenaristic (ca asta e), rezultatul e sincer mai mult decat laudabil. Deci, desi dupa mine "Warrior's Way" e ceva mai jos totusi, considerand ca IMDb-ul le da cam la fel de underrated pe ambele, o sa fac la fel ca pentru "Ninja Assassin":

Rating: 4 out of 5







PS: Cum soundtrackul cu iz de spaghetti western a la Morricone care "condimenteaza" actiunea a fost inlocuit mai sus de ceva complet diferit ... ma simt dator sa mai dau un link, chit ca nush cat o sa reziste :





duminică, 23 octombrie 2011

Fase 7 (2011)




I'm back to zombie movies ... da' fara zombie :) . Pentru cine a vazut "Rec" (sau "Rec 2" .. sau remakeul american "Quarantine"), "Fase 7" e destul de usor de descris. E o productie argentiniana (deci tot in spaniola se vorbeste ca sa fie si mai similar) in care ai 90% acelasi "setup" = un bloc in carantina din cauza unui virus (global de data asta, nu doar in cladire), cu singura diferenta ca nu mai ai partea de horror = in cazul de fata "the infection" duce in scurt timp la "bye bye, cruel world" fara manifestari violente cauzate de boala. Normal vine intrebarea (mai ales pentru amatorii de horror), pai si atunci ?

Pai, in primul rand "Fase 7" nu e un horror. Sau cel mult ar putea fi numit "horror social". Adica, manifestari violente ajungi sa ai pana la urma, chiar daca nu-s cauzate de "zombificare" in sine, ci de efectul pe plan psihologic al intregii situatii de criza in randul celor aproximativ cinci vecini (solo sau family). Ceea ce face ca filmul sa fie mai mult pe undeva intre granita dintre un thriller si o comedie neagra. Ultima parte ar putea incepe cu descrierea locatarilor care populeaza partial scara unui bloc. In prim plan avem un cuplu de tineri, proaspat mutati la unul din etajele superioare, el fiind un tip obisnuit visand de fapt la o alta locuinta undeva spre munti in mijlocul naturii, iar ea fiind gravida in luna a saptea si luandu-l la misto ca nu-i genul care sa supravietuiasca fara tehnologie o saptamana. Vecinul de palier e un fost agent de asigurari de viata care aparent are ca hobby ... blindarea masinii personale in timpul liber (just to start with ...). Probabil unul din motivele, pe langa paranoia legata de teoriile conspirationiste, pentru care sotia se pare ca si-a luat lumea in cap si l-a lasat solo cu fiica de vreo 7-8 ani. Undeva la un etaj inferior, locuieste solitar un batranel aparent inofensiv ce pare a fi cel mai amabil dintre colocatari in sensul unei relatii de "bun vecin" cu noul cuplu mutat in bloc. Si mai jos, avem alti doi indivizi cu ceva familie, ambii indreptandu-se spre varsta a treia ce par a se intelege de minune unul cu altul in ciuda faptului ca pe cat de coleric pare a fi unul pe atat de calm si diplomat pare a fi celalalt. Ei, cam asta ar fi, in principal, configuratia de locatari care pe parcursul filmului reusesc sa transforme blocul intr-un adevarat front. "Razboiul" porneste se pare de la cei doi de la baza blocului care vor musai sa il mute pe batranelul de la mijloc intr-o ... carantina in carantina, pe motiv ca ar fi cica bolnav. Evident, criza de food, medicamente, etc (elementul clasic in filmele de gen) are si ea un rol in ce urmeaza. Iar in ce urmeaza, vedem cam in ce se transforma/prin ce trece omul nostru pasnic de la ultimul etaj care se chinuie cu chiu cu vai sa-si tina sotia intr-un con de umbra = departe de ce ajunge sa se intample pe scara blocului.

Dupa mine, partea cea mai tare din film e umorul negru, destul de fin (= "ascuns" practic in spatele actiunii) despre care n-o sa mai zic nimic si o sa-l las ca full surprise. Tot ca surpriza (cel putin partiala) pot sa zic ca vine si finalul = who survives, pentru ca pana la urma cam asta e tema filmului, mai in gluma mai in serios - "supravietuirea printre vecinii de bloc". Ceea ce face filmul interesant e tocmai asta, si anume ca se dovedeste ceva mai dificila decat a rezista la epidemia existenta. N-o mai lungesc cu tehnicul, ca oricum scriu pe fuga - dar ar fi fost de zis cate ceva macar despre coloana sonora (u can hear some in the trailer). Overall, e un film care poate fi in acelasi timp si (sort of ..) fun to watch dar care in suficiente faze te mai poate pune si pe ganduri.

Rating: 4 out of 5





vineri, 14 octombrie 2011

The Next Three Days (2010)




John Brennan: So, the life in times of Don Quixote, what is it about?
Female College Student: That someone's belief in virtue is more important than virtue itself?
John Brennan: Yes... that's in there. But what is it about? Could it be how rational thought destroys your soul? Could it be about the triumph of irrationality and the power that is in that? You know, we spend a lot of time trying to organize the world. We build clocks and calendars and we try to predict the weather. But what part of our life is truly under our control? What if we choose to exist purely in a reality of our own making? Does that render us insane? And if it does, isn't that better than a life of despair?

Stii care e partea cea mai interesanta din film ? Ca tot ce urmeaza, cu apogeul intr-un final compus din "The Next Three Days" ascunde sub fatada permanenta data de monologul de mai sus exact contrariul (daca ai ochi sa vezi, urechi sa auzi, si cap suficient per total ca sa pricepi). Tot triumful irationalitatii (oricat de "cool" ar suna) are un plan de organizare in spate. Care indiferent cat de "dement" e, tot plan ramane. Si care in toata dementa lui e calculat suficient de abil ca riscurile sa stea intr-o oarecare limita. Iar daca "irationalul" impinge limita proprie prea departe exista din nou un ultim "rational" care are grija ca macar pentru cei din jur sa existe un mecanism de failsafe. De asta si sunt semne de intrebare peste tot mai sus :) Pentru ca raspunsul la fiecare intrebare e discutabil, din perspectiva efectului for yourself ? sau for the others around ?. Cel putin pana la ultimul ;) unde toata dementa exterioara ar fi bine sa asigure in spate un raspuns unitar in final. Care e ala in cazul de fata ?. Watch the movie :D

Asta e de la cap la coada filmul despre care scriu azi. Sau mai exact interpretarea alegorica vis-a-vis de ce ni se desfasoara pe parcurs de doua ore prin fata ochilor. I'm sorry ca am inceput asa (habar n-am cat de inteligibil a fost), si sper ca n-am speriat (definitiv) si jumatea de mana de readers care mai aterizeaza pe aici, dar (for some reasons) nu m-am putut abtine :) Pana la urma asta e esenta (the deepest level, pentru ca mai e si ceva mai sus de asta), si nu se intampla prea des sa ai asa ceva in ce vezi pe ecrane zilele astea (cel putin nu la intensitatea/nivelul de aici), deci mi-ar fi parut rau sa n-o punctez. Subiectul in sine al filmului e simplu - un profesor de literatura se trezeste intr-o zi cu politia peste el in casa ridicandu-i sotia si bagand-o la puscarie pentru o crima petrecuta cu o zi inainte. Ramas singur cu un fiu de vreo 6-7 ani, incearca toate posibilitatile sa o salveze legal de la o condamnare. Toate dovezile insa de la plasarea fix la locul crimei, pana la amprente si sange pe haine indica in mod clar verdictul de "vinovat". Iar de aici, dupa epuizarea oricarei posibilitati de apel, in ciuda resemnarii ei, lui ii ramane o singura solutie: iesirea ilegala din inchisoare, sau cu alte cuvinte s-o "evadeze" fara preaviz :) Asa ca omul nostru ajunge nevoit sa planifice ceva aparent irealizabil pentru conditia lui de cuminte dascal obisnuit asezat la casa lui. Asta e linia pe care merge filmul pana la sfarsit unde ai doua finaluri posibile : ii iese sau nu ( si acu' sper ca intro-ul prinde ceva sens :) ).

Cum ziceam mai sus, pe langa "the deepest layer" mai ai si altceva mai la suprafata - filmul e o romance drama pana la urma ca gen, in spatele imaginii de thriller, actiune, etc care poate o afiseaza. In general evit sa discut prea mult pe subiectul asta, dar iar, in cazul de fata nu ma pot abtine (cat o fi de subiectiv) sa nu-l calific ca "true" romance drama fata de gramada de "fake" stuff care afiseaza asta ca gen, dar is de la "abia atinge" pana la "complet paralel" cu ce tine de real. I don't know .. sa luam "the masterpiece" = "Titanic" care e ceva de genu' "I met three days ago on a boat the woman who's the love of my life, and now I'm totally and completely sure that I'm ready to die for her, drowned, shot, beaten or all together". Come on ... It just doesn't work like this .. not without second thoughts, in 99.99% cazuri. Pe de alta parte in "The Next Three Days" avem un individ care e casatorit de ceva timp, are un copil, pare a fi ajuns la un nivel aproape maxim de liniste interioara & happyness cu cei doi langa el din ce ni se arata in primele zece minute din film. Ceea ce face credibila (poate oi fi eu subiectiv, da na ...) atitudinea de "no matter the costs, jail is not the option for my wife". Inclusiv convingerea batuta in cuie legata de nevinovatia sotiei, chestie care by the way, e al doilea lucru pe langa rezultatul tentativei de evadare pe care o sa il afli cert ( = da sau ba, I won't tell :) ) abia la finalul filmului, desi probabil pe parcurs o sa fii mai toata vremea in asentimentul personajului principal.

Filmic, de punctat ar fi actorii, regia, scenariul si the music. La actori, rolul principal facut de Russell Crowe e bun iar in ceea ce o priveste pe incarcerata = Elizabeth Banks, as fi prea subiectiv :) asa ca ma abtin. Ceea ce e insa mai interesant e ca ai o serie de actori destul de cunoscuti in roluri secundare din care unele is de foarte scurta durata = Liam Neeson, Brian Dennehy, Daniel Stern, Olivia Wilde. Regia merge mana in mana cu scenariul = Paul Haggis (known for "Crash") si pot sa zic intr-un cuvant despre ambele (poate ceva mai mult pentru writing) ca rezultatul e "brilliant". Ai doua posibilitati la filmul asta: sa fii ghita contra si sa cauti gauri in desfasurare, pe care o sa le gasesti in mod sigur avand in vedere cat de irealista e totusi tematica (eu personal am prins una fara sa fac asta deci totusi sunt acolo) sau ... sa just go with the flow si sa apreciezi ceea ce totusi putine filme care au parte de actiune/thriller incearca sa faca = sa mai tempereze bucata "SF" transpusa in realitate cu secvente care dau peste cap un curs lin asa cum era de asteptat al evenimentelor. Cu alte cuvinte "the escape" nu ajunge sa fie chiar asa usor de executat cum si-ar fi inchipuit un profesor de literatura, incepand chiar cu faza de plan, fara sa mai pomenim de executie. And finally, the music ... Danny Elfman e compozitor principal, iar coloana sonora e superba. Am lasat asta insa pe final ca sa zic ca filmul vine pe langa soundul instrumental si cu ceva melodii cu parte vocala. Iar cum trailerul nu e foarte concludent/convingator (ceea ce pana la urma e bine, pentru ca o sa ai parte de o surpriza placuta cand vezi filmul), am zis sa il suplimentez un pic cu ceva ce se aude pe finalul sectiunii de credits, si de la care m-am abtinut eu sa adaug la bucata "filosofica" din intro, ca sa nu exagerez cu lungimea ( which is already done by the way :) ). Are si asta locul ei bine definit undeva in film in spatele a ce vezi in clar on screen : "Sometimes all it takes is a walk around the lake ..." ;) Enjoy !

Rating: 5 out of 5











duminică, 9 octombrie 2011

Pontypool (2008)




YAZM ... Yet Another Zombie Movie :) Ma rog .. sort of ... = eu includ la "zombie movie" cam tot ce tine de horror/SF cu hordes of "infected" people (dead, undead, alive, whatever). "Pontypool" e totusi ceva diferit de orice am vazut pana acuma ...

In primul rand ar trebui sa zic ca e vorba de o productie indie dupa cum se pare, care a gasit o reteta destul de originala pentru scaderea costurilor. Toata desfasurarea are loc in cadrul unui post de radio, mai exact in jurul camerei de transmisie. Ma rog, pana la urma filmul e bazat se pare pe o carte, deci reteta e probabil venita implicit de-acolo. Si ca sa fie si mai putin costisitor (vorba vine), e un post de radio local, cu trei angajati on place, amenajat undeva la subsolul/baza unei biserici dintr-un orasel minuscul de prin Canada. Ce avem in film e un matineu intr-o zi de iarna, tinut de un tip care aparent e o "fosta glorie" in materie de radio dar al carui agent se pare ca nu reuseste sa-i gaseasca alt post mai rasarit la nivelul asteptarilor. Ceea ce incepe ca o sesiune obisnuita de transmisie ajunge incet incet sa se transforme in ceva undeva la granita cu credibilul. Mai exact, pe diversele canale/surse informative, incep sa fie primite stiri din ce in ce mai iesite din comun fata de linistea zilnica specifica pentru micuta comunitate inconjuratoare. Cum ar fi, de la relatarile meteo uzuale, corespondentul de baza ajunge sa transmita noutati legate de "aversele" de indivizi violenti scapati de sub control care devasteaza cabinetul medicului local. Sau, la categoria "live from studio", unii din membrii corului familial invitat sa prezinte avanpremiera pentru "Lawrence of Arabia" in varianta muzicala incep sa aiba manifestari ciudate (ma rog, mai ciudate decat un "Lawrence of Arabia" in versuri). Si tot asa, ceea ce initial parea sa fie mai mult o farsa cu dedicatie pentru prezentator, ajunge sa capete proportii ...

Pot sa zic ca filmul pana la jumatate are un scenariu impecabil, foarte inteligent scris (just observe the repetitions ...), si care te tine lipit de ecran. Dupa aia, toata "invazia" de "zombies" (ca presupun ca e clar ca asta e the main idea) incepe sa fie tratata undeva intre suprarealist si ... stupid. N-o sa zic acuma in ce consta "virusul" in filmul de fata ... dar ma indoiesc ca aceeasi idee s-a mai folosit pe undeva. The same pentru "the cure" ca vine la pereche. Personal am incercat sa punctez pentru originalitate la partea asta, dar pot sa zic ca devine mult prea greu credibil cat o fi el de film de la un punct. Probabil de asta e integrata si partea de "surreal" = pe ideea de possible infection combinata cu stress personajele ajung la dialoguri/comportament care mai de care mai out of surrounding context.

Rolul principal din film e jucat de Stephen McHattie, un tip poate mai putin cunoscut (he's Canadian), dar pe care asteptam de ceva timp sa-l vad ca leading actor. Si merita din plin, ba chiar cred ca e un motiv principal de vazut filmul. Distributia in general de fapt e bine aleasa. Dupa asta mai avem partea de imagine care dupa mine e extraordinara. Sincer sa fiu, nu prea pot sa-mi imaginez daca ai unde sa mergi mai departe in conditiile in care mai tot filmul se desfasoara intr-o camera. Si ca ultim element, the sound ... nu coloana sonora, ci efectiv "the sound" - efecte, montaj, prelucrare. Ma rog, contextul filmului = radio station (& more to see ...) o cam cere, dar nu pot sa nu apreciez calitatea la ce mi-au auzit urechile. Pentru toate astea, chiar daca ultima parte din film m-a cam dezamagit, si scade multisor (estimez cam 3 din 4 viewers sa aiba o reactie la final de genu .. "that was stupid ..."), totusi ...

Rating: 4 out of 5





duminică, 2 octombrie 2011

Devil (2010)




Is foarte foarte obosit dupa vreo patru zile de umblat prin alte parti decat resedinta obisnuita deci nu prea is in forma maxima pentru scris. Din fericire "Devil" nu e un film care sa manance foarte mult timp, cel putin cu subiectul, pentru ca daca as zice prea mult as strica in acelasi timp prea mult din ce ai de vazut.

IMDb-ul trece la gen Horror, Mistery, Thriller (uzuala ordine alfabetica). Dupa mine filmul e departe de definitia clasica de horror pe care ai avea-o in minte, si mai mult deci spre a doua parte. Remember "Fallen" cu Denzel Washington ? Probabil unul din cele mai bune filme pe care le-am vazut ever care e cumva pe aceeasi tema = devil, demon, etc presence among humans. Ce avem aici e destul de departe calitativ zic eu dar ca nivel de "horror" e in aceeasi zona. Adica una mai aparte = nu cred ca e nici scary (trailerul e inselator), nici n-are tone de mate sfartecate, ochi scosi, si alte posibile feluri din meniul clasic din "Saw" (ce sa fac, tot la asta ajung ca exemplu, e de referinta dupa cate parti au scos). Partea de horror e pur si simplu legata de prezenta malefica din titlu care aici apare intr-un context relativ original. Ideea e next: one day ... un politist din Philadelphia se trezeste cu un caz nou dupa micul dejun = un cadavru aparut din senin pe un camion, care dupa o scurta investigatie se determina a apartine unui sinucigas ce a sarit printr-un geam al unui zgarie-nori din apropiere. In care zgarie nori ... coincidenta (sau nu... evident :) ) face ca 5 persoane sa ramana blocate intr-un lift. Where ...

... the movie will show what happens ;) . Eu repet aceeasi fraza boring ca de fiecare data si nu mai zic nimic in plus :). Sunt destul de sigur ca pentru multi posterul nu prea ar ridica interesul pentru film ci ar face fix pe dos. Evident cauza e taglineul "From the mind of M. Night Shyamalan". Ok, don't run now :) daca nu s-a observat inainte ... Omul asta, cum am mai scris-o si mai demult, a reusit sa scoata un film excelent in "The 6th Sense" si dupa a cam dat-o in bara. Doar "Unbreakable" a mai fost cat de cat la un nivel peste medie, si "The Village" a avut ceva potential dar cam facut praf. In rest, din ce in ce mai rau ... Incep sa cred ca problema principala a fost regia, sau modificarile pe care le face regizorul la propriul script cand e pe platou. Se pare ca pentru mai sus amintitul pozitia asta nu-i prea recomandata, pentru ca aici vedem rezultatul cand se limiteaza doar la story, adica ceva mai bun. In destule din productiile de pana acum (nu mai analizez daca in toate sau nu), a incercat sa scoata un final "surprise" intr-o oarecare masura dar n-a prea reusit sa ajunga la efectul primului. Nici aici nu e chiar acolo insa ceva sanse de neasteptat sunt, si macar nu e o calamitate sfarsitul ca in alte cazuri. Chiar daca e usor in plop (si poate si previzibil totusi daca esti mai odihnit), filmul e departe de a fi varza care fost spre exemplu "The Signs" pe partea de incheiere. Si, ma repet, cred ca tine mult si de faptul ca regia a fost lasata tura asta pentru altcineva.

Cu toate ca pare a fi distribuit de Universal, nu cred ca filmul a avut cine stie ce buget, si asta cam trage in jos pentru ca pare destul de cheap in anumite parti. Chiar si asa ce tine de imagine, montaj, sunet ii relativ ok. Mi-au placut in special travelingurile pe dos care le ai in trailer si care pornesc si filmul. Chestia care mi-a placut insa cel mai mult a fost jocul actorilor (poate o fi din cauza experientei de saptamana trecuta, nush ...). Nu avem pe nimeni generator de incasari in distributie = vreun nume ultra-cunoscut, dar interpretarea mi s-a parut suficient de credibila, iar partea care o face interesanta e ca avem caractere destul de diferite. Ok, nu mai lungesc intrarea (pentru ca deja casc :) ) si chit ca mai jos am o concluzie asemanatoare cu previous week pe ansamblu impresia a fost mult mai buna.

Rating: 3 out of 5 (mult spre 4 .. cred ca ar trebui sa incep sa dau cu virgula ...)