Fara nici o legatura cu olimpiada de la Beijing, raman in zona asiatica si saptamana asta cu o productie pur-sange chineza din 1994. Sunt pe deplin convins ca in cazul in care "audienta" (nu gasesc alt termen la ora asta...), si asa "imensa" (iar ghilimele... na', daca ma-ncapatanez sa nu-mi fac reclama), care imi mai citeste blogul din cand in cand, a reusit sa treaca de poster, cu oarece indoieli probabil, dupa prima propozitie e posibil sa se fi clarificat si sa fi renuntat complet la ce urmeaza. Eu.. continui ! (paranteza: am nervi, e tarziu, mi-e somn si ma doare si-un picior de la entorsa care-am facut-o ieri noapte ... don't ask ... so, cu scuzele de rigoare si cu incercari de abtinere de la sarcasmul caracteristic din perioadele semidepresive... continui)
Filmul e din '94. Cum am ajuns la el ? Am vazut un trailer la varianta redux ce a iesit sau tre' sa iasa anul curent ( redux = un soi de director's cut = remake facut de regizor propriului film dupa ceva ani de la lansare prin schimbarea montajului in special = adaugare, stergere, inversare scene, sound, reprelucrare pelicula, etc = crek am zis destule si sper ca nu prostii). Trailerul respectiv m-a izbit cu un fond sonor care mi-a adus aminte foarte vag de o bucata de film cu o coloana sonora foarte faina din care vazusem candva loooong ago o bucatica (probabil prin '96 - '97 ). So, am facut ce-am facut si am facut rost de film. Nu de redux (care nush daca a aparut) ci de cel original.
Ce pot sa zic clar si sigur dupa ce am vazut filmul e ca ori mi-aduc aminte din alta parte de coloana sonora (care-mi suna nush de ce destul de apropiata de Morricone in westernurile lui Sergio Leone), ori motivul pentru care nu-mi prea aduc aminte de altceva e ... ca nu prea am ce. Este probabil unul din filmele cele mai greu de urmarit din perspectiva subiectului care le-am vazut vreodata. Trebuie sa marturisesc ca n-am auzit pana acum de Wong Kar Wai - regizorul, iar dupa ce am vazut filmul n-am rezistat (ranit in orgoliu de pagina lipsa din cultura generala cinematografica care ma mandresc nevoie mare c-o am) sa n-arunc un ochi pe IMDb. Se pare ca acest Wong Kar Wai ar fi unul din cei mai importanti regizori chinezi, cel putin din prisma premiilor (ceea ce mai pune un pic de sare pe orgoliul ala ranit mai devreme). Da' sa ma intorc de unde am plecat, si sa fac legatura cu unde am ajuns (parca m-am molipsit din film...). Citat din mini-biografia de pe IMDb: "Does not use detailed scripts for his films." Aha, oki, atunci se explica de ce naiba subiectul e atat de greu de urmarit, la prima (sau prima si jumatate...) vizionare. Alt citat: "Never went to a film school." Asta nu mai are legatura cu subiectul semi-haotic. Nici nu mai pune sare pe orgoliul ala ranit (vorba vine...) Infige de-a dreptul un cutit (care se cheama amestec de oftica si regrete) si il rasuceste zdravan (si aici nu mai e "vorba vine"). Da' asta e alta poveste... Revenim.
In ce ma priveste, subiectul e principalul aspect care conteaza la un film. Si cum am zis in cazul de fata, nu ca nu exista sau e prost, e pur si simplu ... alandala. Cateodata ai impresia ca vezi pasaje de la coada la cap. In alte momente iti confirmi vorba aia care zicea ceva de genu': toti chinezii arata la fel, ca si noi pentru ei. In definitiv, pana aproape de final - daca nu ai mai vazut filmul recent, prima data ai sanse mari sa nu intelegi mare lucru (asta daca rezisti, la stilul de desfasurare pana la capat). Parca ar fi un film de David Lynch, dar de cu totul o alta factura, nu una morbida (cine a vazut de ex "Lost Highway" sau "Inland Empire" - acolo chiar n-am rezistat la haosul in care ajunge, intelege ce vreau sa zic) Deci, cu toate astea, care suna rau, iar pentru mine care pun scriptul pe treapta cea mai de sus suna catastrofal, filmul de fata e exceptia de la regula. In primul rand, ca sa nu pierd comparatia de mai devreme, spre deosebire de Lynch care are sanse mari sa-ti provoace o senzatie de greata amestecata chiar cu frica ce te indeparteaza, filmul de fata te face sa vrei sa-l mai vezi o data. Finalul ceva mai coerent ca restul care rezolva un pic din neclaritati, e punctul declansator pentru un foarte posibil efect de "drog" cred. As zice chiar ca e a naibii de bine gandit. Dupa genericul de final ramai cu impresia ca ai vazut un film bun, in mod absurd avand in vedere ca pe la mijloc e posibil sa ai tendinta sa-l lasi balta. Daca il vezi a doua oara exista sanse sa-ti mai dezlegi cateva chestii care nu le-ai inteles, dar nu toate si s-ar putea candva (nu imediat) sa vrei sa-l mai vezi o data. Si tot asa...
Dar... finalul e dupa cum am zis un punct declansator si atat. In primul rand cum ajungi la final ?, daca ajungi... Filmul e o adevarata opera de arta in sine. Chiar daca ai sanse sa fii frustrat ca ai pierdut subiectul din prima jumatate de ora, imaginea si coloana sonora te poarta mai departe. In ciuda calitatii slabe a peliculei (sper ca reduxul o sa rezolve ceva la partea asta, cumva) partea vizuala, in ciuda anului de productie e absolut superba. E vorba de imagine, nu de efecte, care sunt si ele acolo, si arata bine pentru '94, dar inca o data e vorbe de imagine. Umbre, cadraj, unghiuri de filmare, tot. Am profitat de vizita pe IMDb de care ziceam sa vad cine semneaza imaginea (si rana aia imaginara din orgoliul meu s-a acoperit instant). Din prima jumatate de ora mi s-a parut ca vizual are ceva in comun cu "Hero". "Hero" e un film nominalizat la Oscar de prin 2002 pe care il consider probabil cea mai buna productie chineza sau chiar asiatica care am vazut-o vreodata, in ciuda faptului ca pentru unii poate parea cam pueril (poate ar trebui sa revad "Cei sapte samurai" sau alte cateva filme de Kurosawa ca sa-mi schimb parerea). "Hero" e regizat, iar ca o parere personala, de cred cel mai bun regizor chinez actual - Zhang Yimou. Ca o nota de subsol, cel mai titrat regizor chinez al ultimilor ani si anume Ang Lee, mi s-a parut totdeauna mult supraevaluat ("Crouching Tiger, Hidden Dragon" putea fi mult mai bun, "Brokeback Mountain" no comment - slava Domnului ca a luat "Crash" Oscarul anul ala ca altfel crek imi pierdeam complet interesul - si era mai bine..., iar "Hulk" primul, a fost atat de varza, de slab, de mov, de... whatever). Ma rog toata paranteza asta care a devenit mai lunga decat era cazul e cam marea parte in materie de cunostinte despre cinema-ul chinez care o am (nu, nu mananc filme de kung fu pe paine), deci aprecierile au o baza oarecum limitata. Revenind iar de unde am plecat, ziceam ca am simtit ceva comun intre "Ashes of Time" si "Hero" = imaginea. E semnata de aceeasi persoana - Cristopher Doyle, un australian, care crek e stabilit prin orient ca vad ca are ceva filme produse acolo la activ. Chiar daca e cred, sub "Hero", da' s-ar putea sa fie calitatea peliculei de vina aici, te tine prins - impreuna cu soundul parca furat de la Morricone, cel putin pe mine m-a tinut.
O sa revin, ca o nota de final, inca o data la subiect. Si o sa continui ideea de exceptie de la regula povestind extrem de scurt de data asta despre ce e vorba. Motivul e ca in cazul in care cineva citeste randurile astea si reuseste sa vada si filmul dupa (am impresia ca sansele sa se-ntample simultan astea doua evenimente ar da' un nou sens stiintei probabilitatilor), sa fenteze senzatia care ti-o lasa la final ca mai trebuie sa-l vezi o data (chestie care eu o s-o fac poate cand o sa apuc redux-ul). So, spoilers ahead...
Deci, subiectul s-ar putea rezuma extrem de scurt, in mare, la sintagma: "amintiri aleatoare din viata unui mercenar ratat", dar la cat de interpretabil e filmul, in afara de mercenar cam toate cuvintele sunt relative (de fapt daca stau bine si ma gandesc, chiar toate...). Mai clar, personajul central al filmului e un mercenar ce a ales sa-si traiasca viata in pustiu, in urma unei puternice deziluzii sentimentale, fosta sa iubita casatorindu-se cu fratele sau, saturandu-se sa-l mai astepte sa renunte la viata de razboinic. Filmul urmeaza o linie... franta... cerc... serpuita... in fine... un p
arcurs presarat cu diverse intalniri pe care le are respectivul personaj cu alti mercenari pe care ii angajeaza in slujba sa, sau cu diversi clienti ce ii solicita serviciile. Ai impresia pana la urma ca totul se leaga desi nu prea stii cum. E posibil ca si ce-am spus pana acum sa fie inteles gresit. Mai departe ... Unul din personajele ce-si fac aparitia in viata mercenarului de care ziceam, numit cel mai bun prieten al sau pe nume Huang, ii face cate o vizita in fiecare an, aducandu-i vesti despre femeia pe care o lasase in urma. "Uita" insa sa ii mentioneze ca aceasta inca simte ceva pentru el. "Uita" pentru ca intre timp, Huang, in particular un fel de Don Juan al estului indepartat, care frange multe inimi altora fara remuscari pe parcursul filmului, incepuse sa tina la fosta iubita a mercenarului cinic si sictirit de tot ce-l inconjoara. N-o sa dezvolt mai mult pentru ca deja e mai mult decat in mod normal. Poate suna a telenovela, da' cel putin la o prima vizionare nu ai senzatia asta. Oricum, habar nu am sincer, daca tot ce-am zis e corect sau nu + altele de care sunt si mai nesigur. Filmul necesita atentie mare, pentru a deslusi itele astea care in final par banale, si cateodata nici asta nu ajunge.
Ar mai fi de zis destule. Sunt prezente o gramada de pasaje mai mult decat metaforice legate de Yin-Yang, mitul samuraiului orb si altele, care innoada filmul si mai tare. Ma rog, pana la redux, daca o sa am timp sa-l vad, cam asta asta ar fi in mare cu ce-am ramas eu... (cu accent pe ...)
Rating: 4 out of 5
Postări
