Supravietuitorul (2008)

Pacat de idee... Ma asteptam la mai mult sincer... Nu vad foarte multe filme romanesti in mare parte din cauza ca majoritatea productiilor recente sunt variatiuni pe aceeasi tema. N-o sa reiau inca o data ce am scris de nush cate ori legat de asta. Filmul de fata, iese prin subiect din aceasta categorie, si din cauza asta am zis sa-i acord doua ore... Spre deosebire de "Orient Express" unde la un moment dat daca erai prea obosit aveai sanse sa incepi sa casti, aici totusi actiunea te tine cat de cat cu ochii deschisi.. Cu toate astea, nu stiu daca "Supravietuitorul" e mai sus decat "Orient Express" calitativ per ansamblu...

Indiscutabil, Sergiu Nicolaescu e omul de film roman care a facut cel mai mult pentru cinematografia din tara asta, oricine ar zice ce ar zice... doar privind din perspectiva profitului adus ever de filmul romanesc mai e mult pana sa fie depasit, ca sa sustin cu ceva clar afirmatia anterioara (in cazul unor eventuale priviri consternate).. Nu mai mentionez, foarte multe aspecte legate de tehnica, imagine, etc.. Primul film al sau "Memoria trandafirului" e din cate stiu printre primele worldwide in care s-a folosit o tehnica de accelerare a imaginii filmate = sort of fast motion. Daca e sau nu folclor ca Eastwood si Gibson au preluat cadre din productiile sale nu stiu (aia cu Matrixu si cabina telefonica parca-i prea trasa de coada).. Cert e ca acestea apar totusi in filme facute dupa Nicolaescu, temporal vorbind. Iar, n-as baga mana in foc dar din cate imi aduc aminte "Mihai Viteazul" era pe lista de studiu de la nu mai stiu ce universitate americana, una importanta oricum, si tot din cate stiu e filmul plecat de la noi care a ajuns cel mai departe in cursa pt Oscar pt film strain (cu o faza peste "432", hope I'm not wrong...) Ar mai fi si altele de spus.. dar n-am de gand sa elogiez acuma opera de-o viata, ci doar am vrut sa pun un pic in balanta (pozitiv) ce urmeaza mai departe (negativ)...

Filmele din seria "comisarului", facand abstractie de tenta politica (care in "Duelul" nu tin minte sa apara), personal cred ca se pot numara cu succes printre cele mai bune filme de actiune (worldwide) pentru perioada care au fost realizate... "Revansa" cred ca e cel mai bun dintre ele. Sunt multe scene memorabile in filmul ala si nu toate tin musai de cum is filmate ci si de alte aspecte (ex: scena abatorului). Dar, altul e subiectul pentru topicul curent.. Sa incepem cu partile bune (nu foarte bune, doar bune...). Astea ar fi: coloana sonora (fara Loredana), imaginea dar fara sa exceleze - oricum asta in general e ok or more in toate filmele lui Nicolaescu, Ion Ritiu - mai mult ca surpriza placuta nemaivazuta de multisor dar care face fata bine rolului, Ion Dichiseanu - cu probabil cam singura interpretare care nu pare fortata absolut deloc. Partile slabe... multe... Partile... foarte slabe: dublajul parca neprelucrat deloc al actorului ceh ce-l interpreteaza pe comisar tanar care izbeste foarte puternic din start... scenariul (nu ideea sau story-ul in sine) cu gauri si replici complet irealiste (dar din astea s-au mai vazut si-n alte filme by Nicolaescu.. parca totusi.. nu atatea)... rolurile slab facute... Cristian Iacob care e la limita si cei amintiti mai sus sunt cam singurele exceptii pozitive.. Personal, cred ca daca Nicolaescu ar fi lasat pe altcineva sa-i faca rolul filmul ar fi iesit mult mai bun, in conditiile in care restul ar fi ramas neschimbat. Se vede ca e.. chinuit.. nici nush cum sa ma exprim altfel.. Pe de alta parte, probabil as fi ramas cu un semn mare de intrebare de cum ar fi fost cu el in acelasi rol de acum 20+ ani, si de ce nu l-a reluat.. so.. nush.. raspunsul l-am primit indirect de fapt vazandu-l pe ecran.. E din pacate un final mai slab decat il merita o serie buna...

Ar trebui totusi acordate cateva circumstante atenuante, mai ales ca am auzit critici ultra-virulente.. e un film romanesc = buget mic in primul rand.. iar in al doilea turnat din cate am inteles in doua luni.. si 90% din ce-i mai sus e destul de explicabil prin asta, adica impresia generala e de idee ok, cu priza, dar facuta pe fuga si nefinisata.. Ce ziceam de roluri ? Intra fix in categoria asta.. parca toate is lasate la prima dubla.. Scenariul parca e scris cap-coada si necorectat.. Si pentru tot restul e valabila aceeasi idee, cu deadlineu deasupra capului si cu cash limit tinzand la zero.. Oricum, potential exista.. si e totusi altceva ca subiect macar, decat ce scoate cinemaul romanesc de mai bine de zece ani incoace..

Apropo, daca vreti un film bun care se invarte tot in jurul ruletei rusesti, si a sortii ca paralela la asta si la alte deadly challenges.. see "Intacto" din 2001.. A trecut multa vreme de cand l-am vazut, si mare lucru nu mai tin minte... dar e bun si e mult mai aproape decat "Deer Hunter" de care am auzit de la nush ce critic de specialitate ca fiind parca sursa de inspiratie sau altceva legat de filmul de fata, nu mai stiu... Cum poti compara "Deer Hunter" cu "Supravietuitorul", pe motiv ca ai ruleta ruseasca in ambele.. e complet cretin... E ca si cum as pune una langa alta "Armageddon" si "Top Gun" pentru ca in ambele se zboara... No comment..

Later edit (pt clarificare): Faza legata de "Deer Hunter" e similara ca desfasurare pana la un punct intradevar... Ideea era alta... Intr-un film are o semnificatie, in celalalt nici o legatura...

Rating: 3 out of 5 (cu nostalgie...)

PS1: Cel mai bun film romanesc, calitativ ca medie din toate punctele de vedere, ramane in opinia mea "Mircea" (1988) tot de Sergiu Nicolaescu. Cel mai bun film romanesc de actiune, personal cred ca e "Capcana Mercenarilor" (1980) .. tot de Sergiu Nicolaescu. Cea mai buna interpretare - Toma Caragiu - am vazut-o in "Actorul si salbaticii" (1974) care cred ca e si cea mai buna drama romaneasca, de data asta de Manole Marcus. Oricum, cred ca mai e mult pana ca cinemaul din tara asta sa ajunga la nivelul respectivelor din nou... Iar primul pas ar fi probabil o schimbare de gen de la drama soc tipica din ultimii 15 ani...

PS2: Era sa uit.. Sarbatori Fericite ! :) si sa vi se implineasca toate dorintele !

Frankenstein (1931 & 1994)

Un prim lucru pe care ar trebui sa-l spun e ca probabil ar fi de preferat sa las subiectul propus pentru o alta data... Mai exact pentru un moment in care as revedea productia din 1994 si as avea-o fresh in minte. Dar, cum nu prea am despre ce scrie... si cum pur intamplator am prins varianta "originala" din '31 saptamana asta la TV... that's the topic. O sa presupun in cursul a ce voi scrie mai departe ca subiectul lui "Frankenstein" este cunoscut, si o sa ma refer strict la cateva aspecte ce inconjoara cartea si filmele, care nu stiu cata relevanta ar prezenta pentru cineva care nu are idee despre ce e vorba (nush nici cata ar prezenta pentru cineva care are habar, de altfel :) ). Cu alte cuvinte, daca esti la randul asta, poate ar fi o idee mai buna sa cauti filmul sau cartea mai intai (oricum e mai interesanta decat ce urmeaza, si chiar merita :) ), si eventual sa te intorci aici pe urma :D daca mai ai chef. Well.. in caz ca n-am alungat pe toata lumea (halal mod de a-mi promova blogul mai am... de parca m-ar interesa asta... da' totusi :|..) let's begin...

Un moment si mai potrivit pentru care as putea lasa postarea curenta, in afara celui legat de revederea filmului din '94, ar fi cel in care as relua (si termina) lectura cartii. Si voi incepe cu ceva referiri in directia asta, inainte de a trece la filme, desi nu prea sunt foarte in masura sa intru in detalii acum. N-as putea garanta 100% ca acuratete la momentul curent dar din ce imi mai aduc aminte "Frankenstein" a aparut ca urmare a unei... intreceri... ca sa-i zic asa, organizata de Lordul George Gordon Byron, candva intr-o vara de pe la inceputul secolului XIX intr-un cerc de prieteni, intrecere cu scopul de a scrie/inventa cea mai scary poveste posibila. In cadrul acestui cerc se afla la acel moment si viitoarea Mary Shelley (imi scapa acum numele de domnisoara...). Exista o multime de discutii si povesti ce inconjoara crearea efectiva a povestii, atat in ceea ce priveste cadrul, momentul, inspiratia... In fine, toate aspectele, ca de altfel si rezultatul au o extrem de puternica aura... romantica. Nu ma refer aici la curentul literar - habar nu am de care tine. Ma refer la cum vad - personal - tot ansamblul. "Frankenstein", cel putin in ce ma priveste e o poveste romantica prin excelenta, nu ca love story, nu ca stors lacrimi, desi se poate discuta si in directia asta, nush, ca feeling in general. Am inceput sa citesc cartea candva prin '95-'96 cred. Nu am mai terminat-o, dar e inca pe lista de "to read" (la pensie probabil... ca mai devreme...). Deci, cum am mai spus, prea multe despre partea literara nu prea as mai putea sa zic... S-au facut multe comparatii, la multe niveluri, de-a lungul timpului intre "Frankenstein" si "Dracula". Nu am citit nici "Dracula" (si nici nu-i pe lista aia de "to read" la pensie...), dar in ciuda unui love-story mult mai evident, totdeauna am privit "Dracula" ca un horror cu accente romantice si "Frankenstein" o drama romantica cu accente horror (filmic mai mult, evident). Nu cred ca ar avea sens sa discut acum despre ce si cum a scris Bram Stoker pe la sfarsit de secol XIX, cand sau dupa ce-a fost in trecere pe la noi. Din punctul meu de vedere nu exista comparatie intre "Dracula" si "Frankenstein" la nivel literar (chit ca nu le-am citit - din prisma subiectului ma exprim). "Frankenstein" mi s-a parut totdeauna a fi mult mai complex si mai elaborat, "Dracula" are o latura mult mai comerciala si fara cine stie ce substanta. Asupra lui "Frankenstein" s-au facut de altfel destule analize si comparatii de-a lungul timpului, interpretarile plecand de la cea prezentata explicit ca dorinta a omului de a avea putere divina de viata si moarte, pana la aspecte punctuale mai de profunzime, de la analiza aducerii la viata si temerii fata de creatura - legata in interpretari de un copil pierdut de Mary Shelley anterior scrierii, daca imi amintesc bine, pana la aspecte legate de o paralela cu evolutia tehnologica din acele momente, si altele. O sa inchei aici cu partea asta, desi ar fi foarte multe de spus, pentru ca deja cred ca vorbesc mai mult din perspectiva filmelor vazute, la care o sa ma opresc in cele ce urmeaza...

Primul film important ca anvergura, care a adus pe ecrane "Frankenstein" a fost varianta din 1931 a lui James Whale. Se spune cateodata ca productia respectiva ar fi blestemata, o parte dintre participanti sfarsind prost, mai putin Boris Karloff, interpretul creaturii, care practic s-a lansat cu filmul de fata, imaginea data creaturii de acesta ramanand definitorie pana azi. Legat de regizor, figura destul de controversata, ce a sfarsit prin a se sinucide in urma unei depresii (asupra carui fapt s-a speculat mult), se poate spune ca a fost unul din deschizatorii genului horror in cinema-ul american si in acelasi timp unul din primii regizori daca nu gresesc ce a folosit cu precadere travelingul (moving the camera de-a lungul unui cadru) la Hollywood. Ca sa inchei, relativ la biografia lui James Whale, s-a facut un film in '98 - "Gods and Monsters", destul de bun din auzite, cu Ian McKellen in rol principal. Cum ziceam la inceput, abia saptamana in curs (sau cea trecuta, ca deja e dupa 12:00 noaptea) am vazut prima data varianta asta. E un film scurt. E un film cat se poate de comercial gandit (pentru vremea aia) si care nu surprinde mare lucru din esenta povestii. In plus, e un film departe ca adaptare de carte chiar fara a fi citit-o integral. Pana si personajul central (care nu e creatura, eu cel putin n-am vazut-o niciodata), Frankenstein, e numit Henry si nu Victor ca in varianta originala. Filmul a fost lansat la scurt timp dupa prima versiune consistenta americana a lui "Dracula" cu Bela Lugosi. Acesta e de fapt si punctul de plecare a diverselor comparatii ce s-au facut intre cele doua subiecte de pelicula si realizari de-a lungul timpului, in mare parte din prisma protagonistilor mai mult Lugosi - Karloff si ca fundamente ale genului horror, desi personal cred ca termenul a fost dus mult prea departe prin ce s-a facut pana azi fata de aceasta baza care e mai apropiata de drama acum. Concluzia personala, e un film bun de vazut doar din perspectiva de istoric a cinematografiei, care vine evident impreuna cu, dificultatea sa zicem, de a vedea un film din perioada aia = multe erau pe la inceput, mai ales ca abia se trecuse de filmul mut.

"Mary Shelley's Frankenstein" din 1994 de Kenneth Branagh e o cu totul alta poveste. E de fapt cum o zice si titlul o poveste ce se apropie mult mai mult de carte decat orice s-a realizat pana la acel moment ( cel putin din cat imi mai aduc aminte din ce am citit ). Am vazut prima data filmul cand a fost lansat, la cinema. Asta insemnand ca eram prin a IV-a sau a V-a (ce vremuri... many movies, zero problems :|). Ideea e ca la varsta aia mi-a lasat o impresie (buna) atat de puternica, incat de cele vreo doua trei ori cand l-am revazut nu s-a schimbat nimic. E un film care surprinde perfect atmosfera care o vad eu personal in jurul acestei povesti, ca pana la urma e o poveste... :) suna mai bine decat roman, nuvela, etc. Mai mult decat ce am repetat deja de cateva ori - imagine romantica - nu stiu cum as putea exprima in scris. Personal, relativ la asta, cred ca e unul dintre filmele facute sa fie vazute in doi, in aceeasi categorie cu "Leon", "12 Monkeys", "Smila's Sense of Snow", fara ca vreunul sa aiba actiunea centrata pe love story (ma rog.. :) eu le-am vazut pe toate solo every time deci e doar o parere). E un film care a fost criticat extrem de mult, de la faptul ca e si regizat si interpretat de Branagh, pana la exagerarea anumitor aspecte cum ar fi cateva decoruri sau machiajul creaturilor (culmea, nominalizat la Oscar) si altele, unele opinii considerand chiar kitsch rezultatul final. Pana si alegerea lui De Niro pentru creatura a fost considerata o optiune nu tocmai fericita. Personal, singurul punct slab minor care am ajuns sa-l vad la ultima vizionare, ar fi o usoara lipsa de credibilitate (sau logica) in... modul... in care sunt realizate efectiv creaturile in film (= parca t
otusi se putea mai ... unitar si nu din atatea bucati :) ). Nu stiu, e oricum un aspect minor, care nu taie nimic din atmosfera filmului, care de altfel o vad ca perfecta relativ la subiectul expus, cu tot cu decoruri, machiaj, Branagh, DeNiro si celelalte. Numai prin felul in care incepe si in care se termina... undeva in Marea Nordului... e inutil de scris... needs seeing it to get it.. In fine, ultima vizionare, e in urma ce ceva anisori... deci nu stiu :) poate daca l-as vedea acuma i-as gasi nod in papura... Filmul a fost oarecum la momentul respectiv in umbra marelui hit "Bram Stoker's Dracula" made by Coppola cu 2 ani mai devreme, film care e bun... L-am vazut tot atunci, eram chiar mai mic, tot la cinema si n-am ramas ... asa de "marcat" ... :) Dar cum am mai zis, pentru un subiect predominant comercial (la care s-au facut de altfel gramezi de ecranizari, si variatii pe vampire theme), nu pot face o comparatie cu ceva bazat pe un story mult mai complex mai ales in cazul unui film care surprinde bine ce are la baza.

Probabil voi reveni intr-o zi cu un comentariu mai amplu, pentru ca e un subiect care chiar merita asa ceva... cand o sa apuc sa citesc cartea pana la capat, cand o sa revad filmul... in ideea cu o probabilitate foarte relativa ca o sa fac blogging si cand s-o intampla asta ( is destul de convins ca sa mai repet o data: la pensie :) ). Poate voi avea o parere ceva mai critica atunci... Pana la acel moment...

Rating:

Frankenstein (1994) - 5 out of 5

Frankenstein (1931) - 3 out of 5 (luand anul in considerare)

Nim's Island (2008) + a bit about ... horror trends ...

1. Sper sa nu se inteleaga din titlu ca "Nim's Island" ar fi un horror ...

2. Filmul de fata intra clar in categoria "family movie" (sau "for kids", sau cel mult "very light romantic comedy", sau ceva de genul asta.. = oricum cam departe de topul preferintelor personale in materie de genuri : thriller, SF, horror .. yeah, I know, is dus.. daca n-am macar un pic de tensiune oricand nu ma simt bine :| )

3. E un film destul de simplu si .. "tras de coada" ... ma rog, nush daca neaparat in directia legat de care bateam campii in ce priveste "Vantage Point" tura trecuta, pt. ca e un film de cu totul alta factura in cazul de fata, dar are ceva gauri prin scenariu (usor de trecut cu vederea oricum).

4. Mai off-topic relativ la subiectul de fata.. In general incerc sa scriu in fiecare intrare pe blog despre cel mai bun film pe care am apucat sa-l vad saptamana in curs (de asta majoritatea postarilor is facute duminica seara, ca sa am de unde alege, in ideea ca poate apuc totusi sa vad ceva pana la ora la care scriu..) In cazul de fata, saptamana asta am mai reusit sa vad, pe langa subiectul topicului curent, "Saw IV" si "28 Weeks Later" (ce ziceam eu de horroruri mai sus :D..) dar.. nu stiu.. cred ca partea "cu cel mai bun film pe sapt in curs" in ultima vreme se traduce totusi cam subiectiv... Mai exact, nush daca ce-am scris acu 2-3 minute in paragraful de mai sus mai e valabil.. = am impresia ca-s un pic cam prea stresat de la o vreme si mi se cam rastoarna involuntar preferintele legate de genuri.. = cam trag spre "light entertaining stuff" ori in cel mai bun caz drame cu suspans tinzand la zero :| .. (sau vad numai horroruri proaste... desi..) .. In concluzie, ca sa nu mai bat campii aiurea despre ce fac eu, ca nu asta ii ideea blogului, unde vroiam sa ajung e sa zic vreo doua cuvinte (fff scurt) si de celelalte doua filme, care poate pana la urma, privind obiectiv trec filmic calitativ de "Nim", nush... din pacate azi, is total subiectiv in ce le priveste.... Deci, cu o minima nota de obiectivitate, "Saw IV" & "28 Weeks Later", is in concordanta cu regula: continuarile sunt mai slabe, dar cat de cat acceptabile in cazul de fata. Subiectiv vorbind.. skip them daca ai prea multe alte probleme pe cap, daca vrei ceva total relaxant si daca n-ai absolut nici un chef sa vezi sange. In ceea ce priveste ultimul aspect, "Saw" totdeauna a fost dus mult prea departe din punctul asta de vedere (e de-a dreptul bolnav, pacat de restul subiectului...), ca multe alte horroruri recente de altfel.. Ma rog, na, o fi asta trendul in materie de asa ceva, si is eu mai ramas cu preferintele prin ce se facea in decada '90 ("Scream", "I Know What You Did Last Summer", "End of Days", etc)... dar totusi se poate face ceva cat se poate de OK in materie de gen si fara tons of blood & stuff - "The Ring", sau chiar cu blood & stuff da' fara sa cada in violenta extrema - "Final Destination" toate 3. Depinde si de gen.. da'.. in fine.. am mai vb de genuri de horror si cand am scris de "30 Days of Night" - zombie movie, si nu mai reiau aici. Ca tot am zis de zombie, ca sa inchei cu paranteza asta care deja e mai lunga decat mi-am propus (ca de obicei..), "28 Weeks Later" e un sequel care intra in aceeasi categorie (zombie), si care e relativ.. "comestibil".. fata de "Saw" dar din pacate e mult mai slabut ca subiect fata de predecesor "28 Days Later", in opinia mea. Now, back to "Nim"..

Cum ziceam "Nim's Island" e un film.. "usor" .. entertaining (n-am mai ras efectiv de multisor la un film..) .. probabil bun de vazut in mai multi (cu sotia-sotul-copiii pe unde e cazul) .. si recomandat pentru fanele Gerard Butler .. si pentru fanii Jodie Foster (asta ca sa incerc sa nu fac discriminari, desi ma-ndoiesc de consistenta categoriei asteia) ..

Subiectul e legat de viata dusa pe o insula necartografiata, de catre Nim, o fetita de 11 ani, si tatal ei, cercetator, existenta tulburata brusc de ... muson, ... un vas de croaziera, ... si de Jodie Foster ( ma rog, asta din urma mai mult sau mai putin :) ). Din anumite puncte de vedere filmul aduce un pic ca atmosfera cu "Six Days Seven Nights" din '98, cu Harrison Ford si Anne Heche, cu diferenta majora ca in cazul de fata nu e centrat pe povestea romantica, ci pe .. Nim.

Legat de partea de realizare filmica (regie, imagine, etc) ... a filmului.. nimic spectaculos.. poate planurile de ansamblu cu peisajele... Chiar stau si ma gandesc acuma cand am intalnit ceva spectaculos intr-un film de gen... si ajung la concluzia ca nici nu prea e cazul sa-mi pun problema.. E vorba mai mult de subiect aici, de care deja am zis destul ca sa mai continui. In rest.. nush ce-ar mai fi de spus sincer.. (ghici de ce am avut o paranteza asa lunga off-topic mai sus... :-p ). Daca ce cauti e ceva relaxant, detensionant, calmant + alte sinonime, probabil "Nim's Island" ar fi o alegere potrivita :) ...

Rating: 3 out of 5

Vantage Point (2008)

Pentru inceput, daca ar fi sa fac o incadrare la gen probabil as opta (in mod ironic evident) pentru SF, ca de altfel pentru multe filme ce se vor a fi thriller sau de actiune ( "National Treasure", "The Transporter" is primele care imi vin in minte acuma ) . Nu stiu, poate e o parere care nu-si are locul - e vorba de un film = ce-i out of common sense in mod normal intra intr-un grad de toleranta. Dar parca totusi, o urmarire in care un amarat de hatchback face slalom prin ditai traficul ultraaglomerat, e busit de nush cate ori, ca toata secventa sa se incheie apoteotic cu un tir care il face practic sandwich de un perete iar omu' de la volan sa iasa bine sanatos si sa continue pe picioarele proprii... ma rog.. n-am idee cat de relevant e in cuvinte... si oricum tine de cum e lucrat filmul, ca nu zice nimeni ca ar fi complet imposibil, dar probabil se vrea si cat de cat credibil - pentru genul de film care se vrea a fi - iar partea asta.. Partea asta din pacate nu se aplica numai la exemplul de mai sus, ci la inca o gramada din film, dar n-o sa mai dezvolt si referitor la alte scene pentru ca exista acel grad de toleranta care separa modul in care se desfasoara actiunea dintr-un film de ridicol, prag care si-l fixeaza involuntar fiecare cand are in fata ochilor fie "James Bond", fie "Die Hard", fie "Vantage Point", fie altceva = ii posibil ca doar mie sa mi se para aiurea cazul de fata. Ca fapt divers, in ce ma priveste, "James Bond" consider ca-i undeva la limita, "Die Hard" e ok, iar cum am zis "Vantage Point" e trecut peste... Poate sa para fix invers decat cum ar fi logic, dar inca o data depinde de cum e lucrat filmul, depinde de cum .. se vrea sa para .. "Die Hard" ma indoiesc ca s-a dorit in vreuna din parti (n-am vazut inca 4) , sa lase macar o impresie vaga de "asta chiar s-ar putea intampla" sau ca John McLane e un personaj obisnuit, din contra - se pleaca chiar din titlu -> Die Hard .. "Vantage Point" pleaca de la ideea unui summit antiterorism ca eveniment de gen obisnuit, iar in ce priveste constructia de superhuman character chiar daca si-ar propune asa ceva pentru eu stiu .. "Vantage Point 2" , e complet aiurea , pentru ca 1: personajul in cauza n-are chiar o partitura solida - din cauza constructiei filmului si 2: se pierde pentru ca is cam multe personaje cu caracter de supraom pe-acolo, dar am zis ca nu mai dezvolt si alte scene.. Deja cred ca am tratat un pic mai dur decat ar fi cazul filmul si am mers cu analiza mai departe de panzele albe.. Deci poate ar fi bine sa revin un pic mai la obiect..

Cum am mentionat, subiectul pleaca de la ideea unui summit antiterorism desfasurat la Salamanca in Spania, mai exact de la un speech pe care urmeaza sa il tina presedintele SUA intr-o piata publica, dar nu mai apuca din cauza ca dupa primul salut este asasinat. Actiunea e vazuta din opt perspective diferite (asa scrie pe afis, personal nu le-am numarat) ce pleaca dinainte de momentul asasinarii si se intind pana la un punct in care se intretaie (cel putin o parte din ele). Practic, la momentul culminant, actiunea din fiecare pasaj din cele opt este taiata, si se trece la urmatoarea perspectiva, chestie care mentine o senzatie de suspans intr-un mod destul de acceptabil, pana la finalul filmului unde firele intrerupte sunt reluate spre o concluzie comuna. Nu e ceva nou, probabil de referinta, si printre primii banuiesc, care a utilizat "tehnica" asta de perspective paralele (nu stiu daca are vreun alt nume specific) a fost Akira Kurosawa in "Rashomon" prin 1950 cred. Acolo e vorba de o crima ce e vazuta din perspective multiple daca imi aduc bine aminte. Mai sunt insa multe filme care au mers pe aceeasi idee. Ceva mai recent e "Ten 'til Noon" din 2006, film de buget relativ redus, si destul de obscur - eu l-am prins intamplator la TV, care prezinta fix in timp real cate 10 minute din viata mai multor personaje ce au un rol mai mult sau mai putin comun in .. surprise .. o tentativa de asasinat (nu asupra presedintelui SUA, cum am zis e de buget redus). Deja se pare ca exista un pattern ... = cam toate cele trei filme amintite pana acum se invart in jurul unei crime. In vreo doua din ele de fapt nici nu e o crima, sau e altfel decat cum a parut initial. In asta sta si farmecul de fapt al ideii, care din fericire se simte intr-o oarecare masura si in cazul "Vantage Point". Prin vizualizarile din perspective diferite, pe fiecare fir de actiune, ori se aplica nota de subiectivism a personajului, daca perspectiva e strans legata de modul in care vede lucrurile acesta, ori apar elemente diferite cauzate efectiv de plasarea in alt spatiu al fiecarui fir. Oricum ar fi, fiecare fir dezvaluie ceva nou, care in general nu are rol numai de a adauga ceva peste ce s-a vazut anterior, ci de a modifica unele aspecte comune mai multor perspective intr-un mod radical. Cam asta e si ideea de baza a intregii "tehnici", de a scoate in evidenta cum un anumit punct de vedere (posibil subiectiv - deci nu stim pana la final, sau chiar nici acolo uneori, cum stau lucrurile), poate modifica viziunea de ansamblu a privitorului asupra subiectului. OK, ma opresc aici cu partea asta :) sper ca n-am ametit pe nimeni si ca am fost cat de cat coerent in exprimare.. "Vantage Point" oricum nu e foarte incalcit, si se termina cat se poate de clar. Ce am mentionat mai devreme, se observa mult mai bine in alte filme.

Ce ar mai fi de zis.. Din pdv filmic, nu iese cu mai nimic in evidenta in mod deosebit = imagine, montaj, sunet, regie, etc .. Distributia e destul de cunoscuta: Dennis Quaid, William Hurt, Forest Whitaker, Sigourney Weaver, etc. Oricum n-as zice nici ca la interpretare exceleaza cineva... Aproape tot farmecul filmului, sta din punctul meu de vedere, cum am mai zis mai sus, in modul in care e structurat, adica in abordarea aceleiasi povesti din mai multe unghiuri.

Rating: 3 out of 5