Cel mai scurt rezumat pentru "The Unbearable Weight of Massive Talent" ar fi: o replica de buget mai mare a ce a fost "JCVD" pentru Jean-Claude Van Damme prin 2008, de data aceasta cu dedicatie pentru Nicolas Cage. Intr-un rezumat ceva mai lung, avem o fictiune in care personajul principal e chiar actorul din viata reala care ajunge pus intr-o situatie "filmica". Conceptul dupa cum ziceam nu e nou, dar e atat de rar folosit incat in peisajul cinematografic din ultimii ani pare (ironic, la cate referinte "istorice" are) o gura de aer proaspat.
Nicolas Cage e.. Nicolas Cage, un actor cu o cariera in deriva, care accepta un "job" de invitat special la o petrecere aniversara a unui fan inrait si foarte bogat de pe coasta Spaniei. Ajungem repede sa aflam ca respectivul magnat e subiectul principal al unei anchete asupra unei increngaturi ce implica rapirea fetei unui om politic, contacte cu mafia napoletana, si tot tacamul unui "action movie" clasic. Si asa Nicolas Cage e promovat de la actor de actiune la agent real in slujba CIA. De unde "viata bate filmul" se duce mai mult inspre "filmul bate viata" :) si asa ajungem in final la un clasic happy end.
Filmul nu se ia foarte in serios, si e bine ca linia asta e trasata din start intr-un scenariu in care avem auto-ironie cu carul, exagerari tipice unui action movie de anii '90 si multe, multe referinte la rolurile de top box-office din vremea respectiva ale lui Nicolas Cage. Din punctul asta de vedere, imi imaginez ca se pierde destul de mult public tanar care probabil n-ar intelege toate trimiterile facute la "Face Off", "The Rock" sau altele. E clar un film cu dedicatie pentru cine a prins perioada de varf ca action star a actorului. E ingredientul principal ca sa poti sa gusti intr-adevar filmul de fata. Daca taiem partea asta ce ramane e o comedie usoara cu multa actiune, relativ ok insa ca si complexitate a story-ului pentru genul asta. Aici vine diferenta fata de "JCVD" pe care din pacate nu-l mai tin minte bine, dar care mi-a lasat o impresie de auto-ironie cu mai multa substanta la vremea aia. In cazul de fata se incadreaza mai mult la "guilty pleasure, fun to watch", nu mai mult de-atat. Ceea ce-i perfect ok, daca nu te-astepti la mai mult ;)
Rating: 4 out of 5 (is nostalgic = destul de subiectiv)
Postări
