Cum nu prea mai am timp sa ajung prin cinema zilele curente, am zis sa mai recuperez din lista de "to watch"... iar cea mai veche intrare a fost "The Third Man", considerat un "clasic" de altfel din perioada de glorie a filmului noir.
Undeva in Viena de dupa razboi, impartita sub controlul trupelor aliate, aterizeaza Holly Martins, un scriitoras american de romane ieftine, fara un sfant in buzunar, venit la oferta unui prieten pentru ceva de lucru. Surpriza, isi gaseste amicul, Harry Lime, la cimitir, decedat dupa un accident in fata locuintei. Nemultumit de versiunea oficiala, domnul Martins incepe o investigatie pe cont propriu in paralel cu cea a unui ofiter britanic. Nu-i ia mult sa afle ca la momentul accidentului aparent au fost de fata trei persoane care au preluat cadavrul, in contrast cu raportul politiei care s-a oprit la doua - de aici si titlul, "The Third Man". Iar raspunsul la intrebarea cine e devine din pacate destul de rapid previzibil...
Filmul mai vine si cu un romance la pachet, care pe de o parte mai umple golurile, pe de alta parca aduce prea multe lungimi... De la un punct incolo, cand iti devine clar care-i "the main twist", toata povestea devine cam plictisitoare. In plus, tema sonora care initial e interesanta si prinde, incet-incet devine adormitoare. Imaginea pe de alta parte e ok si surprinde din ce in ce mai placut, iar probabil unul din punctele forte e o valenta documentaristica neasteptata, avand ocazia sa vezi efectiv Viena perioadei respective. Din pacate, asteptarile mele la un thriller hitchcockian au fost foarte departe de ce-am vazut. Iar faptul ca subiectul e mai simplu decat aparentele, a mai scazut si rezistenta la trecerea anilor. Verdict: acceptabil dar parca prea overrated...
Daca ai incerca vreodata sa-ti imaginezi un amestec de "Terminator", "Matrix", "E.T." si "Transformers" rezultatul... ma rog, cel mai probabil n-ar semana cu "Returner", dar pentru niste japonezi prin anii 2000 se pare ca asta a iesit. Si vorba aia, it's so bad that it's (almost) good...
Prin 2080 si ceva, pe o Terra invadata de forte extraterestre, omenirea e in prag de exterminare completa. Undeva la o fractiune inainte de ultima explozie, o fata se arunca prin "the last resort" = o gaura de vierme deschisa spre trecut, cu scopul de a preveni primul contact si toata nenorocirea care a urmat - asta-i bucata de "Terminator". Bula temporala se deschide deasupra unui vas cargo folosit pentru trafic de persoane fix in momentul unei rafuieli intre membrii unei triade cu un tip desprins din "Matrix" dupa ochelari, pardesiu si miscari (bullet-time effect included). Ca sa completam si cu "E.T." dupa ceva vreme aflam ca primul extraterestru naufragiat din spatiu n-are intentii ostile ci doar vrea sa plece acasa + n-aduce a masinarie terminatoare mecanizata ca in viitor, ci se pliaza fizionomic pe varianta lui Spielberg din '82. Pentru bucata de "Transformers", well... the trailer speaks for itself.
Fiecare bucatica individuala luata din film e suficient de buna si are o originalitate aparte (cu toate referintele anterioare) care ar fi putut duce la un rezultat foarte ok. Din pacate, daca pana pe la jumatate se mai leaga cate ceva, dupa asta totul e pus atat de aiurea cap la cap (= de la plot holes si predictibilitate maxima pana la bad editing) incat ce iese aduce mai mult a un indie movie facut de niste studenti la film in pauzele dintre examene. Don't get me wrong.. inca o data, pe fiecare particica (mai putin montaj) avem ce zice de bine - pentru bugetul care pare a-l avea filmul efectele vizuale is mai mult decat ok, interpretarea e in regula, pe imagine sunt cateva cadre foarte faine in special cromatic, iar pe sonor avem niste amestecuri de techno/synth cu punk rock care dau un feeling de retro-SF vis-a-vis de perioada cand a iesit filmul. Lipsa de finisaj strica insa mult. Daca ai insa ceva amintiri din perioada de sfarsit '90- inceput 2000 sunt sanse de sentimente nostalgice placute :)
"Molly's Game" e cel mai bun biopic care l-am vazut de o bucata buna de vreme. Cred ca un pic peste "American Made", iar inainte de asta nu mai tin minte ce ar mai fi comparabil. Nu stiu daca e doar povestea, dar sigur cum e scris filmul = the script, are un merit.
Productia e o ecranizare dupa o carte cu acelasi nume + un subtitlu lung: "The True Story of the 26-Year-Old Woman Behind the Most Exclusive, High-Stakes Underground Poker Game in the World", care de fapt rezuma concis ce-avem aici. Molly Bloom rateaza o cariera in ski dupa un nefericit accident care-i fura sansa de a mai intra in echipa olimpica, si ajunge cumva sa aiba un job de secretara pentru un tip din lumea buna din Los Angeles. Care tip organizeaza seri de poker cu alti tipi din lumea si mai buna, sau mai bine zis deleaga taskul asta catre Molly, care pentru inceput gaseste in asta inca o sursa de venit din bacsisuri. Ei, si asa avem un exemplu de antreprenoriat de succes = cu timpul trece pe cont propriu, face contextul chiar legal, sumele cresc si totul pare sa mearga bine. Pana ce merge prost, dar ca de obicei nu vreau sa dau din film mai mult decat da trailerul...
Ca orice biopic, ca sa prinda mai bine la public, povestea e poate usor romantata pe ici pe colo, dar in orice caz e una cu potential de film. Constructia scenariului e evidenta de partea personajului principal, deci ca sa fiu un pic rautacios poti cel mult sa-ti pui off-topic problema daca domnisoara respectiva a avut chiar asa multa integritate cum se lasa de inteles. Dar asta conteaza mai putin. In ce ma priveste, filmul ar putea fi si pura fictiune - eu am vazut o life drama cu accente de thriller si un happy-end care mi-a placut. Poate oi fi si un pic subiectiv vis-a-vis de personaj (pastrand mici rezerve :) totusi nu avem degeaba o caracterizare la un moment dat prin film ca tipologia perfecta de "woman to fall in love with"), dar mai mult de atat filmul are ceva motivational in el de la cap la coada, care-o fi poate discret (= more or less printre randuri) dar tocmai asta face sentimentul mai realist.
Anul trecut am zis ca voi mai scrie maxim una bucata intrare pe tema Oscar in 2018 si ma tin de cuvant. Mai mult, o sa-ncerc sa ma rezum doar la cateva predictii de bun simt. Daca-mi ies = daca nu ne trezim iar cu premii majore surpriza care-s date pe criterii politico/sociale si n-au nimic de-a face cu aspectul cinematografic/artistic, poate revin in 2019 la acoperirea extinsa care am facut-o in ultimii 10 ani... poate... Dar, sa trecem la subiect.
La VFX premiul ar trebui sa se duca la "War of the Planet of the Apes". E a treia oara din trei filme cand avem o nominalizare pentru seria asta, si daca se-ntampla ca si la precedentele sa piarda cred ca se pierde de tot si credibilitatea care o are categoria asta. "Breakthrough-ul" ca sa zic asa a fost facut de primul film din serie, ca premiera in nivelul atins pentru CGI care sa redea un animal intr-un film. Chiar daca in continuari n-am mai avut ceva atat de revolutionar pentru partea tehnica, complexitatea la ce tine de VFX e peste concurenta, prin natura filmului in primul rand. Din pacate insa, premiul asta s-a confundat prea mult cu cel de imagine in ultimii ani care e cu totul altceva (culmea e ca si vice-versa...), dar poate totusi nu si anul asta...
Categoriile de sunet de anul curent - editing si mixing - au o particularitate care nu cred ca s-a mai intamplat de mult - lista de nominalizari e identica. "Traditional" erau patru la fel, si una bucata diferenta. In mod normal pe editing premiul ar trebui sa mearga la "Dunkirk", dar am o banuiala ca am putea sa avem o surpriza cu "Blade Runner 2049" aici. Iarasi in mod normal pe mixing premiul ar trebui sa mearga la "Baby Driver" care e absolut genial lucrat ca final track - pentru ca asta ar trebui sa conteze cel mai mult pe categoria de fata, dar statueta o sa ajunga mai mult ca sigur la "Dunkirk".
Pe partea de production design = art direction & set decoration = mai pe romaneste, scenografie si locatii, avem o competitie destul de stransa, dar eu as merge pe "Blade Runner 2049". Mi se pare cel mai strong punct tehnic din tot filmul, la feeling imprimat = transposing you in the created world, sta cel putin la fel de bine ca restul, si ca avantaj avem si multa variatie. Si din toata variatia asta, daca luam doar partea din Vegas deja e suficient.
Nu cred ca a mai fost de multa vreme o competitie asa stransa pe coloana sonora = score/soundtrack ca anul asta. Chiar daca favoriti par a fi altii vad sanse bune pentru o surpriza cu Jonny Greenwood luand Oscarul pentru muzica din "Phantom Thread", daca ma iau dupa "urechea" Academiei Americane care de regula e relativ conservatoare pe categoria asta. Ca gust personal insa prefer score-ul lui Carter Burwell din "Three Billboards outside Ebbing, Missouri", dar e prea putin probabil.
Daca tot m-am oprit la "Phantom Thread" o predictie sigura in categoriile de anul asta e cea pentru costume design. Nu ca as fi eu expert in asa ceva, dar avand in vedere si tema filmului nu prea vad cum ar putea sa piarda aici.
"The Shape of Water" o sa-i aduca aproape sigur un prim Oscar pentru regie lui Guillermo del Toro, ceea ce-i un pic unfair avand in vedere ca "Pan's Labyrinth" ramane totusi cel mai bun film al sau. Mai unfair e ca "Dunkirk" n-o sa-i aduca lui Nolan un prim Oscar pentru regie in conditiile in care, o mai repet o data, omul asta a reusit sa scoata un film excelent compus cinematografic dintr-un subiect extrem de greu pretabil la un film.
In general evit sa discut prea mult prestatiile actoricesti, iar anul asta oricum sunt destul de previzibile premiile. Un comentariu as avea totusi pe categoria de leading actor unde Gary Oldman e creditat ca certain winner pentru rolul lui Churchill din "The Darkest Hour". Cum scriam si in recenzia filmului, in ciuda personajului obtinut unde nu am obiectiv ce sa comentez fiind evident foarte minutios studiat/interpretat pana la nivel de ticuri verbale, gestica, etc. si unde a contribuit din plin si machiajul mi se parea totusi mult mai naturala alegerea altui actor mai apropiat natural de rezultatul dorit. Pe criteriul asta eu as trimite Oscarul catre Daniel Day Lewis care in "Phantom Thread" face zic eu cel mai bun rol al sau dupa "There Will Be Blood". Ironia e ca l-a luat pentru "Lincoln" unde nu mi s-a parut departe de situatia in care se afla Gary Oldman anul asta, deci...
Cred ca am acoperit suficiente categorii ca sa opresc "overview"-ul de anul asta la evident, Best Picture. Avem doua favorite aici: "Three Billboards outside Ebbing, Missouri" si "Shape of Water", care zic eu ca isi merita pozitia in selectia existenta de noua nominalizari. Atata timp cat nu mai avem nici o surpriza ca in ultimii ani in care titlul de cel mai bun film al anului sa ajunga la o productie care e pe undeva dupa jumatate din restul pana si la cota criticii (aia putina care mai e cat de cat apolitica), eu zic ca ar fi un pas inainte. In ce ma priveste am avut recenzii recente pentru ambele, deci as prefera sa inchei capitolul Oscar 2018 fara a mai intra in prea multe detalii. Raman constant la evaluarea facuta anterior = desi apropiate, my final vote & prediction goes to "Three Billboards outside Ebbing, Missouri".
Postări
