1917 (2019)

Cred ca de prin 2016 n-am mai prins un film care sa ma convinga sa dau un rating maxim intr-o intrare de blog. Nu ca ar conta asta prea mult, dar incepusem sa ma gandesc ca am ajuns dincolo de excesiv de selectiv. Era timpul sa imi re-confirme ceva ca exista o categorie, ma tem cam pe cale de disparitie, care sa se detaseze de restul. Sau intr-un ton mai optimist, ca totusi se mai poate produce cinema de impact, in toate planurile = subiect, acting, imagine, sunet, care sa te miste un pic in afara ideii de pura distractie. E posibil ca o parte din impresia care mi-a lasat-o "1917" sa vina pe fondul depasirii asteptarilor, dar clar intra in categoria asta.

"1917" e un film de razboi, sau mai bine zis anti-razboi. Asta e unul din motivele pentru care nu-i dadeam prea mult credit, pentru ca pur si simplu nu prea ma atrage genul. Alt motiv e ca auzisem ca povestea e banala, fara adancime la fel ca si constructia personajelor. Intr-adevar, e un subiect simplu: doi soldati britanici de pe frontul primului razboi mondial primesc misiunea sa livreze un ordin critic unui detasament ajuns in spatele liniilor inamice. De aici insa pana la critica fata de "lack of depth", cale lunga...

O imagine face cat multe cuvinte. Tehnic "1917" e exceptional. Ideea de duble lungi si de a obtine un efect de scena continua nu-i la prima utilizare cel mai reprezentativ fiind probabil Emmanuel Lubezki ca director de imagine in sensul asta ("Birdman", "Gravity", "Revenant"). Ce face insa Roger Deakins in "1917" parca e un nivel peste tot ce-am vazut pana acum. Nu e vorba doar de scena continua, e vorba de cum se plimba camera in scena asta continua. Exista unele aspecte care din cauza asta pot sa para usor irealiste. Aici poate sa vina o discutie lunga daca e sa ne ducem in interpretari filosofice, dar scurt pe doi, WW1 a fost un razboi de uzura, foarte static, si stupid - ireal de stupid. Deci ce avem in primul rand pe imagine si suplimentat de sunet, nu face decat sa contureze ideea asta. Nivelul de duritate al filmului vis-a-vis de ce vedem pe ecran e departe spre exemplu de "Hacksaw Ridge". Cu toate astea, nu trece mult pana ce iti instaleaza un sentiment de: slava Domnului ca nu traim timpuri din astea, si sa fereasca sa se mai ajunga vreodata acolo. Iar acea asa-zisa "lipsa de adancime" intra in pachetul de ingrediente care contribuie la asta. La ce te-ai astepta de la un story care are o intindere asimilata cumva cu timpul de ecran, unde cineva e intr-o situatie disperata de a duce un ordin la capat cu mai bine de 1000 de vieti depinzand de asta? Cred ca deja e prea multa adancime pentru un personaj plasat in contextul asta. Scenariul gaseste cumva timp sa mai integreze si cate o poveste de front pe ici pe colo, sentimentele fata de intoarcerea acasa, interactiunea directa cu inamicul unde primul impuls e cel uman de a ajuta pe altcineva, si altele.

"1917" are ce lipseste in "Dunkirk", adica un story, si are si ce lipseste in "Hacksaw Ridge", adica excelenta tehnica. Sam Mendes a reusit sa obtina un film complet, care respira prin toti porii ideea de anti-razboi, si n-ar strica probabil ca vizionare obligatorie unor sefi de state. Am mai vazut comparatii intre "1917" si "Saving Private Ryan". Sa-mi fie iertat, dar eu nu-mi aduc aminte mare lucru din "Saving Private Ryan". O sa-mi aduc aminte sigur de "1917".

Rating: 5 out of 5

Oscar 2020 - Nominations

N-am de gand sa ma reapuc de intrarile pe fiecare categorie cum faceam candva, deci no worries. Anul trecut insa mi s-a parut ca s-a mai atenuat un pic din atmosfera "politically correct" care perturba Oscarurile deja de ceva timp. Nu ca ar fi singurele premii care sufera de asa ceva - a se vedea discutiile dupa nominalizarile BAFTA de anul asta. Na ca si la Oscaruri pe regie avem aceeasi lista, apropo de una din "inegalitatile" aparute, pentru ca asta e intr-adevar probabil cea mai buna selectie de anul curent pentru regie.

Cu toate riscurile asumate, am mai zis-o si o s-o sustin in continuare, discutii legate de race, gender, whatever else equality sunt valabile in multe situatii dar mai putin normale in contextul unor premii care tin de criterii artistice. E ca si cum s-ar revolta cineva ca nu exista apreciere egala pentru cantareti de jazz din Asia, sau de ce n-avem pictori renascentisti de culoare recunoscuti. Raspunsul banal e ca dintr-un set de noua bile verzi si una rosie, e perfect normal ca mai probabil una verde sa fie cea mai "perfect sferica". A, ca de ce avem in start noua verzi si doar una rosie? asta e un subiect foarte rezonabil de discutie pe cum s-a ajuns acolo. Dar odata cand avem ce avem, criteriul de alegere a unui film/persoana/etc in mod normal ar trebui sa fie strict in functie de valoarea artistica a nominalizarii si sa nu mai fie alterat de alte dezbateri cu tenta sociala. Anyway, long story short, ca de obicei probabil cea mai buna sursa pentru lista nominalizatilor se gaseste pe IMDb = la adresa de aici, unde putem ajunge usor la mai multe detalii.

As usual, probabil in apropierea premiilor, o sa mai dedic o intrare pentru niste predictii, dar tot as usual - premiile inseamna mai putin, mai important e ca lista asta mai scoate din anonimat cateodata niste filme chiar foarte bune, mai ales prin categoriile mai low profile = foreign movie, screenplay, etc. Deci, cautare si vizionare placuta ;)

The Lighthouse (2019)

Exista doua "The Lighthouse" aparute in ultimii ani, ambele fiind inspirate din acelasi incident. Candva prin secolul XIX undeva pe o insulita din apropierea coastei Tarii Galilor doi paznici de far s-au trezit izolati din cauza unei furtuni care a tinut cateva saptamani. Pe scurt istoria zice ca unul a murit intr-un accident iar celalalt a trecut printr-un episod dur de "cabin fever" nemairevenindu-si la normal dupa. Primul film de acum vreo trei ani aparent e o ecranizare directa a intamplarii, cel de fata fiind doar "loosely based" = avem intr-adevar doi paznici de far izolati undeva, dar amandoi ajung incet la un stadiu de criza de nebunie. De fapt, jumatate din film ar fi prologul pentru asta, iar jumatate de film manifestarea efectiva. Cu alte cuvinte ce avem aici e un soi de "symphony of madness". Intr-un sens ar putea fi vazut ca un horror, in alt sens e un soi de psihanaliza a omului in conditii de izolare, dar in oricare din cele doua sensuri mi se pare ca rezultatul final e destul de slab. Poate is subiectiv, pentru ca nu mi-a placut. Ce pot sa zic obiectiv e ca lasand subiectul si desfasurarea la o parte, e singurul film pana acum care m-a convins ca Robert Pattinson e in stare sa joace (by faaaaar cea mai buna interpretare de pe unde l-am vazut - de-acu' n-o sa-l mai confund cu Hayden Christensen), iar asta + imaginea si sunetul care trimit undeva spre best of Hitchcock fac filmul urmaribil. Cam atat.

Rating: 2.5 out of 5

Knives Out (2019)

Hercule Poirot revine sub numele de Benoit Blanc. Asta e prima senzatie dupa end credits la "Knives Out". Sau altfel zis, n-am mai vazut din vremurile indepartate cand mai aveam timp de cate-un episod de Midsommer Murders ceva mai a la Agatha Christie. Diferenta e ca avem si o amprenta proprie de Rian Johnson, care transforma un film de TV de duminica dupa-amiaza intr-un pic mai mult decat the classic murder mystery story.

Dar de la asta incepem, de la "the classic murder mystery story". Harlan Thrombey, scriitor cu vanzari record de romane politiste (cum altfel), isi serbeaza a 85-a zi de nastere in compania unei familii disfunctionale in care toata lumea pare sa aiba un motiv sa nu-l mai lase sa ajunga la a 86-a aniversare. In peisaj o mai avem si pe Marta, o asistenta medicala imigrata de undeva din America de Sud (nimeni nu pare sa retina exact de unde), responsabila cu injectiile zilnice, si de un timp activand si ca psihoterapeut involuntar pentru batran. Personaj de punctat pentru o afectiune cheie in context - orice minciuna zisa rezulta in greata instantanee. Dimineata de dupa sarbatorire il gaseste pe domnul Thrombey intr-o balta de sange, cu beregata taiata, totul indicand o sinucidere. Dar verdictul e amanat cand Benoit Blanc, detectiv particular de renume angajat de cineva necunoscut pentru rezolvarea cazului, solicita politiei sa ia parte la investigatie. Si de-aici... "the plot thickens" ;)

Surprinzator, nu "thickens" mai mult de un sfert de film si avem criminalul dezvaluit. Ceea ce face aproape imposibil sa mai continui intrarea asta de blog fara spoilers. Asta e partea faina in "Knives Out". Dintr-o abordare clasica: grup de suspecti -> caz investigat -> crima rezolvata, avem o mutare inopinata intr-un alt sablon de film de gen: we know who did it -> sa vedem cum/daca e prins. Nu-i chiar ceva revolutionar existand suficiente filme si pe directia asta. Dar mai interesant e ca dupa twistul asta care ne da raspunsul, dincolo de orice indoiala, clar si indiscutabil, si singurul motiv de continuat pelicula pare sa mai ramana sa ne minunam de talentul detectivistic al domnului Blanc in drumul spre adevar, surpriza... La trei sferturi de film, mai avem o schimbare de gen. Ei, din nou I won't spoil it. Tot ce pot sa zic e ca nu-i chiar asa surpriza pana la urma. Jumatate de film e suficient sa incepi sa vezi niste elemente ca sa te indoiesti un pic ca raspunsul ala clar si indiscutabil e complet, dar as fi ipocrit sa zic ca m-am prins si de ce urmeaza ;)

Ca sa ma misc un pic din zona tentatiei de a da spoilers, sa trec un pic la ce tine de movie making. Avem o distributie plina de nume cunoscute, iar interpretarea ar putea candida pentru Oscarul de best ensemble cast daca ar exista categoria asta. In rest, initial iti lasa parca acel aer de care spuneam de film TV de Sunday afternoon = o poveste politista cu o intriga decenta, complicatiile de rigoare + partea comica, dar nimic mai special, pana la ultimul sfert. Ceea ce poate e un pic cam mult ca lungime, desi e compensat de montaj, sunet, dialoguri, care is suficient de sus, ducand spre o impresie finala de "light fun twisted movie". Totusi, in ultima parte eu zic ca incepe sa prinda si un pic de adancime. Fina, dar e acolo, si care aduce pe langa comicul negru al situatiei si o nota destul de serioasa de "karma fights back & the good wins" ;) Si gata, ca iar ajung la spoilers, iar daca mai continui asa oricum nu se-ntelege mai nimic - just watch the movie ;)

Rating: 4.5 out of 5