Chasing Rabbits 101 .. (?)

Aveam in plan pe final de an sa scriu o intrare despre "Is the Man Who Is Tall Happy ?". Un soi de documentar animat regizat de Michel Gondry, compus dintr-o serie de discutii cu Noam Chomsky (check out Wikipedia daca numele suna total necunoscut). Pe la jumatate insa m-a cam luat somnul. Un amalgam interesant, dar prea haotic ca sa-l urmaresti atent daca n-ai creierul suficient de odihnit. Trebuie sa admit totusi ca a doua jumatate a fost parca un pic mai coerenta. In particular, sirul de scurte secvente filosofice (more or less) include cateva opinii de remarcat relativ la procesul uman de invatare si una din cele mai rationale sau logice argumentatii vis-a-vis de nevoia de religie pe care am auzit-o pana azi. Dar chiar si asa nu-mi schimba dezamagirea ca overall ce-am vazut nu prea se pliaza cu intentia mea de "catchy final entry for 2013". Asa ca ..

Mi-am adus aminte ca anul asta nu m-am intors la .. iepurii mei :) . Nu ca as avea pretentia ca disectia la zicala "Cine fuge dupa doi iepuri ..." (inceputa prin 2007, si la care chiar nu mai vreau sa re-re-refac un rezumat) ar putea fi pusa pe vreun plan de egalitate cu un interviu cu Noam Chomsky, dar chiar n-am chef sa ma lungesc cu paragraful de mai sus. De fapt nu prea am chef sa ma lungesc deloc. Dar ma simt cumva dator, fiindca mi-am mai adus aminte si ca anul trecut, chiar in aceeasi zi de Decembrie, promiteam oarecum un short story. Pe care, evident, nici acum nu-l am, dar .. o scurta bucata scrisa e intr-un stadiu ceva mai incurajator ca acum un an. Si totusi, iepurii ...

Ma fac sa ma gandesc daca n-am nevoie de un manual introductiv care sa "teach the basics" .. in ciuda propriei "expertize avansate" facute in ce priveste "tehnicile de vanatoare" de-a lungul anilor. Pentru ca ori eu imbatranesc (and well .. the rabbits are forever young), ori am niste gauri majore in partea de "strategic planning" care fac ca distanta in urmarire sa ramana la fel de mare (ca sa nu ma demoralizez acu' constatand ca o fi in crestere). Mda .. O fi factorul extern = soarta. Dar sa iau asta in discutie ar cere o alta intrare in care sa plimb iepurii prin desert, analizand din nou "efectul" de piramida, si cat din incalzirea globala e cauzata de kismet ;) Asa ca raman pe moment cu un semn de intrebare. Is prea obosit la ora curenta ca sa incerc si un raspuns (plus spre deosebire de alte dati doctorul mi-a zis sa nu mai beau si nici n-am rontait suficienti covrigi cu mac ca opiul din sange sa atinga cote inspirationale suficiente). Dar inca nu-s destul de obosit cat sa renunt la ideea ca iepurii se pot "modela" cumva incat undeva, candva, sa se obtina o convergenta acceptabila ca sa prinzi mai mult de unul.

Scurtez cu un scurt metraj de care mi-am adus aminte si care zice mai mult decat multe cuvinte ( e un blog de film pana la urma :) ) .. + un "La Multi Ani !" calduros si o urare pentru un 2014 mai .. fain sa zicem decat (inca) anul curent ;)



PS 1: In caz de .. neclaritati vis-a-vis de sanatatea mintala a autorului in ce priveste paragrafele de mai sus, a se cauta & verifica in scop explicativ intrari taguite cu "chasing rabbits" de anii trecuti .. sau traducerea celei curente in engleza in care probabil o sa fiu nevoit din totala lipsa de continuitate sa-mi bat capul sa fiu ceva mai explicit (nu ca asta ar garanta ca autorul e sanatos, dar poate ar clarifica ce cauta iepurii prin desert & the rest & more)

PS 2: Pentru cine e interesat totusi de discutiile cu Chomsky din "Is the Man Who Is Tall Happy ?", that's the trailer. Enjoy!

Hogfather (2006)

Human beings make life so interesting. Do you know, that in a universe so full of wonders, they have managed to invent boredom.

Si uite ca am reusit cu chiu cu vai sa termin de vazut "Hogfather" inca in timp util pentru o intrare "de sezon". Pe care o sa incerc sa o fac scurta, scurta ca oricum nush cine are chef de long reads zilele asta ;)

Vorbim de o mini-serie in doua parti bazata pe universul Discworld al lui Terry Pratchett. O lume paralela, relativ similara cu Terra prin prisma populatiei, undeva in spatiu, in care viata e concentrata in mare in metropola Ankh-Morpork, un soi de oras-stat cu o oarecare tenta de Londra victoriana. In Discworld n-avem Craciun, dar avem ceva foarte similar numit Hogwatch, echivalentul Mosului fiind Hogfather, care conduce o sanie trasa de porci mistreti in loc de reni. Intr-un ajun apare insa o problema, cineva angajand un asasin care sa se ocupe de creatura mitica, contract acceptat in ciuda imposibilitatii aparente de a localiza o victima care chiar si in Discworld in principiu e doar imaginara. Si asa ajungem la o poveste care implica pe langa Mos Craciun (sau ma rog, Hogfather-ul echivalent) si pe Zana Maseluta, sau Moartea (da aia cu o coasa si pelerina neagra) care ajunge sa ia locul in situatie de criza pentru livrat cadouri. Si care Moarte aparent are si o nepoata, pe jumatate umana, care cu avantajul de a fi prezenta in ambele lumi se vede nevoita sa incerce sa rezolve catastrofa care pare a avea implicatii apocaliptice. Care-s astea si cum iesim la capat, in film ;) ...

Nu am citit nimic de Terry Pratchett. Dar ca referinta, dupa ce-am vazut filmul, daca ajuta as putea zice ca e undeva intre Roald Dahl si Neil Gaiman, cu o extra-doza consistenta de umor negru. Povestea in sine e usor haotica, si poate un pic dificil de urmarit pe alocuri (mai ales daca esti pocnit de o raceala sau ti-e somn), ca sa nu mai zic ca, ironic, citatul din start vis-a-vis de "boredom" s-ar aplica fara probleme pe anumite parti. Ca aspect general filmul ar putea fi catalogat usor ca productie de Craciun pentru copii. Insa dialogurile contrazic clasificarea asta frecvent, si cred ca probabil asta e cea mai de apreciat parte. De la referinte funny la implicatiile socio-economice ale cadourilor de Craciun in raport cu dorintele exprimate, pana la o filosofie asupra impactului credintei in povesti spre valori morale (care cu tot light-spoilerul care e am preferat-o mai jos unui trailer pe care oricum nu l-am gasit), e o raza destul de larga de "food for thought" in filmul asta. Clar peste ce te-ai astepta de la un kids movie, care departe de ceva perfect, e totusi cred cea mai interesanta "Christmas production" pe care am vazut-o ;) Happy holidays to everybody !

Rating: 3 out of 5

The Hobbit: The Desolation of Smaug (2013)

Eram asa de lipsit de asteptari pentru partea a doua din "The Hobbit" incat imi pregatisem o alternativa interesanta pentru perioada asta (care inca sper sa merite o intrare de blog), dar pentru care n-am reusit sa-mi gasesc inca suficient timp. In concluzie se pare ca raman la Tolkien, si surprinzator pentru mine chiar nu-mi pare rau.

In continuare mi se pare dusa spre apogeul oportunismului in materie de movie cash-in ideea de a stoarce trei filme dintr-o carticica mai scurta decat oricare din volumele care compun LotR, dar trebuie sa admit o imbunatatire substantiala fata de insiruirea neterminabila de cafteli pitico-orcesti din prima parte. Nu vreau sa dau foarte mult din poveste pentru cine n-o stie deja. Grupuletul de pitici+Bilbo+Gandalf isi continua calatoria spre muntele singuratic, unde urmeaza sa dea nas cu Smaug, the Dragon, iar evident traseul e la fel de lung, sinuos si plin de primejdii ca si pana unde ne-a lasat partea intai. In continuare, avem din plin faze trase de coada, sau clisee atat de "epice" incat pot genera febra musculara de la dat ochii peste cap. Si totusi ... E cred primul film al lui Peter Jackson de la tocmai "Fellowship of the Ring" (= LotR 1) care .. cum s-o zic pe scurt: doesn't drag. E mult mai putin superficial decat prima parte, si cu mai putine lungimi decat ultimele trei filme din universul Tolkienesc. Probabil si povestea in sine ajuta un pic, pentru ca se apropie cumva de final (cam ingrijorator de mult as putea zice = tare ma tem ca ultima parte iar o sa fie overfilled cu teste a produselor de fierarie pe spatele locuitorilor din Middle-Earth). Scenariul insa e o adaptare buna dupa carte in cazul asta (facand abstractie de cliseele din replici), suficient cat sa dea chiar mai multa adancime unei povestioare pentru copii decat tin eu minte ca ar avea. Din pacate regia zic eu, e ceea ce trage inapoi toata productia...

Asta e o chestie care am sesizat-o de ceva timp la Peter Jackson, mai exact de la "Return of the King" incoace, confirmata si la "King Kong", prima parte din "The Hobbit", samd, etc. Bucatile de script care au maximul de impact emotional pe viewer is cam la gramada cu restul pe cum sunt tratate, sau, probabil mai rau, sunt lungite excesiv. Pe ce idee nu stiu. Probabil ca longer scenes make the feelings more intense .. Eroare. Exemplul perfect e finalul din LotR care tine mai bine de juma de ceas dupa ce inelul e topit, suficient ca tot impactul creat de film asupra ta la punctul ala sa aiba aceeasi soarta de meltdown si disparitie. Na, intamplator cateodata ii mai iese cum trebuie, si "Hobbitul" curent face cat de cat parte din categoria asta. Pesemne, ironic, pentru ca n-avem ceva de impact major. E doar o pregatire a finalului, si e facuta decent sub aspectul asta. Doar decent si nu mai mult pentru ca asa cum ziceam exagerari avem inca suficiente. E mult de cand am citit "The Hobbit" si a fost nevoie de un quick read pe Wikipedia sa-mi mai amintesc una, alta. (light spoiler) De exemplu, in carte exista intr-adevar o evadare in butoaie duse de apa. No problem with that, dar ma indoiesc ca avem vreun elf care sa incerce ceva in sensul unui spagat a la Van Damme pe doua din ele tragand si cu arcul in acelasi timp in hoarda de orci de pe mal. Si exemplele pot continua. Pe de alta parte, niste sincronizari (destul de stupide) la secunda, cum ar fi pe o secventa de actiune din startul filmului, te anunta destul de rapid ca trebuie sa-ti cobori standardele de toleranta.

Cum ziceam, scriptul (aceleasi Fran Walsh & Philippa Boyens ca main authors) e insa ok, cu toate adaugirile pe care le luam la misto nu demult intr-o intrare de preview. Intr-adevar, introducerea lui Legolas printre elfii din poveste e destul de gratuita (cel putin pana acum), dar cum vine la pachet cu .. Tauriel, care nici macar nu cred sa existe in vreo scriere de Tolkien, n-o sa ma mai plang. Si nu-i din cauza ca o prefer pe Evangeline Lilly lui Liv Tyler (although .. :P), ci pentru ca avem un soi de romance thread adaugat la poveste. Din nou, nu m-a pocnit brusc apetenta pentru love stories de care de obicei ma cam feresc. Faza e ca pentru unii poate parea in plus, dar la "complexitatea" (cu ghilimele mari) care o are materialul "The Hobbit" orice ita decenta de subplot nu cred ca are decat cum sa ajute. Pana la urma, chiar lasand ce-i in plus la o parte, si materialul de baza mi se pare mult mai ok tratat ca pana acum. In special modelarea de caracter pe doua personaje (spoiler free): Thorin, the dwarf leader pentru care ni se dau semne discrete vis-a-vis de ce urmeaza, si Bard, un om despre care mai multe n-o sa zic, dar care e introdus excelent de script prin prisma ajutorului si ulterior frictiunilor cu primul amintit.

Nu vreau sa ma mai lungesc prea mult cu partea de tehnic care sta foarte bine, ca si restul filmelor din serie. In special pe imagine. As remarca in special partea legata de traversarea Mirkwood (minor spoiler) in ciuda a cat oi fi eu de arahnofob. Avem o alternanta foarte faina de la niste filtre reci pe gri/albastru la unele calde pe un apus de soare, care se leaga implicit si de "nuantele" actiunii in desfasurare.

Ma intrebam daca nu cumva supraevaluez filmul (iar) din cauza asteptarilor slabe si diferentei care a facut-o. Dar daca ma gandesc bine, am avut asteptari la fel de jos si la prima parte, care din pacate s-au confirmat, deci cred ca is destul de obiectiv pana la urma. Raman la opinia poate prea incapatanata ca "The Hobbit" n-are cum prin prisma povestii sa ajunga la nivelul LotR, dar daca partea a treia, se mentine macar la nivelul celei curente, avem sanse mari pentru un fantasy de top, iar primul "Hobbit" sa ramana ca un soi de "The Phantom Menace" (= worst Star Wars) in universul filmic Tolkienesc.

Rating: 4 out of 5

La Migliore Offerta (2013)

"Lambert are you married ?"
"Yes. Nearly 30 years."
"What's it like, living with a woman?"
"Like taking part in an auction. You never know if yours will be the best offer."

Am ajuns iar vineri fara optiuni pentru o intrare de blog. Asa ca am zis sa arunc un ochi pe filmele de la European Film Awards decernate saptamana trecuta, si sa vad daca dau peste ceva interesant. Cum castigatorul marelui premiu, "La grande bellezza", mi s-a parut pasibil sa-mi ingroape complet dispozitia si asa jalnica din ultima perioada, m-am indreptat spre alta productie italiana dintre nominalizari - "La migliore offerta". Eroare majora ... film superb ...

Nu prea stiu de unde s-o apuc, in ciuda orei imposibile filmul lasandu-ma un pic fara somn ... dar cam ametit de cap (nu, n-am pus mana pe nici o sticla insa desi as avea ceva tentatii). O sa incerc o abordare mai ... lighthearted, desi mi-e cam greu = I don't know what follows. Dar s-o luam pragmatic pentru inceput... Dupa cum sugereaza si citatul din start, filmul e de fapt o coproductie, dialogul fiind in engleza. Ca personaj principal il avem pe Virgil Oldman, un proprietar si principal manager al unei case de licitatii de succes, un tip trecut de prima tinerete, expert in antichitati, singuratic, excentric, si cu o avere aparent consistenta adunata de pe urma afacerii pe care o conduce. Intr-o zi cu soare accepta cu greu evaluarea unei proprietati, sau mai exact a bunurilor aferente scoase spre vanzare, la insistentele fiicei proprietarilor decedati, Claire Ibbetson. O mica problema apare insa intr-o zi cu ploaie, cand dupa 40 de minute de asteptare pentru intalnirea stabilita, omul nostru lasat in strada in fata portii inchise se vede nevoit sa ia cale intoarsa. Clienta revine insa, si dupa alte insistente prelungite reuseste sa-l convinga pentru o a doua intalnire. Surpriza insa, domnisoara nu e prezenta nici tura secunda, in locul ei un tip angajat sa aiba grija de casa facand turul de onoare prin incaperi. Moment la care domnul Oldman prinde cunostinta de doua lucruri: 1) clienta sa n-a mai fost vazuta de nimeni de ani buni, fiind aparent agorafobica si 2) in pivnitele incintei se gasesc aparent piese dintr-un angrenaj al unui robot automat unic vechi de secole.

Suficient. Mai mult nu merge sa povestesc din subiect. Filmul e .. dureros de previzibil, unde "dureros" nu se refera la faptul ca e previzibil, ci la ce nu vrei sa vina dar stii ca vine. Ma rog, cel putin pentru unii. Cum poate sugereaza si citatul din start printre randuri, povestea vireaza la un moment dat spre un romance .. intre un tip mai aparte care da peste o femeie aparent si mai aparte. Nu prea am dispozitia necesara acum (si cum nu cred ca as fi avut-o de ceva ani, ma cam indoiesc ca o s-o am curand) sa intru in detalii vis-a-vis de twisturile posibile in asemenea caz, atat in film (care oricum ar genera spoilers pe paine) cat si ca situatie in sine. Dar ce pot sa fac e sa revin la scenariu care nu cred ca vrea sa-ti ascunda finalul prea mult, dar reuseste sa mascheze fin multe multe alte aspecte care daca reusesti sa le vezi probabil adancesc mai mult impactul finalului. As putea porni de la constructia automatului care merge in paralel cu "deconstructia" personajului principal, si m-as putea opri la chestii minore cum ar fi alegerea alegorica a numelui protagonistilor - Virgil + Oldman vs. Claire + Ibbetson. Posibil sa bat campii, dar give a thought after the movie ca oricum inainte nu zice nimic, si daca nu-i clar pentru ultimul din cele patru google dupa "Peter Ibbetson".

Sa intru un pic in zona de productie. Practic filmul are scris mare Giuseppe Tornatore pe el, care dupa mine ramane cel mai bun regizor italian la ora curenta, desi nu vad prea multe filme din zona aia. Scriptul ii apartine de asemeni, si nu mai zic decat ca, pe langa "Prisoners" vazut de curand (pe cu totul alta nisa insa), e probabil printre cele mai inteligente care le-am prins in ultimii ani (desi are si ceva gauri pe ici pe colo). Despre actori .. si de bine si de rau - Geoffrey Rush face un rol bun, dar mi s-a parut mult prea teatral in cateva scene. O surpriza interesanta a fost prezenta feminina Sylvia Hoeks care initial mi s-a parut amatoresc de inexpresiva, dar povestea mai incolo explica multe ... Pe tehnic, imaginea (Fabio Zamarion) e probabil cea mai buna vazuta anul asta intr-un non-action movie (apropo de "Prisoners" bate de departe ce-a facut Roger Deakins acolo, cel putin pe cadraj si cromatica pentru ca pe spatiu vizual de expresie filmele totusi difera). Coloana sonora, cel mai bun produs Morricone cred de la "Untouchables" incoace, e una relativ linistita, dar cu cateva nuante vocale pe ici pe colo care iti lasa ceva fiori.

Sa revin la citatul din start ... E o discutie pasagera cu un personaj secundar din film, care aparent e oarecum paralela cu actiunea. Din nou insa, sensul nu vine imediat, ci undeva dupa final credits, cand poti sa arunci o reflectie asupra "the best offer". Poate nu stii daca o fi cea mai buna, dar in ce directie ? Prea jos, sau prea sus ? Ai nevoie sau nu de obiect ? Stii sigur daca licitezi pentru un fals sau pentru original ? In final insa .. "There's something authentic in every forgery." Oricat de amar ar fi, poate uneori e mai bine ca ai scos "the best offer" si luat acea mica parte ;) Doar sa nu platesti totusi prea mult ...

Rating: 4 out of 5

Winter-Spring 2013-2014 Movie Preview - Part 2

Ca de obicei, foarte multe optiuni n-am pentru partea a doua de previews, in special din cauza lipsei de trailere cu 3+ luni inainte de lansari. Dar din cele existente, hai sa vedem ce aduce primavara viitoare ...

In Martie avem ceva ce se vrea o alternativa probabil la "Fast & Furious" (care oricum, in lumina ultimelor evenimente are sanse sa se opreasca la episodul 7). Cum insa ca story sa duci pe ecran un joc ca "Need for Speed" e probabil la fel de promitator ca o ecranizare a "PacMan", probabil ar fi mai interesant sa caut un documentar vis-a-vis de inovatii in industria auto in loc de trailerul de mai jos ...
"Divergent" arata ca un "Hunger Games" remixat, orice ar zice unii ca nu-i asa. Singura parte care imi da ceva sperante e ca regizorul, Neil Burger, e responsabil de doua filme bune, ambele cu ceva elemente de fantasy sau SF: "The Illusionist" si "Limitless". Si totusi, trailerul + povestea aparenta par sa zica destul de clar ca n-o sa fie altceva decat "yet another teen SciFi romance" ...
Saptamana trecuta am reusit sa scap (incredibil) de superhero movies. Tura asta avem o gramada. Aprilie incepe cu "Captain America 2". La cata apetenta am eu pentru gen, pot sa zic ca prima parte a fost chiar acceptabila, dar in mare masura din cauza ca actiunea a fost plasata in timpul WW2. In concluzie, nu stiu ce sa zic vis-a-vis de noul episod. Well, one good thing - it has Black Widow (Scarlett Johansson) in it :P
Probabil cel mai solid rol de la revenirea lui Schwarzenegger pe ecrane e in "Sabotage". Regia + scriptul apartin lui David Ayer ("Training Day", "Harsh Times", "Street Kings", "End of Watch"). Probabil nu-i foarte greu de anticipat ca filmul o sa fie un thriller cu actiune dura fara prea multe nuante comice (om vedea cat de bine ii mai iese o partitura lui Arnie in contextul asta).
In Mai ne intoarcem la universul Marvel in "The Amazing Spider-Man 2". Is prea plictisit de gen sa mai comentez (and no Black Widow here).
Intrebare de baraj: ce-i mai iritant ca un superhero movie ? Raspuns: un film cu mai multi supereroi. Nu, inca n-am ajuns la "Avengers 2", avem varianta mai light = continuarea la "X-Men" ( still, no Black Widow here :( ).
In final de Mai avem probabil cel mai interesant titlu din toata seria de azi - "Maleficent" - sau "Frumoasa din Padurea Adormita" vazuta din perspectiva ursitoarei rele. Ca subiect de fantasy suna promitator, dar din pacate (trebuia sa fie ceva ...) nu tin minte sa fi vazut vreun debut regizoral de success din partea cuiva care a facut cariera in VFX (Robert Stromberg in cazul de fata). Poate ma contrazice, desi parca deja avem cam mult accent pe CGI in trailer ...
Cam atat cu runda de previews. Data viitoare ne-ntoarcem la recenzia saptamanala obisnuita ...