Running Out of Time (1999)

N-o sa bat apropouri la titlu desi is tentat :) fiindca in cazul asta orice scuza de gen nu tine. Pentru ca "Running Out of Time" (sau "Am Zin" ca titlu original) e ceva pentru care daca n-as avea timp sa scriu, as amana pe alta data. Pentru ca e unul din putinele filme pe care se intampla sa am ocazia sa le vad in decursul unui an, care spus pe sleau ma ating la inima. Dar, e tarziu, mi-e somn, si nici nu prea stiu de unde sa incep. Timp imi fac in cazul de fata insa :) numai ca s-ar putea sa devin un pic haotic in cele ce urmeaza ...

E un film produs in '99 in Hong Kong, cu un buget vizibil destul de mic, si din ce-am apucat sa ma documentez rapid, turnat de fapt pe bucatele, printre alte proiecte, de regizor (Johnnie To - la care revin mai incolo) in decurs de vreo doi ani. Dar un pic despre story mai intai ... Avem doua personaje, care ne sunt introduse in primul sfert de ora. Un tip care se afla intr-un stadiu terminal cu patru saptamani de trait in fata, care dupa vizita la doctor si aflarea vestii arunca o privire sinucigasa in gol de pe un zgarie nori. Cam atat ni se zice pentru start .. si mai putem deduce din cele doua role de bancnote lasate medicului ca omul n-are apucaturi tocmai ortodoxe. Cel de-al doilea are parte de un intro ceva mai lung, dar n-o sa-l divulg pe tot. E suficient sa zic ca e vorba de un ofiter de politie din Hong Kong, aparent specializat in negocieri in situatii de criza, si care conform CV-ului si eficientei de la locul de munca pare a fi bun de candidat pentru pozitia de "politaiul deceniului". Intr-o zi este chemat pentru un caz de luare de ostatici in timpul unui jaf la o banca, si asta e secventa introductiva in ce-l priveste ce urmeaza imediat dupa ce facem cunostinta cu celalalt individ amintit mai sus. Daca ai impresia cumva ca stii deja cum continua filmul .. think again, or better watch it :) Sunt cateva surprize, nu foarte mari, dar sunt ;)

Daca stai si te gandesti dupa final, povestea filmului nu e extrem de complicata, si nici cu cine stie ce major twists pana la urma. Dar e atat de bine spusa, incat nu apuci sa-ti dai seama de asta decat la sfarsit :). Nu ai lungimi inutile, ai suficiente fire laterale pe actiune care is perfect integrate, iar toate astea insumate rezulta intr-un ritm care nu-ti da prea mult timp de "think ahead", esti suficient de prins ca sa n-ai vreme sa faci previziuni legate de final in timp ce stai cu ochii in ecran. Iar pe de alta parte chestia asta e si eliminata oarecum psihologic de faptul ca ti se da de-a gata practic din start ceva ce e sigur ca se intampla (tipul de mai sus care-i aproape de mutat definitiv domiciliul in subteran in caz ca nu-i clar). Dar inca o data, pentru poveste, better watch the movie ;) chiar merita ...

In rest, cum ziceam se cam vede bugetul sau the HK style of doing movies - costuri minime pentru profit maxim. Cu toate astea, avem o coloana sonora care poate concura fara drept de apel compozitori de la Hollywood. Imaginea si montajul is ok pentru cat pare a se fi investit in film. Avem chiar cateva cadre trase foarte fain. Actorii, care uneori in productiile din Asia devin usor prea teatrali (asta e stilul) is excelent distribuiti si fac o treaba aici de nivel clar occidental. Tipul pe duca pare-se ca a luat chiar premiul pentru cel mai bun actor la echivalentul Oscarurilor in HK din anul respectiv (care e un premiu destul de important by the way, considerand ca filmele din zona aia nu prea au parte de distributie ca sa ajunga pe la gale mai din vest). Locul unde se vede bugetul pana la urma e partea de production design si de efecte care uneori is un pic hilare. Dar astea, ca si alte chestii, de genul dramatismului tipic asiatic care se mai iteste pe ici pe colo, sau cateva faze trase un pic de coada, se trec cu vederea. Pentru ca restul e suficient de bun incat sa faca asta posibil.

Johnnie To e unul din regizorii de top din Hong Kong. Nu am ocazia sa prind prea multe filme din partea aia de lume, dar pentru mine pana la filmul curent eram cam in dezacord cu aprecierea de care se bucura. Am mai vazut candva "Election" si "Election 2" de acelasi tip, care se vor a fi un fel de "Godfather" asiatic. Bune ca nivel, dar nu suficient cat sa pot face vreo comparatie cu titluri similare de la Hollywood. Aici avem insa ceva complet diferit de the usual mafia movie - desi avem the mafia si aici :) ca altfel nu faceam paralela. E in definitiv un exemplu de ce n-ar trebui sa eviti sa vezi filme made in HK pentru ca is .. din nou .. HK style made. In cazul de fata, n-ai nici arte martiale la rata de nspe pumni si picioare date la fiecare 10 minute, nici cine stie ce alta violenta (explozii, arme, etc), nici overacting. E pana la urma un exemplu (printre multe altele - si fac referinta din nou la originalul "The Departed": "Infernal Affairs"), pentru ce poate scoate Hong Kong-ul cu doi lei fata de bugetele imense din celalalt continent. E un film care reuseste sa amestece un pic din cam orice : thriller, drama, comedie (chiar consistent as zice), actiune, romance, etc (na .. n-avem SF .. soarta :) ). E trist si vesel in acelasi timp, amar si dulce, dark si bright in intensitati egale. Si le amesteca in asa fel incat reuseste sa fie destul de intens la nivel emotional incat sa-l tii minte.

Rating: 5 out of 5

Cea mai decenta versiune de trailer (subtitled) care am gasit-o .. ca regula, trailerele din HK are usually bad & I'm not talking (only) about the video quality ...


Inceputul, in case you're not convinced yet (no spoilers) ...


Si o mostra de soundtrack ...

The Thing (2011)

Antarctica .. 1982 .. Winter .. (ma rog .. Winter e cam tot timpu' pe-acolo, chiar daca se mai cheama si vara). Langa o statie de explorare norvegiana e descoperita o structura ingropata sub gheata ce pare a fi o nava extraterestra. Nu departe, e gasit inghetat intr-un bloc si .. pilotul (sau cum zice titlul filmului - "The Thing"). Guess what happens next ?

Pe langa raspunsul invariabil de "ceva rau, evident", cel mai mare spoiler (care e atat de mare incat nu prea are sens sa-l trec cu vederea) e ca filmul nu e un remake pentru clasicul din 1982 de John Carpenter. E un prequel. Well, asta n-ar trebui sa spuna cine stie ce celor care n-au vazut filmul din '82. Eu l-am vazut demult si nu mai tineam bine minte mare lucru, dar faptul ca am aflat ca e un prequel a facut lucrurile oarecum clare. Surpriza, nu e chiar asa. Oricum, revenind la originalul de Carpenter, e considerat unul din cele mai bune horroruri ever made. Si trebuie sa recunosti ca tot contextul de mai sus ofera baza perfecta pentru asa ceva. A se imagina un "Alien" (ca tot vine acusi un prequel si pentru asta) plasat intr-o statie izolata din Antarctica. In plus, in ce priveste creatura, mai exista elementul probabil cel mai important, ca sa citez taglineul originalului: "man is the warmest place to hide". Dar de aici incepe si partea proasta ca sa zic asa ...

Cum am zis, am vazut de mult originalul, dar tin minte ca mi-a placut. Ce nu tin minte e daca a avut ceva ce e oferit din plin de context, dar exploatat in versiunea noua foarte putin comparativ cu durata filmului. Si anume lipsa de incredere pana la tendintele paranoice intre membrii grupului, in conditiile in care nu se stie "who is human and who is not". Filmul putea fi bine mersi cu 15 minute mai lung in care 15 minute sa faca uz de partea asta care in afara de o scena, doua (e drept in puncte centrale in film) cam lipseste. In afara de asta, ca puncte de criticat mai sunt o serie intreaga de faze care nu se leaga de genul (small spoilers below):

- "tre' sa mergem sa cautam survivors unde a cazut elicopterul"
- "exclus, nu se poate ajunge acolo, avem nevoie de alt elicopter pentru asa ceva"
(later in the evening, cei doi "survivors" se intorc pe picioarele lor la baza - iar asa de chestie "the thing" n-are aripi daca asta s-ar vrea sa fie o posibila explicatie)

sau ...

- "si acuma ce facem ?"
- "cea mai apropiata baza e una rusa, la vreo 80 de km de aici"
(a doua zi, un elicopter se tine de coada unui caine ce fuge de la baza norvegiana, pana la o baza americana - cel putin asta ar trebui sa fie continuitatea cu filmul din '82 chiar daca nu e data complet .. sa intelegem ca patrupedul a fugit mai mult de 80 de km cu elicopterul in spate)

Si mai sunt si altele. La astea pe plan negativ, se mai adauga si calitatea efectelor care o fi mai buna ca in '82 dar departe de standardele din 2011 pentru un film care are sigla Universal la inceput cel putin. Anyway, long story short, nu pot sa zic ca nu a meritat timpul. Cu toate problemele care le are, am vrut sa vad un horror decent pana la urma, nu ceva de Oscar, iar pentru asa ceva a fost clar mult peste decat eu stiu .. remakeurile din ultima vreme la versiunile initiale din slasher series de genul "Friday the 13th" sau "Nightmare on the Elm Street".

Rating: 3 out of 5

Anonymous (2011)

Cum n-am decat vreo patru ore de somn in ultimele 24 si scriu intr-un work break, intru direct in subiect. "Anonymous" e un film care trateaza un subiect oarecum delicat = cine a scris piesele lui Shakespeare ? Si evident raspunsul la intrebare e ca nu Shakespeare ci un conte din vremea respectiva, Edward de Vere, motivatia fiind pastrarea anonimatului, in conditiile in care asemenea activitati creative n-ar fi fost vazute cu ochi buni de "clasa politica" a vremii.

Regia filmului apartine lui Roland Emmerich, si imi confirma ca omul asta are totusi sanse sa-si salveze sufletul din "the movie directors Hell" dupa dezastre la propriu si la figurat ca "Godzilla", "10000 BC" sau chiar "Independence Day". Au existat candva totusi si "Stargate" (the movie), "The Patriot" (cat o fi el de cliseic) si acum "Anonymous". Iar cel din urma probabil e si cel mai bun film pe care l-a scos pana in prezent.

Nu trebuie sa te astepti la ceva similar cu titlurile anterioare. Filmul are un ritm destul de incet, comparativ cu orice din cele amintite. Ar putea fi comparat pana la urma cu varianta "cuminte" din punct de vedere istoric = "Shakespeare in Love". Totusi, in cazul de fata actiunea devine un pic telenovelistica pe final si duce speculatiile la un nivel un pic cam departe zic eu (motiv pentru care isi castiga dreptul sa fie considerat de unii o blasfemie totala nu doar la nivelul de istorie literara a Angliei ci a istoriei pur si simplu). Cu toate astea e un film care merita vazut, macar pentru rolul facut de Rhys Ifans ca titular (prima data cand il vad pe omul asta in postura asta intr-un film). Si pana la urma, daca exista ceva ca "The DaVinci Code" care poate fi urmarit intr-o nota relaxata fara sa-l iei foarte in serios ( daca nu vrei evident ;) ), why not ? It's just a movie :)

Rating:
subiectiv - 3 out of 5 (pentru ca sincer sa fiu ma lasa cam rece subiectul)
obiectiv - 4 out of 5 (pentru ca judecat la rece e mai bun decat "The Patriot")

The Man Who Wasn't There (2001)

Beware ... O sa am o introducere luuunga :) so have patience with me this time, filmul asta merita ... L-am ales din o droaie de motive (ma rog .. trei). 1. N-am apucat sa vad nimic saptamana asta, si nici nu stiu daca apuc asa ca a trebuit sa-mi rascolesc memoria dupa ceva mai vechi. Si mi-am adus aminte ca l-am pomenit cand scriam nu demult despre nominalizarile la imagine de anul asta, ceea ce duce la ... 2. In mod normal nu fac asa ceva, si s-ar putea chiar sa-mi para rau ca o fac = nu stau sa analizez dupa luna februarie ce si cum mi-a "iesit" din the Oscar related entries. Dar ... Cum iar am dato-n bara, al treilea an consecutiv cu predictia pentru imagine, am zis sa compensez (vorba vine...) cu ceva care e absolut incantator pe zona asta in intrarea de azi. Asta ar fi motivul doi. Dar ca sa ma racoresc dupa esecul previziunii amintite, tre' sa fac un pic de off topic mai intai: dupa ce am vazut, live, cum "Hugo" a luat un Oscar pentru imagine, am zis ca ma las de predictii .. dupa care am decis intr-o doara sa fac un studiu statistic si rezultatele de pe IMDb zic ceva de genul: Emmanuel Lubezki - "Tree of Life" - 16 wins ; Robert Richardson - "Hugo" - 1 win (the Oscar). Unu' - una bucata premiu - pana la data curenta worldwide (ma rog, din ce e listat pe IMDb) ... si asa mi-am adus (iar..) aminte ca pana la urma ce fac eu an de an in Februarie e mai putin important in ceea priveste ce zice in final Academia Americana, si mai mult .. iar ma repet, da poate imi intra in cap si mie .. pentru ca imi da ocazia sa scriu despre niste filme care de obicei merita vazute .. And now back on topic, sorry pentru frustrarea de Nostradamus neimplinit revarsata in public: 3. Finally, ultimu' motiv de pe lista e ca "The Man Who Wasn't There" se potriveste de minune cu starea mea curenta de spirit. Fara detalii, in caz ca nu-i evidenta, ca deja intro-ul are sanse sa ajunga mai lung decat ce urmeaza ...

Filmul e probabil unul din titlurile cu mai putin rasunet al fratilor Coen. Dar avand acelasi ton de umor negru, sec si uneori dur, dus la un nivel care e destul de rar atins ca valoare zilele astea. Rezultatul aici se vrea a fi un film-noir, cu o intriga aparent banala cel putin prin prisma personajelor si a locatiei. Undeva, intr-un orasel, in timpul anilor '60 in US, un frizer duce o viata care pare a fi definitia monotoniei. Ziua tunde in frizeria unde lucreaza, seara ia cina impreuna cu nevasta si ocazional avand ca invitati cuplul sot-sotie de patroni ai magazinului unde nevasta tine contabilitatea. Asta in ciuda faptului ca pentru frizerul nostru e evident de la o posta ca patronul nevestei sale ii mai e si amant. So .. this goes on day-by-day .. Pana intr-o zi, cand un client tulbura programul normal al frizeriei cu o cerere de tuns fix la ora inchiderii. Prilej de rupere a monotoniei zilnice, mai ales ca respectivul client nu-i localnic ci aparent un antreprenor ce cauta un investitor. 10000$ pentru o curatatorie chimica - ultima inventie de pe piata - succes garantat. Ce se mai intampla mai departe ... e in film :)

Revin cu vreo doua cuvinte despre imagine. Filmul se doreste a fi unul noir, din cauza asta fiind decolorizat (pentru atmosfera) si avand ca versiune principala varianta black & white. Originalul e insa color, eu asa l-am vazut si asa il recomand. E cred cea mai buna imagine care am vazut-o intr-un film in ultimele 12 luni cel putin. Daca acum ceva timp (= "No Country for Old Men" ca sa fiu mai exact) Roger Deakins mi se parea overrated ca director de imagine, in ultimii ani mi-a crescut in ochi enorm. Daca ai un pic de afinitate pentru partea vizuala dintr-un film (= nu doar subiectul primeaza) recomand din toata inima de vazut titlul de fata. Nu e de ratat.

Dar sa nu fiu inteles gresit .. ai si subiect, si e la fel de incurcat si imprevizibil in aparenta ca in multe alte titluri made by Coen brothers. Billy Bob Thornton face un rol demential - dar partea care il ridica efectiv e scriptul. Nu-s totdeauna pe aceeasi lungime de unda cu the Coen brothers, mai ales cand o dau in filosofie de doi lei jumate (a se vedea titlul amintit mai sus la imagine), dar in cazul de fata povestea e spusa practic avand ca suport un monolog .. care monolog, are o serie de pasaje suficient de deep sau daca nu deep, extrem de bine plasate, ca sa merite apreciate. Am avut o singura nemultumire legata de film .. finalul ... as fi vrut altceva - si cu ocazia asta pot zice ca ratingul de mai jos e subiectiv. Dar cu riscul unui oarecare spoiler ( care o sa ma chinui sa-l fac cat de cat criptic :) ), presupun ca o alta incheiere ar fi contrazis aparent ideea de fond prezenta in tot filmul cap-coada. Si totusi imi place sa cred, ca se putea forta un pic un alt context ;) pastrand chiar si acelasi monolog de care ziceam, aproape nemodificat pana la capat ...

It's like pulling away from the maze. While you're in the maze, you go through willy nilly, turning where you think you have to turn; banging into the dead ends. One thing after another. But you get some distance on it, and all those twists and turns, why, they're the shape of your life. It's hard to explain. But seeing it whole gives you some peace.

Rating: 4 out of 5