In Order of Disappearance (2014)

... sau "Kraftidioten" in varianta originala a titlului, e un film cu o nuanta consistenta de comedie neagra a la Coen brothers, dar pana la urma intra cam tot in genul de revenge thriller ca si postarea trecuta. Am mai avut recenzii la filme norvegiene, dar spre deosebire de vecinii mai de la est mi s-au parut totdeauna mult prea seci/reci ca sa iti lase o impresie de durata. Cel de fata as zice ca e unul din foarte putinele care face exceptie ...

Nils Dickman e un imigrant ... suedez care a facut o cariera in ... dezapezire undeva in Norvegia, ajungand pana la castigarea titlului de omul anului in comunitatea unde conduce plugul. Existenta asta linistita e tulburata intr-o buna zi de un telefon de la politie care anunta decesul fiului in urma unei supradoze. Si de aici viata lui Nils se schimba radical. Deprimat si neintelegand cum fiul sau se putea droga, Nils incepe se bea ajungand pana la o semi-tentativa de suicid. Sotia ii reproseaza ignorarea problemelor copilului si il paraseste. Dar adevarul iese la iveala pana la urma ... (ma rog, filmul de fapt cu asta incepe) = supradoza n-a fost se pare voluntara, ci un "ordin" dat de un mafiot local implicat in traficul de narcotice. Ei, si de aici incepe "the revenge story" ...

Povestea poate nu pare cine stie ce, dar filmul e sustinut foarte mult de constructia personajelor si de interpretare. Nils ajunge incet incet inaintand in lista de vinovati pana la capii gruparilor de traficanti, un sociopat vegan obsedat de curatenie terorizat de fosta nevasta si un sarb batran (un Bruno Ganz exceptional cu aer de Marlon Brando) care are ideea nefericita de a-si angaja cel mai tanar fiu pe post de caraus. Practic tot umorul negru deriva din interactiuni scurte si din hilarul situatiilor de moment. Mi-a adus un pic aminte de "In Bruges" si "Seven Psychopats" a lui Martin McDonagh. Cam pe-acolo se-nvarte si ce avem aici ...

Rating: 4 out of 5

Sushi Girl (2012)

"Sushi Girl" e un revenge thriller cu un subiect clasic care vine cu o nota exotica prezenta in primul rand in titlu. Mai putin in film ...

Un tip e eliberat din inchisoare dupa ce a stat inchis cativa ani in urma unui jaf. I se asigura o primire nu foarte placuta de catre fostii colegi de banda, scapati de politie, dar si fara diamantele furate, aparent disparute fara urma. Reuniunea e organizata de seful grupului intr-un cadru preluat din obiceiurile Yakuza (chit ca n-avem nici un japonez prezent) = o cina cu sushi servit de pe o femeie nud, inerta, a carei prezenta e menita sa fie pur "decorativa". E cumva previzibil ca persoana in cauza isi va iesi din rol, si de la un punct din film devine foarte previzibil si care e de fapt adevaratul sens al prezentei ei. Pe care de fapt l-am zis deja cand am inceput cu incadrarea la revenge thriller ...

Vorbim clar de un film de serie B cu buget scazut vizibil. In plus, ca sa compenseze asta mi s-a parut excesiv de violent. Da na ... poate am inceput eu sa imbatranesc si nivelul de stress sa respinga anumite scene, desi sincer nu cred ca daca ar avea mai putin sange ar fi vreo pierdere. In orice caz, are cateva aspecte de apreciat. Pe de o parte il avem pe Tony Todd in rolul de principal personaj negativ care l-a facut atat de des incat e greu sa iasa prost. Pe de alta parte "the sushi girl" e total absenta pana in finalul filmului, in ciuda prezentei ei in cadrul de desfasurare. Atat de absenta ca uiti ca exista, ceea ce se pliaza perfect pe ce pare a fi si rolul asumat in asemenea cadru. Chestie care mai ajuta totusi la o oarecare surpriza pentru ce se vrea a fi "the final twist". Din pacate unul un pic irealist ... dar na, it's a movie :) ...

Rating: 3 out of 5

The Shallows (2016)

"The Shallows" e pe scurt un soi de "Jaws" reinventat pentru secolul XXI, dar cu un buget de secol XIX. Dar nu-i in sensul rau ...

Nancy, o studenta la medicina cu ganduri de a renunta la cariera in domeniu, ajunge intr-o zi cu soare pe o plaja ascunsa undeva pe coastele Mexicului. Scopul principal: surfing. Din pacate, daca la intrat in apa nu se opune nimeni, la iesit avem un exemplar de mare rechin alb care nu-i de acord. Si asa avem un film, in care Nancy naufragiaza pe o stanca izolata la cateva sute de metri de tarm. Daca reuseste sau nu sa strabata distanta asta ramane de vazut in film.

Blake Lively face cred cel mai bun rol in care am vazut-o (and no matter what you might think :) is obiectiv). Filmul e practic dus de ea cap-coada .. ma rog, si de rechin (no pun intended). Distributie redusa ca tot ziceam de buget, o desfasurare intr-o arie de cateva sute de metri intr-un golf si un film scurt ca durata. Efectele si montajul fac insa mult, suficient cat sa nu para ieftin. Ca povestea e simpla si pe alocuri e tras de par, de acord ... Dar cate filme cu rechini nu-s? E fun, catchy ca orice survival story, si are soare cat sa compenseze ploaia de afara ;) Deci, merita ...

Rating: 4 out of 5

Nerve (2016)

Fast movie, short entry: "Nerve" incepe bine, cu o idee undeva intre un joc online si social network in care participantii sunt impartiti in doua - players si watchers. Categoria II da taskuri=porunci categoriei I si finanteaza ducerea lor la capat. Cum zice si trailerul ce au playerii de dus la cap merge uneori cam aproape de extrem. Si cu cat taskul e mai weird cu atat e mai bine platit. Insa dupa 24h pleaca cu banii adunati. Sau cel putin asa zic regulile ...

Povestea prinde, si pare acceptabila pana la un punct. In prim plan o avem pe Vee o fata prinsa din ce in ce mai mult in joc pana ce previzibil lucrurile se complica un pic peste asteptari. Partea proasta e o data ca finalul filmului mi se pare mult tras de par, iar in al doilea rand, de la un punct incolo cu tot targetul principal care e clar undeva in range-ul 15-20 mi s-a parut parca totusi parca prea imatur. Pesemne ca daca n-as lucra in IT prima problema n-ar exista (= is subiectiv), dar de a doua nu scapam ...

Rating: 3 out of 5

The Wailing (2016)

Alt film coreean care-i mai mult decat ma asteptam ... Dar nu neaparat in sensul bun. Din ce tineam eu minte ultima data cand verificasem titlul pe IMDb (in original "Goksung") nu aparea "horror" printre genuri si ratingul era mai sus. Dar asta era prin Mai ...

Filmul nu e rau. Undeva intr-un sat din Coreea incep sa sa moara oameni. Politaiul de proximitate, un individ care pare actorul perfect pentru bancurile cu politisti, ajunge la concluzia ca vinovat ar fi un japonez aciuat prin padurile din imprejurimi care s-ar ocupa cu vraji si alte ritualuri necurate. O bucata buna de timp filmul ofera un registru comic care 1) nu-ti poti da seama cat de intentionat e si cat nu dar 2) atenueaza mult din tensiunea desfasurarii actiunii. However, this ends ... de la un punct incolo si ce parea tratat fin in deradere devine serios. Variatia asta e probabil partea cea mai interesanta sa zicem din film, spre final avand un crescendo al tensiunii pana undeva departe de prima jumatate, alternanta care nu mi-a fost dat des s-o intalnesc. Si totusi ...

Parca prea mult horror. Si nu atat ca asta e problema (chit ca parca prefer filme mai relaxate de cand am inceput sa cresc in varsta) dar e gratuit, n-are sens, si te lasa cu multe semne de intrebare in final care nu se leaga ... E un punct pe final unde probabil filmul atinge un varf, personajul principal fiind pus sa aleaga in cine sa aiba incredere, iar momentul e construit atat de bine incat poti rezona cu indecizia. Frustrant e insa ca in final nu primesti un raspuns clar asupra a cum ai decide daca o alegere ar fi fost mai buna ca alta, si daca se putea altfel ajunge pana la sfarsit in atatea ite in care nu mai stii ce e bine si ce nu ...

Rating: 3 out of 5