La 15 ani de blog intentionam sa caut un subiect demn de o aniversare rotunda. Evident n-am avut timp, si ma vad nevoit iar sa reciclez ceva din amintiri. Candva prin primavara cred, am vazut/revazut trilogia culorilor regizata de Kieslowski, un presupus apropo la simbolurile revolutiei franceze, de care fiecare film ar fi legat prin culoarea de pe drapelul binecunoscut - bleu, blanc, rouge. Mie mi s-a parut dintotdeauna un pic overrated aprecierea critica de care s-a bucurat de-a lungul timpului. Poate cu exceptia filmului de mijloc, "Blanc". In esenta o comedie, usor amara, dar tocmai asta ii da un aer aparte.
Karol Karol e un frizer polonez proaspat emigrat la Paris, lasat in strada fara bani si fara acte de a lui ex-sotie, dupa un divort rapid motivat pe baza incapacitatii de a-si indeplini indatoririle de sot. Fara prea multa franceza in vocabular si cu salonul de frizerie incendiat de focoasa fosta nevasta (pun intended), omul ajunge cu un geamantan mare si cam gol sa cerseasca cantand la.. pieptene prin metrou. Trilurile de sorginte poloneza ii sunt recunoscute intr-o zi de un alt conational, Mikolaj, cu stare materiala considerabil mai buna, care ii propune un targ - sa omoare pe cineva care isi doreste asta dar n-are curaj s-o faca (ulterior aflam ca acel cineva e chiar Mikolaj, dar sa mai pastram din poveste). Karol refuza, dar Mikolaj decide pana la urma sa-l ajute aranjand o repatriere ilegala printr-o calatorie clandestina in geamantanul gol. Long story short, Karol ajunge pana la urma inapoi in Polonia mai mult mort decat viu si incet incet isi construieste un plan de razbunare. Cum decurge, e mai bine de vazut in film decat de citit :)
Spre deosebire de restul trilogiei lui Kieslowski, "Blanc" e mai degraba o productie poloneza decat una franceza. Pe langa o poveste, poate usor irealista la un moment dat, dar suficient de densa cat sa te tina prins - chiar e subiect aici si cred ca-i mai bine sa pastrez spoiler-free intrarea curenta - avem o distributie foarte bine aleasa pentru tipologia personajelor. Coloana sonora e surprinzator de buna, si m-a facut de fapt sa-l descopar pe Zbigniew Preisner (compozitorul), singura mea referinta in muzica poloneza de film pana atunci fiind Wojciech Kilar. Imaginea e fain lucrata, dar asta e valabil pentru toata trilogia, fiecare film avand evident o predilectie pentru a scoate in evidenta pe cat posibil culoarea din titlu.
Din ce stiu eu "Blanc" in opinia majoritara a criticii de film e considerat bun, dar totusi cel mai slab dintre cele trei. Poate pentru ca dintre toate e cel care are o desfasurare destul de bogata, in dauna sensurilor filosofice incapsulate adanc. Iar eu nu l-am privit prea mult prin prisma unei referinte la "egalite" = legatura de mijloc dintre "liberte" si "fraternite", cum s-ar vrea sa fie, ci ca o productie de sine statatoare. Un "revenge movie" pana la urma care vine surprinzator de data asta sub forma unei comedii incapsulata intr-o drama. Sau invers :) Cam cum e viata personajului principal. Poate asta-i o tema de reflectie mai deep decat altele ;)
Rating: 4 out of 5
Postări
