Long break again ... "No Man's Land" e un film bosniac din 2001. Coproductie europeana mai exact. Intamplator l-am vazut recent. Intamplator cred ca e o intrare destul de potrivita pentru timpurile curente ...
Locatie: un transeu in timpul razboiului sarbo-bosniac in 1994. Participanti: un bosniac si un sarb ajunsi intre liniile inamice pe propriile picioare .. + inca un soldat la pamant (dar viu). N-o sa zic de care tabara ca sa nu divulg chiar toata intriga actiunii. Ce-mi permit sa divulg e ca la un punct cei doi concluzioneaza ca nu prea au sanse sa ramana pe picioare decat daca nu se-mpusca.
E un film la care daca dai prea multe detalii ii strici din farmec. Pentru ca, la fel cam ca orice film cu un numari limitat de actori intr-un cadru restrans, actiunea nu prea are loc sa treneze si povestea isi tot schimba sensul. Filmul e o tragicomedie, care din pacate lasa un gust destul de amar ... in ciuda situatiilor care detensioneaza din timp in timp situatia. Ceva ce mai pot zice e ca sunt multe nuante fine care se pot prinde (si probabil si mai multe care nu le-am prins). De la an, care nu-i mentionat explicit, dar apare ca referinta la genocidul din Rwanda, ca sa sublinieze insuficienta politicii ne-interventionale duse de UN in ambele situatii, pana la faptul ca presa se hraneste prea des cu moarte (a se observa cand camerele se opresc din filmat) ... Multe nuante, care din pacate raman actuale. Si o concluzie la fel: wars are stupid.
8 is anii care-i face blogul asta azi. "Blade Runner" e un SF vechi de aceeasi varsta cu mine (considerat de multa lume "the best in the genre"). Iar "Do Androids Dream of Electric Sheep" e cartea si mai veche care sta la baza filmului ...
Sa-ncepem cu 8 (don't worry, I'll be short). Scriu de multisor, si contrar intuitiei, asteptarilor sau a oricarui alt rationament cat de cat logic am impresia la modul serios ca o fac din ce in ce mai prost. Din fericire pentru my "self-esteem" am o scuza: timpul = lipsa lui. Mai nou putem adauga si dureri de spate = parca prefer ca juma' de ora - o ora - ori cat imi ia o intrare sa o petrec la orizontala. Dar sa nu ne mai plangem. Nu inchid blogul. Pentru traficul care-l am, care nu-l mai verific de ceva timp ca sa-mi pastrez iluzia ca am macar o mana de readers, tot ce pot promite e ca sper sa rezist pana la aniversarea de 9 ani unde intr-o dispozitie mai optimista sa vin cu o intrare care sa nu fie scrisa, iar, pe fuga ...
Ce-i mai sus probabil explica macar partial cum am ajuns la "Blade Runner" azi. Eterna resursa lipsa = timpul asta, nu m-a lasat sa incerc ceva nou. Asa ca am zis hai sa facem un sondaj printre neuroni si sa vedem un film bun care mere de o intrare de "La Multi Ani" (mai ales in conditiile ratingurilor date in ultima vreme). Cu riscul de a atrage oprobiul a multa lume, pentru mine "Blade Runner" nu-i chiar o capodopera. Dar e un film bun. Povestea e relativ simpla, intelesul e ceva mai complex. Avem un bounty hunter care intr-un viitor distopic are misiunea de a vana androizi identic umani, scapati in libertate din "job-urile" pentru care au fost produsi. That's the story. The meaning ... well .. nu mai am chiar asa fresh ultima vizionare in minte, dar cred ca fiecare ar putea gasi ceva. Din nu stiu ce motiv mie acum imi vine in minte durata de viata a formei artificiale = 4 ani, scurt si intens, si intrebarea daca merita sau nu intr-un context in care totusi nu exista alegere - deci raspunsul e inutil - dar cumva intrebarea ramane ...
"Do Android Dream of Electric Sheep?" e mai fresh. Cumva am reusit sa-l duc vara asta la capat. Si e unul din motivele care-mi intareste parerea ca "Blade Runner" nu-i a masterpiece. In general lumea zice ca o carte bate filmul. Aici totusi e mai mult decat un cliseu confirmat. The book is different. In primul rand, fara spoilers, daca filmul ti-a lasat vreun semn de intrebare relativ la cat de uman e personajul principal, cartea eu zic ca transeaza lucrurile destul de clar. Partea faina, just a guess, cred ca probabil o poti citi si "altfel" = sa fie clar si-n celalalt sens. Un soi de Schrodinger's cat, e si moarta si vie, dar ramane cum o vezi tu in una din cele doua variante. Sunt multe detalii in carte care fac povestea mai bogata decat ce-ti ofera filmul, si implicit si interpretarile.
Ca sa tragem linia, si sa oprim filosofia pana n-o ia pe ulei - doua lucruri sunt incredibil clare in tot universul asta cetos si intunecat: in ciuda varstei "Blade Runner" cred ca inca impresioneaza filmic vorbind si e dovada ca pe vremuri Ridley Scott stia sa faca film, si tot in ciuda varstei "Do Androids Dream of Electric Sheep" imi confirma convingerea ca P.K.Dick ramane incredibil de actual oricat s-ar schimba vremurile. Singura intrebare e cand o sa am eu timp suficient de blog :)? Depends if you "live" or not I guess...
BR - Rating: 4 out of 5
DADoES - Rating: 5 out of 5
Am avut o saptamana de cosmar. Si am sperat ca pot sa-mi iau vreo 2-3 ore de odihna cu ocazia lansarii ultimului Bond. Odihna din pacate in contextul unui film nu inseamna letargie mentala pentru mine. Ma astept la ceva care chiar daca n-are o poveste super inovativa sa fie macar cat de cat engaging sau cel putin sa n-aiba un scenariu care frizeaza ridicolul o data la 15 minute. Estimare generoasa ... nasol insa ca filmul are mai mult de doua ore. Prea mult ca sa-mi mai pierd timp in plus si cu scrisul. Intr-o fraza, in lipsa de idei genialii scenaristi (in numar de patru) l-au resuscitat pe the main villain din Bond-ul anilor '60-'80 = Ernst Stavro Blofeld punand la pachet o poveste telenovelistica in care personajul are traume cauzate de Bond din adolescenta, si au reluat ideea ultrautilizata de organizatie malefica globala care in trend cu ordinea zilei are apucaturi de NSA (a se citi monitorizarea tuturor informatiilor care circula electronic pe glob). Dupa cum ne-am obisnuit din "Skyfall" (care-i cel putin o clasa peste ce-avem aici totusi) avem iar cascadorii la care nici mama tuturor agentilor n-ar supravietui (cel putin nu cu nasturii inchisi la costum), hacking instant la servere + "smartblood" + alte aberatii pentru impresie in zona IT&C, si acelasi rationament extraordinar a lui Bond de a lasa the bad guys alive ca sa re-utilizam actorii in urmatoarea cafteala sau algoritmul irefutabil: "I'm a one man army => I can beat any army" <=> "Ma duc solo pe usa din fata la baza lui capo di tutti capi si-i zic pe sleau ca nu-mi place de el. Doar is Bond, si tre' sa avem happy end. Clar eu is ala care iese viu de-acolo.". Ok, e doar un film ... "Mission Impossible" poate are metehne similare. Dar acolo filmul isi accepta conditia de fun. Nu-ncearca nimeni sa dea impresia de spy thriller serios, unde pana si cele mai simple dialoguri suna ridicol de pompos ca deh ... Bond means style. Sa mai zic ca in afara de Christoph Waltz, toata distributia pare sictirita de rol si ca la fel ca tine abia asteapta sa se termine filmul? ...
Postări
