Now You See Me (2013)

E ciudat cum dupa "Red Lights" am ajuns la scurta vreme sa vad "Now You See Me". Nici o legatura directa intre cele doua dar undeva deep down below ar fi niste puncte comune. Cum in intrarea pentru primul cred ca m-am lasat un pic dus de val, n-o sa incerc sa sap sa ajung la ele. Pana la urma "Now You See Me" chiar nu e un titlu care sa te invite la "sapat", ci se vrea doar pure entertainment.

Povestea merge cam asa: un grupulet de patru iluzionisti "specializati" mai mult sau mai putin pe diverse "ramuri" ale meseriei, sunt racolati de un individ misterios pentru a pune in aplicare un plan. Care plan incepe cu devalizarea in cadrul unui show public a unei banci de pe partea cealalta de Glob. Evident, legea intra pe fir imediat pentru a stopa urmatoarele "trucuri" puse in scena de cei patru. In paralel avem si un tip care isi castiga traiul din demascare de iluzii, care vede o oportunitate buna sa-si imbunatateasca ratingurile. Cam asta da trailerul, si ca de obicei incerc sa limitez spoilerele. In plus as putea sa divulg ca filmul e pana la urma o "revenge story" si ca mai orice "revenge story" prinde ca poveste, doar ca ...

Sunt multe, multe aspecte care dau in cap la ceea ce putea sa fie poate unul din cele mai bune thrillere ale anului. Ca devine repede destul de clar ca e vorba despre o razbunare in tot ce se intampla nu e o problema. Nu e o problema nici macar ca ai un set de "suspecti" la care te astepti sa fie "omul din umbra". Problema e culmea, ca twistul de final in privinta asta e atat de neverosimil incat mai bine nu exista = as fi preferat lipsa unei surprize. Ca sa suplimenteze (oarecum) efectul, mai avem si niste ite lasate complet balta la un moment dat de la care te-ai fi asteptat sa ai un feedback in deznodamant, dar ori lipseste, ori e total paralel cu ce-a fost in film (unul din exemple: romance-ul "clasic" fara nici o legatura cu subiectul, mai ales ca e cam la fel de "invizibil" ca si iepurele din palarie pana la final de truc).

N-o sa zic nimic de actori pentru ca n-am cum fara sa divulg mai mult decat ar fi cazul = partea de interpretare se leaga mai bine sau in general mai rau de surpriza finala. Regia filmului ii apartine lui Louis Leterrier - cunoscut pentru "Transporter" si "Clash of the Titans", si cred ca aici zace mare parte din problema. Scenariul putea fi mai bun, dar chiar asa cum e, tot putea iesi un rezultat mult peste ce este daca eu stiu .. o partitura era mai putin overacted pe parcurs, sau aveam mai putina emfaza pe anumite puncte din actiune. In orice caz, chiar daca m-a cam dezamagit vis-a-vis de ce putea fi, povestea prinde iar subiectul e suficient de original ca sa nu plictiseasca si sa merite vazut.

Rating: 3 out of 5

Elysium (2013)

Remember "District 9" ? Candva (acu' mai bine de 3 ani cred) am scris o intrare vis-a-vis de film. In care daca-mi aduc bine aminte am fost suficient de acid. Suficient cat sa regret un pic cand am revazut productia. De ce remarca asta ? Pentru ca acum, cand m-am apucat sa scriu despre "Elysium" - "from the director of District 9" cum zice afisul, m-a pocnit un deja vu ...

Neill Blomkamp il cheama pe omul responsabil de titlurile enumerate, considerat o tanara si promitatoare speranta dupa primul dintre ele. Ma abtin de la o replica sarcastica (ghici care) si ma chinui sa trec la subiectul filmului. Care ca si in "Elysium", ca si in "District 9" e unul chiar ok ca idee, cadru de desfasurare, etc. Mai exact avem un viitor distopic in care Pamantul suprapopulat e un haos existential cu speranta de viata suficient de redusa ca sa te intrebi cat va mai fi suprapopulat. Cei cu bani si-au creeat un mediu de viata artificial pe orbita, numit Elysium = un soi de satelit impadurit si dotat cu tehnologie ultimul racnet mai ales in materie medicala, ce merge de la vindecarea oricarei boli pana la prelungirea aparent infinita a duratei de viata (unul din multele puncte ce trec poate mai neobservate dar care nasc intrebari in filmul asta, sau mai filosofic/generalist - cam cat de SF poate fi un SF). Ei, in tot contextul asta, il avem pe el - Max (Matt Damon) - un recidivist care se chinuie sa-si faca o viata onesta in mijlocul unui cartier impanzit de bande, mergand zi de zi la fabrica sa-si faca tura la linia de asamblare. Pana cand soarta (a se citi: seful de tura) face in asa fel incat sa aiba un accident serios de munca, in urma caruia singura scapare e sa ajunga in timp util la o platforma de vindecare pe Elysium. Cum se intampla asta si ce mai avem pe langa o sa zica filmul. Eu trec la partea de critici ...

Care parte o s-o fac foarte scurta pentru ca iar scriu pe fuga la 3 noaptea inainte de un zbor la 9 dimineata = una si buna bucata problema are filmul asta. Adica mai mare ca toate restul. Si din pacate e aceeasi ca in "District 9". Anume ca devine prea prea tras de coada de la un punct cat o fi el de SF. Pot trece si peste lupta de clasa si aerul ultra-populist care il are, dar I'm sorry ... nu pot sa trec peste un tip care in continuu da sa moara dar trece cu succes din fight scene in fight scene, multe desprinse din show-urile de wrestling, pana la final de film, sau peste (light spoiler) visuri de cariera politica din partea unui mercenar care pare a avea ascutitul sabiei ca activitate preferata in timpul liber, sau multe altele. Nu ma opresc la tot ce tine de tehnica & IT pentru ca is obisnuit cu ilaritatea prezentarii in mai toate productiile (scris cod assembler in anul 2100+ pentru platforma de administrare a satelitului ... hai ca as mai putea sa accept, dar ca ditai directorul de corporatie rescrie rutine in doi timpi si trei miscari parca nu prea).

La fel ca "District 9" daca treci peste nivelul de "tras de coada" al productiei + cateva scene excesiv de cliseico/lacrimogene, ai un rezultat care totusi nu plictiseste. Unul din personajele negative in special: Kruger (mercenarul de mai sus) - jucat de Sharlto Kopley, actor sud-african care a avut rolul principal in "District 9" chiar candideaza la titlul de "best villain" pe anul asta. In rest, ce sa mai zic, Neill Blomkamp e -inca- o speranta -inca- tanara si -inca- promitatoare (na, ca nu m-am putut abtine). Ramane de vazut daca ultimul -inca- ajunge la un stadiu de confirmare inainte sa expire primele doua.

Rating: 3 out of 5

Red Lights (2012)

Nu-s in cea mai roz stare psihica de scris o intrare, iar subiectul de fata pica fix la "momentul oportun" ca sa ma exprim delicat. Ca sa limitez detaliile la scuza (prea des prezenta) de inceput de postare, o sa intru direct in paine, sau mai exact in "Red Lights", un thriller de anul trecut destul de obscur = fara marketing, in ciuda numelor de pe afis.

Actiunea filmului e concentrata pe activitatea unei echipe din cadrul departamentului Psihologie a unei universitati, ce se ocupa cu ... "myth busting" pe scurt, sau mai exact cu deconspirarea de pretinsi indivizi cu puteri extrasenzoriale. Subiectul central il ocupa un tip orb, Simon Silver = un soi de Uri Geller (cel putin din perspectiva indoirii lingurilor in direct la TV), care dupa o disparitie de 30 de ani revine de nicaieri ca sa demonstreze publicului ca irealul e real.

De ce ? Cam asa suna o intrebare pusa la un anumit moment in film. De ce e nevoie de deconspirat un pretins medium, vraci, etc ? Si tot in film cineva ofera un raspuns. Care suna more or less cam asa: Sa zicem ca intr-o zi o femeie simtind dureri prefera sa consulte un terapeut ce i-a lasat o impresie puternica in urma vindecarilor miraculoase. Tipul o linisteste dupa cateva pase energetice si-i zice ca totul va merge bine. Ulterior, cand situatia se agraveaza femeia afla ca are cancer intr-un stadiu care n-a fost tratat la timp.

As fi putut sa ma lansez intr-o tirada vis-a-vis de o parte din mesajul filmului, dar cred ca "citarea" aproximativa de mai sus e suficient de elocventa. In plus, parca n-as vrea sa trec intr-o zona de dezbatere a subiectului pentru ca as fi prea subiectiv (desi nush cat ma pot abtine ...). "Somnul ratiunii naste monstri" zice o schita de Goya. Iar o buna bucata de film se incadreaza (intr-o nota ceva mai putin radicala totusi) undeva pe directia asta. Ca orice om de stiinta rational (desi avem si un contraexemplu in film) echipa de "myth-busters" nu crede in fenomene inexplicabile. De fapt .. si uite ca deja am luat-o personal :) mai corect pentru film ar fi nu crede in fenomene paranormale. In ce ma priveste eu raman pe varianta cu "inexplicabile", in sensul ca mai devreme sau mai tarziu (= 0 - nspe milioane ani) inexplicabilul ajunge perfect explicabil si in principiu mult mai putin spectaculos si mult mai rational decat s-ar fi crezut. Asa ca focul vazut probabil ca vrajitorie de pe alta lume de primul homo sapiens care a scapat o scanteie intr-un morman de paie. Dar cu focul te arzi daca nu stii sa te joci cu el. Chestie care in principiu s-ar aplica la multe din fenomenele, energiile, etc, samd inca "inexplicabile" pe care unii sustin ca le-ar manipula cu succes. Filmul bate mai putin vizibil in directia asta (de ars cu "focul"), si mai mult in cea a pretinsilor falsi vindecatori (care inca nu prea stiu sa faca "foc" dar vand caldura). Undeva printre randuri insa, si in concluzia finala (light spoiler), problemele se leaga pe ideea ca cineva care -chiar- ar poseda o -anume- putere iesita din normal ar tine-o probabil pe cat posibil departe de ochii lumii. Aspect care din pacate (sau din fericire) desfiinteaza pe drept multi din bioenergoterapeutii, telepatii si alte categorii de vraci peste care dai destul de des in ultima vreme, ba la TV, ba prin ziare, ba pe unde nici nu te-astepti sa apara. Altfel am fi probabil toti sanatosi tun, am castiga la loto saptamana de saptamana si am trai 100 de ani si mai bine fara griji.

Sorry .. am zis ca nu ma pot abtine :) ... Sa revin la chestii mai obiective. Filmul in sine e unul de nivel mediu. Avem o atmosfera de neo-noir care e prinsa destul de bine. Povestea insa, care nu vreau s-o deconspir mai mult, are destul de multe gauri. In plus avem scene suficient de greu de crezut ca desfasurare, fire de actiune lasate balta desi te asteptai la mai mult, si alte minusuri de gen in scenariu. Ca o concluzie, scenariul .. ca scenariu efectiv, putea fi scris mult mai bine decat e. Compenseaza insa mult prin actori: Robert de Niro, Sigourney Weaver si Cillian Murphy si ironic in ciuda a cele de mai sus ... prin story. Mai exact printr-un twist care nu prea-l vezi venind, si nu in ultimul rand .. printr-un mesaj suficient de dens ca sa fie luat la prima vedere fie ca alb, fie ca negru, desi in realitate e gri.

Rating: 3 out of 5

White House Down (2013)

Am promis ca ma intorc weekendul asta cu o intrare, asa ca incerc sa ma tin de cuvant. Dat fiind ca nu-s chiar in cea mai buna dispozitie fizica si ca patul e mai atragator decat tastatura, va fi una scurta. Acum nu mult timp scriam despre "Olympus has Fallen" in termeni nu foarte incurajatori. Sa vedem cum se prezinta cealalta varianta de "Die Hard la Casa Alba" = "White House Down".

Asa cum ziceam in intrarea trecuta, Roland Emmerich pare a se descurca mai bine pe action movies decat pe "epic disasters" (no pun intended). Sau cel putin "White House Down" beneficiaza din plin de comparatia cu celalalt titlu de mai sus. Story-ul e relativ similar .. si nu prea. Casa Alba e ocupata in urma unei actiuni teroriste, orchestrata de seful Secret Service, un tip pe punctul de a iesi la pensie si suparat rau pe presedinte. Mult mai credibil decat un comando de nord-coreeni ... pana si la nivel de motivatie, pe care prefer sa n-o divulg, mai ales ca nu ti se livreaza chiar instant in film si are si ceva ite in plus ca sa duca un pic si spre thriller politic. Ce pot sa zic e ca tot la focoase nucleare se ajunge pana la urma, dar de data asta in modul "clasic", nu cine stie ce scorneala de protocol secret de autodistrugere care sfideaza orice bun simt ca design de armament. "The Hero" (Channing Tatum) nu mai e un Rambo cazut in dizgratie, ci un tip cu ceva background in armata, dar nu suficient de stralucit ca sa prinda un post in garda prezidentiala, chestie pe care si-o doreste ca sa mai imbunatateasca relatia cu propria fiica. Cum interviul pentru job, la care e insotit de fata, se nimereste fix in ziua atacului, tipul se trezeste in pozitia de a-si salva propriul copil luat ostatic. Pe parcurs reuseste sa-l scape si pe presedinte (Jamie Foxx) din ghearele atacatorilor, urmand un joc de-a soarecele si pisica pe domeniul prezidential din Washington. Asta fiind alta diferenta fata de "Caderea Olimpului" unde liderul era ocupat in buncarul in care e tinut ostatic cu divulgarea de coduri de acces la nukes in schimbul vietii secretarilor de stat, chestie care din nou mai ceva mai dur dar mai credibil aici e destul de diferita (chit ca personajul pare mai putin "prezidentiabil" in trailer).

Ca sa fiu fair, filmul nu e chiar top of the top in zona action. Finalul e destul de tras de coada. Avem evident propaganda pro-suplimentat bugetul la aparare al U.S. suficienta (desi iar .. spre deosebire de celalalt titlu nota generala aici e chiar una pacifista). Itele actiunii pe plan politic parca is un pic fortate. Scene cheesy suficiente. In fine ... de top cum am zis, nu, dar ca film de actiune satisface, e muuuuuuult peste "Olympus has Fallen" si probabil la nivelul la care ar fi fost macar de dorit sa fie si ultimul "Die Hard".

Rating: 3 out of 5

Pacific Rim (2013)

Am avut cateva zile foarte pline, in consecinta intarziind cu intrarea de weekendul trecut. Daca trec cu bine si de cea de maine (= statisticile par incurajatoare la interventiile pe amigdale in ce priveste survival rate, dar you never know :D) ma revansez sper cu o noua postare pe final de saptamana asta. Dar pana atunci - "Pacific Rim".

A fost odata Godzilla. Mult inainte de dezastrul cinematografic pus in scena de Roland Emmerich (care surprinzator pare a se descurca net superior pe action movies, dar asta cu alta ocazie). Au mai fost odata multe si variate variante de roboti care se luptau cu tot felul de forte terestre si mai mult extraterestre. (Cred ca) mult inainte de Transformers = imi vin in minte cel putin doua anime-uri difuzate dupa '89 de TVR care erau centrate pe directia asta. Ambele (Godzilla & the robots) vin dinspre tara soarelui rasare, care pare a avea un fetis pentru giganti mecanizati si o frica patologica fata de monstri care rasar din Pacific. Combinatia se numeste "Pacific Rim" si e produsa la Hollywood, dar cu multe referinte si locatii situate in zona asiatica.

Ma asteptam la un story stupizel si cum ziceau chiar multe cronici pozitive: simplist, condimentat cu una bucata explozie la 5 minute. Ceva in genul unui mix intre "Godzilla" si "Transformers" cu iz de "Battleship" (desi pe ultimul nu l-am vazut). Dar din fericire "Pacific Rim" nu e regizat nici de Roland Emmerich, nici de Michael Bay si nici de Peter Berg (desi din nou ultimul a avut si filme ok = "Hancock", deci poate ar trebui sa vad cu ce se mananca "Battleship" inainte sa ma iau dupa ratings). E regizat de Guillermo del Toro. Care dupa un superb "Hellboy" a continuat cu un jalnic "Hellboy 2" deci aveam rezerve. Well ... cred ca incep sa plictisesc cu referintele asa ca hai sa vedem ce e totusi de punctat in "Pacific Rim".

- Story-ul: simplist cum zic si criticile dar nu asa subtire cum te-ai astepta. Dintr-o falie din Pacific ies monstri gigantici = kaiju, rasa extraterestra care are in vedere o colonizare cu de-a sila a Pamantului. Contraatacul e bazat pe roboti = jaegers, condusi pe baza unei interfete neuronale de cate doi piloti. Mai multe in film. E suficient de descoperit in spatele trailerului. Si daca n-avem chiar o desfasurare de drama care sa provoace sesiuni de analiza, faptul ca nu-i chiar de descris in 2 fraze compenseaza cel putin ca pe ici pe colo povestea e destul de trasa de coada (de asteptat la genul asta de film).

- Actorii: in stil "Star Wars" (= a se citi "starring Mark Hamill"), cu exceptia lui Idris Elba si Ron Perlman in roluri secundare am putea zice, s-a apelat la un "erou necunoscut" in pozitia de salvator al planetei: Charlie Hunnam. Ca sa nu ma lungesc, overall e ok ca distributie, desi parca se mai putea lungi castingul pentru "eroina principala" = cealalta jumatate de robo-pilot.

- Regia & the technic stuff: cu exceptia unor faze de genul - mai toate luptele is noaptea pe ploaie daca e sa fie la suprafata apei (hidden spoiler here :P) care pare a suna a economie la efecte, in rest filmul arata impecabil si e si regizat impecabil. N-avem nici pe departe kitschul din Transformers vis-a-vis de designul robotilor, care estetic (cel putin pentru mine) arata mult mai bine. Iar ca regie, ce sa zic ... pentru genul asta de film, ca s-o numesc asa cum am numit-o e suficient faptul ca frecventa si durata secventelor de lupta nu incearca nici pe departe sa bata recordurile stabilite de Michael Bay :)

Verdict: un SF usor, de vara, placut de vazut si cu factor de plictiseala redus la minim comparativ cu altele in acelasi gen

Rating: 4 out of 5