duminică, 30 septembrie 2018

Triangle (2009)



The perfect loop. Ma rog, poate n-o fi chiar perfect, dar daca am avea un film care sa nu lase ceva semne de intrebare in tema alternate realities/time travel, probabil ar da prea mult de gandit :)... To be fair, daca in cazul "Looper" am avut la dispozitie vreo juma' de ora de tren solo seara tarziu dupa, in care sa incerc sa-mi adun si sa-mi explic toate micile amanunte care pareau sa nu se lege ca sa ma conving ca "man, that might actually work...", de atunci am mai imbatranit un pic si nu cred ca mai am rabdare :). Ironia face ca "Triangle" sa fi aparut mai devreme de "Looper", and here we are again - no pun intended ;)... pana la urma au mai fost si altele care tot in aceeasi zona bat ("Predestination", "Coherence").

Dupa introducerea asta care probabil nu zice mai nimic (in afara ca am probabil o obsesie pentru time travel), ar fi cazul sa mai spunem si ceva despre film, nu? "Triangle" incepe ca un horror din ala in care esti tentat sa pariezi care moare primul. Avem trei cupluri (ma rog, more or less), care intr-o zi cu soare decid sa iasa in larg pe un iaht botezat la fel ca filmul. Soarele nu tine insa prea mult, avem o furtuna rapida (ocazie de castigat pariul de mai sus), si ne trezim cu 5 naufragiati pe epava iahtului. Lucky them, nu trece mult si un ditai vasul de croaziera se iveste la orizont. Surpriza insa, nu pare sa fie nimeni la bord. And the keyword is... "pare". A doua surpriza - spoiler, dar nu pot sa scriu intrarea asta fara - e ca aflam pana la urma ca la bord era deja cineva din cei cinci care tocmai au urcat. Si acum avem doua intrebari: 1. What the...? 2. De ce doar o persoana?

Ca sa incepem cu partea mai simpla, la intrebarea 2 o sa raspunda cumva caracterul de "horror" pe care filmul iti lasa impresia ca il are in prima jumatate de ora. Impresie care se dovedeste destul de falsa in final. Poate cu o exceptie - daca in "Shining" ti s-a parut scary un hotel imens si gol, stai sa vezi cum pare un vas de croaziera. Dar n-o sa ai nici o fantoma sau alt spirit cu fata distorsionata, care sa apara de dupa colt. Ce se-ntampla pe vasul parasit se duce pana la urma atat de mult spre psychological thriller, incat parca nu l-as mai categoriza deloc ca horror....

La intrebarea 1 avem un raspuns care pe scurt s-ar rezuma la o bucla temporala repetitiva. Pe lung e mai mult de descoperit, si poate si mai mult ramas de explicat. Poate aparent nu pare ceva prea diferit de alte abordari de gen, cum ar fi cele amintite mai sus, sau clasicul "Groundhog Day". Dar... daca bucla nu se-nchide inainte sa inceapa iar? Ei, aici vine partea de triunghi. Sau explicatia de ce filmul are numele unei barci care n-are mai mult de 10 minute timp de ecran. Ca te mai intalnesti pe tine ala din trecut am mai vazut, dar ca ajungem simultan si la a treia copie mai rar. Acuma vine intrebarea de ce doar triunghi, si nu mergem asa la infinit? Pai... pentru ca asa cum ziceam la inceput it's a perfect loop ;) Dar cum se inchide n-o sa mai zic. Asta ramane pentru vazut in film.

Rating: 4 out of 5

sâmbătă, 22 septembrie 2018

Cosmopolis (2012)



A bad week can only end with a bad movie... Am avut ceva retineri fata de "Cosmopolis" - de asta a si stat a very long time pe lista de "to watch", dar avand in vedere ca David Cronenberg e mai altfel, am zis ca totusi poate merita o sansa. Nu merita. Un CEO se urca-n limuzina si vrea sa ajunga in partea cealalta de oras pentru o tunsoare. Tot filmul e o salata de monologuri in dialog, in mare purtate in masina, care se vor cu subinteles dar ori nu-l au, ori is atat de criptice incat degeaba-l au. Poti adauga la asta bad acting, bad camera, bad directing, singura parte care e contrastant mai buna fiind sonorul. Mai mult nu merita de zis, nici macar sa-mi mai pierd timp sa caut trailer. If you like Cronenberg, go back to "eXistenZ". Avoid this...

Rating: 1 out of 5

luni, 17 septembrie 2018

A Simple Favor (2018)



"Loneliness probably kills more people than cancer" zice o replica din "A Simple Favor". Probabil cam singura cu pretentii de "this was deep..." daca stai dupa film si te gandesti cat de departe bate relativ la ce-ai vazut, de asta iti si ramane probabil in minte. In rest, this was fun!

Stephanie (Anna Kendrick) e o mama singura intr-o suburbie a New York-ului, ce traieste din asigurarea de viata a fostului sot, mort intr-un accident de masina, si isi ocupa zilele cu un vlog de cooking si multe alte activitati de parinte. Emily (Blake Lively) e sotia unui fost scriitor de succes, actualmente in pana de idei, lasand-o pe ea sa intretina familia ca sef de PR pentru o importanta casa de moda. De unde si preferinta ei mai degraba de a-si ineca sictirul fata de existenta zilnica intr-un pahar cu Martini decat sa petreaca timp cu propriul copil pentru care se chinuie sa gaseasca o dadaca. Lucky her... ambii copii frecventeaza aceeasi scoala, si intr-o zi ploioasa, Emily da peste Stephanie. De la o invitatie la un pahar si some chit-chat, in ciuda diferentelor aparent majore intre cele doua, ajungem la intalniri mai dese + confidente serioase + oferta lui Stephanie de a mai avea grija din cand in cand si de fiul noii cele mai bune prietene. De unde si "a simple favor" = Emily trebuie sa plece la Miami pentru cateva zile, sotul e in Anglia la mama bolnava, help needed. Toate bune si frumoase... pana cand Emily nu mai da nici un semn, si Stephanie din dadaca de ocazie se trezeste cu job permanent. Sot intors de urgenta acasa, politie, cautari, mister.

Spoiler alert: Hai sa merg tura asta un pic mai departe ca trailerul si sa zic ca durata disparitiei e incheiata cu un final asteptat. Avem cadavru. Emily e gasita moarta, inecata de data asta intr-un lac, fara Martini, dar cu ceva heroina la bord. Dar asta nu incheie si misterul. Cauza aparenta e accident sau sinucidere. Atat de aparenta incat nici nu ni se zice prea clar la care din cele doua ne oprim, si e evident ca mai avem ceva in spate. Mai pe scurt, who did it? :) And now the story starts ;) ...

Sunt cateva plusuri care trebuie musai sa le punctez. 1. Scenariul si povestea - ca o fi din motivul ca avem la baza un roman, ca nu, a fost, de departe, the best I've seen of this year (nu ca as fi vazut prea multe). Sa zicem ca o bucata buna din mister se rezolva undeva la doua treimi de film, dandu-ti impresia ca... la naiba, gata... ce mai e de vazut? Ei bine, mai e. Poate nu chiar cu un twist asa de strong, dar trust me, there's still some story left to tell. 2. Soundtrackul - exceptional; acelasi stil ca si la Tarantino, Guy Ritchie sau ultimul John Wick de a combina partea de "dedicated score" cu songs. Ca si in trailer avem o selectie de French tunes, mai vechi sau mai noi, care se potrivesc de minune cu tonul filmului (nush daca se leaga sau nu de "do you want to Diabolique me?" :) alta replica din film aruncata de Stephanie catre sotul proaspat vaduv, cu referinta directa la filmul respectiv). 3. The acting - tre' sa recunosc ca un motiv care m-a facut sa ajung in cinema e ca pe afis le avem si pe Anna Kendrick si pe Blake Lively. Acum, obiectiv vorbind, daca in cazul primei cred ca avem un pic de overacting, Blake Lively are cred aici cel mai bun rol facut pe ecran pana acum din ce-am vazut eu ("The Age of Adaline" not included). Poate ajuta un pic si ca personajul e chiar mai... complex, sa zicem, decat pare initial.

Am citit undeva ca "A Simple Favor" ar fi o versiune mai light-hearted a "Gone Girl", sau ceva de genul asta. E o descriere destul de buna, desi in afara de disparitia misterioasa + alte cateva elemente comune in ce priveste personajul in cauza (no more spoilers), povestea evolueaza destul de diferit. Jocul in doi de-acolo de-a soarecele si pisica e un pic altfel aici - in primul rand plecam cu trei participanti: the wife, the friend/nanny/whatever... and the husband. In al doilea rand avem intr-adevar o nuanta comica, care merge des spre sarcasm, si care are un efect excelent de a tine feelingul mai degraba pe undeva intr-o zona relaxata a la "Midsomer Murders" meets "Wild Things", decat tensiunea specifica lui Fincher din "Gone Girl" de unde inca mai am in minte o secventa soc. Vine si aici o scena mai "tare" la un moment dat dar nu-i nici pe departe la fel de disturbing. Deci, overall, din nou, it was fun! :) + you might learn how to make a real Martini ;)

Rating: 4.5 out of 5


duminică, 9 septembrie 2018

Killjoys



No time for new movies this week... Asa ca am decis sa ma rezum la o recenzie rapida la o serie care din ce stiu a ajuns pe la sezonul 4, eu oprindu-ma la 3 pe moment. Pesemne cea mai buna descriere care pot s-o dau pleaca de la raspunsul la de ce-am inceput eu sa ma uit la "Killjoys"? ...

Am vrut un SF light dar decent ca story depth - pe la nivelul SG Atlantis sa zicem. Epopeea (ca pe-acolo ajungem pan' la urma) incepe cu un trio de bounty hunters, angajati intr-o galaxie far far away de un soi de entitate care se ocupa in principal de catching wanted fugitives (dead or alive) - the RAC = Reclamation Apprehension Coalition. Doi frati si-o tipa, Dutch, the team leader. In primele episoade mai avem un pic de rezolvare misiuni noi - "stand-alone" stories. Dar nu trece mult si ajungem la o adevarata conspiratie ce ameninta "the Quad" = planeta cu trei luni locuibile (ma rog, mai mult doua din ele), sau mai exact populatia umana din zona. Fara sa dau prea multe spoilers, avem o rasa straina, verde :), care pare sa aiba ca scop final universe domination. Detaliile insa sunt mult mai complexe, and this makes quite a story ;)

In primele episoade "Killjoys" pare un pic low-budget si interpretarea mai lasa de dorit pe ici pe colo. Ceea ce insa nu poti sa negi e ca povestea e densa. As risca sa zic ca e cea mai densa din vreo serie SF care am vazut-o. Atat de densa incat ai senzatia, repetitiva, ca episodul a ajuns la o concluzie si se termina la 30-35 de minute (desi le simti mai lungi) - dar surprise, mai ai inca 5-10 care iti mai adauga ceva de multe ori nou. Cred ca primele trei sezoane, scurte, puteau fi usor aproape dublate bagand ceva lungimi in fiecare episod - si sincer e admirabil ca producatorii n-au facut-o. Alta particularitate la capitolul story is legaturile solide intre segmentele de fir narativ. Daca in alte serii de la o vreme scenaristii inventeaza tot felul de chestii care n-au nici o treaba cu ce-a fost in urma doar ca sa aiba cu ce continua, aici incredibil in final de sezon trei inca descoperi legaturi cu primele episoade (ex., de ce naiba un cult ciudat de calugari au ca ritual de baza sa-si auto-provoace periodic cicatrici - n-ai sanse sa-ti imaginezi prin episodul 2-3 cat de valabila/logica e explicatia care-o primesti abia prin sezonul 3).

Sa fiu totusi obiectiv, si sa vedem si partea proasta. In primul rand am auzit ca al patrulea sezon ar fi ceva mai slab, can't tell yet... Doi, avem si o bucatica destul de telenovelistica cu relatii familiale incalcite si surprize aferente (dar cate serii n-au asta). Mai sunt si cateva tentative de ucidere a la Game of Thrones a unor personaje care nu te-astepti sa paraseasca distributia, dar chiar daca o parasesc, disparitia nu-i chiar asa socanta cum poate s-o fi dorit, mai ales ca unii mai gasesc cale de intoarcere :). Finally, tre' sa admit ca un motiv care m-a facut sa continui cu "Killjoys" dupa episodul 1-2 a fost ca am simtit o oarecare apropiere de "Farscape", sau mai exact intre Aeryn Sun de-acolo si Dutch de-aici + imi placea actrita din rolul principal. Din pacate insa, Hannah John-Kamen nu e chiar Claudia Black, si ca si alta parte a distributiei, is momente cand nu prea pare credibila in rolul care-l are. In orice caz, you still have the story ;) ...

Rating: 4 out of 5 (up to the 3rd season)

luni, 3 septembrie 2018

A Quiet Place (2018)



A trecut ceva timp de cand n-am mai prins un horror cu subiect cat de cat original. Ma rog, avand in vedere ca am imbatranit si nu mai am aceeasi apetenta pentru scary movies care-o aveam acu' 10 ani e poate explicabil. In orice caz "A Quiet Place" reuseste sa aduca ceva nou, chiar daca in esenta nu-i decat un alt monster horror. Avem un context post invazie a unor creaturi urate, fara capacitate vizuala dar cu una auditiva extrem de dezvoltata, si mai important cu multi dinti si cu apetenta pentru specia umana. Deci, to live, you should keep quiet. Si-n contextul asta avem o familie cu 4 membri, fosti si viitori 5, care incearca sa supravietuiasca undeva prin State unde se pare ca n-a mai ramas nimeni viu. E un film de situatie, in care vedem de la o scena la alta cine, daca si cum mai scapa, deci nu prea are sens sa zic mult mai multe. Desi toata ideea e faina si neexplorata cel putin din ce stiu eu, probabil tocmai de asta nu pot sa nu remarc ca e trasa de coada un pic pe ici pe colo. In rest, acting ok, editing ok, sound ok. Se mai putea lucra la story, dar na... probabil s-a vrut (mult) loc de continuare ;)

Rating: 3.5 out of 5