luni, 24 decembrie 2018

Upgrade (2018)



Probabil ca "Upgrade" nu e chiar cel mai "de sezon" film, dar alt subiect mai bun n-am. Si-n orice caz, daca ne uitam un pic printre randuri, pot sa zic ca are un pic de "hope for a better tomorrow" ca intrare de final de an ;)

Daca ar fi de facut o clasificare, "Upgrade" ar intra cred cel mai bine in categoria aia restransa de SF-uri cu mai mult sau mai putin iz de indie, care clar is in afara zonei mainstream, dar nici nu poti sa zici ca-s filme de serie B. Ma gandesc aici la "Dark City", "13th Floor", "Equilibrium", "Predestination", pe-aici pe undeva. Cu un aer de cyberpunk foarte bine prins. Dar sa lasam enumerarile si sa intram in subiect...

Undeva intr-un viitor augmentato-robotizat, Grey e un fost mecanic auto, nostalgic dupa vremurile cand trebuia sa pui mana pe volan, care se ocupa cu reparatii pe masini de colectie, in timp ce sotia, angajata unei companii din zona de implanturi electronice e cea care practic tine casa. Intr-o seara, in urma unui accident in care automobilul inteligent deraiaza suspect de la ruta standard si ajunge intr-o zona mai rau famata a orasului, cei doi sunt atacati de o banda de 4 indivizi. Rezultatul, el ajunge pe un pat de spital paralizat de la gat in jos, iar ea nici macar acolo. Moment in care ajungem la oferta. Unul din clientii amatori de masini de "epoca", proprietarul altei companii de implanturi, ii propune lui Grey sa devina cobai pentru un chip cu AI ultra-avansat care ii poate reda capacitatea de miscare. There's a catch... avem de semnat un NDA in care toata afacerea sa stea secreta iar el sa ramana in scaunul cu rotile. Problema e ca omul nu-i chiar dispus sa-si vada de viata lui intre patru pereti, avand ca prim item in todo list "avenge my wife". And another catch... AI-ul ultra-avansat has a voice of its own (si la propriu si la figurat). Care-s perspectivele de viata lunga si fericita in contextul asta - de vazut in film.

The bad: Sa zicem ca se putea mai bine pe partea de acting, desi aprecierea e partiala. Rolul principal si the main villain is ok, dar parca la restul se mai puteau trage cateva duble pe ici pe colo. In rest, e o "raceala" care nu pot s-o definesc mai bine - ceva in genul ca nu prea tinzi sa empatizezi cu nici un personaj. E ceva ce pot sa zic ca am mai simtit in cateva filme ale lui Nolan, in particular in "Inception" (acolo fiind cam singurul aspect negativ). Dar oricum e o senzatie temporara, care e cumva atenuata de final. Care ne duce la...

The good: N-am zis pana acum ca in spatele filmului e Leigh Whannell (script + regie), mai cunoscut poate pentru colaborarile cu James Wan in "Saw" si "Insidious". Din care background/story style, ni se trage cred si cea mai buna parte din film - finalul. Avem un twist care vine acolo dar care il poti vedea cu mult inainte. Ceea ce te lasa un pic dezamagit. Cam asa, vreo 5-10 minute, pana la the real twist :) Si ca cherry on top, mai avem si un (hai sa-i zicem) ultimate ending twist. Care se poate lasa cu ceva intrebari existentiale la what's better - a fake life in comfort or a true life in pain - sau, ca sa iesim din cliseu, cum naiba poti reusi s-ajungi la mijloc? :). Dar cum n-am nici un raspuns si nici nu vreau sa dau spoilers, tot ce mai pot zice e: Sarbatori Fericite! & un an viitor mai bun! ;)

Rating: 4 out of 5

marți, 18 decembrie 2018

Winter-Spring 2018-2019 Movie Preview (the brief version) - Part 2



Avand in vedere cata documentare am facut in ultima saptamana, la ora curenta mai degraba is tentat sa pornesc un survey pe tema tratarii unui diastazis tibio-peronier fara operatie decat sa ma ocup de movie blogging. However, oricat as chinui sa ma conving ca un "Dr." pe langa nume iti da super-powers sa re-interprezi convenabil un CT, pesemne ca nu-i chiar asa daca nu ai si un "M.D." pe-acolo, cu tot help-ul din articole de jurnal scrise de ortopezi coreeni. In plus, ar trebui sa-mi re-mut focusul oricum in zone de cardio ca se pare ca-s probleme mai urgente pe-acolo (not mine... yet, nu ca ar face lucrurile mai simple). In concluzie, poate-i mai recomandabil sa fac o pauza de la tentativele de re-calificare si sa completez intrarea de data trecuta. Still in brief mode = one title/month...

In martie avem "Captive State". Care nu-mi inspira mai multa incredere decat cel mai slab episod din "Black Mirror" (whichever that might be), dar avand in vedere seceta de SF-uri, is dispus sa dau o sansa la cam orice.

Seceta de SF-uri nu include (din pacate, as zice) si filme cu super-eroi. Dar "Shazam!" pare sa includa totusi si un pic de melanj intre "Kick-Ass" si "Defendor", care daca se confirma in aprilie, l-ar muta poate in afara restului de variante de ciorba reincalzita din categoria asta de filme.

Ramanem tot pe genul asta si in luna mai. Chiar daca ma duce cu gandul sa includ super-hero movies in lista de alergii de primavara, n-o sa ignor totusi "Avengers: Endgame". Why? Pentru ca "Infinity War" m-a surprins placut. Aproape cat sa-i dedic o intrare, da' am zis ca la mai bine de juma' de an de la release, cand m-am decis si eu sa-l vad, e un pic tardiv. In plus, e foarte probabil din cauza ca subconstientul meu reactioneaza favorabil la orice implica "time travel", si vrea sa vada o confirmare dupa episodul anterior ca that's the solution for all problems ;)

Cum spuneam cuiva candva long ago ca in lipsa caracteristica de comunicare care-o am, atata timp cat scriu pe blog inseamna totusi ca-s "still alive", o sa mai incerc o intrare pana la finalul anului. Asa ca amanam urarile de sarbatori pe data viitoare ( hopefully... ;) )

duminică, 9 decembrie 2018

Winter-Spring 2018-2019 Movie Preview (the brief version) - Part 1



Never say you're done until you're really done... sau altfel spus, nu te lauda c-ai reusit sa scrii ceva saptamanal cat timp nu esti sigur ca nu-ti rupi un picior pana se termina anul. Asta fiind si motivul pentru care intrarea traditionala de inceput de iarna e in varianta scurta tura asta. Nu ca as scrie cu picioarele (cel putin nu la propriu), dar activitatea asta din pacate nu-i prea comoda de juma' de luna-ncoace. Asa ca avem o selectie stricta de una singura bucata incoming title pe luna calendaristica...

Cum decembrie e presarat ca de obicei cu o densitate de blockbusters de-ai zice ca-i luna de vara, e greu de gasit altceva. Iar din ce-avem aici cea mai rasarita optiune mi s-a parut "Aquaman". Chit ca DC movies tind prea mult spre copii Marvel in ultima vreme, poate poate mai avem o sansa. Sau o fi de vina Amber Heard as a redhead ca m-am oprit aici...

In ianuarie "The Cube" meets "Saw" in "Escape Room". Sau cel putin asa pare in trailer. Cu un background de "Weeds" "din alt film". Little boxes...

In februarie am preferat sa ignor continuarea la "How to Train Your Dragon" in favoarea continuarii la "The Lego Movie". Chiar daca "Lego: Batman" n-a fost chiar asa rasarit ca varianta originala, trendul tot e mai optimist fata de gaura in care a plonjat in picaj al doilea episod cu Toothless.

Cam atat pe azi. Long breaks heal legs (cica... sau cel putin le dezumfla). So back to horizontal now. Lunile de primavara, next time (hopefully).

luni, 12 noiembrie 2018

11 years + Isle of Dogs (2018)



La fiecare aniversare de blog am incercat sa gasesc ceva care sa pot recomanda cu rating maxim. Mi-a iesit la doi ani ("The Prestige") si la noua ani ("The Accountant"), deci cam rar :) In concluzie e macar statistic explicabil ( spoiler :) ) de ce nu-mi iese nici la 11 ani. Sincer sa fiu, is happy ca anul asta am reusit pana acum sa mentin media de una intrare per week = am cam reusit sa vad cate un film saptamanal. Sa mai si prind unul care sa ma dea pe spate la data fixa... oh well... Adevarul e ca m-am (re)-gandit serios dupa anul trecut la un shutdown, mai ales in contextul in care e destul de clar si pentru mine ca: 1) nu prea mai apuc sa vad suficiente filme cat sa fac o selectie decenta de subiecte; 2) nu prea mai am timp sa ma adun sa scriu o recenzie decenta (nu ca mi-as fi pregatit si revizuit vreodata intrarile, dar simt ca in ultima vreme parca ma repet prea mult si le expediez prea repede); 3) the everlasting problem de cand am pornit blogul asta persista inca - n-am timp sa fac vreo promovare (desi avand in vedere punctul 2, poate e mai bine). Anyway, long story short... I'm not giving up :D (yet...). Nu de alta, da' poate am sanse sa candidez vreodata pentru un record la cel mai lung blog necitit de pe planeta :P And now, the movie...

Am avut doua optiuni la care dadeam ceva sanse sa merite o intrare aniversara - "Isle of Dogs" si "Upgrade". Din pacate n-am avut timp sa vad decat unul din ele, si am mers pe varianta care parea mai "safe". Wes Anderson in general nu dezamageste. Si nu-i cazul nici aici. Dar nici nu pot zice ca-i printre cele mai bune filme ale lui... In plus, din pacate nici nu cred ca pot sa rezonez eu la maxim cu subiectul, which is: dogs - neavand vreodata unul, sau alt animal de companie.

Povestea merge cam asa: undeva in Japonia avem un primar naspa, dintr-o dinastie si mai naspa, care de generatii uraste cainii. Tot de generatii, acestia au un status tolerat, fiind folositi in casa primarului pentru paza si alte utilitati practice, in nici un caz ca pets. De aici si un complot de a eradica definitiv prezenta lor din comunitatea respectiva, folosindu-se de pretextul unei "febre canine". In concluzie, toate animalele sunt exilate pe o insula de gunoaie, inclusiv cainele de paza al fiului adoptiv al primarului. Numai ca fiul, ne-impartasind ura de secole a familiei, nu prea e de acord cu decizia si pleaca intr-o expeditie cu scopul de a-l gasi pe Spots. Ceea ce in mod previzibil se intampla, and they will live happily ever after. Iar avand in vedere ca finalul se stie, n-o sa mai zic prin ce mai trecem pana acolo ;)

Daca n-ai sti cine e scenarist/regizor si ai vedea 3 minute din film, oricare ar fi ele, ai putea probabil sa bagi mana-n foc ca e Wes Anderson. Atat e de evident, si cea mai buna metoda de a descrie pe Wes Anderson, e... well.. watch a movie by Wes Anderson. Un haos ordonat, scene scurte si la obiect, dialoguri reci care devin brusc foarte calde, multa culoare, umor fin (ex., "The Search for Spots" - o aluzie la Star Trek, care merge un pic mai departe in contextul in care ne aflam), sunt elemente care-s prezente aici la fel de mult ca si in "Fantastic Mr. Fox", "Grand Budapest Hotel" sau chiar "Moonrise Kingdom". Parca totusi nu ne ridicam la acelasi nivel. Dar din nou, poate nu empatizez eu suficient cu ideea :) Anyway, ca si celelalte, tehnic ca realizare filmica ce-i aici e ireprosabil. Macar pentru asta merita vazut. And if you're a dog owner, you'll probably love it ;)

Rating: 4 out of 5

sâmbătă, 10 noiembrie 2018

Incredibles 2 (2018)



Nu ma asteptam la foarte mult de la "Incredibles 2" si nici n-am avut surpriza la care speram (deci... de fapt, probabil ca ma asteptam :) ). Pe scurt, e prea Pixar pentru gusturile mele = prea cuminte, prea previzibil. Nu mai stiu pe unde ne-a lasat primul "Incredibles" dar al doilea pleaca de la contextul in care super-heroes are illegal, iar familia Incredible trebuie sa stea departe de folosirea puterilor pentru a imparti dreptate. Chestie care nu-i foarte convenabila, dar il avem pe Winston Deavor, prosper om de afaceri cu amintiri din copilarie despre super-eroi, care impreuna cu a lui sora, Evelyn, e decis sa porneasca o campanie de reabilitare si re-aducere in legalitate. Si asa i se ofera doamnei Incredible un costum nou, suport material si consiliere pentru a deschide calea spre un lobby de succes in privinta asta. In timp ce Mr. Incredible ramane acasa sa aiba grija de copii, chestie care aparent depaseste super-puterile care le are.

Din pacate toata intriga asta are o rezolvare pe cat de previzibila, pe atat de neverosimila - chestie care ar fi trebuit in teorie s-o faca imprevizibila, dar cumva este. E atat de evident din prima faza ca the evil character e din familia Deavor, incat singura necunoscuta ramane care din ei, sau ambii? Chestie care face complet ciudat suportul oferit catre doamna Incredible, cand scopul final e total pe dos... Si mai ciudat e ca tentativa de anulare a super-eroilor isi ia startul efectiv doar in momentul in care doamna Incredible descopera ca-i ajutata din interes. Chestie care n-ar fi trebuit sa se intample... Da' daca nu se intampla, n-aveam un anti-hero attack... deci nu mai stiu unde era interesul. Pe bune ca la un moment dat toata logica personajului negativ devine atat de incalcita incat pare mai plauzibil ca e vorba de un evil schizo si nu evil genius, cum ar vrea sa para. Anyway, long story short: cea mai buna parte din film e by far mezinul familiei Incredible, Jack Jack - nu mai zic de ce ca deja am dat prea multe. In orice caz, scenariul isi da atat de tare cu stangu-n dreptul incat pana si cel mai promitator personaj ramane insuficient exploatat in poveste...

Rating: 3 out of 5

duminică, 4 noiembrie 2018

Cleanskin (2012)



Time's shrinking, movie options the same... N-am apucat sa vad altceva decat "Cleanskin" saptamana asta - luat random dintr-o lista de "to watch" mai veche, si asta in vreo trei reprize. Ce-ti zice IMDb-ul bate spre un soi de James Bond. Not even close...

Ash e un tanar musulman, student la drept in Londra, care nemultumit de viata dezorganizata a prietenei, colega de facultate, rupe relatia si devine apropiat de o grupare radicala. De unde incet, incet ajunge sa fie implicat in planificarea de atentate. Ewan e un fost militar, intors de pe frontul din Afghanistan, care e racolat de serviciile secrete pentru a gasi urma unei valize cu explozibil. Avem o serie de flashbacks care ne dau mai mult background pentru cei doi, a caror drumuri evident se intalnesc pana la urma. Cate explozii avem si ce urmari n-o sa zic. O sa zic doar ca avem un scenariu as zice surprinzator de inteligent scris (pentru ce ma asteptam), care are mult mai multa life drama in el decat iti zice trailerul si iti ofera si o intorsatura de final. Nu ceva extrem de neasteptat, dar suficient cat sa consolideze un mesaj care-i cam peste tot printre randuri: life is not black and white, it's very very gray.

Ca de obicei, n-as prea vrea sa comentez latura politica/sociala in raport cu realitatea pe care o exprima filmul. Pot sa zic insa ca e parca prea des, prea brutal si prea violent. Mai nasol e ca pare si suficient de realist - again, this is not a Bond movie, chestie care mie personal nu-mi pica prea bine. Am mai zis-o, prefer ca un film sa ma scoata din real life, nu sa-mi aduca aminte cat de scary si naspa e. Cumva, nu cred ca ramane pana la final vreun personaj despre care sa putem sa zicem ca a fost unul pozitiv. Iti omoara fara mila toate sperantele intr-o lume care mai are si asa ceva :) In concluzie, e cam genul ala de film care as putea sa zic ca probabil a fost bun, dar nu mi-a placut ;) Cam atat... A, just one spoiler: Sean Bean surprisingly survives this one :)

Rating: 3 out of 5

duminică, 28 octombrie 2018

Last Passenger (2013)



Cand pe un poster al unui film cu titlul "Last Passenger" mai vezi scris si "One train. Six passengers. No chance." ceva parca nu suna chiar cum trebuie. Ei... eu n-am vazut posterul asta inainte de film. Dar sa nu lungim inutil intrarea curenta. Avem un tren regional undeva pe langa Londra cu trei vagoane, care e deturnat de un tip misterios cu abilitati de mecanic de locomotiva (si inca una diesel, nu electrica). Care tip ramane misterios pana la final, desi avem o oarece sugestie legata de motivatie. Cert e ca intentia pare a fi una sinucigasa de a izbi trenul la capatul liniei. Chestie care nu pare a fi pe placul ultimilor pasageri, cati mai erau in tren dupa deturnare, sase ca numar. Spoiler: nu mor toti, deci partea cu "last passenger" e mai mult de marketing, desi na... pentru vreo 20 de secunde spre final, putem cumva sa consideram titular pentru pozitia asta pe unul dintre ei. Evident, cam toata povestea e concentrata pe incercarile de a opri trenul. In mare ce vedem e ok in contextul asta. In mare = din pacate avem cateva scene care cam insulta inteligenta, constructia personajelor cam are stereotipuri in unele cazuri, avem un pic de overacting si e clar un film de buget redus ca production value - imagine, sunet, etc (parte care de fapt mai scuza si din celelalte). In concluzie, don't expect much, dar sa zicem ca it has its moments, nu multe, da' are...

Rating: 2.5 out of 5

duminică, 21 octombrie 2018

A Star is Born (2018)



... sau unde duce o incercare nereusita de a vedea ultimul "Halloween", pentru care din pacate managementul cinema-ului local nu crede de cuviinta sa aloce sali mari decat la ore tarzii. Call me picky, da' daca tot imi misc ciolanele pana intr-o sala de cinematograf I want a big screen. In consecinta am preferat "A Star is Born", in ciuda presimtirilor sumbre fata de combinatia letala pentru gusturile proprii: musical + romance. Da' cum de la o varsta am inceput sa descopar apetenta pentru filme cu subiect mai simplu si ceva mai... calme sa zicem (a se vedea saptamana trecuta), cum ultima experienta similara - "La La Land" - a fost surprinzator de originala, si cum recenziile la cel de fata sunt ultra-pozitive, am zis... hai, fie. Dar n-a prea fost sa fie.

Ce avem aici e al treilea remake (asta inseamna patru filme, ca sa fie clar) cu acelasi titlu cu un original de prin 1937. Nu stiu cat variaza subiectul, dar avand in vedere ce am vazut imi imaginez ca nu poate fi prea mult. A se citi - gradul de originalitate tinde spre zero. Un interpret de soft rock alcoolic (nu soft rock-ul, el) intalneste o cantareata anonima intr-un bar, se plac, se iau, cariera ei o ia in sus, cariera lui o ia in jos, si chiar daca vedem o sansa de echilibru spre final, incheiem melodramatic cu un garaj, o grinda, o curea, si o interpretare in memoriam. Sorry pentru "spoiler", dar filmul e atat de one-sided incat devine enervant. Si nu vreau sa ma lansez intr-o polemica acuma la ce vreau sa spun prin "one-sided".

Singura parte cat de cat buna a fost ca, pentru un musical, nu plictiseste foarte tare. The songs are ok-ish, dar inca o data mi-a adus aminte ca nu prea pot digera un film in zona asta - na, problema de gust. Pot sa ma uit la un concert, sau sa ascult un soundtrack - n-am nevoie de un scenariu de forma ca ambalaj. Cat despre romance, nici macar nu pot sa zic ca a fost deprimant ca de obicei... You want a romance, re-watch "Jerry Maguire", avem si-acolo un tip cu o cariera care se duce la vale... sau "Stardust", might be a bit cheesy, dar nu-i cliseic + chiar avem o stea ;). This one was just... bland.

Rating: 2.5 out of 5 (barely...)

duminică, 14 octombrie 2018

First Man (2018)



N-am crezut niciodata in teoriile conspirationiste de fake Moon landing, dar dupa "First Man" parca incep sa-mi pun intrebari :) I'm mean, I know...

Nu ma prea dau in vant dupa productii biografice, cea de fata fiindu-i dedicata lui Neil Armstrong, dar trebuie sa admit ca e interesanta din pdv documentaristic. Desi parca pune prea mult accent pe probleme, si prea putin pe solutii. De asta si ce ziceam mai sus. Avand in vedere cate rateuri, cu sau fara lucky ending, ni se prezinta in film, inca de la prima scena, mai ca-ti vine sa crezi ca ce-ai vazut in "The Martian" are mai multe sanse de reusita decat a avut prima aselenizare din istorie. Mai adaugam la asta si o parte consistenta din film care e centrata pe dramele din viata privata a lui Armstrong, un copil decedat timpuriu, colegi pierduti constant in diverse accidente... Desi intr-un fel, in mod ciudat asta poate explica cumva cariera de succes la NASA = 1) you escape in your work, 2) karma compensates there.

Nu stiu cum o fi fost Armstrong ca persoana, dar Ryan Gosling ofera un soi de "driver" in space aici = poate un pic prea sec. Cred ca daca ar fi de remarcat cineva pe partea de acting e mai degraba Claire Foy in rolul sotiei. Trecand pe partea tehnica, avem o imagine care variaza de la cadre excelente (cam tot ce tine de flights in outer space) la scene turnate foarte prost. Poate e si o chestiune de gust, dar n-am sa inteleg niciodata un amestec de prim plan sau gros plan cu kinetic camera care mi se pare folosita excesiv in "First Man" (steadicam was invented for a reason... ironic nu departe de perioada cand are loc filmul). Lasand toate astea la o parte, "First Man" nu-i chiar boring cum zic unele recenzii, dar nici nu-i "A Beautiful Mind", adica nu prea-i cazul sa te-astepti la ceva care sa te prinda foarte tare. E un film ok, mesajul de make the impossible possible e acolo dar cuminte, deci as zice chiar potential calmant daca ai prea mult stress pe ordinea de zi...

Rating: 3.5 out of 5

duminică, 7 octombrie 2018

The One I Love (2014)



De regula romance-urile sunt pline de clisee, deci pretty boring, si in plus pe an ce trece incep sa ma deprime din ce in ce mai tare = in general evit. Dar cateodata mai simt nevoia... desi "The One I Love" iese multisor din tiparul clasic. De fapt, avem mai degraba un soi de soft "Triangle" aici :) ca follow-up la intrarea trecuta, cu ideea de meet your copy intr-un cadru mai "pasnic", fara topor si fara vreo referinta clara la time travel. Pe scurt: mai putine explicatii, mai multe speculatii. But it works ;)

Ethan si Sophie sunt un cuplu in care mariajul nu mai merge, si prin urmare decid sa viziteze un psiholog. Sa-i numim perechea 1. Terapia recomandata: un weekend intr-o casa de vacanta, undeva intr-o zona rezidentiala verde, cu portocale in gradina... dar cam pustie. The catch: casa de vacanta mai are si o dependinta mai speciala... o casa de oaspeti. Unde Ethan intalneste o alta, dar aceeasi Sophie, si Sophie intalneste un alt, dar acelasi Ethan: perechea 2. Avem si un soi de "meeting protocol" = the rules of the game = Ethan si Sophie din perechea 2 fac cu randul la prezenta, in functie de cealalta persoana din perechea 1 care calca pragul; usile se blocheaza cand cineva din perechea 1 intra in casa - deci n-ai voie sa-ti intalnesti propria copie; perechea 2 aparent nu prea are voie sa paraseasca incinta. Dupa o seara si dimineata romantica cu "the other one" in care nu s-au prins cum stau lucrurile, prima reactie a perechii 1 la descoperirea situatiei: evident, jump in the car & run away! Dar fara s-ajunga prea departe... because, the meeting worked, "regasirea" celuilalt a functionat, si curiozitatea de a vedea ce mai urmeaza e prea mare. Decizie: stanga-mprejur, and let's see how this works out...

Partea proasta din "The One I Love" e ca twistul sau twisturile, cate s-or dori sa fie, dinspre finalul filmului, sunt previzibile. N-am avut nici o surpriza, nici macar la ultima scena, dar n-o sa zic mai multe. Lasand asta la o parte, ideea e originala, chit ca logica lasa si mai mult de dorit ca in "Triangle" (ca am adus vorba) - dar daca ai timp de meditat probabil iti poti gasi ceva explicatii (parallel universe theory or whatever else). Overall, ce-am vazut, parca a fost un episod din "Black Mirror", unul ok ;)...

Rating: 3.5 out of 5

duminică, 30 septembrie 2018

Triangle (2009)



The perfect loop. Ma rog, poate n-o fi chiar perfect, dar daca am avea un film care sa nu lase ceva semne de intrebare in tema alternate realities/time travel, probabil ar da prea mult de gandit :)... To be fair, daca in cazul "Looper" am avut la dispozitie vreo juma' de ora de tren solo seara tarziu dupa, in care sa incerc sa-mi adun si sa-mi explic toate micile amanunte care pareau sa nu se lege ca sa ma conving ca "man, that might actually work...", de atunci am mai imbatranit un pic si nu cred ca mai am rabdare :). Ironia face ca "Triangle" sa fi aparut mai devreme de "Looper", and here we are again - no pun intended ;)... pana la urma au mai fost si altele care tot in aceeasi zona bat ("Predestination", "Coherence").

Dupa introducerea asta care probabil nu zice mai nimic (in afara ca am probabil o obsesie pentru time travel), ar fi cazul sa mai spunem si ceva despre film, nu? "Triangle" incepe ca un horror din ala in care esti tentat sa pariezi care moare primul. Avem trei cupluri (ma rog, more or less), care intr-o zi cu soare decid sa iasa in larg pe un iaht botezat la fel ca filmul. Soarele nu tine insa prea mult, avem o furtuna rapida (ocazie de castigat pariul de mai sus), si ne trezim cu 5 naufragiati pe epava iahtului. Lucky them, nu trece mult si un ditai vasul de croaziera se iveste la orizont. Surpriza insa, nu pare sa fie nimeni la bord. And the keyword is... "pare". A doua surpriza - spoiler, dar nu pot sa scriu intrarea asta fara - e ca aflam pana la urma ca la bord era deja cineva din cei cinci care tocmai au urcat. Si acum avem doua intrebari: 1. What the...? 2. De ce doar o persoana?

Ca sa incepem cu partea mai simpla, la intrebarea 2 o sa raspunda cumva caracterul de "horror" pe care filmul iti lasa impresia ca il are in prima jumatate de ora. Impresie care se dovedeste destul de falsa in final. Poate cu o exceptie - daca in "Shining" ti s-a parut scary un hotel imens si gol, stai sa vezi cum pare un vas de croaziera. Dar n-o sa ai nici o fantoma sau alt spirit cu fata distorsionata, care sa apara de dupa colt. Ce se-ntampla pe vasul parasit se duce pana la urma atat de mult spre psychological thriller, incat parca nu l-as mai categoriza deloc ca horror....

La intrebarea 1 avem un raspuns care pe scurt s-ar rezuma la o bucla temporala repetitiva. Pe lung e mai mult de descoperit, si poate si mai mult ramas de explicat. Poate aparent nu pare ceva prea diferit de alte abordari de gen, cum ar fi cele amintite mai sus, sau clasicul "Groundhog Day". Dar... daca bucla nu se-nchide inainte sa inceapa iar? Ei, aici vine partea de triunghi. Sau explicatia de ce filmul are numele unei barci care n-are mai mult de 10 minute timp de ecran. Ca te mai intalnesti pe tine ala din trecut am mai vazut, dar ca ajungem simultan si la a treia copie mai rar. Acuma vine intrebarea de ce doar triunghi, si nu mergem asa la infinit? Pai... pentru ca asa cum ziceam la inceput it's a perfect loop ;) Dar cum se inchide n-o sa mai zic. Asta ramane pentru vazut in film.

Rating: 4 out of 5

sâmbătă, 22 septembrie 2018

Cosmopolis (2012)



A bad week can only end with a bad movie... Am avut ceva retineri fata de "Cosmopolis" - de asta a si stat a very long time pe lista de "to watch", dar avand in vedere ca David Cronenberg e mai altfel, am zis ca totusi poate merita o sansa. Nu merita. Un CEO se urca-n limuzina si vrea sa ajunga in partea cealalta de oras pentru o tunsoare. Tot filmul e o salata de monologuri in dialog, in mare purtate in masina, care se vor cu subinteles dar ori nu-l au, ori is atat de criptice incat degeaba-l au. Poti adauga la asta bad acting, bad camera, bad directing, singura parte care e contrastant mai buna fiind sonorul. Mai mult nu merita de zis, nici macar sa-mi mai pierd timp sa caut trailer. If you like Cronenberg, go back to "eXistenZ". Avoid this...

Rating: 1 out of 5

luni, 17 septembrie 2018

A Simple Favor (2018)



"Loneliness probably kills more people than cancer" zice o replica din "A Simple Favor". Probabil cam singura cu pretentii de "this was deep..." daca stai dupa film si te gandesti cat de departe bate relativ la ce-ai vazut, de asta iti si ramane probabil in minte. In rest, this was fun!

Stephanie (Anna Kendrick) e o mama singura intr-o suburbie a New York-ului, ce traieste din asigurarea de viata a fostului sot, mort intr-un accident de masina, si isi ocupa zilele cu un vlog de cooking si multe alte activitati de parinte. Emily (Blake Lively) e sotia unui fost scriitor de succes, actualmente in pana de idei, lasand-o pe ea sa intretina familia ca sef de PR pentru o importanta casa de moda. De unde si preferinta ei mai degraba de a-si ineca sictirul fata de existenta zilnica intr-un pahar cu Martini decat sa petreaca timp cu propriul copil pentru care se chinuie sa gaseasca o dadaca. Lucky her... ambii copii frecventeaza aceeasi scoala, si intr-o zi ploioasa, Emily da peste Stephanie. De la o invitatie la un pahar si some chit-chat, in ciuda diferentelor aparent majore intre cele doua, ajungem la intalniri mai dese + confidente serioase + oferta lui Stephanie de a mai avea grija din cand in cand si de fiul noii cele mai bune prietene. De unde si "a simple favor" = Emily trebuie sa plece la Miami pentru cateva zile, sotul e in Anglia la mama bolnava, help needed. Toate bune si frumoase... pana cand Emily nu mai da nici un semn, si Stephanie din dadaca de ocazie se trezeste cu job permanent. Sot intors de urgenta acasa, politie, cautari, mister.

Spoiler alert: Hai sa merg tura asta un pic mai departe ca trailerul si sa zic ca durata disparitiei e incheiata cu un final asteptat. Avem cadavru. Emily e gasita moarta, inecata de data asta intr-un lac, fara Martini, dar cu ceva heroina la bord. Dar asta nu incheie si misterul. Cauza aparenta e accident sau sinucidere. Atat de aparenta incat nici nu ni se zice prea clar la care din cele doua ne oprim, si e evident ca mai avem ceva in spate. Mai pe scurt, who did it? :) And now the story starts ;) ...

Sunt cateva plusuri care trebuie musai sa le punctez. 1. Scenariul si povestea - ca o fi din motivul ca avem la baza un roman, ca nu, a fost, de departe, the best I've seen of this year (nu ca as fi vazut prea multe). Sa zicem ca o bucata buna din mister se rezolva undeva la doua treimi de film, dandu-ti impresia ca... la naiba, gata... ce mai e de vazut? Ei bine, mai e. Poate nu chiar cu un twist asa de strong, dar trust me, there's still some story left to tell. 2. Soundtrackul - exceptional; acelasi stil ca si la Tarantino, Guy Ritchie sau ultimul John Wick de a combina partea de "dedicated score" cu songs. Ca si in trailer avem o selectie de French tunes, mai vechi sau mai noi, care se potrivesc de minune cu tonul filmului (nush daca se leaga sau nu de "do you want to Diabolique me?" :) alta replica din film aruncata de Stephanie catre sotul proaspat vaduv, cu referinta directa la filmul respectiv). 3. The acting - tre' sa recunosc ca un motiv care m-a facut sa ajung in cinema e ca pe afis le avem si pe Anna Kendrick si pe Blake Lively. Acum, obiectiv vorbind, daca in cazul primei cred ca avem un pic de overacting, Blake Lively are cred aici cel mai bun rol facut pe ecran pana acum din ce-am vazut eu ("The Age of Adaline" not included). Poate ajuta un pic si ca personajul e chiar mai... complex, sa zicem, decat pare initial.

Am citit undeva ca "A Simple Favor" ar fi o versiune mai light-hearted a "Gone Girl", sau ceva de genul asta. E o descriere destul de buna, desi in afara de disparitia misterioasa + alte cateva elemente comune in ce priveste personajul in cauza (no more spoilers), povestea evolueaza destul de diferit. Jocul in doi de-acolo de-a soarecele si pisica e un pic altfel aici - in primul rand plecam cu trei participanti: the wife, the friend/nanny/whatever... and the husband. In al doilea rand avem intr-adevar o nuanta comica, care merge des spre sarcasm, si care are un efect excelent de a tine feelingul mai degraba pe undeva intr-o zona relaxata a la "Midsomer Murders" meets "Wild Things", decat tensiunea specifica lui Fincher din "Gone Girl" de unde inca mai am in minte o secventa soc. Vine si aici o scena mai "tare" la un moment dat dar nu-i nici pe departe la fel de disturbing. Deci, overall, din nou, it was fun! :) + you might learn how to make a real Martini ;)

Rating: 4.5 out of 5


duminică, 9 septembrie 2018

Killjoys



No time for new movies this week... Asa ca am decis sa ma rezum la o recenzie rapida la o serie care din ce stiu a ajuns pe la sezonul 4, eu oprindu-ma la 3 pe moment. Pesemne cea mai buna descriere care pot s-o dau pleaca de la raspunsul la de ce-am inceput eu sa ma uit la "Killjoys"? ...

Am vrut un SF light dar decent ca story depth - pe la nivelul SG Atlantis sa zicem. Epopeea (ca pe-acolo ajungem pan' la urma) incepe cu un trio de bounty hunters, angajati intr-o galaxie far far away de un soi de entitate care se ocupa in principal de catching wanted fugitives (dead or alive) - the RAC = Reclamation Apprehension Coalition. Doi frati si-o tipa, Dutch, the team leader. In primele episoade mai avem un pic de rezolvare misiuni noi - "stand-alone" stories. Dar nu trece mult si ajungem la o adevarata conspiratie ce ameninta "the Quad" = planeta cu trei luni locuibile (ma rog, mai mult doua din ele), sau mai exact populatia umana din zona. Fara sa dau prea multe spoilers, avem o rasa straina, verde :), care pare sa aiba ca scop final universe domination. Detaliile insa sunt mult mai complexe, and this makes quite a story ;)

In primele episoade "Killjoys" pare un pic low-budget si interpretarea mai lasa de dorit pe ici pe colo. Ceea ce insa nu poti sa negi e ca povestea e densa. As risca sa zic ca e cea mai densa din vreo serie SF care am vazut-o. Atat de densa incat ai senzatia, repetitiva, ca episodul a ajuns la o concluzie si se termina la 30-35 de minute (desi le simti mai lungi) - dar surprise, mai ai inca 5-10 care iti mai adauga ceva de multe ori nou. Cred ca primele trei sezoane, scurte, puteau fi usor aproape dublate bagand ceva lungimi in fiecare episod - si sincer e admirabil ca producatorii n-au facut-o. Alta particularitate la capitolul story is legaturile solide intre segmentele de fir narativ. Daca in alte serii de la o vreme scenaristii inventeaza tot felul de chestii care n-au nici o treaba cu ce-a fost in urma doar ca sa aiba cu ce continua, aici incredibil in final de sezon trei inca descoperi legaturi cu primele episoade (ex., de ce naiba un cult ciudat de calugari au ca ritual de baza sa-si auto-provoace periodic cicatrici - n-ai sanse sa-ti imaginezi prin episodul 2-3 cat de valabila/logica e explicatia care-o primesti abia prin sezonul 3).

Sa fiu totusi obiectiv, si sa vedem si partea proasta. In primul rand am auzit ca al patrulea sezon ar fi ceva mai slab, can't tell yet... Doi, avem si o bucatica destul de telenovelistica cu relatii familiale incalcite si surprize aferente (dar cate serii n-au asta). Mai sunt si cateva tentative de ucidere a la Game of Thrones a unor personaje care nu te-astepti sa paraseasca distributia, dar chiar daca o parasesc, disparitia nu-i chiar asa socanta cum poate s-o fi dorit, mai ales ca unii mai gasesc cale de intoarcere :). Finally, tre' sa admit ca un motiv care m-a facut sa continui cu "Killjoys" dupa episodul 1-2 a fost ca am simtit o oarecare apropiere de "Farscape", sau mai exact intre Aeryn Sun de-acolo si Dutch de-aici + imi placea actrita din rolul principal. Din pacate insa, Hannah John-Kamen nu e chiar Claudia Black, si ca si alta parte a distributiei, is momente cand nu prea pare credibila in rolul care-l are. In orice caz, you still have the story ;) ...

Rating: 4 out of 5 (up to the 3rd season)

luni, 3 septembrie 2018

A Quiet Place (2018)



A trecut ceva timp de cand n-am mai prins un horror cu subiect cat de cat original. Ma rog, avand in vedere ca am imbatranit si nu mai am aceeasi apetenta pentru scary movies care-o aveam acu' 10 ani e poate explicabil. In orice caz "A Quiet Place" reuseste sa aduca ceva nou, chiar daca in esenta nu-i decat un alt monster horror. Avem un context post invazie a unor creaturi urate, fara capacitate vizuala dar cu una auditiva extrem de dezvoltata, si mai important cu multi dinti si cu apetenta pentru specia umana. Deci, to live, you should keep quiet. Si-n contextul asta avem o familie cu 4 membri, fosti si viitori 5, care incearca sa supravietuiasca undeva prin State unde se pare ca n-a mai ramas nimeni viu. E un film de situatie, in care vedem de la o scena la alta cine, daca si cum mai scapa, deci nu prea are sens sa zic mult mai multe. Desi toata ideea e faina si neexplorata cel putin din ce stiu eu, probabil tocmai de asta nu pot sa nu remarc ca e trasa de coada un pic pe ici pe colo. In rest, acting ok, editing ok, sound ok. Se mai putea lucra la story, dar na... probabil s-a vrut (mult) loc de continuare ;)

Rating: 3.5 out of 5

duminică, 26 august 2018

Coriolanus (2011)



"To be or not..." ...nope, wrong story. Cum pe la teatru n-ajung, am zis sa-mi mai fac un upgrade la cultura generala si am incercat sa vad "Coriolanus", o ecranizare moderna dupa tragedia cu acelasi nume de Shakespeare. Am incercat = din a doua am si reusit, prima tura m-a luat somnul...

Cum vorbim de o piesa clasica, n-avem risc de spoilers. In contextul conflictelor intre romani si volsci (unul din triburile din preajma Romei), generalul roman Caius Martius se intoarce acasa dupa cucerirea orasului Corioli. Primit cu onoruri si cu titlul de Coriolanus in urma victoriei, se decide sa candideze pentru pozitia de consul. Intriga politica, omniprezenta in toata istoria, intervine insa si intoarce masa populatiei la 180 grade, sau altfel zis avem definitia expresiei "from hero to zero". Mai precis de la primul candidat, Coriolanus ajunge exilat. Iar cea mai apropiata optiune pentru un militar de cariera frustrat devine cel mai apropiat dusman. Si asa, in slujba volscilor, incepe asediul contra Romei. Care Roma, cu principalul aparator acum in pozitie de atacator, cere iertare si pace prin mama si sotia surghiunitului. Omul nu poate spune nu, chestie nu foarte pe placul liderului volscilor. End of Coriolanus, end of story.

Lasand la o parte ca Shakespeare in original e pentru scena, nu pentru film (unde inevitabil tipicul dialogurilor creeaza pe ecran niste lungimi insuportabile care in teatru nu apar), problema majora cu filmul de fata e abordarea moderna. Ce presupune asta... tot ce e mai sus e transpus intr-un context actual, plasat pe undeva prin Balcani ca aparente, turnat cu un buget vizibil redus (poate si un motiv pentru locatie), dar pastrand tot contextul original: geografie, nume, replici. Am mai vazut transpuneri cinematografice dupa alte piese, dar nu cred sa ma fi frapat vreodata ridicolul asocierii intre dialogurile sau monologurile tipice lui Shakespeare si contextul in care sunt plasate. The cherry on top, liderul volscilor, Tullus Aufidius, e Gerard Butler cu accentul scotian natural si la uniforma de revolutionar cubanez cu AK-ul la subrat (sau bosniac avand in vedere locatia aparenta). Si asta e doar un exemplu. Oricat ar fi de buni actorii, sorry, but it doesn't work...

Rating: 2 out of 5

luni, 20 august 2018

Side Effects (2013)



Is it the pill, or it's not the pill? Cam asta-i intrebarea esentiala in "Side Effects". Si care sta acolo pana spre final. A trecut ceva timp de cand n-am mai vazut un film care sa-ti dea impresia aia de "I know who did it!" pe care s-o intoarca dupa. Si parca nu-i doar o data.

Intriga merge cam in felul urmator. Emily e o femeie depresiva, al carei sot inchis pentru ceva probabil in zona evaziunii fiscale (nu ni se zice, dar pe-acolo bate) e eliberat dupa patru ani. Din pacate de la nivelul de fost prosper om de afaceri, respectivul ajunge pe moment sa fie intretinut de a lui nevasta care intre timp de voie, de nevoie si-a gasit un job. Din pacate nici eliberarea omului si nici eforturile lui de a-si reface viata nu par s-o linisteasca pe femeie care ajunge sa ceara ajutorul unui psihiatru. Care o plimba prin cateva retete, pana ajungem la una cu side effects. Bad, terrible, side effects... Cum pana la partea asta ai de indurat ceea ce as putea zice ca e zona boring a filmului, cu un extra touch din unele momente tipice marca Soderbergh (the director) care par lungite mult peste cat e nevoie desi nu poti zice clar ce-i in plus, o sa dau un light spoiler: somebody dies (ceea ce te face sa te gandesti ca e prea multa lume pe poster...). Mai departe... is it the pill? :)

Cu riscul unui alt spoiler, printre randuri, avand in vedere finalul, pot sa spun ca filmul e destul de disturbing. Adica, parca as fi preferat prima concluzie la impresia de "I know who did it!". Desi actiunea e destul de diferita cumva mi-a amintit de "Gone Girl". Chit ca acolo stii destul de clar cine-i vinovatul. Aici, dupa cum am zis, ti se induce o impresie, dupa care alta, si tot asa, si desfasurarea e destul de abila si subtila cat sa nu te lase sa te prinzi pana spre final daca tii de partea cui trebuie.

Rating: 4 out of 5 (ca sa fiu obiectiv, subiectiv ramaneam la 3.5-ul standard :) )

sâmbătă, 11 august 2018

Bad Genius (2017)



Scria pe undeva ca "Bad Genius" e based on real facts. Nu stiu in ce masura, dar presupun ca nu prea mult. Altfel am mai putea adauga si SciFi la gen. Filmul ar fi undeva in zona teen drama, dar avand in vedere la ce nivel reuseste sa duca un subiect relativ banal = copiatul la examene, e macar demn de o comparatie cu Mission Impossible (ca tot l-am avut recent in vizor).

Avem doi elevi straluciti (o eleva si un elev mai precis), dar cu o situatie sociala precara, admisi cu bursa de studii intr-un liceu aparent de fite din Thailanda. Long story short: colegii de bani gata vad o ocazie buna sa-si creasca notele contra cost. Iar de aici incepe o serie de strategii de copiat care de care mai sofisticate, culminand cu un examen international necesar pentru aplicarea la universitati din U.S., unde se ajunge pana "time zone difference exploits". Na, n-o sa stric acuma farmecul filmului cu prea multe detalii. E suficient de zis ca aici intervine nuanta de "SciFi" (cu ghilimele).

Avem o parte de drama consistenta, care poate e mai putin vizibila in trailer. De la motivatia pentru the "evil master plan", pana la relatia dintre cei doi protagonisti principali si o transformare radicala de la cheater la non-cheater si viceversa a unuia si a altuia. N-o sa dau spoilers care si cum, dar la un moment dat avem o scena foarte fain compusa, undeva pe un pod de autostrada... pay attention to the traffic signs - daca n-o fi fost intentionata cumva asocierea atunci a iesit de minune. Din pdv al actiunii, chiar daca primele 15 minute par sa anunte ceva lent si cu potential serios de plictiseala, filmul devine dupa destul de alert. Mai sunt momente care mai treneaza sau care nu prea au sens (de unde sa stii tu in Thailanda ce capace au rezervoarele de toaleta dintr-un centru de teste din Sydney, sau ce naiba cauta acolo un tip cu alura de mafie rusa - accent included - in personalul de supraveghere). Cu toate astea, overall is catchy enough si as zice chiar ca pe subiectul dat probabil mult mai bine nu cred ca se putea.

Rating: 3.5 out of 5 (I know... devine cam monoton, dar daca n-am timp sa prind nik mai bun.. sau mai prost... what can I do?)

luni, 6 august 2018

Mission Impossible: Fallout (2018)




Am mai scris ca prefer seria "MI" fata de "Bond", unul din principalele motive fiind ca nu se ia atat de in serios pe cat o face universul 007 = ai de regula are o poveste decenta, actiune ok, si un factor de comic relief prezent atunci cand trebuie. Nu incearca nuante de drama cu pretentii. Sta comod in zona de action movies si face bine ce face. Sau, na... avand in vedere ca vorbim acum despre "MI6: Fallout" (no pun intended), facea bine...

Din pacate ultima parte a seriei face fix ce criticam mai sus. Incearca sa fie mai "Bond" decat pana acum. In primul rand mi se pare de departe MI-ul cel mai centrat pe personajul principal = Ethan Hunt, in conditiile in care alta parte definitorie a seriei a fost "the team" si nu doar Tom Cruise ca super-spy. Don't get me wrong, avem si aici "the team", dar parca mult mai mult prim plan cu the team leader. Dupa asta avem o poveste care fiind ceva mai complicata se vrea inteligenta numai ca nu-i iese. Pentru ca toate twisturile (nu prea multe) sunt cel putin previzibile, daca nu chiar sub ochii tai. E foarte enervanta prima bucata consistenta de film in care e clar ca un personaj din the good guys team e de fapt de partea cealalta dar reuseste sa treaca nedeconspirat, si mai mult mai are si identitatea evidenta a unui tip cautat de toata lumea dar care nu stie nimeni cine ar fi. As fi scris spoilers inainte sa zic asta, da' sincer... chiar nush cati nu s-ar prinde...

Ceva de bine - scenele de actiune sunt intr-adevar impressive, si e destul de greu sa mai reusesti asta. Mi-a adus aminte de "Cliffhanger" la un moment dat (elicoptere in munti). Simon Pegg e inca in the team - so the comic relief is still there and works very well. Povestea in sine nu-i chiar rea, dar nici n-ajunge la nivelul precedentelor doua. Tom Cruise face maratoane cu o viteza care i-ar da de gandit lui Usain Bolt daca n-ar fi fost mai nimerit sa incerce asa ceva in loc de sprinturi... stai ca asta nush daca-i chiar de bine. Anyway, enjoyable, dar din pacate mult prea previzibil, ceea ce-l duce departe rau de critica prea generoasa cu epitete gen "best action movie of the year". Mai avem inca din 2018, deci eu pot sa sper la ceva cu un story un pic mai inteligent...

Rating: 3.5 out of 5

luni, 30 iulie 2018

Adrift (2018)



"Adrift" e un yet another lost in the ocean movie. Dar nu-i nici "Life of Pi", nu-i nici "All Is Lost"... e probabil undeva intre, ca story, filosofie, feeling, etc. Ca productie filmica, well... cam departe de primul, si probabil si sub al doilea. Totusi, nu chiar de ignorat...

Avem o poveste (bazata pe un caz real) care incepe undeva in Pacific, dupa un uragan clasa 5 care aproape face farame un iaht de dimensiuni medii. Aproape... = ambarcatiunea ramane fara catarge, cu multa apa la bord, cu si mai multe (hrana, echipamente, etc) pierdute peste bord, cu ceva fisuri, dar inca in stadiu de plutire. Din perechea care se afla la bord, Richard si Tami, doar ea pare initial sa fi supravietuit. Insa dupa o explorare a imprejurimilor isi gaseste si logodnicul mai mult mort decat viu, cu o fractura deschisa la picior si cateva coaste rupte, agatat de barca de salvare. Din punctul asta firul narativ merge in doua directii, cu flashbacks de la intalnirea celor doi pana la momentul uraganului, si de la momentul uraganului mai departe. E aproape cum am avea doua filme intercalate intr-unul singur: un romance care devine cam cheesy pe alocuri, si un survival movie.

E destul de greu sa scoti ceva care sa ofere material pentru timpul unui lung metraj dintr-un subiect de genul asta. Cu ce umpli 90 de minute (or more)? Aici e folosita partea de background story de care ziceam mai sus. In afara faptului ca iti deseneaza un contur al celor doua personaje, bucata asta nu e altceva decat un love story destul de tern: girl meets guy, they fall in love, they go sailing. Poate is un pic subiectiv, dar partea interesanta e de departe in celalalt "film". Nu ca am avea ceva extraordinar de original aici, dar macar inceaca... Acuma na, avem un caz real la baza, dar filmul merge undeva un pic mai departe. Avem o tentativa de mega-twist la un moment dat, care nu-l prea vezi venind, si sincer sa fiu e parca prea fortat. Dar ideea in sine merita apreciata. Ca tot am inceput cu "Life of Pi", was the tiger real? :) No more spoilers...

Rating: 3 out of 5

sâmbătă, 21 iulie 2018

Hunt for the Wilderpeople (2016)



"Hunt for the Wilderpeople" e o productie neo-zeelandeza. Not a random choice. Subiectul pe scurt: un copil orfan (si recidivist in tot felul de faradelegi minore) e plasat in grija unei noi familii adoptive - auntie Bella & uncle Hec, undeva in the middle of nowhere in Noua Zeelanda. Asa de nowhere ca tentativa de fugit de-acasa nu prea mai e fezabila. Si asa incet incet baiatul reuseste sa se ataseze de noua familie, in special de matusa adoptiva. Unchiul, un tip mai urs, ramane ceva mai reticent la acceptarea noului membru al familiei, dar overall lucrurile merg bine. Pana intr-o zi cand auntie Bella cade la pamant si din pacate nu se mai ridica. Consecinta e ca serviciile de child protection decid ca baiatul trebuie mutat la alta familie. Chestie care nu-i prea convine, de unde rezulta o noua tentativa de fuga "in the wild" (nu inainte de a-si incerca inscenarea propriei sinucideri rezultand in arderea hambarului de langa casa). E urmarit de catre uncle Hec, care insa reuseste sa-si loveasca zdravan un picior inainte de a aduce copilul acasa => long camping in the woods. Si asa ajungem in situatia plasarii celor doi pe o lista de "wanted fugitives", suficient aparent cat sa-i convina pe ambii ca it's probably better sa mai ramana prin padure o perioada.

Daca ai simtit vreodata "a need to escape" from your everyday life/work/whatever, dar nu asa ca idee de vacanta, ci la modul acut ca nu mai poti, that's probably not the good movie for you. Pentru ca o sa-ti faca pesemne ceva sange rau. Pe de alta parte, it is the movie for you. Pentru ca o sa-ti arate ca se poate, cel putin temporar. Iar in partea asta temporara, you might find a way for a better return. Asa ca optimistic view - viziunea mai realista e ca "might find a way" nu-i "will find a way" si pe langa dat cu Flit la toata lumea, mai tre' sa-ti mai rupi si cate-un picior cateodata... Prea multa filosofie. Avem un film fun. Si asa cum am zis not a random choice = se simte the chill, laid back attitude intalnita prin NZ, care face ideea de "escape" mai reala si filmul mai enjoyable ;)

Rating: 3.5 out of 5

luni, 16 iulie 2018

Ant-Man and the Wasp (2018)



Am cam dat skip la Marvel movies in ultima vreme. Prea multe si prea putin subiect nou + nici n-am prea avut timp/chef sa mai ajung prin cinema. De asta trebuie sa recunosc "Ant-Man and the Wasp" a fost o alegere cel putin partial subiectiva = I like both Evangeline Lilly & Hannah John-Kamen ... ceea ce-a contat suficient se pare sa ma las convins.

Nu mai tin minte prea multe din primul "Ant-Man" decat ca a fost cam subtire. Cel de fata il continua, cu multe referinte si la bucata intermediara din ultimul Avengers pe care n-am vazut-o. Dar in care se pare ca toata lumea implicata in utilizarea/dezvoltarea costumului de furnica a ajuns pe lista "wanted" a politiei. Trecand peste asta, pe scurt ideea aici ar fi de a gasi undeva in the sub-quantic universe pe sotia pierduta a lui Hank Pym (Michael Douglas = creierul din spatele costumului), care pare-se cumva a supravietuit 30 de ani pe-acolo, dupa care a reusit sa trimita mesaje prin lumea noastra. Si asa ajungem sa avem nevoie de "a missing piece" care sa ajute la completarea mecanismului de ajungere in cealalta dimensiune. Care "missing piece" (+ extra) o mai vrea si-un dealer de pe piata neagra. Cam acelasi lucru vrea si "the villain" - Ghost - o fata prinsa intr-o explozie long ago ramasa de atunci intr-o continua defazare care pe langa calitatea de "invisible woman" mai poate trece si prin obiecte... doar ca nu-i prea prieste la sanatate toata conditia respectiva.

Lasand subiectivismul fata de distributia feminina un moment la o parte, ce-am vazut aici a fost chiar o experienta placuta comparat cu alte Marvel movies. N-avem cine stie ce capodopera dar e clar peste primul "Ant-Man". Tonul filmului e probabil undeva intre "Thor Ragnarok" si "Guardians of the Galaxy" = light si fara pretentii foarte mari de a se lua in serios. Cred ca de fapt e exemplul perfect pentru teoria in care ingredientul necesar pentru un super-hero movie e sa nu prea aiba un super-hero :) ... ( pana la urma ce-avem aici e mai mult un super-costum, lots of tech, si a bunch of people trying to make stuff work :) ).

Rating: 3.5 out of 5

duminică, 8 iulie 2018

Sicario: Day of the Soldado (2018)



Short one: "Sicario 2" n-are prea multe ramase din "Sicario 1". Se vede ca nu-l mai avem pe Denis Villeneuve la regie, deci cam tot ce tine de imagine, sonor si la general aerul care l-a avut prima parte s-a dus. Ce nu s-a dus e subiectul poate prea incalcit, mai ales in prima parte. Nu prea intelegi ce se intampla, decat ca CIA/armata/whatever vrea sa creeze un conflict intre cartelurile rivale pe piata drogurilor din Mexic si pentru asta e rapita fiica unui cap de clan. Ca-l avem pe asasinul din prima parte intors pentru completarea razbunarii (pe care stiam ca parca o rezolvase...), ca se-ncearca sa fie returnata fata rapita dar politia mexicana care nu mai stii pentru cine lucreaza nu lasa sa se-ntample asta, ca departamentul de stat al SUA doreste eliminarea a doi oameni care oricum par sa fie vanati de toata lumea si nu prea au ce sa divulge ca nu stiu mare lucru, prea multe de inteles mai ales daca esti suficient de obosit. Ca sa fiu fair, probabil la o a doua vizionare cu suficiente ore dormite inainte l-as vedea mai ok. Oricum ar fi, filmul se salveaza cu probabil unul din cele mai "what the ..." momente vazute in ultima vreme pe care nu prea-ti vine sa-l crezi cand se intampla (mai ales daca ai experienta primului "Sicario" si esti totusi convins cine-i the main character, chiar daca poate nu-i foarte clar). N-o sa dau mai multe spoilers, dar impactul a fost suficient cat sa-mi modifice semnificativ impresia. Ce se mai intampla pe final poate e si mai greu de crezut, dar intr-un mod ciudat mai atenueaza din socul anterior. Deci in the end, merge ;) chit ca ramane un pic in plop...

Rating: 3.5 out of 5

joi, 5 iulie 2018

Storks (2016)




Flight movie... no pun intended... "Storks" e ce-am reusit sa vad mai de amintit in 2x23 ore de zbor saptamana trecuta, intr-o cautare printr-un in-flight media system dupa ceva care sa m-adoarma. Asta n-a reusit. Surprinzator, e o animatie chiar faina & pretty funny in ciuda unui subiect care nu-mi promitea prea mult: berzele re-incep sa livreze copii. Asta dupa ce din ratiuni de logistica economica se reprofilasera pe coletarie standard. Ma rog, de fapt subiectul de mai sus e concluzia la the story, care urmareste livrarea unei comenzi de bebe primita dupa nush cat timp de la ultima solicitare pentru asemenea transport. Misiunea e dusa la indeplinire de o barza aspiranta la titlul de sef care se chinuie sa mentina secreta operatiunea ce incalca noile norme de functionare pentru a nu-si pierde prezumtiva pozitie, si e ajutata sau mai mult incurcata de Tulip Orphan, o fata ramasa in grija stolului de zburatoare dupa un failed delivery cu vreo 18 ani in urma. Livrarea e cu peripetii si asa cum am zis filmul are un umor degajat care mi-a adus aminte de productiile DreamWorks din perioada lor buna (cel putin dupa criteriile mele), probabil cel mai apropiat exemplu fiind "Madagascar". In mare parte feelingul asta e adus de lots & tiny bits & pieces: diverse side characters + situatii lipite de main story, deci prea multe exemple fara spoilers n-am cum sa dau = good reason to stop here ;)

Rating: 3.5 out of 5

vineri, 22 iunie 2018

Our Kind of Traitor (2016)



Singurul motiv pentru care scriu intrarea asta ca sa pot zice ca azi mi-a iesit ceva... Iar daca-mi iese ceva luck might change (hopefully). Depinde acum cum definim "azi", dar sa revenim la "Our Kind of Traitor" pana nu vin zorile.

Vorbim de o ecranizare dupa un autor care a prins destul de bine la public in ultimele decenii - John Le Carre, desi genul de care vorbim e un old school spy thriller care nu prea se mai poarta din '80 incoace. Un profesor de literatura plecat intr-o escapada romantica in Maroc cu sotia in speranta sa mai incalzeasca o relatie racita se trezeste abordat de un soi de contabil al mafiei rusesti. Decis sa dezerteze dupa decesul prematur al unui "coleg" de breasla. Si asa din profesor de literatura, omul nostru ajunge peste noapte informator pentru MI6, si implicat intr-o intriga destul de neverosimila, fiind decis sa-si ajute noul prieten.

Filmul e dus de patru actori: Stellan Skarsgard, Damian Lewis, Naomie Harris si Ewan McGregor. In ordinea asta, nu cea de pe afis, chit ca toti fac o treaba excelenta. Altfel n-am fi avut de vazut mare lucru aici. Povestioara e simplista, si asa cum ziceam mai lasa de dorit si la credibilitate. Cu toate astea, are un soi de aer romantic care parca nu l-am prea mai simtit in genul asta tocmai de la "The Spy Who Came in from the Cold" (same author, 53 years ago). Avand in vedere ca dupa atata amar de vreme, inca mai merge...

Rating: 3.5 out of 5

duminică, 17 iunie 2018

Annihilation (2018)



Pentru enhanced effect "recomand" de vazut "Annihilation" cam in conditiile in care am facut-o eu = cu o raceala zdravana la sinusuri + durerea de cap aferenta, la o temperatura ambianta de peste 25 de grade, noaptea si cu tantari zumzaind in jur (a se nota ghilimelele). In contextul asta la un moment dat ma intrebam daca am cumva si febra sau filmul e intr-adevar atat de suprarealist pe cat pare. Din fericire cred ca ramane valabila varianta a doua...

"The shimmer" e un soi de ceata/invaluire cu o expansiune lenta dar sigura care pornind de la un far de pe tarmul USA ameninta sa acopere totul mai devreme sau mai tarziu. Mai grav e ca toate echipele trimise de guvernul american inauntru au ramas acolo. Cu o exceptie. Sergentul Kane, care apare intr-o zi acasa de nicaieri dupa o absenta de un an. Nu trece mult pana sa fie recuperat de armata impreuna cu sotia, Lena, biolog. Care sotie, avand in vedere ca pare in pericol sa ramana vaduva (= nu trece mult pana sergentul Kane colapseaza), se alatura unui grup de alte 4 voluntare care formeaza urmatoarea echipa de investigatie. De aici incolo...

...Avem ceva ce m-a izbit foarte tare ca feeling similar cu "Stalker". Mai exact "the shimmer" e un fel de "the zone". Dar cu toate astea n-avem nici imaginea de acum zeci de ani a lui Tarkovski, si nici finetea tensiunii enigmatice de acolo. Ce avem e o doza consistenta de neclaritate in final si e probabil o gramada de simbolistica si aici, dar n-am avut dispozitia necesara s-o observ + stilul Hollywood-ian cere monstri mutanti efectiv pe ecran. Inca mai e de lucru se pare pana ca majoritatea regizorilor/producatorilor din U.S. sa priceapa ca "what's not seen is more scary than what's seen", sau daca pricepe sa se prinda cum s-ar putea pune asta pe ecran.

Rating: 3 out of 5

miercuri, 6 iunie 2018

Early Man (2018)


Am reusit si eu sa vad in sfarsit un film iesit anul asta. Din pacate insa alegerea n-a fost cea mai fericita. "Early Man" e ultima animatie regizata de Nick Park. Daca nu suna cunoscut, atunci poate suna mai cunoscut Aardman Studios, sau "Wallace & Gromit", "Chicken Run" si altele. Cu lista asta de referinte lunga/scurta, nu prea conteaza, aveam asteptari atat de mari incat am ignorat total ratingurile aruncate de critica (ca si-asa nu prea-s in ton ca pareri in ultima vreme). Well... pot sa zic ca e cea mai slaba productie Aardman care am vazut-o pana acum. In primul rand toata actiunea se invarte in jurul unui banal meci de fotbal, intre echipa stone age si echipa bronze age - eveniment mult mai prezent in poveste decat lasa trailerul sa se vada (altceva practic nu prea avem). Iar de aici avem povestea clasica in care the outsiders win, presarata cu glumite rasuflate. Pentru cine are experienta titlurilor anterioare Aardman, don't get fooled as I did. O fi acceptabil ca film in sine, dar e traumatizant daca ai mai vazut si altceva de Nick Park. Avem un pic din umorul de acolo, dar e un pic foarte pic adica mic. Mai mult nu merita sa mai scriu... Dezamagitor.

Rating: 2.5 out of 5 (ca sa nu fiu rau...)

luni, 4 iunie 2018

Summer-Fall 2018 Movie Preview - Part 2


Deci, in lipsa de recenzii pe anul asta, revenim la premierele viitoare cu sezonul de toamna. In septembrie avem un reboot la "The Predator". Fara Schwarzenegger, dar cu Shane Black la regie ("Kiss Kiss Bang Bang", "Iron Man 3"), so might not be that bad...

"A Simple Favor" pare sa aiba toate premisele pentru un thriller comun in care ai avea sanse sa ghicesti din trailer who's the killer. However, tocmai trailerul m-a facut sa-l pun pe lista ( sau o fi Anna Kendrick + Blake Lively in the same movie :) )...

Sa admitem ca Eli Roth ("Cabin Fever", "Hostel", "Knock Knock") nu pare chiar un regizor de asociat cu un film pentru copii. In concluzie, partea buna e ca s-ar putea sa gasim in "The House with a Clock in Its Walls" ceva mai putin pueril decat in the usual fantasy din ultima decada, care de cand cu JK Rowling stuff n-a prea mai iesit din zona asta (nici macar cu "The Hobbit"...). Eu tot astept o ecranizare la "The Graveyard Book" de Neil Gaiman, da' nu mai vine...

Luna octombrie e cam saraca in released trailers pana la ora curenta. Singurul care pare mai de interes ar fi "Venom". Sau alternativa de marketing de la Marvel & associates, care zice ca mai merge si cate un super-villain movie din cand in cand (mai ales ca s-a testat oarecum terenul cu "Deadpool").

Si pentru ca nici in noiembrie nu prea avem anunturi video facute decat pentru Christmas movies, m-am oprit la unul singur ca incheiere pentru azi. Probabil cel mai interesant din toata lista de sezon = nu tin minte sa fi avut vreo adaptare decenta pentru "The Nutcracker" pana acum, na ca poate vine anul asta una.

luni, 28 mai 2018

Summer-Fall 2018 Movie Preview - Part 1


Bine ca vine luna iunie ca sa recurg la intrarea de failsafe = trecerea in revista a ce urmeaza sa apara in sezonul vara-toamna 2018, altfel iar n-aveam subiect... So, let's see...

Sa incepem cu ceva mai mainstream - avem un nou episod din seria "Jurassic Park/World" - "The Fallen Kingdom". In ciuda criticilor mie mi-a placut precedentul. Scenaristii s-au pastrat deci sunt sanse...

Leigh Whannell e cunoscut probabil in special pentru "Saw" si o serie de alte horrors. Na ca avem o incursiune si in zona SciFi (desi posibil tot la horror ajungem pana la urma...) cu "Upgrade". Subiectul - AI controlled implants - nu-i chiar original 100%, dar nici foarte uzat.

"Under the Silver Lake" pare un soi de David Lynch movie in varianta light/comica. Nothing more to say...

In iulie ne intoarcem la mainstream cu "Ant-Man and the Wasp", continuarea la "Ant-Man" fara the Wasp (ma rog, sort of...). Altfel zis: yet another Marvel movie.

Trailerul la "Skyscraper" mi-a adus cumva aminte de "Die Hard" - primul. Parca totusi nu mi-as face sperante la ceva comparabil.

Intotdeauna seria "Mission Impossible" mi s-a parut mai inteligent construita decat varianta "James Bond" de agent secret pe care-l stie toata lumea. Sper sa nu-mi schimb parerea dupa "Fallout".

In august avem SF-uri. Cu sau fara ghilimele. Guess what kind "The Meg" is?...

Cu "A-X-L" parca am un deja vu cu "Chappie", care nu e asa de "vu" pentru ca la cat l-a dat critica de pamant am zis pas. Poate n-o fi cazul aici.

Am lasat pe final piesa de rezistenta. "Kin" mi se pare de departe cel mai interesant film din toata enumerarea. Sincer ori nu e chiar cea mai stralucita vara ca releasuri, ori eu am prea multa treaba si am devenit prea picky la acordat timp pentru un film... Sa vedem data viitoare ce aduce toamna.

duminică, 20 mai 2018

Afro Samurai (2007) and his Resurrection (2009)



Dupa cum se observa duc in continuare lipsa/timp de material nou asa ca am zis sa ma opresc la ceva ce nu mai tin minte daca si cand am avut pe blog = un anime. Diferenta fata de zona anime obisnuita e ca "Afro Samurai" nu e exclusiv productie japoneza, toata partea de acting si in special ce tine de sound fiind made in Hollywood. Pesemne de-acolo se trage si faptul ca acum 10 ani mini-seria, pentru ca de asta vorbim a avut destul de mult succes, avandu-l pe Samuel L. Jackson titular pe afis. Toata actiunea e centrata pe un revenge story destul de straight-forward. Contextul aduce partea ceva mai originala: Undeva intr-un viitor distopic, exista doua bandane de samurai - No. 1 and No. 2. Cel mai tare samurai o detine pe cea cu numarul 1 + ceva de genul "god status" = untouchable = nu poate fi provocat decat de numarul 2. Numarul 2 in schimb poate fi provocat de oricine vrea sa devina numarul 2, adica viata respectivului se rezuma cam la fight, more fight and even more fight pana ce ajunge, daca mai ajunge sa dea ochii cu numarul 1 (pentru ca evident si numarul 1 si numarul 2 nu-s chiar persoane de gasit in cartea de telefon). Ei... povestea incepe cu pierderea bandanei No. 1 impreuna cu propriul cap de catre tatal protagonistului. The little Afro vrea razbunare, iar de aici urmeaza o serie de flashbacks in care aflam cum a crescut, unde a invatat sa manuiasca o katana, cum a facut rost de bandana nr. 2 si pe cate cadavre a fost nevoie sa calce pentru asta. La pachet - lots & lots & lots of blood... (too much actually...). In orice caz, dupa cum am zis, contextul plus cateva caractere foarte original construite (n-am zis nimic de un alter-ego imaginar a lui Afro care e pe atat de talkative pe cat de silent e personajul principal) au facut din "Afro Samurai" un anime acceptabil si macar interesant. Cat despre his resurrection...

In stil tipic Hollywood, pe baza succesului avut de prima serie, la doi ani dupa a aparut inca un anime care a luat povestea de la capat. Adica (spoiler alert) Afro pierde si el bandana nr. 1 (dar isi pastreaza capul), aceasta fiindu-i luata de un personaj aparut de nicaieri. Sora uneia din fostele victime, vine un plan diabolic de razbunare = clonarea lui Afro senior ca un soi de mindless cyborg si plasarea lui Afro junior in pozitia de a-si ucide propriul tata pentru bandana nr. 1 si pentru a-i reda odihna vesnica. Partea proasta e ca rezultatul la toata povestea asta e un soi de ciorba reincalzita, care incepe sa devina plictisitoare dupa ce iar porneste un sir de endless fights... Ori asta, ori am imbatranit eu si nu mai am rabdarea de alta data (l-am vazut relativ recent). Therefore...

Rating: AS - 3 out of 5 ; ASR - 2 out of 5

duminică, 13 mai 2018

Butter (2011)



Incercarea nr. 2 de a gasi o comedie decenta a functionat ceva mai bine ca prima, dar tot imi confirma partial de ce in mod normal cam evit genul... Ne mutam din the shady world of trailers voice-over jobs in the shady world of... butter carving. Mda, aparent am reusit sa gasesc un film cu un subiect si mai exotic decat precedentul. Cu toate astea, "Butter" nu scapa complet de clisee, desi surprinzator nu prea avem partea "clasica" de light romance. O fetita orfana de culoare mutata de la o familie adoptiva la alta descopera ca are un talent - sculptura in unt, in ciuda faptului ca mai toti tutorii i-au repetat ca nu prea e buna de nimic. Din fericire, ultimul cuplu la care nimereste nu e de aceeasi parere si decide sa incurajeze activitatea copilului pana la inscriere in competitia regionala de profil (aparent prin Iowa, USA exista asa ceva). Problema e ca... this is a shady world :) = lider de necontestat, cu 15 ani = titluri la activ e Mr. Pickler. Care decide totusi sa faca pasul inapoi si sa mai lase loc si altcuiva. Chestie total neagreata de Ms. Pickler care nu concepe ca trofeul sa aiba alt nume in dreptul lui. So... the butter war starts. Si cu asta si o satira la ce tine de nationalism/conservatorism excesiv & the typical associated US redneckish stuff. Per total, un film placut, dar foarte light (nu ca m-as astepta de la o comedie sa-mi dea teme de meditatie, dar oricum...)

Rating: 3 out of 5

vineri, 11 mai 2018

In a World... (2013)



This is a short one... Nu filmul, review-ul. "In a World..." e mult prea lung. Aveam chef de o comedie acum vreo doua saptamani (rare occasion) si din ce-aveam pe lista mi s-a parut cea mai exotica/interesanta optiune (= una care nu intra in genul standard de romance-uri usurele). Cea de fata are un synopsis care suna cam in genul: o "voice coach" da peste niste piedici surprinzator de semnificative in cariera cand intra in the shady business of... trailer voice-overs. Din pacate, oricat de "original" ar suna subiectul, filmul nu e prea diferit de o clona nesarata de Woody Allen. In prima parte as zice ca e obositor de plictisitor. Mai recupereaza pe final, culmea... in mare parte cu niste romance-uri usurele, dar nu suficient cat sa-l salveze. Ironic, probabil ar merge ca somnifer daca n-ar fi finalul un pic mai rasarit... Asa isi cam pierde si "calitatea" asta.

Rating: 2 out of 5