duminică, 26 august 2018

Coriolanus (2011)



"To be or not..." ...nope, wrong story. Cum pe la teatru n-ajung, am zis sa-mi mai fac un upgrade la cultura generala si am incercat sa vad "Coriolanus", o ecranizare moderna dupa tragedia cu acelasi nume de Shakespeare. Am incercat = din a doua am si reusit, prima tura m-a luat somnul...

Cum vorbim de o piesa clasica, n-avem risc de spoilers. In contextul conflictelor intre romani si volsci (unul din triburile din preajma Romei), generalul roman Caius Martius se intoarce acasa dupa cucerirea orasului Corioli. Primit cu onoruri si cu titlul de Coriolanus in urma victoriei, se decide sa candideze pentru pozitia de consul. Intriga politica, omniprezenta in toata istoria, intervine insa si intoarce masa populatiei la 180 grade, sau altfel zis avem definitia expresiei "from hero to zero". Mai precis de la primul candidat, Coriolanus ajunge exilat. Iar cea mai apropiata optiune pentru un militar de cariera frustrat devine cel mai apropiat dusman. Si asa, in slujba volscilor, incepe asediul contra Romei. Care Roma, cu principalul aparator acum in pozitie de atacator, cere iertare si pace prin mama si sotia surghiunitului. Omul nu poate spune nu, chestie nu foarte pe placul liderului volscilor. End of Coriolanus, end of story.

Lasand la o parte ca Shakespeare in original e pentru scena, nu pentru film (unde inevitabil tipicul dialogurilor creeaza pe ecran niste lungimi insuportabile care in teatru nu apar), problema majora cu filmul de fata e abordarea moderna. Ce presupune asta... tot ce e mai sus e transpus intr-un context actual, plasat pe undeva prin Balcani ca aparente, turnat cu un buget vizibil redus (poate si un motiv pentru locatie), dar pastrand tot contextul original: geografie, nume, replici. Am mai vazut transpuneri cinematografice dupa alte piese, dar nu cred sa ma fi frapat vreodata ridicolul asocierii intre dialogurile sau monologurile tipice lui Shakespeare si contextul in care sunt plasate. The cherry on top, liderul volscilor, Tullus Aufidius, e Gerard Butler cu accentul scotian natural si la uniforma de revolutionar cubanez cu AK-ul la subrat (sau bosniac avand in vedere locatia aparenta). Si asta e doar un exemplu. Oricat ar fi de buni actorii, sorry, but it doesn't work...

Rating: 2 out of 5

luni, 20 august 2018

Side Effects (2013)



Is it the pill, or it's not the pill? Cam asta-i intrebarea esentiala in "Side Effects". Si care sta acolo pana spre final. A trecut ceva timp de cand n-am mai vazut un film care sa-ti dea impresia aia de "I know who did it!" pe care s-o intoarca dupa. Si parca nu-i doar o data.

Intriga merge cam in felul urmator. Emily e o femeie depresiva, al carei sot inchis pentru ceva probabil in zona evaziunii fiscale (nu ni se zice, dar pe-acolo bate) e eliberat dupa patru ani. Din pacate de la nivelul de fost prosper om de afaceri, respectivul ajunge pe moment sa fie intretinut de a lui nevasta care intre timp de voie, de nevoie si-a gasit un job. Din pacate nici eliberarea omului si nici eforturile lui de a-si reface viata nu par s-o linisteasca pe femeie care ajunge sa ceara ajutorul unui psihiatru. Care o plimba prin cateva retete, pana ajungem la una cu side effects. Bad, terrible, side effects... Cum pana la partea asta ai de indurat ceea ce as putea zice ca e zona boring a filmului, cu un extra touch din unele momente tipice marca Soderbergh (the director) care par lungite mult peste cat e nevoie desi nu poti zice clar ce-i in plus, o sa dau un light spoiler: somebody dies (ceea ce te face sa te gandesti ca e prea multa lume pe poster...). Mai departe... is it the pill? :)

Cu riscul unui alt spoiler, printre randuri, avand in vedere finalul, pot sa spun ca filmul e destul de disturbing. Adica, parca as fi preferat prima concluzie la impresia de "I know who did it!". Desi actiunea e destul de diferita cumva mi-a amintit de "Gone Girl". Chit ca acolo stii destul de clar cine-i vinovatul. Aici, dupa cum am zis, ti se induce o impresie, dupa care alta, si tot asa, si desfasurarea e destul de abila si subtila cat sa nu te lase sa te prinzi pana spre final daca tii de partea cui trebuie.

Rating: 4 out of 5 (ca sa fiu obiectiv, subiectiv ramaneam la 3.5-ul standard :) )

sâmbătă, 11 august 2018

Bad Genius (2017)



Scria pe undeva ca "Bad Genius" e based on real facts. Nu stiu in ce masura, dar presupun ca nu prea mult. Altfel am mai putea adauga si SciFi la gen. Filmul ar fi undeva in zona teen drama, dar avand in vedere la ce nivel reuseste sa duca un subiect relativ banal = copiatul la examene, e macar demn de o comparatie cu Mission Impossible (ca tot l-am avut recent in vizor).

Avem doi elevi straluciti (o eleva si un elev mai precis), dar cu o situatie sociala precara, admisi cu bursa de studii intr-un liceu aparent de fite din Thailanda. Long story short: colegii de bani gata vad o ocazie buna sa-si creasca notele contra cost. Iar de aici incepe o serie de strategii de copiat care de care mai sofisticate, culminand cu un examen international necesar pentru aplicarea la universitati din U.S., unde se ajunge pana "time zone difference exploits". Na, n-o sa stric acuma farmecul filmului cu prea multe detalii. E suficient de zis ca aici intervine nuanta de "SciFi" (cu ghilimele).

Avem o parte de drama consistenta, care poate e mai putin vizibila in trailer. De la motivatia pentru the "evil master plan", pana la relatia dintre cei doi protagonisti principali si o transformare radicala de la cheater la non-cheater si viceversa a unuia si a altuia. N-o sa dau spoilers care si cum, dar la un moment dat avem o scena foarte fain compusa, undeva pe un pod de autostrada... pay attention to the traffic signs - daca n-o fi fost intentionata cumva asocierea atunci a iesit de minune. Din pdv al actiunii, chiar daca primele 15 minute par sa anunte ceva lent si cu potential serios de plictiseala, filmul devine dupa destul de alert. Mai sunt momente care mai treneaza sau care nu prea au sens (de unde sa stii tu in Thailanda ce capace au rezervoarele de toaleta dintr-un centru de teste din Sydney, sau ce naiba cauta acolo un tip cu alura de mafie rusa - accent included - in personalul de supraveghere). Cu toate astea, overall is catchy enough si as zice chiar ca pe subiectul dat probabil mult mai bine nu cred ca se putea.

Rating: 3.5 out of 5 (I know... devine cam monoton, dar daca n-am timp sa prind nik mai bun.. sau mai prost... what can I do?)

luni, 6 august 2018

Mission Impossible: Fallout (2018)




Am mai scris ca prefer seria "MI" fata de "Bond", unul din principalele motive fiind ca nu se ia atat de in serios pe cat o face universul 007 = ai de regula are o poveste decenta, actiune ok, si un factor de comic relief prezent atunci cand trebuie. Nu incearca nuante de drama cu pretentii. Sta comod in zona de action movies si face bine ce face. Sau, na... avand in vedere ca vorbim acum despre "MI6: Fallout" (no pun intended), facea bine...

Din pacate ultima parte a seriei face fix ce criticam mai sus. Incearca sa fie mai "Bond" decat pana acum. In primul rand mi se pare de departe MI-ul cel mai centrat pe personajul principal = Ethan Hunt, in conditiile in care alta parte definitorie a seriei a fost "the team" si nu doar Tom Cruise ca super-spy. Don't get me wrong, avem si aici "the team", dar parca mult mai mult prim plan cu the team leader. Dupa asta avem o poveste care fiind ceva mai complicata se vrea inteligenta numai ca nu-i iese. Pentru ca toate twisturile (nu prea multe) sunt cel putin previzibile, daca nu chiar sub ochii tai. E foarte enervanta prima bucata consistenta de film in care e clar ca un personaj din the good guys team e de fapt de partea cealalta dar reuseste sa treaca nedeconspirat, si mai mult mai are si identitatea evidenta a unui tip cautat de toata lumea dar care nu stie nimeni cine ar fi. As fi scris spoilers inainte sa zic asta, da' sincer... chiar nush cati nu s-ar prinde...

Ceva de bine - scenele de actiune sunt intr-adevar impressive, si e destul de greu sa mai reusesti asta. Mi-a adus aminte de "Cliffhanger" la un moment dat (elicoptere in munti). Simon Pegg e inca in the team - so the comic relief is still there and works very well. Povestea in sine nu-i chiar rea, dar nici n-ajunge la nivelul precedentelor doua. Tom Cruise face maratoane cu o viteza care i-ar da de gandit lui Usain Bolt daca n-ar fi fost mai nimerit sa incerce asa ceva in loc de sprinturi... stai ca asta nush daca-i chiar de bine. Anyway, enjoyable, dar din pacate mult prea previzibil, ceea ce-l duce departe rau de critica prea generoasa cu epitete gen "best action movie of the year". Mai avem inca din 2018, deci eu pot sa sper la ceva cu un story un pic mai inteligent...

Rating: 3.5 out of 5