N-am film luna asta, dar am nevoie de o pauza (more or less) de la alte activitati. Ultima intrare taguita cu "chasing rabbits" de prin 2021 daca nu gresesc o asociam la prima parte din "Dune" atunci, fara prea multa legatura insa cu filmul. Acum n-am avut vreme sa vad a doua parte din "Dune" asa ca putem sari peste asta. Ce mi-a ocupat insa o parte din timp in ultima luna a fost un pic de research pe un subiect pe care n-as fi vrut sa fiu nevoit sa ajung sa-l ating vreodata, dar n-ar fi prima data cand s-ar intampla sa imi ocup timpul cu ceva neconvenabil...
O sa prefer sa raman mai criptic, dar cine a mai prins din intrarile anterioare relativ rare cu tagul curent stie poate ca am tot batut campii pe linia time travel, unexpected randomness in life, si altele (sau poate imi aduc eu aminte gresit, ca n-am nici chef, nici timp sa-mi citesc propriile aberatii). Asa ca macar ne incadram cumva in "tematica" cu ce urmeaza.
Tura asta o sa ma rezum la o insiruire de idei scurte, probabil destul slab fundamentate, dar care se leaga intre ele cat de cat, cat sa lase cateva semne de intrebare. So, let's start, cu scuzele de rigoare in avans pentru unde dau rau pe langa (de asta avem links to external sources).
O particula intr-un sistem de referinta vazut din perspectiva fizicii cuantice putem spune informal ca se afla in coerenta in momentul in care se afla simultan in mai multe stari in izolare (aka superpozitie), si in decoerenta cand "isi alege" una din ele in contact cu mediul exterior (trecand practic intr-un sistem de referinta ce tine de fizica mecanica).
Links: What is Quantum Coherence? + the Wikipedia entry.
Exista ceva numit modelul Penrose/Hameroff aka Orchestrated Object Reduction (sau mai pe scurt Orch Or), care afirma iar informal pe scurt ca gandirea constienta ar fi influentata de un proces fiziologic ce are loc la nivelul unor microparticule cerebrale = microtubuline in urma trecerii cu o anumita frecventa a acestora dintr-o stare de coerenta cuantica intr-una de decoerenta (= pierderea superpozitiei). Prin extensie subconstientul am putea specula ca tine de perioada cand particulele respective se afla inca in perioada de coerenta (superpozitie).
Links: Orch OR and the Quantum Biology of Consciousness + the Wikipedia entry.
Caveat: Modelul Orch Or ca multe alte teorii ce tin de fizica cuantica e .. o teorie. Exista chiar experimente practice ce par sa-l contrazica, dar vin si cu ideea ca modelul ar putea fi extins la ceva posibil plauzibil.
Link: Quantum theory of consciousness put in doubt by underground experiment
Intr-un jurnal semiobscur de acum mai bine de vreo zece ani aparea o teorie bazata pe Orch Or, care pe scurt pare ca spune ca in creierul unui schizofrenic procesele fiziologice ce tin de microtubulinele respective sunt alterate, mai precis switch-ul de la coerenta (superpozitie) la decoerenta (stare unitara) nu se produce suficient de repede sau la frecventa care ar trebui, consecinta fiind comportamentul alterat = practic delirul care, iar speculativ, ar proveni din subconstientul persoanei. Jurnalul o fi semiobscur, dar nu e chiar singura publicatie care se duce cumva spre directia asta.
Links: Quantum Logic of the Unconscious and Schizophrenia + altceva prin zona Understanding Schizophrenia as a Disorder of Consciousness: Biological Correlates and Translational Implications from Quantum Theory Perspectives.
Pana aici sunt sa zicem known facts. De acuma incepem sa speculam (mai tare)...
In subconstientul cuiva nu stim ce gasim, ca de aia e subconstient. Dar de regula, afirmatiile cuiva avand conditia de mai sus intr-o stare deliranta sunt, sau par in afara realitatii pe care o cunoastem. Aici vine intrebarea - de ce intr-o coerenta cuantica a unor microtubuline in subconstient, creierul ar produce totusi ceva ce nu pare ca are corespondenta reala?
Intr-o cu totul alta directie avem ceva ce se numeste modelul Everett-Wheeler sau Everett-DeWitt sau Many-Worlds-Interpretation (MWI), care ne spune pe scurt ca orice ar presupune o decoerenta cuantica spre o anumita stare genereaza de fapt o noua realitate, in consecinta cu o noua linie temporala distincta cu evolutia proprie, iar de fapt.. nu avem practic o pierdere de superpozitie spre o stare anume - avem o superpozitie continua, dar realitatile sunt cumva distincte si nu interactioneaza.
Links: Many-Worlds Interpretation of Quantum Mechanics + the Wikipedia entry.
Acuma, tragand linie (sau ma rog, timpul e deocamdata limitat in realitatea asta), putem sa punem doua intrebari:
the light one - cum curge timpul in fiecare realitate din asta distincta? (probabil sunt raspunsuri da' n-am avut inca timp sa caut)
the hard one - daca Orch Or si MWI n-ar fi doar teorii, si ar avea cumva pe undeva o posibila intersectie, si n-ar fi complet incompatibile, cineva cu microtubulinele dereglate ar putea avea cumva acces extins in starea de subconstient la o imagine diferita a altor realitati? (de unde ar extrage convingeri ferme pentru ceva ce nu exista in cea curenta)
A se nota ce ce e mai sus sunt pure speculatii, iar subsemnatul cu toata raspunderea n-are vreo convingere ferma ca-s valide. Am un background de research activity, dar nu in fizica cuantica, iar resursele amintite au fost parcurse in diagonala sau mai putin, deci n-am pretentii ca ar fi ceva solid in ideile de mai sus (by the way, daca am vreo eroare la vreo interpretare pe vreo referinta, please send corrections). Si cateodata e periculos de speculat superficial pe probleme sensibile.
Si totusi... chiar daca am terminat intrarea asta de scris pe 1 aprilie, am tinut sa o datez cand am inceput-o = pe 31 martie ;)
Postări
