sâmbătă, 26 martie 2016

In Darkness (2011) | Son of Saul (2015)

Am ajuns si eu sa vad "Son of Saul" intr-o sala plina plina de persoane manate probabil de un hype creat dupa ce mai devreme numitul a inhatat Oscarul pentru cel mai bun film strain anul asta. Nu ma mai refer la adoptarea nationalista total nesimtita a filmului imediat de dupa premiere care a mai facut si ea reclama, pe motivul ca distributia vezi Doamne include un actor roman (etnic maghiar foarte simtit si modest in declaratii, care daca nu tanjea media dupa audienta probabil ramanea intr-un anonimat linistit). Intamplator am vazut si "In Darkness" recent, o alta nominalizare la film strain, ceva mai veche, nepremiata, si fara actori "romani". Hai sa vedem de ce le-am pus impreuna ...

"In Darkness" e o adaptare dupa o istorie reala. Un lucrator la canale din Lwow, polonez catolic, ascunde in subsolurile orasului un grupulet de evrei, salvandu-i de la incarcerarea in lagar. Contra cost. Initial. Cu implicare minima. Initial. Filmul evolueaza gradual spre un deznodamant sa-i zicem fericit, cand dupa mai bine de un an cine reuseste sa supravietuiasca ajunge sa vada soarele in sfarsit, din nou.

"Son of Saul" e o fictiune in care un tip pe nume Saul, detinut la Auschwitz insarcinat cu debarasarea cadavrelor din camerele de gazare, decide intr-o zi ca lesul unui copil merita o inmormantare normala ca alternativa incinerarii standard. Si ca ritualul respectiv e prioritar fata de orice altceva. Si incepe sa caute un rabin. Deznodamantul nu e unul fericit (si nu ma intereseaza metafore interpretate artificial care contrazic concluzia asta).

Contextul general abordat in povestea ambelor filme e delicat si nu se preteaza la discuta care e film e mai bun ca altul. Dar filmic, productiile vazute se preteaza la o comparatie. "In Darkness" nu pot sa zic ca m-a impresionat cu ceva. "Son of Saul" m-a impresionat ... negativ. Una din cele mai slabe imagini de film care am vazut-o intr-o productie cu pretentii. Am auzit laude la adresa montajului. E aberant. Filmul e de-a dreptul obositor. Camera e aproape in permanenta in cadru apropiat urmarind personajul principal. In unele cadre te chinui sa vezi mai mult, dar nu ... no chance ... Cadrajul e 4:3, deci chiar no chance. Cu riscurile de rigoare imi permit comparatia aparent puerila cu un 3rd person game in care nu poti face zoom-out. Cateodata mai ai cate o schimbare de pozitionare a obiectivului care mai rau face. Daca era cap-coada in tracking dupa personajul principal macar aveam ceva original, un soi de shot continuu a la ce-am vazut la Lubezki in Birdman (ma rog ... lasand la o parte incadrarea oribila). Nu vreau sa aud tampenii ca ne apropie de trairile personajului, etc ... Obositor e obositor. Punct. Ce e bun in "Son of Saul" e partea de interpretare. Actorii. Tehnic e slab.

Ambele filme sunt dure. Ambele filme duc personajul principal intr-un punct unde sacrifica mai mult decat ce poate salva din dorinta de salva. Diferenta e situatia concreta, reala din "In Darkness" in dorinta de a salva ceva viu, fata de situatia concreta, imaginara din "Son of Saul" unde ce e de salvat e mort. Si iar, de data asta nu ma intereseaza ce nu-i in concret .. imi dai o pelicula documentara de real life cu toata nenorocirea ei, atunci lasa-mi si concretul acolo .. metaforele ieftine menite sa adanceasca senzatia de atroce ma lasa rece in contextul asta. O prefer pe cea din "In Darkness" cu iesirea in final la "lumina" din canal. Ambele filme socheaza uneori. "Son of Saul" o face mai des. Suficient cat sa fie un nou "Hotel Rwanda" pentru juriul Cannes-ului de anul trecut dupa "4,3,2"-ul romanesc, si mai nou, in lipsa de concurenta serioasa sa fie si Oscarizat. Recent vad ca un film de Cannes = de fite = trebuie sa fie soc, altfel juriul n-ar putea explica cum a inteles in nemarginita-i capacitate de introspectie ceva adanc de tot in ele. "Soc" simplifica treburile pentru ca nu mai e nevoie de explicatii.

Rating:
"In Darkness" - 3 out of 5
"Son of Saul" - 2 out of 5









marți, 8 martie 2016

Zootopia (2016)



"Zootopia" e o gura de aer proaspat in peisajul Disney. Ceva ce reuseste cumva sa tina in limita normala partea moralizatoare fara sa cada in excese care sa se masoare in galeti cu lacrimi. In plus, it has a story. It really does ...

Avem un univers antropomorf in care animalele (exclus rasa umana) au ajuns la un nivel de civilizatie in care traiesc in liniste si pace. Liberte, egalite, fraternite ... or not. Sau asta realizeaza repede Judy Hops, prima iepuroaica din istorie admisa in politia orasului. Nu-i un spoiler sa zic ca totul se termina bine iar principiile revolutiei franceze par restaurate. E insa un spoiler sa zic cum se ajunge acolo. E un police story care combina foarte interesant o nuanta de film noir si mister cu umorul si caldura unei animatii.

E un film care e construit foarte solid ca scenariu - surprinzator pentru o animatie care de regula e relativ usoara. Are background story in intro, are o poveste principala care e destul de bine inchisa, si mai are si un twist + parte finala care se dezvolta dupa aparenta concluzie initiala. E foarte fain ca trailerul nu zice nimic clar si iti lasa loc de surpriza :), iar mie tot ce-mi ramane de adaugat e don't trust the ... :P watch the movie to see who ;)

Rating: 4 out of 5