"Welcome to Rockwell Falls. Population 436" e tagline-ul care deja anunta un scary movie. Avem aici un alt indie, relativ vechi, care isi arata varsta poate chiar un pic mai mult decat o are. Tehnic e un horror, practic anuntul ala de scary movie cam ramane la stadiul de anunt. Nu ca as avea o problema, dar filmul e destul de ... sec, ca alta caracterizare mai buna n-am. Povestea merge cam asa - un tip care lucreaza la evidenta populatiei face o vizita de lucru in Rockwell Falls = middle of nowhere, unde e primirea initiala cu ostilitate se transforma radical in cateva ore. Radical mergand pana la nivelul de a primi "buna ziua" pe strada de la fiecare locuitor. Evident omului nostru nu-i trebuie mult sa se prinda ca something's fishy, mai ales ca nu pare sa gaseasca pe nimeni care sa-i explice de ce in registre apare de 100 de ani incoace 436 la numarul de locuitori. Raspunsul vine in film. Ce pot eu sa mai zic e ca premisa e destul de originala pentru un horror. Pacat ca e stricata de cateva scene trase rau de coada (inclusiv un romance care te face sa dai ochii peste cap again & again & again...).
Old movie - short entry: "Session 9" e un exemplu de horror in sensul real de horror, nu genul de action tipic deghizat in horror = mult sange, tipete si subiect stupid. Nu e chiar "It Follows", dar cred ca de doi ani si jumatate n-am mai vazut altceva care sa transpire o atmosfera mai apasatoare decat ce-am vazut aici. Filmul a fost turnat in ceea ce se pare ca e chiar un fost azil aflat in paragina, Danvers State Asylum, o cladire care din punctul meu de vedere bate orice alt haunted/creepy place pe care l-am vazut in vreun film. Si da, intra si Overlook Hotel din Shining aici... Povestea de start nu e foarte complexa - o echipa de 5 oameni pentru curatare/decontaminare pentru constructii cu azbest e contractata pentru a se ocupa de cladirea mai sus amintita. Ca detaliu de intriga, seful echipei ofera un timp aparent imposibil de o saptamana pentru obtinerea contractului. De aici incolo cam orice as zice ar fi un spoiler. Things go bad evident... si iar evident avem ceva rau in cladirea respectiva. Actiunea e prezentata intr-un stil clasic, pe zile, ceea ce e unul din punctele care parca isi pierd sensul avand in vedere ca nu ajungem decat pana la vineri (na ca tot am dat un spoiler...). Ce e fain e ca fiecare personaj din film e lucrat cu atentie, scenariul exploatand bine temerile personale mai mult sau mai putin evidente. Atat de bine, incat am ajuns (again...) la concluzia ca am cam imbatranit pentru horror-uri de efect psihologic, e suficient de stresanta everyday life. Ce nu-i fain insa e ca filmul, un indie de altfel, e cam nefinisat lasand destul de mult la interpretarea privitorului. Inclusiv ceva-ul ala rau de mai sus, cel putin in parte - desi faptul ca n-avem o clarificare contribuie la a face filmul mai real, si implicit mai scary. But, enough spoilers :) ...
Am cateva minute bune de cand ma uit la o pagina goala si n-am idee ce as putea sa scriu la 10 ani de blog. In afara ca ma mir ca inca nu l-am inchis. Cica Romania ar fi tara Europeana cu cele mai putine cinema-uri pe cap de locuitor. Dar cum nu mi-am batut capul sa capitalizez blogul pana acum probabil n-are foarte mare importanta. Departe de mine insa intentia de a face intrarea aniversara una politica si cum parca vad ca urca si potentialul depresiv mai bine facem o trecere spre subiectul filmic...
Why "Stargate: Atlantis"? In primul rand de regula ma chinui ca la cateva momente din an = prin apropiere de sarbatori si la ziua curenta, sa gasesc un film care chiar merita recomandat. Am incercat sa "pastrez" "Toni Erdmann" pentru ocazia curenta pe baza de ratinguri, premii, etc., samd, dar dupa ce l-am vazut am decis ca nu prea merita efortul sa-i dedic o intrare (cu atat mai mult cea de azi). In concluzie am cam ramas descoperit... Am ajuns la "Atlantis" pentru ca mi-e cel mai la indemana subiect. Stiu ca seria e incheiata de multa vreme, numai ca la mine e in plina desfasurare = de asta vara am reluat sezonul 2 de pe unde ramasesem prin... 2007 parca? (ca tot ne invartim in jurul lui "10 ani").
Foarte multe nu am insa de zis, pentru ca e prea mult de zis. Pentru cine e pe dinafara de universul "Stargate", ideea de baza: porti stelare prin univers conectate prin worm holes + travel between them. Pentru mai mult context watch the movie - "Stargate" (1994) - probabil unul din putinele filme decente ale lui Roland Emmerich (eu am numarat doua) & follow up with "Stargate SG1". "Atlantis" e un spin-off in care Terra isi stabileste o baza de operatiuni in orasul care da numele seriei - o ramasita a unei civilizatii (the Ancients) mult avansata dar disparuta din galaxia respectiva dupa un conflict cu "wraith", sau altfel zis o rasa care aduce a alien vampires (fara sange si dinti, dar mai fiorosi la infatisare). Ma rog, pe parcursul seriilor mai apar si alti inamici, dar cum am zis.. ar fi prea mult de povestit.
Nu stiu daca e din motivul ca am reluat "Atlantis" undeva pe la inceputul verii si m-a ajutat sa-mi mai curat mintea de o serie de probleme aparute care au sarit nivelul standard de stress, dar cea mai buna caracterizare care o pot da e ca "it grows on you". Initial scenariul a multe episoade din sezonul 2 mi s-a parut slabut. Pe langa asta mai ai si o diferenta vizibila intre ce insemna nivelul de productie TV acu' 10 ani si pe unde este acuma. Dar incet, incet calitatea scriptului a mai crescut, si a devenit genul ala de serie buna din cand in cand pentru o pauza la creier: episoade relativ scurte (~40 minute) + o serie de personaje care iti devin familiare + de regula fara extrem de mult impact emotional (desi exista cateva episoade care fac o exceptie strong) + o doza suficienta de umor pentru un action SciFi. Ca si concluzie, as putea risca o comparatie a "Atlantis" cu "MASH" dintr-un punct foarte personal de vedere, evident pastrand proportiile (sau mai exact subliminalul din "Atlantis" vs la propriu in "Mash") = in ambele un episod e o doza buna ca sa vezi viata mai light ;)
Old movie, short entry: "Revolver" e un film de Guy Ritchie care mi-a scapat la timpul lui, si de care mi-am amintit dupa "King Arthur". Actiunea e plasata in contextul preferat al regizorului = mafia locala (de unde o fi ea), desi ce avem aici e intr-un registru destul de diferit de mai cunoscutele "Snatch", "Lock, Stock...." si chiar si mai aparte decat "Sherlock Holmes". Jake Green (Jason Statham) iese din puscarie dupa 7 ani de carcera din cauza unui sef de clan, Dorothy Macha (Ray Liotta). Fara prea multa intarziere incearca sa-si incheie socotelile cu respectivul punand la cale o schema de a stoarce bani de la cativa din membrii bandei. Povestea e super-elaborata si detalii primesti pe parcurs in film. O parte mai putin buna e ca daca pana spre jumatate actiunea e relativ clara, de la un punct incolo trece intr-un bizar care aproape as zice ca rivalizeaza cu "Night Watch"-ul din intrarea trecuta. Trecem de la thriller la o psihanaliza undeva intre "Fight Club" si "The Usual Suspects". E probabil un film care cere mai mult de o vizionare ca sa te prinzi de toate itele si de cateva din scenele iesite din normal. Toata treaba asta ar fi probabil de bine daca 1) subiectul n-ar deveni asa de incalcit incat o explicatie care o gasesti pentru ceva cam neaga altceva 2) n-ai vedea un twist de final venind de pe la jumatate si 3) (subiectiv) nu ti-ar lasa o impresie de film mai cu pretentii decat e. In orice caz, nu-i chiar de ignorat, chiar si pentru side stuff ca probabil singurul film in care l-am vazut pe Jason Statham jucand o scena de calibru suficient pentru un "best actor award".
Postări
