From Beijing with Love (1994)

Cum melatonina da cosmare mai intense decat cele obisnuite, potentialul Xanax ca somnifer e overrated, iar rezervele de Stilnox prefer sa le pastrez pentru situatii cand stiu ca e critic sa adorm inainte de 4 AM, am revenit la o varianta mai veche de "sleeping pill": old Hong Kong movies. Cateodata merge, cateodata nu. Depinde de cat de prost e filmul, sau traducerea, ca n-am vazut inca suficiente ca sa prind vreo boaba de cantoneza. "From Beijing with Love" intra la categoria so & so, dar suficient de mai "so" cat sa merite o intrare de blog - mai ales ca n-am altceva mai "fresh" la dispozitie.

Secventa de intro care copie temele tipice din Bond movies cu un final iesit un pic din tipar, iti spune deja ca avem o parodie aici. Una destul de low budget, dar e de apreciat totusi ca productia se ia la misto si in sensul asta. Intriga complet stupida, care e intentionat asa, nu serveste decat ca suport pentru partea comica: un cap al unei fosile de dinozaur e furat de un individ misterios cu o armura impenetrabila si o golden gun care trimite iar la seria 007. Aflam repede ca sub masca personajului negativ e chiar generalul de armata care ar trebui sa solutioneze jaful, care pentru a da impresia ca face ceva in privinta asta resusciteaza un agent in rezerva. Actualmente mic comerciant de carne care se plange ca trendul vegetarian ii da afacerea peste cap, respectivul pare un soi de inspector Clouseau mai degraba, care evident pana la urma rezolva si cazul, ramane si cu fata, si avem un happy end fara surprize. Dar filmul nu sta in story, ci in scenele absolut hilare de care avem parte, de la gadget-urile dezvoltate pentru agentii secreti (e.g., o lanterna care functioneaza exclusiv cu energie solara), pana la cum poti scapa de un pluton de executie atat de zelos ca nu se-ndupleca nici macar la un orb condamnat pe baza propriei confesiuni scrise de alta mana...

Daca esti suficient de in etate cat sa ai nostalgii dupa seria de slapstick comedies din perioada '80-'90 marca Zucker/Abrahams sau Mel Brooks: Airplane, Spaceballs, The Naked Gun, Hot Shots sau Top Secret, atunci is sanse mari sa-ti placa si varianta chinezeasca de James Bond. Eu nu m-am dat niciodata in vant dupa gen, dar depinde mult de cat de bine e integrata partea comica cu partea de parodie (ex. Top Secret e parca alt nivel fata de Hot Shots). Chiar daca 007-le din Far East pare mai ieftin ca orice produs made in China, daca poti sa treci peste "the typical silliness" care se regaseste in mai toate HK movies dinainte de 2000, e suficient de enjoyable cat totusi sa nu te adoarma.

Rating: 3 out of 5

Meek's Cutoff (2010)

Se pare ca tentativele mele de a gasi un film bun au cam la fel de mult succes ca si cautarea apei din "Meek's Cutoff". Cam asta-i story-ul aici. Avem un western (cu un rating nesimtit de mare atat pe RT cat si pe Metacritic), in care trei familii de colonisti, cu trei carute se indreapta spre California undeva pe la mijloc de secol XIX. Si raman fara apa. Cu o calauza pierduta in spatiu (la propriu), care nu-si prea justifica numele plasat in titlu, si cu un indian pescuit pe drum pe care nu prea stiu daca sa-l linseze sau sa-l promoveze in functia de water guide. Unde logica la partea a doua incepe sa scartaie tare de tot cand vedem ca mai trec iar vreo doua-trei zile in care ultimele rezerve de H2O se apropie de zero. De unde ne intrebam ce super-powers aveau indienii de secol XIX sa stea nebauti atata timp. Ca la un calcul elementar, daca respectivul bantuia solo prin pustiu asa departe de un rau... Ma rog, scenaristul a avut chestii mai deep la care sa-si puna mintea. Asa de deep incat se pierd cu tot cu finalul filmului, incheiat brusc la primul copac intalnit in cale. Probabil undeva prin Area 51, daca tot ne-apropiem geografic de zona aia...

Rating: 2 out of 5

Dark Shadows (2012)

Alta intrare de blog ca sa zic c-am bifat totusi ceva saptamana asta... Din pacate decizia de a ocoli "Dark Shadows" acu' aproape 7 ani ( OMG... 7 ani :| ) a fost una buna. N-am avut ce face si in lipsa de altceva am zis sa-i dau o sansa.

Trebuie sa admit ca filmul incepe bine, cu un intro Tim Burton-esc ca in zilele bune (mai in urma de acu' 7 ani), in care undeva pe la 1770 viata lui Barnabas Collins, industrias in ramura piscicola de pe coasta statului Maine, e data peste cap de Angelique, o menajera cu veleitati de vrajitoare. Pe scurt, parintii respectivului sunt striviti intr-un accident, iubita se arunca de pe o stanca in ocean, iar Barnabas e transformat in vampir si inchis de viu intr-un sicriu. O regasim pe Angelique la fel de tanara la vreo doua secole dupa ca mic mogul in aceeasi industrie, unde descendentii familiei Collins se chinuie sa mai pastreze o urma de afacere din care sa-si intretina viata de azi pe maine. Barnabas to the rescue = vampirul e eliberat, si lucrurile iau o turnura pozitiva... pana ce intervine Angelique & the war begins again.

Pana pe la jumatate singura parte care lasa mult de dorit e montajul de sunet. In ciuda unei coloane sonore foarte ok ca trackuri individuale, partea de mixing e atat de proasta incat efectiv deranjeaza. In rest actiunea are o premisa decenta, si te lasa sa speri... Din pacate totul se transforma intr-o salata fara prea multa logica a la Alice in Wonderland, unde nu mai stii ce sens mai are ce vezi. De la aparitia efemera (no pun intended) a unei fantome care salveaza the Collins family, pana la prezenta total cazuta ca din plop a unui varcolac care probabil n-are mai mult de 3 minute pe ecran (si zero impact in desfasurare), totul pare un soi de "hai sa mai mai includem repede si asta". Pacat de potential...

Rating: 2.5 out of 5 (noroc de intro, ca altfel...)

Shoplifters (2018)

There are many shades of right and wrong... Asta ar fi "Shoplifters" in 8 cuvinte. Si-i cam greu de descris in mai multe. Mai totdeauna Cannes winners mi s-au parut cu prea multe pretentii si tot mai totdeauna am zis ca-s satul de social drama pe big screen, ca ai ocazia sa vezi deja suficienta in everyday life. Na ca am ajuns sa ma contrazic acum, sau suntem la o exceptie care intareste regula.

Un grupulet pestrit de 5 persoane, la varste cam diferite toate, fara legaturi clare de rudenie dar cu apelative de gen, traiesc de pe o zi pe alta in mare din shoplifting, inghesuiti intr-o casuta din Japonia. Mda, nu-i chiar imaginea tipica de tara cu HDI superior unde curge lapte si miere pentru toti. Intr-o seara, grupul se mai mareste cu un membru, o fetita de vreo 5 anisori culeasa de pe un balcon, unde aparent era des incuiata si lasata nemancata de mama nu prea responsabila. Copilul aparent nu prea vrea sa revina la parintii naturali, gasind ceva mai multa caldura in noua familie. Ce avem mai departe e un studiu de caracter destul de dens pe toti membrii grupului si o evolutie a actiunii pe care, as usual, n-as prea vrea s-o divulg...

...dar totusi, ca spoiler, this is not a happy movie. However, it's a very warm one. Destul de amar, dar cald. Cum am zis, complicat de descris mai mult, sau n-am eu cuvinte la mine tura asta. Mi-a mai ramas sa zic doar ca si-n Japonia se pare ca se arunca dintii de lapte peste casa :)

Rating: 4 out of 5