luni, 27 martie 2017

Life (2017)



... e mai mult despre directia opusa. Ori imbatranesc eu, ori genul sci-fi thriller devine ba prea extrem, ba prea light. Sau ambele = imbatranesc si prefer varianta light = "Passengers" sa zicem, decat cea extrema care o avem in "Life".

Ma rog... Adevarul e ca pe IMDb scrie clar: horror, dar n-am vrut sa cred asta din ce-am vazut in trailer. Ei bine, este. Cel putin 3 scene sunt destul de dure, lungi si grafice. Avem o forma de viata descoperita pe Marte care pe reteta clasica: group killer, take them one by one, elimina rand pe rand membrii echipajului statiei spatiale internationale. Care de la prioritatea de a cerceta extraterestrul ajung sa prioritizeze tinerea departe de Terra a acestuia. Guess how this story ends?...

Impresia de la care am plecat, si anume ca o sa vad o alternativa la "Alien" s-a confirmat partial. Intr-adevar, povestea la baza e cam aceeasi. Problema e iarasi la punerea in scena. Nu prea merge sa arunci clisee (cam deplasate cateodata) despre existenta, sa mergi pe ideea unui film dur, si sa ai pasaje de campy horror, culminand cu ce auzi pe intrarea end credits. E drept ca ofera un tension relief necesar, dar parca ceva nu-i unde trebuie... Clar o varianta inversa de funny slasher care te izbeste cu o morala de final, a la "Cabin in the Woods", prinde altfel. Ar mai fi probleme de regie - cel mai ciudat montat twist de final care l-am vazut. E clar de la-nceput ce se-ntampla. De asta si intrebarea retorica cum se termina, dar la un moment dat, dupa ce-ti zice ca-i asa, parca vrea sa-ti zica ca nu-i, si iarasi ca e... Oh well... Pana una alta, overall a fost acceptabil, dar inca mai astept ceva de talia "Sunshine" sau macar "Pandorum".

Rating: 3 out of 5

sâmbătă, 18 martie 2017

Logan (2017)



E o linie subtire intre sensibil si lacrimogen. Iar in "Logan" e sarita fix cand nu e cazul... De fapt incep sa cred ca-i o chestie specifica Marvel, dar pana la urma nu asta-i problema principala.

Daca vezi trailerul cam stii povestea. Intr-un viitor semi-distopic nu prea mai avem indivizi cu gena X, Logan traieste undeva de pe o zi pe alta avand in grija un Profesor X batran si bolnav, iar cand o fata manifesta aceleasi capacitati de gheare retractabile ca si mai sus numitul niste oameni nu tocmai bine intentionati vor sa puna mana pe ea. Daca la asta mai adaugi si ce ai mai prins intamplator pe ici colo = Hugh Jackman tot zice ca se lasa de rol, nu e nici un spoiler ca Wolverine will die. Nu stiu cat spoiler e ca mai mor si altii. Cam multi zic eu. Dar parca nici asta nu-i problema...

Problema e ca James Mangold e un regizor destul de supra-evaluat, dar n-a fost totusi pentru "Wolverine" care a fost considerat slabut cam de toata critica. Deci nu prea pricep cum a ajuns sa fie pus din nou in pozitia de a se ocupa de continuare. Imi pare rau, dar nu rezonez cu parerea generala ca "Logan" e o capodopera. Regia e slaba, imaginea e terna si cu probleme pe alocuri (avem margini din cadre taiate aiurea), scenariul... oh well... Nu stiu, pentru mine kids & violence nu au ce cauta in acelasi loc cand vorbim de duritatea vazuta in "Logan". Una e un film gen "Kick-Ass" in care cam totul e luat la misto, una e "Let the Right One In" (ma refer la versiunea suedeza) in care ai una bucata scena foarte dura in final intr-un context construit in care isi are un sens, una e "Firestarter" sau "Looper" in care ai o lipsa de control care apare ca problematica, si alta e un film in care ai un copil de 11 ani care cam o data la 30 de minute mai taie un cap sau mai spinteca pe cineva de vreo 3-4 ori peste nivelul letal, ca asa scapam de aia rai si "excess violence sells". Pot fi de acord la general pentru un action movie, dar nu in contextul in care violenta e produsa de copii si mai ales facuta sa para necesara. Spoiler: Cu atat mai mult, incercarea de a "sensibiliza" atmosfera dupa the final carnage e ridicola...

E drept ca n-am prea gustat niciodata seria X-Men, dar la ce ratinguri am vazut si chiar si trailerul care plasa povestea intr-un viitor arid dadea sperante. Tot ce mai pot zice e pacat de contextul semi-distopic aproape nefolosit...

Rating: 2.5 out of 5

sâmbătă, 11 martie 2017

John Wick 2 (2017)




Sunt putine filme in categoria "episodul 2" care depasesc originalul. "T2: Judgment Day" si "Aliens" ar fi doua exemple care imi vin rapid in minte (fara nici o legatura cu faptul ca au acelasi regizor). Nu reusesc insa sa gasesc nimic care sa fie undeva la macar doua clase peste prima parte ... in afara de "John Wick 2".

Scriam cred acum vreun an si jumatate o intrare despre ce inca mai cred ca e unul din cele mai stupide filme de actiune lansate in deceniul asta, in totala contradictie cu aprecierile gratuite de la vremea respectiva (care cu timpul s-au mai moderat un pic). Mi s-a parut atat de prost atunci incat 1) m-am decis cu greu sa ajung sa vad partea a doua si 2) vazand partea a doua m-am lasat foarte greu convins ca nu-i o pierdere de timp. Efectiv am incercat sa caut argumente care sa-mi confirme asteptarile ca vad alta productie care nu-si merita un rating probabil umflat pe toate site-urile de profil. Mici scapari mai sunt dar, they learned ... nush cum avand in vedere ca nu s-a plans aproape nimeni ca primul film e prost, but they did. Si nu s-a schimbat nici regizorul care a fost cascador pana la JW1, si nici scenaristul care in afara de JW1 are doar filme slabe de serie B in CV.

Povestea ramane super simpla. Si totusi un pic mai complexa decat data trecuta = I. John Wick e re-adus la statutul de asasin platit activ de o datorie veche, pe care n-ar prea dori sa si-o achite dar "the rules demand it" si II. "The rules" nu exclud ca dupa polita platita, sa mai fie platit si ceva in plus. Ei, poate nu pare cine stie ce, dar deja un fir de actiune care trece de la I la II e mai consistent decat razbunarea liniara in contextul stupid din primul film. Dar partea care chiar conteaza in JW2 si-l salta hat departe fata de primul nu-i subiectul...

... E cum e pus subiectul in scena. Avem un exemplu de cum poate fi valorificata filmic o poveste banala, violenta, si fara prea multe replici. Dialogul e livrat uneori in linii scurte, apasate, cu pauze, care spun suficient de putin cat sa nu cada in ridicolul cliseelor din primul film dar sa faca totusi impresie, iar overall pare mult mai constienta ideea de a nu se lua prea tare in serios. Imaginea scoate cat poate din localizarea actiunii in Italia, dar pe langa asta avem niste cadre exceptionale, si o scena spre final care bate un pic spre referinte clasice = "mirror fight-ul" din "Enter the Dragon" al lui Bruce Lee. Soundtrack-ul e construit pe o tema repetitiva care vine manusa. Pana si coregrafia luptelor e parca mult mai putin exagerata ca in prima parte. Sunt foarte multe nuante tehnice care ridica filmul. Sau mai pe scurt ai putea zice ca "finally has style". Ramane de vazut in JW3 daca si-l pastreaza sau a fost un accident ( mda, inca nu-s convins :) )...

Rating: 4 out of 5

sâmbătă, 4 martie 2017

Oscar 2017 - Epilogue ( ...or why I'm done with this ...sort of ;) )




N-am subiect & I normally don't do this. Am scris cred doar o singura data o intrare post-Oscar in precedentele 8 editii acoperite, indiferent daca mi-au iesit predictiile 100%, 50%, whatever... Anul asta am avut 7/10. That doesn't bother me. Intotdeauna am zis ca predictiile le dau for fun, mai importanta e selectia filmelor care le-aduc premiile astea an de an in pozitia de "should watch". Totusi, poti ramane complet indiferent la who wins pana la un punct...

The Academy Awards au un mecanism de vot care le face in teorie cel mai obiectiv premiu din industria cinematografica. Daca Globurile de Aur se dau de un juriu de 30-40 oameni din ceva numit parca "The Foreign Press Association" care te poti astepta sa fie mai totdeauna "politically correct", la Oscaruri voteaza undeva la 5000+ membri ai Academiei Americane de Film. La 5000 de oameni parca m-as astepta ca in rezultatul unui vot sa se vada criteriile artistice si mai putin partea "politica". Cum ne dam seama ca nu-i asa?... Well...

E al doilea an consecutiv cand Oscarul pentru cel mai bun film ajunge la o productie care in total ia maxim 3 premii (anul trecut au fost doar 2...). Te-ai astepta la o corelare cat de cat poate intre cine ia "Best Movie" si ce alte categorii a luat. Na.. poate daca "alte categorii" include doar premii tehnice putem trece peste o corelare, dar dintre un film care are asa: un Oscar la regie, unul la actori, unul la imagine, unul la scenografie, si doua pe muzica - si alt film care are un premiu la actori si unul la scenariu ... now tell me, cum ajunge al doilea sa fie apreciat overall ca the best?

Statistics. Hai sa vedem o evolutie in timp a "celui mai bun film" pentru anul precedent in viziunea Oscar. Ultimele 3 decade:

The '90s:
  • 1990: Dances with Wolves
  • 1991: The Silence of the Lambs
  • 1992: Unforgiven
  • 1993: Schindler's List
  • 1994: Forrest Gump
  • 1995: Braveheart
  • 1996: The English Patient
  • 1997: Titanic
  • 1998: Shakespeare in Love
  • 1999: American Beauty
The 2000's:
  • 2000: Gladiator
  • 2001: A Beautiful Mind
  • 2002: Chicago
  • 2003: The Lord of the Rings: The Return of the King
  • 2004: Million Dollar Baby
  • 2005: Crash
  • 2006: The Departed
  • 2007: No Country for Old Men
  • 2008: Slumdog Millionaire
  • 2009: The Hurt Locker
The 2010's (up to now):
  • 2010: The King's Speech
  • 2011: The Artist
  • 2012: Argo
  • 2013: 12 Years a Slave
  • 2014: Birdman or (The Unexpected Virtue of Ignorance)
  • 2015: Spotlight
  • 2016: Moonlight
Now tell me... Cat din la "The Hurt Locker" incoace intra in categoria unui film greu, un film care sa te impresioneze prin mai mult decat doar subiect, un film sa-ti ramana in minte si peste 10-15-20 de ani de acum. Sau na... comparativ cu ce ti-a ramas din "Dances with Wolves", "The Silence of the Lambs", etc...

Un pic de analiza (daca tot am dato-n statistici). In 2009, Academia Americana a luat inteligenta decizie ca best movie sa fie ales din 9-10 nominalizari (pentru un impact mai mare asupra publicului a mai multor titluri). Now, consider the following... Pe de o parte avem voturi date pe criteriu de apreciere artistica. Pe de alta parte avem voturi date pe criteriu de "politically correctness". Voturile pe apreciere artistica totdeauna vor avea o rata de dispersie mai mare. Tine si de gust. Cu alte cuvinte, cu cat mai mare numarul, cu atat the best movie will lose more. Pe de alta parte, tot timpul voturile date pentru ca "asa-i fair in this unfair world" se vor concentra cam pe acelasi titlu. Ergo - "Spootlight", "Moonlight" and whatever "...light" follows.

Politically correctness o fi avand sens in casting, in plata oamenilor, in multe aspecte ce tin de lucrul la un film. Dar nu-si are locul din punctul meu de vedere in aprecierea unui film. The best movie is the best movie pentru valoarea artistica generala care o are, nu pentru ca jumatate sau mai mult din distributie e de culoare sau pentru tematica sociala cat o fi ea de corecta abordata. Don't mix that with art. Ar fi ca si cum as zice ca Rubens e cel mai mare pictor flamand pentru ca a ilustrat mai multe femei grase decat oricare altul. E pur si simplu stupid.

Nu-mi vine sa cred ca am ajuns sa iau partea unui musical caruia i-am dat 3 din 5, mai ales in conditiile ca n-am nimic cu "Moonlight" care-i un film bun, dar nu asa de bun... So, let's cut this short: De la anul pentru Oscars mai dedic pe blog maxim una bucata intrare in loc de luna intreaga din ultimii ani, pana ori mi se pare ca se dau pe merit, ori ne-ntoarcem macar la sistemul cel mai bun din 5 care dadea rezultate parca mult mai echitabile. Pana atunci, chiar nu prea mai conteaza...