Blog break .. again ...

mda .. stiu ca e a treia oara anul asta ( dar e still "break" not "end" - nu de alta dar la gradul meu de comunicare cred ca mai am ceva cunoscuti care stiu ca-s inca "functional" pe baza postarii saptamanale deci ar fi o problema :) ).. anyway, da semne de ingrijorare in ce ma priveste pentru cat mai pot continua .. nu c-ar fi cine stie ce mare branza de blog, dar imi place sa cred ca totusi n-am scris chiar complet in dorul lelii de atata timp .. din pacate se pare ca "real life strikes again" .. suficient de zdravan ca sa nu mai pot sa ignor ce-i in jur ca sa-mi fac timp si mai ales chef sa scriu intr-un mod relativ coerent ( n-o fost mai rau de-atat, nu ? :) ) despre un film .. sper sa pot reveni si continua curand totusi = in Noiembrie .. nu de alta dar ar fi cred un pic ofticant sa ratez o aniversare de 5 ani :) cu pauze cu tot ...

Man on a Ledge (2012)

Dupa intrarea "heavy" la propriu si la figurat revin in zona obisnuita de "usual light Hollywoodish" movies cu "Man on a Ledge" cu o postare (sper) mult mai scurta si mai la obiect, mai ales ca iar is in obisnuita criza de timp.

Filmul e ceva intre action si un light thriller ca gen. Ce mi-a atras atentia a fost contextul care pare destul de original (cel putin eu nu tin minte sa fi vazut ceva asemanator). Mai exact, un tip, fost politist, evadeaza din inchisoare profitand de o "permisie" pentru inmormantarea propriului tata, si in loc sa fuga in Mexic prefera sa iasa pe o balustrada a unui hotel undeva la etajul 20+ amenintand ca se arunca. Evident motivatia din spatele actiunii sinucigase pare a fi ca tipul e nevinovat. Si cum devine la fel de evident un pic mai incolo (din pacate trailerul deja sugereaza destul de mult, asa ca don't blame me for spoilers) actiunea nu-i chiar atat de sinucigasa. Sa zicem ca tot filmul, pe scurt, e un soi de joc de-a soarecele cu pisica, cu scop final ... Well, parca scopul final nu e dat totusi chiar 100% clar in trailer ( nu ca ai avea mai mult de doua posibilitati :) ) asa ca il las pentru film ;).

Asa cum ziceam la inceput productia e destul de light, dar nu plictiseste si din fericire reuseste sa nu dea totusi in stupid (desi sunt o serie de faze care dupa mine sunt mai putin explicabile decat multe plotholes din "Looper"). Finalul insa cam strica un echilibru destul de fragil, incheind intr-un stil care te cam face sa-ti dai ochii peste cap = clasica actiune sincronizata perfect (cu probabilitate reala de 0.000...) ca totul sa iasa bine. Overall a fost totusi fun to watch, deci daca nu vrei ceva foarte "deep" ca sa-ti dea de gandit mult dupa, e perfect inainte de somn. Totusi... am ramas cu o intrebare ( sau ingrijorare as putea zice :| ): ce mananca doamnele trecute de prima tinerete din Manhattan de au ochi sa vada instant indivizi iesiti pe fereastra undeva la 70 metri inaltime de nivelul solului (care mie mi-a luat ceva sa-l localizez intr-un cadru luat pare-se de undeva mai de aproape totusi) ...

Rating: 3 out of 5

Looper (2012)

Cum pe unde is rezident in prezent filmele is dublate in general, daca vreau sa vad ceva on big screen trebuie sa ma urc in tren si sa fac 15-30 de minute pana intr-un oras vecin care "beneficiaza" de caracteristica bilingva (avem subtitrare, dubla). Dar cum pretul trenului + pretul cinemaului = ceva suficient de piperat pentru un film, cam evit actiuni de genul asta, si ma rezum la revenirile in Ro ca sa-mi iau doza, sau la cazurile rare cand cinemaurile locale se indura sa lase un screening in VO (versiunea originala). De fapt, pana ieri am avut o singura iesire, anul trecut pentru "Adjustment Bureau", si asta motivata mai mult de factorul de grup + apetenta proprie pentru P. K. Dick. Cum a fost soldata cu un rezultat lamentabil = the worst PKD adapted movie that I've ever seen .. si cum numa in dispozitie de film is zilele asta .. desi imi zvacnise o idee cand am vazut "Looper" in English pe programul cinemaurilor regionale la inceputul saptamanii o abandonasem. Nu stiu insa ce m-a pocnit ieri seara (poate o fi Emily Blunt, again, motivul din subconstient :P). Pana la urma m-am suit solo in tren, dupa ce am facut un Google-walk rapid sa vad pe unde ar fi situat cinemaul "vinovat" de tentatie, in speranta ca imi ajung 20 de minute sa il nimeresc pe-ntuneric in perimetrul de 700m distanta de gara. Am ajuns (chiar devreme), am luat bilet, am vazut filmul. Si a meritat.

Am pornit cu un intro kilometric sperand ca o sa-mi vina o idee cum sa incep sa scriu efectiv despre film. N-a venit. Asa ca o sa pornesc de la trailer si primele trei minute. In trailer ai ceva de genul .. in viitor s-a inventat "the time machine". "The time machine" e folosita de mafie sa trimita oameni inapoi in timp ca sa fie lichidati. Contextul pare cretin. De ce naiba sa te chinui sa trimiti pe cineva inapoi sa fie "terminated" in loc sa faci asta pe loc. Si de aici porneste o serie intreaga de potentiale aparente gauri in logica filmului (daca arunci un ochi pe IMDb cred ca mai bine de jumatate din threaduri is "plothole related"). Ca sa rezolvam cu asta mentionat, o sa ma refer cum spuneam la primele trei minute, ceea ce e un spoiler minor. De ce e minor nu pot sa explic pentru ca l-ar face mai mare :) In primele trei minute, Joe - "a looper" - unul din asasinii folositi de mafie in trecut iti explica contextul cat se poate de concis - in viitor populatia e intr-un fel marcata, nefiind recomandat sa fie eliminata la momentul respectiv. In consecinta, pentru o procedura "curata", fara urme, se merge pe ideea descrisa. E atat de concis incat nu e prea convingator. Iar asta e una din problemele filmului - lipsa de detalii si faptul ca e poate prea dens. De exemplu, cele trei minute de mai sus s-ar putea sa iti genereze un "dar, dar ..." dar nu mai apuci sa mai termini sa iti rezolvi nelamurirea (detalii mai incolo) ca treci la alta. Daca ori esti suficient de relaxat ca sa nu iti pui intrebari, sau esti capabil sa accepti ce ti se da asa cum ti se da si sa le lasi pe mai incolo, sau gandesti destul de repede ca sa-ti raspunzi la ele :), experienta care ti se ofera e una care din pacate nu se repeta prea des in ce produce cinemaul de azi. Subiectul e dezvoltat atat de fain incat nu vreau sa distrug nimic, dar absolut nimic din ce primesti. Sa zicem doar ca viata lui Joe care se intalneste cu el de peste 30 de ani, chestie care ti-o da trailerul, are o evolutie foarte complexa intr-un timp foarte scurt. De ce Joe trebuie sa dea fix peste Joe, de ce Joe nu reuseste sa scape de Joe, si alte chestii legate de Joe ori le vezi in film .. ori tre' sa ti le explici singur :)

La intermezzo-ul de la jumate (ca pe-aici se practica o pauza de vreo 5-10 minute .. motiv din care a cam fost nevoie sa alerg dupa trenul de intoarcere), partea principala, "the whole catch", sau cum vrei sa-i zici, era abia pe punctul sa fie introdusa. Asta ma face sa revin la ce spuneam mai sus, scriptul vine cu ceva nou - in sensul de informatie cu grad major de noutate peste cea de pana atunci, destul de frecvent (de asta zic ca subiectul e construit fain - n-ai nici o sansa sa vezi finalul prea devreme din simplul motiv ca n-ai "the building blocks"). Dar bombardamentul asta devine cam greu de digerat pentru creier uneori. O sa continui pe primele trei minute ca exemplu... "dar, dar ..." de mai sus = " dar cum naiba e diferita eliminarea prin 'puf' disparut din timpul curent, de un glont in cap si eventual 'puf' dupa " (una bucata "dar" ca mai pot fi si altele). La chestii de genul asta trebuie sa-ti construiesti solo raspunsul, misto fiind ca filmul e suficient de vag incant sa-ti lase spatiu s-o faci mai mult sau mai putin fortat = " pai... populatia din viitor are un implant care raporteaza stoparea activitatii cerebrale si doar atata (problema de scalabilitate domle, nu aglomeram serverele cu rapoarte periodice inutile); cu 'puf' disparut, dispare si implantul si nexam raport = nimeni nu stie ca individul a facut 'puf' ". This was easy :), altele's mai complicate.

Regia si scriptul original ii apartin lui Rian Johnson. Un tip care pare destul de apreciat pentru ce a facut pana acum - "Brick" si "Brothers Bloom" care nu le-am vazut dar presupun ca au fost destul de "indie". Pentru ca asta se cam simte si in "Looper", primul film banuiesc al respectivului de buget ceva mai mare. Chestie care mie personal mi-a placut. Poate era ceva mai de efect un Nolan de exemplu, sau mai ales un Zack Snyder gandindu-ma acuma la "Sucker Punch", cu un rezultat mai Hollywoodish. Dar simplismul care il are "Looper" in prima parte = fara abuz de cadre cu pretentii sau efecte parca ii da greutate, sau altfel zis nu poti sa te plangi ca filmul e macar vreun pic superficial ca story ascuns dupa un ambalaj eye-catching, desi .. "I'm looping" :) : poate era ceva mai de efect, dar ... Multi de "dar" in filmul asta. Guess what .. toata lipsa de spectaculos vizual din prima parte pregateste ceva .. ceva care incepe cu o scena a carei putere e amplificata la maxim tocmai din cauza ca pana atunci n-ai avut nici un efect de camera la acelasi nivel .. care scena implica un tipat si un seif (unul dintr-o debara si nu unul in podea, ca sa nu creez confuzii). Iar dupa asta, parca avem alt film vizual (nu exagereaza dar ceva, ceva se schimba). Sonor insa n-am fost teribil de impresionat. E o colaborare in familie, compozitorul fiind frate cu regizorul (daca nu incurc borcanele). E ceva ok, mai ales in sensul de originalitate - ai foarte multe sunete de ambient integrate in soundtrack, scrasnituri, phone rings, etc. M-as risca chiar sa prevad o nominalizare pe sound mixing din cauza asta. Din pacate n-ai insa o tema care sa-ti ramana .. a la "Time" de Zimmer din "Inception". Si daca tot am facut disectia tehnica, sa termin cu machiajul - si anume Joseph-Gordon Levitt transformat intr-un Bruce Willis mai tanar. Spre surprinderea mea, desi in general is enervat de falsul vizibil in asemenea cazuri, aici chiar a reusit sa prinda (in ciuda faptului ca aveam un minus mare dupa ce-am vazut trailerul). Motivul probabil e ca Levitt face un rol extraordinar. Machiajul e jumatate, cealalta jumate e cadenta verbala si chiar ceva ticuri faciale ale lui Willis prinse surprinzator de bine de versiunea mai tanara.

Ca final, "I'm looping again" la the main issue :) .. Partea de gauri in script, "plotholes" (sau "loopholes" :) ca sa fim mai aproape de subiect) e o chestie care nu poate fi evitata complet cred de nici o productie care are de-a face cu "time travel", universuri paralele, sau "lucid dreaming". De asta probabil ca si numarul de filme bune care merg pe una din directiile astea nu e chiar urias. Iar un film bun in cazul de fata cred ca poate fi definit ca unul care ori reuseste sa inchida gaurile intr-o masura acceptabila, ori se desfasoara in asa fel incat sa n-apuci sa le observi. Ce reuseste "Looper" sa rezolve intr-un mod original, elegant si simplu, in ciuda altor "gauri" care apar pe langa, e "the grandfather paradox" - probabil principala problema intr-un subiect de gen. In cazul in care nu-i clar la ce ma refer, e vorba de paradoxul clasic in care intors in timp si omorandu-ti bunicul nu te mai poti intoarce in timp sa faci asta pentru ca n-ai existat. Primo, contextul din "Looper" taie asta din start = ideea celor trimisi inapoi in timp e sa dispara imediat cum au ajuns acolo ... altfel you're messing with the time :). Secundo, cand partea anterioara nu iese cum s-a planificat si se ajunge la ce avem in film .. well .. inca o data depinde de tine sa pui piesele cap la cap la final, si sa vezi ca exista o secventa de "time flow" care are sens, asta daca ce-ti da ecranul nu-i suficient de convingator ;)

PS: Iar daca pusul pieselor cap la cap incepe sa para prea complicat :) si cu prea multe elemente proprii .. think ;) : you just got close to a "Looper 2" script

Rating: 5 out of 5 ( daca la "Inception" am fost subiectiv in minus pentru ca a fost prea "Ubik"-like, aici is probabil subiectiv in plus, pentru ca .. pe scurt .. there might be some hope :) )