11 years + Isle of Dogs (2018)

La fiecare aniversare de blog am incercat sa gasesc ceva care sa pot recomanda cu rating maxim. Mi-a iesit la doi ani ("The Prestige") si la noua ani ("The Accountant"), deci cam rar :) In concluzie e macar statistic explicabil ( spoiler :) ) de ce nu-mi iese nici la 11 ani. Sincer sa fiu, is happy ca anul asta am reusit pana acum sa mentin media de una intrare per week = am cam reusit sa vad cate un film saptamanal. Sa mai si prind unul care sa ma dea pe spate la data fixa... oh well... Adevarul e ca m-am (re)-gandit serios dupa anul trecut la un shutdown, mai ales in contextul in care e destul de clar si pentru mine ca: 1) nu prea mai apuc sa vad suficiente filme cat sa fac o selectie decenta de subiecte; 2) nu prea mai am timp sa ma adun sa scriu o recenzie decenta (nu ca mi-as fi pregatit si revizuit vreodata intrarile, dar simt ca in ultima vreme parca ma repet prea mult si le expediez prea repede); 3) the everlasting problem de cand am pornit blogul asta persista inca - n-am timp sa fac vreo promovare (desi avand in vedere punctul 2, poate e mai bine). Anyway, long story short... I'm not giving up :D (yet...). Nu de alta, da' poate am sanse sa candidez vreodata pentru un record la cel mai lung blog necitit de pe planeta :P And now, the movie...

Am avut doua optiuni la care dadeam ceva sanse sa merite o intrare aniversara - "Isle of Dogs" si "Upgrade". Din pacate n-am avut timp sa vad decat unul din ele, si am mers pe varianta care parea mai "safe". Wes Anderson in general nu dezamageste. Si nu-i cazul nici aici. Dar nici nu pot zice ca-i printre cele mai bune filme ale lui... In plus, din pacate nici nu cred ca pot sa rezonez eu la maxim cu subiectul, which is: dogs - neavand vreodata unul, sau alt animal de companie.

Povestea merge cam asa: undeva in Japonia avem un primar naspa, dintr-o dinastie si mai naspa, care de generatii uraste cainii. Tot de generatii, acestia au un status tolerat, fiind folositi in casa primarului pentru paza si alte utilitati practice, in nici un caz ca pets. De aici si un complot de a eradica definitiv prezenta lor din comunitatea respectiva, folosindu-se de pretextul unei "febre canine". In concluzie, toate animalele sunt exilate pe o insula de gunoaie, inclusiv cainele de paza al fiului adoptiv al primarului. Numai ca fiul, ne-impartasind ura de secole a familiei, nu prea e de acord cu decizia si pleaca intr-o expeditie cu scopul de a-l gasi pe Spots. Ceea ce in mod previzibil se intampla, and they will live happily ever after. Iar avand in vedere ca finalul se stie, n-o sa mai zic prin ce mai trecem pana acolo ;)

Daca n-ai sti cine e scenarist/regizor si ai vedea 3 minute din film, oricare ar fi ele, ai putea probabil sa bagi mana-n foc ca e Wes Anderson. Atat e de evident, si cea mai buna metoda de a descrie pe Wes Anderson, e... well.. watch a movie by Wes Anderson. Un haos ordonat, scene scurte si la obiect, dialoguri reci care devin brusc foarte calde, multa culoare, umor fin (ex., "The Search for Spots" - o aluzie la Star Trek, care merge un pic mai departe in contextul in care ne aflam), sunt elemente care-s prezente aici la fel de mult ca si in "Fantastic Mr. Fox", "Grand Budapest Hotel" sau chiar "Moonrise Kingdom". Parca totusi nu ne ridicam la acelasi nivel. Dar din nou, poate nu empatizez eu suficient cu ideea :) Anyway, ca si celelalte, tehnic ca realizare filmica ce-i aici e ireprosabil. Macar pentru asta merita vazut. And if you're a dog owner, you'll probably love it ;)

Rating: 4 out of 5

Incredibles 2 (2018)

Nu ma asteptam la foarte mult de la "Incredibles 2" si nici n-am avut surpriza la care speram (deci... de fapt, probabil ca ma asteptam :) ). Pe scurt, e prea Pixar pentru gusturile mele = prea cuminte, prea previzibil. Nu mai stiu pe unde ne-a lasat primul "Incredibles" dar al doilea pleaca de la contextul in care super-heroes are illegal, iar familia Incredible trebuie sa stea departe de folosirea puterilor pentru a imparti dreptate. Chestie care nu-i foarte convenabila, dar il avem pe Winston Deavor, prosper om de afaceri cu amintiri din copilarie despre super-eroi, care impreuna cu a lui sora, Evelyn, e decis sa porneasca o campanie de reabilitare si re-aducere in legalitate. Si asa i se ofera doamnei Incredible un costum nou, suport material si consiliere pentru a deschide calea spre un lobby de succes in privinta asta. In timp ce Mr. Incredible ramane acasa sa aiba grija de copii, chestie care aparent depaseste super-puterile care le are.

Din pacate toata intriga asta are o rezolvare pe cat de previzibila, pe atat de neverosimila - chestie care ar fi trebuit in teorie s-o faca imprevizibila, dar cumva este. E atat de evident din prima faza ca the evil character e din familia Deavor, incat singura necunoscuta ramane care din ei, sau ambii? Chestie care face complet ciudat suportul oferit catre doamna Incredible, cand scopul final e total pe dos... Si mai ciudat e ca tentativa de anulare a super-eroilor isi ia startul efectiv doar in momentul in care doamna Incredible descopera ca-i ajutata din interes. Chestie care n-ar fi trebuit sa se intample... Da' daca nu se intampla, n-aveam un anti-hero attack... deci nu mai stiu unde era interesul. Pe bune ca la un moment dat toata logica personajului negativ devine atat de incalcita incat pare mai plauzibil ca e vorba de un evil schizo si nu evil genius, cum ar vrea sa para. Anyway, long story short: cea mai buna parte din film e by far mezinul familiei Incredible, Jack Jack - nu mai zic de ce ca deja am dat prea multe. In orice caz, scenariul isi da atat de tare cu stangu-n dreptul incat pana si cel mai promitator personaj ramane insuficient exploatat in poveste...

Rating: 3 out of 5

Cleanskin (2012)

Time's shrinking, movie options the same... N-am apucat sa vad altceva decat "Cleanskin" saptamana asta - luat random dintr-o lista de "to watch" mai veche, si asta in vreo trei reprize. Ce-ti zice IMDb-ul bate spre un soi de James Bond. Not even close...

Ash e un tanar musulman, student la drept in Londra, care nemultumit de viata dezorganizata a prietenei, colega de facultate, rupe relatia si devine apropiat de o grupare radicala. De unde incet, incet ajunge sa fie implicat in planificarea de atentate. Ewan e un fost militar, intors de pe frontul din Afghanistan, care e racolat de serviciile secrete pentru a gasi urma unei valize cu explozibil. Avem o serie de flashbacks care ne dau mai mult background pentru cei doi, a caror drumuri evident se intalnesc pana la urma. Cate explozii avem si ce urmari n-o sa zic. O sa zic doar ca avem un scenariu as zice surprinzator de inteligent scris (pentru ce ma asteptam), care are mult mai multa life drama in el decat iti zice trailerul si iti ofera si o intorsatura de final. Nu ceva extrem de neasteptat, dar suficient cat sa consolideze un mesaj care-i cam peste tot printre randuri: life is not black and white, it's very very gray.

Ca de obicei, n-as prea vrea sa comentez latura politica/sociala in raport cu realitatea pe care o exprima filmul. Pot sa zic insa ca e parca prea des, prea brutal si prea violent. Mai nasol e ca pare si suficient de realist - again, this is not a Bond movie, chestie care mie personal nu-mi pica prea bine. Am mai zis-o, prefer ca un film sa ma scoata din real life, nu sa-mi aduca aminte cat de scary si naspa e. Cumva, nu cred ca ramane pana la final vreun personaj despre care sa putem sa zicem ca a fost unul pozitiv. Iti omoara fara mila toate sperantele intr-o lume care mai are si asa ceva :) In concluzie, e cam genul ala de film care as putea sa zic ca probabil a fost bun, dar nu mi-a placut ;) Cam atat... A, just one spoiler: Sean Bean surprisingly survives this one :)

Rating: 3 out of 5