"The Mule", ca multe din filmele lui Eastwood, mai ales de dupa 2000, e un film lent. Ma asteptam de fapt la un slow burner cam in aceeasi linie cu "Gran Torino", dar e mult mai calm si n-are acelasi impact de final.
Filmul e bazat in parte pe un caz real, schimband cateva nume si locatii. Earl Stone, un florar batran specializat in crini, ajunge in prag de faliment. Ca sa nu-si strice si ultima legatura de familie care mai tine, relatia cu o nepoata in prag de nunta careia ii promisese acoperirea unor costuri, accepta sa faca un comision. Sa-si foloseasca camioneta pentru un transport. Reguli stricte: n-are voie sa vada ce duce, fara contact direct la livrare, telefonul trebuie aruncat dupa cursa. Cum perioada de proba e un succes si plata e suficient de consistenta cat sa-si faca si un upgrade la masina, batranul accepta sa continue. Evident, nu trece mult pana sa-si dea seama ca transporta droguri, dar treaba merge mai departe cu transporturi din ce in ce mai mari. Suficient cat sa nu mai poata da inapoi si sa ajunga si in topul listei de curieri urmariti de antidrog...
"The Mule" nu-i un film de actiune, desi nu duce lipsa totala de asa ceva. E o drama in primul rand, o mare parte fiind dedicata incercarilor lui Earl de a se impaca cu propria familie. In acelasi timp e si o reflexie asupra vietii, sau mai bine zis a posibilitatii de schimbare chiar la 90 de ani. Nu pot sa zic ca n-am fost un pic dezamagit de un final destul de anticlimatic care nici nu inchide complet toate firele actiunii, dar 1) pesemne era prea fortata baza reala altfel si 2) dupa cum spuneam are un calm care se pastreaza pana la sfarsit, care-i cumva linistitor, si daca ar fi vreun motiv de recomandare cred ca asta ar fi primul.
Nu mi-a placut "Micul Print" cand eram mic in varianta radiofonica pe vinil. Era una din povestile la care finalul mi se parea prea trist. Nu-mi mai aduc aminte daca am citit cartea sau nu la vremea aia, dar daca am facut-o n-a schimbat nimic. Acum cativa ani, cand am auzit de o noua varianta animata pentru "The Little Prince", am zis ca n-ar strica sa vad daca mi s-a schimbat perspectiva, dar am tot amanat momentul. Na ca am facut-o acuma. Verdict: 1. This is not a children's story, cat o fi ea de animata. 2. Intra la categoria - don't try this alone at home, noaptea tarziu cand nu poti sa dormi ca te framanta alte ganduri - un horror s-ar putea sa fie o optiune mai buna :P
Nu o sa ma apuc sa povestesc "Micul Print" acum. E cea mai cunoscuta carte a lui Antoine de Saint-Exupery, nu foarte lunga, si pesemne stie multa lume despre ce-i vorba. Pentru cine nu, cel mai bine e cred de citit iar ce-i de inteles zic eu ca vine ca interpretare personala pentru fiecare. In orice caz, ca sa explic punctul 1 de mai sus, textul e plin de metafore din care poate prinzi si cand esti copil dar cer un nivel de maturitate ca sa le vezi in adancime. De la chestii mai simple de genul "think outside the box" din primele capitole pana la a nu privi nici un sfarsit ca pe un sfarsit din final. Ceea ce explica (partial :) ) punctul 2 de mai sus, precum si interpretarea regizorala a filmului din 2015. Sau altfel zis, n-am rezistat fara sa ma lamuresc de ce povestea nu se termina acolo unde tineam eu minte, si m-am apucat pe la 3 AM de citit ultimele capitole din carte ca sa vad daca nu ma paste vreun Alzheimer.
Probabil ca inca nu, pentru ca finalul cartii e acolo unde stiam eu ca e, parca totusi nu asa trist insa cum mi-l aduceam aminte. Pentru ca asa cum am zis in film se merge mai departe. Intr-o abordare a la "Neverending Story", alta poveste cu multe metafore, in care universul e infinit si viu atat timp cat "there are hopes and dreams", sau na... cel putin cam asa vad eu acum si "Micul Print", ca la vremea cand ascultam vinilul nu vazusem inca "Neverending Story", si nici nu scria "neverending" pe coperta discului :). Ma rog, evident e discutabila versiunea regizorului relativ la continuarea dupa finalul cartii, care poate-i prea Hollywoodish. Si mai discutabila omiterea unor parti din povestea originala. Dar in mare zic eu ca atrage atentia ca totusi finalul povestii, aia scrisa, se termina incert. Sau mai bine zis, ca un final e doar o forma si totdeauna poate mai urmeaza ceva atat timp cat crezi ca mai e loc de intrebari si dupa ;)
"Here, then, is a great mystery. For you who also love the little prince, and for me, nothing in the universe can be the same if somewhere, we do not know where, a sheep that we never saw has −− yes or no? −− eaten a rose... Look up at the sky. Ask yourselves: is it yes or no? Has the sheep eaten the flower? And you will see how everything changes... And no grown−up will ever understand that this is a matter of so much importance!" (Antoine de Saint-Exupery - "Le Petit Prince" - English translation)
In speranta ca nu-i asta cea mai criptica, incalcita, sau boring intrare din blogul asta :) Sarbatori Fericite cu multa liniste si pace ;)
"Escape from Pretoria" n-are sanse sa dea jos din varf "Shawshank Redemption" in categoria "prison escape movies", dar as zice ca-i peste "Shawshank Redemption" la macar un capitol: cat de incredibila este evadarea in sine. Mai ales ca vorbim de o evadare pe bune ;)...
In 1979, in mijlocul Apartheidului din Africa de Sud, doi albi, Tim Jenkin si Stephen Lee, au fost condamnati la ani buni de puscarie pentru activism + bombardare cu manifeste anti-segregare rasiala. Trimisi intr-o inchisoare cu sectiune dedicata pentru detinuti politici albi, primul gand natural pare sa fi fost cum sa scape mai repede de acolo. Si despre asta e tot filmul - planificarea elaborata a unei evadari. Singurul spoiler pe care ma indur sa-l dau (din care jumate e in trailer, iar cealalta jumate intr-o carte autobiografica), e ca actiunea a implicat chei de lemn si trecerea prin 15 usi. La o documentare rapida, e singura evadare pe o durata de 43 de ani in perioada Apartheidului din inchisoarea respectiva. A mai existat una, dar in anii mai dincoace, culmea dupa renovarea respectivei institutii si din aripa de maxima securitate.
Am vazut cateva critici care zic ca filmul pierde prea mult din aspectul social si e prea concentrat pe partea de actiune. Aspectul social/politic nu lipseste, dar e drept ca focusul cade clar pe evadare. Pana la urma asta e tema primara a filmului, deci n-o sa inteleg niciodata o critica de genul asta. Daca doresti altceva, exista alte optiuni: "Invictus", "Mandela: Long Walk to Freedom", etc. Altele sunt problemele aici. Cu exceptia poate a imaginii, ca realizare tehnica mi s-a parut un pic dezamagitor pentru cat potential exista in subiect. Actorii is ok, dar sunt momente cand parca avem un pic de overacting. Si poate cea mai 'complexa' problema ca sa zic asa e ca avem uneori o impletire cam confuza intre real si inventie...
Aparent Tim Jenkin, creierul din spatele planului de evadare a contribuit direct ca si consultant la productia care e bazata in mare pe o carte cu acelasi nume pe care a publicat-o prin anii '80, in care descrie in detaliu toata actiunea. In anumite parti filmul mai modifica insa un pic realitatea. Un al treilea evadat spre exemplu, Alex Moumbaris, e inlocuit de un personaj fictiv cel putin ca nume. E destul de neclar de ce, mai ales cand ajungem la final si ni se prezinta in paralel personajele reale fata de actorii din film, minus respectivul. Dar daca umbli un pic pe Wikipedia ii descoperi repede o biografie ulterioara destul de pro-comunista si ai putea face niste speculatii.
Mai avem cateva elemente in tentativa finala de evadare unde parca-i prea mult noroc si parca totusi ceva nu se leaga. Nu prea poti sa faci o diferenta clara intre ce-i real si ce nu decat daca arunci si un ochi prin capitolul respectiv din carte (gasibila relativ rapid online). Unde te lamuresti cu ce-i in plus, surprinzator nu chiar asa de mult. Presupunand ca materialul scris acum multa vreme ar fi pe bune, ce ramane devine intr-adevar probabil una dintre cele mai spectaculoase evadari din secolul trecut, si daca mai pui ca a fost si una perfect justificata = overall, this was enjoyable ;)
Ma intrebam daca s-au incurcat cumva doua cifre in calendarul mayas acum cateva zile. Speram ca nu... sau macar nu alea la care ma gandeam eu. Dar am zis sa bifez totusi si un titlu pe 2020, ca oricum ar fi, numarul de filme noi pe anul asta o sa fie mai redus ca de obicei. In plus, si-asa ma scuzam tura trecuta ca nu prea am comedii in program ca material alternativ la genul "apocalipsa" care pare sa fie o preferinta a posturilor TV pentru filme in perioada asta. Na, ca am gasit o optiune care parea perfecta - "Bad Boys for Life" ... ma rog, pana ce-am ajuns sa-mi bat capul ce poster sa aleg: ceva cu "Ride Together. Die Together" ca tagline sau un fundal sobru complet negru. Varianta textila wins - when in doubt, wear black.
Am fost placut surprins de ultimul "Bad Boys" - la 17 ani de la precedenta productie (damn, I'm getting old...), si 25 de ani de la prima iteratie (so old...) cand am auzit ca se mai produce un film din serie nu ma asteptam la altceva decat mult hype, poveste ieftina si timp de ecran exagerat alocat pentru impuscaturi si explozii. Nu stiu cat hype a fost, povestea e discutabil cat de ieftina este, iar impuscaturi si explozii sunt, dar slava cerului filmul nu mai e regizat de Michael Bay (daca ai vazut oricare Transformers you should know what I mean). In prima faza iti da totusi aceeasi senzatie de film de actiune exagerat cu potential mare de dat ochii peste cap la fiecare trei scene. Insa incet, incet, pe mine m-a prins.
Daca nu cunosti cine-s cei doi bad boys din titlu, probabil e recomandabil de vazut primele doua filme, care as zice ca intra la "clasice" din anii '90 si respectiv inceput de secol 21 (chit ca totdeauna mie primul mi s-a parut overrated). Pe scurt, Mike Lowrey (Will Smith) si Marcus Burnett (Martin Lawrence) sunt doi detectivi din Miami, care fac un cuplu cu accente comice implicat in prins diversi indivizi foarte rai, in acceasi tendinta cu multe din filmele perioadei respective (unde zic eu ca seria "Lethal Weapon" ramane referinta). Chiar daca imi aduc aminte vag ce contin celelalte doua, m-as risca sa zic ca in acest al treilea film subiectul e cel mai complex dintre toate. Si asta ajuta mult, chiar daca la un moment dat prinde un aer de telenovela. N-o sa zic decat ca avem o revenge story, unde tinta e unul din cei doi - Mike, care scapat de gloante se chinuie sa afle cine si de ce ii poarta sambetele. Asta intr-un context in care partenerul lui nu viseaza altceva decat o iesire linistita la pensie.
Inainte de toate, filmul e funny. Am ras efectiv, ceea ce mi se-ntampla rar. Dar depinde daca gusti genul de umor, si pesemne mai adauga ceva si avantajul varstei ;) = ai vazut candva demult celelalte filme, si vezi intr-o lumina anume gramada de referinte de genul "we're old & obsolete". In plus, mai creeaza si un usor sentiment nostalgic care ajuta. Iar peste toate, in momente in care esti gata sa zici ca-i prea exagerat, se aplica singura reteta salvatoare pentru situatiile de genul asta - filmul se ia la misto pe sine. A se retine Kate del Castillo in rol principal negativ si referinta la telenovele vis-a-vis de poveste ;). Chiar si asa, mai raman momente care-s parca totusi prea trase de coada, iar poate partea cea mai negativa e ca spre deosebire de celelalte filme avem un bad boy principal, celalalt pierzandu-se cam des din story.
In orice caz, nu-s psiholog, dar raman la o opinie personala ca pentru a ramane cat mai lucid in perioade dificile de real life, e nevoie cand poti de intervale de deconectare de la real life. Nu prea lungi, sa nu pierzi contactul de tot :) Iar ce avem aici zic eu ca ramane o optiune buna de eliminat un pic din stress-ul perioadei curente.
Postări
