Movie Preview Winter-Spring 2009-2010 (Part 1: December-February)

Cu riscul sa pierd pentru urmatoarele doua saptamani si mana de views care o am in medie pe postare am hotarat sa recurg la o masura de criza (de timp), avand in vedere ca nexam vreme de vazut ceva zilele curente (si in plus sincronizarea cu inceputul de decembrie pica numai bine :-p). Asa ca o sa fac ce-am facut si la inceputul verii: o trecere rapida in revista a unei parti din titlurile care ar urma sa aiba premiera in Ro in urmatoarea perioada - tura asta pana la anu' in februarie, iar next time ce mai e anuntat pana in mai. Stiu ca toate informatiile astea se gasesc deja pe o sumedenie de siteuri de specialitate ( de asta am si inceput postarea "cu riscul sa pierd..." :) ), deci n-am pretentii ca aduc ceva foarte nou, ci mai mult o centralizare+filtrare pentru cine are blogul asta ultra-anonim mai la indemana (in cazul in care s-ar aplica asta la cineva :| ...).

Si da, stiu ca data trecuta cand am facut asa ceva cu minime exceptii am cam dat pe langa cu toate. Am nimerit prin cele anuntate o gramada de filme care ulterior s-au dovedit calitativ la piciorul broastei (sau al hamsterului, ori al extraterestrului din pod ca sa fiu mai la obiect), incat nici eu nu mi-am mai pierdut timp cu ele dupa ce-am vazut ratingul pe IMDb (si in plus in cateva cazuri si datele de lansare anuntate s-au dovedit a fi complet eronate). De asta tin sa subliniez tura asta ca toata "avanpremiera" asta are caracter pur informativ, sub nici o forma de recomandare, singurele criterii pe care merg in alegerile urmatoare fiind subiect+trailer din care mi se pare ca filmul ar putea avea ceva ceva potential (si probabil involuntar in mare parte spre genurile care le gust si eu).

Incep cu un titlu care cica ar urma sa ajunga la noi pe 11 decembrie, si care mi-a atras atentia prin numele scenaristului: Kurt Wimmer ("Equilibrium", "Street Kings", "Thomas Crown Affair", "Sphere", etc). Ma rog, o parte din cele amintite mai devreme is adaptari + mai are si vreo doua titluri catastrofale la activ dar avand in vedere ca ratingul de pe IMDb arata bine ma astept ca filmul sa fie ok. Ca esenta e un story bazat pe "ultimate revenge", in regia F. Gary Gray care mai are "A Man Apart" la activ (nu prea grozav totusi) pe aceeasi tema, dar mai bine las trailerul sa vorbeasca:

Sincer ma gandeam sa sar peste "Avatar" care aterizeaza in cinematografe pe 18 decembrie din doua motive. Primul ar fi ca deja toata lumea stie de primul film al lui James Cameron de la "Titanic" incoace (iar hype-ul deja a inceput sa fie comparabil...). Al doilea e ca sincer nu ma astept la cine stie ce din partea subiectului cel putin (pe langa faptul ca e discutabil cat de original e - see "Battle for Terra", many common elements, si mai sunt si alte exemple). Dar cum Cameron e al naibii de perfectionist si pana la urma a reusit sa transforme ceva ca "Titanicul" dintr-un story banal si lacrimogen in ceva care la nivel de imagine/sound/efecte si tot ceea ce mai tine de asa zisa parte mai tehnica de movie making + regia per ansamblu nu prea lasa loc de comentat... am zis sa punctez totusi si eu ceea ce se anunta topul de box-office pe urmatoarea perioada:

Pe 1 ianuarie, 2010 incepe cu "Sherlock Holmes", film care la prima vedere nu pare a avea extraordinar de multe in comun cu ce s-a mai realizat pe baza personajului din cartile lui Arthur Conan Doyle. Trailerul e catchy, dar sincer am ceva temeri legate de script avand in vedere ca scenaristii nu prea au cine stie ce la activ iar pe langa asta regia e semnata Guy Ritchie, care se descurca excelent pe o nisa de filme: "Lock, Stock & Two Smoking Barrels", "Snatch", "RocknRolla" ... dar "Sherlock Holmes", hmmm... we'll see..

Pe 15 ianuarie avem "Ninja Assassin", un titlu pe care initial il asteptam cu destul interes avand in vedere ca e al doilea film regizat de James McTeigue dupa "V for Vendetta" (desi acolo mare parte din merit il are scriptul - The Wachowsky Brothers). Din ce vad insa prin commenturile de pe IMDb s-ar parea ca e mai mult action = caft & CGI. However, are un rating rezonabil, so... iarasi we'll see..

"Agora" care are stabilita ca data de lansare in Ro 22 ianuarie, e un film istoric bazat pe viata Hypatiei din Alexandria (check Wikipedia for details). Cum a trecut ceva timp de cand n-am mai vazut ceva de gen la un nivel calitativ decent, totdeauna mi-a placut Rachel Weisz care are rolul principal iar regia e semnata de Alejandro Amenabar al carui "Abre los Ojos" (originalul de la baza "Vanilla Sky") vreau sa-l vad de nush cand si nu reusesc, cel putin in ce ma priveste, "Agora" intra pe lista de must see.

Si tot cu Rachel Weisz ca punct de legatura, de data asta in rol secundar, la sfarsitul lui ianuarie, pe 29, avem revenirea lui Peter Jackson in postura de regizor cu "The Lovely Bones". Trailerul spune totul despre poveste, si in mod sigur promite mult mai mult decat repriza de trei ore de cascat "King Kong", care a fost ultima productie regizata de Jackson acu'... 4 ani :| (ce repede trece timpul...).

Tot pe 29 ianuarie avem anuntata venirea in Ro a unui film suedez, mai exact ecranizarea primului roman din trilogia Millenium semnata de Stieg Larsson (trilogie care e si ultima creatie literara din pacate), care habar n-am ce contine foarte exact dar am auzit ca s-a vandut ca painea calda peste tot pe glob fiind ultraapreciata.

Pentru amatorii de distopii post-apocaliptice (sper ca n-am facut un pleonasm), luna februarie incepe perfect, pe 5 avand premiera la noi "The Book of Eli", cu o distributie ce promite mult si avand pe The Hughes Brothers in pozitie de regizori (singurul titlu care imi vine in minte regizat de ei e "From Hell" - adaptarea cu Johnny Depp pt Jack the Ripper story - suficient insa ca sa ma convinga)

Continuand seria de "dark subjects" pot sa zic ca in februarie stam bine la categoria "horror". Avem si varcolaci si vampiri. Pentru cine ducea dorul primei categorii, pe 12 februarie avem "The Wolfman" cu Benicio del Toro si Anthony Hopkins. E vorba de un remake dupa un film vechi din 1941 - cred ca unul din primele pe tema asta, iar la prima vedere ma astept la ceva entertaining si decent calitativ.

Daca "The Wolfman" pe langa horror poate fi considerat si film de epoca, in ceea ce priveste vampirii avem un titlu care pe jumatate e SF. "Daybreakers" are premiera anuntata in Ro pe 19 februarie, si pleaca de la ideea unui viitor unde populatia Terrei e dominata de vampiri, oamenii pur-sange fiind pe cale de disparitie. Si aici avem o distributie solida cu Willem Dafoe, Sam Neill, Ethan Hawke, samd, iar filmul fiind deja lansat pe la cateva festivaluri pare a se bucura de suficiente aprecieri.

Cam atat pe moment. Sper ca o "sa tina" linkurile la trailerele de pe YouTube mai mult decat unele de la previewul din vara, unde am fost nevoit sa le modific dupa cateva zile. Back next week, cu part II - vedem ce ne-aduce primavara ;)

The President's Analyst (1967)

Incep cu scuza eterna ca n-am foarte mult timp la dispozitie din pacate (era chiar sa uit ca trece saptamana si n-am postat nimic) . Initial ma gandeam ca o sa am "Gamer" ca subiect de blog, dar dupa ce l-am vazut am ajuns la concluzia ca nu merita sa mai pierd timp in plus pentru un videoclip cretin ultralungit si generator de dureri de cap cu pretentii de SF. Altceva de acu' doua saptamani incoace n-am mai vazut in afara de titlul curent si continuarile la "Infernal Affairs" (ceva mai slabe ca originalul despre care am scris, dar per ansamblu e o trilogie pe care o recomand din toata inima). Asa ca n-am avut alta varianta decat sa ajung la titlul din postarea curenta fix in perioada alegerilor prezidentiale, dar pana la urma filmul n-are nici in clin nici in maneca cu politica ci mai degraba e o satira la adresa serviciilor de securitate. Prima comparatie care mi-a venit in minte dupa ce l-am vazut a fost vis-a-vis de mult mai recentul "Burn after Reading". Ca o esenta, "The President's Analyst" as putea zice ca are acelasi aer dar cu specific de anii '70 = ceva mai hippie (si la propriu si la figurat).

Filmul cere rabdare. Nu in sensul de rabdare relativ la evolutia actiunii ci pur si simplu rabdare in sine. Singurul titlu care imi vine in minte acuma si care e ingrozitor de prost ca o paralela pentru ca e cu totul alt gen de film e "Le samourai" de Melville (1968), dar sub aspectul asta are acelasi efect. E vorba de ceva ce tine atmosfera la mai multe titluri din perioada respectiva, care la un moment dat pare complet irealista (iar pentru mine cam enervanta), desi nu poti gasi neaparat un motiv efectiv pentru asta in ce vezi (evident in afara de ce tine in sine de contextul subiectului care in cazul de fata mai e si de satira deci nu face altceva decat sa amplifice). Ma refer la elementele care nu-s in prim plan din pdv cinematografic plecand de la locatii, pana la alternanta intre anumite scene. In fine... probabil incep sa bat campii, asa ca ar fi cazul sa zic cate ceva totusi mai la obiect.

Story-ul se invarte asa cum o zice si titlul in jurul unui psiholog (James Coburn intr-un rol exceptional) selectat pentru a-si oferi serviciile presedintelui US. Respectivul, exasperat de restrictiile jobului si de solicitarile la momente din cele mai ciudate, hotaraste sa-si ia o vacanta neanuntata la un moment dat si fuge de sub monitorizarea serviciilor de securitate fictive FBR si CEA (cum ziceam filmul e o satira...), moment din care toti agentii secreti de pe glob vor sa puna mana pe el. Cam asta ar fi un rezumat partial destul de cuprinzator. Ce-i interesant e ca filmul in ciuda varstei nu prea pare depasit in ce priveste elementele de satira, iar in unele cazuri chiar da dovada de valoare predictiva destul de confirmata fata de viitor.

Tura asta chiar is mai scurt, asa ca o sa sar peste "caseta tehnica" din care pot sa zic doar ca inca nu stric linia de postari unde partea de cinematography (imagine) e peste medie (iar pentru '67 am fost chiar surprins de niste cadre), si sper sa revin saptamana viitoare cu ceva mai nou (nu ca ar fi o problema cu filmele vechi, da' nush cat de accesibile is...)

Rating: 3 out of 5

2 years .. The Prestige (2006) .. & Chasing Rabbits parte terza

Ca prima idee pentru intrarea curenta e ca azi blogul curent face 2 anisori. Doi ani in care m-am incapatanat sa nu-l promovez in plus fata de pluginul de YM care ar trebui sa-mi puna un link in status la un new entry, si asta pentru ca sincer de un an incoace am fost al naibii de aproape sa-l inchid de nu mai stiu cate ori, mai ales ca am ajuns uneori sa ma indoiesc si eu calitativ vorbind de ce apuc sa scriu in max o ora alocata pe fuga o data pe saptamana :). Soarta a facut ca in loc sa se intample asta am ajuns sa-l tin pe doua hostinguri ceea ce e aiurea (chiar n-am mai vazut blog mirrored pana acu, si cu aspect grafic diferit pe deasupra) dar na... pe moment e chiar interesant de vazut cam cate views/week are un blog fara advertising pe blogspot comparativ cu wordpress asa ca il mai las in ambele locuri :) (pentru cine nu stie cauza a fost inchiderea Yahoo 360 si diversele optiuni de import export + alte restrictii care au facut ca wordpressu sa ajunga pe post de intermediar in transferul spre blogspot). Ca sa termin cu bla bla-ul aniversar introductiv care probabil oricum nu intereseaza pe nimeni, ce pot sa mai zic e ca sper sa am destul timp sa ajung sa mai scriu un bla bla de gen si la anu' pe vremea asta.

Am facut tura asta ceva ce fac foarte rar - am aruncat un ochi peste cateva postari proprii din urma (cu speranta ca n-o sa am impulsul sa le sterg cand o sa-mi dau seama in ce hal bateam campii), ca sa vad printre altele ce-am scris la 1 an de blog si ca sa nu ma repet cumva (ceea ce totusi partial am facut-o). Asa am vazut ca anul trecut la vremea asta promiteam un film bun ca subiect aniversar. Initial avand in vedere ca nu stau prea bine cu vazutul de filme pe saptamana in curs ma gandeam sa fac o trimitere la intrarea anterioara in sensul asta, "Infernal Affairs" fiind pana la urma unul din putinele productii care le-am prins anul asta si care chiar ar fi pacat de ratat. Totusi, cum am mai facut referiri de-a lungul timpului la "The Prestige", si cum am si zis parca la un moment dat ca intr-o zi o sa-i dedic o intrare, si in plus cum l-am revazut acu' o luna sau doua, m-am hotarat sa-l iau ca subiect partial al postarii de azi. Pot sa zic din start ca e un subiect greu. Din cauza asta m-am si ferit sa-l iau in discutie, dar pana la urma totusi merita - macar pentru a-i face reclama, daca la nivelul unei analize probabil ar trebui sa stau mult mai mult decat jumatatea de ora curenta pana sa trag niste concluzii valabile.

Ca gen "The Prestige" probabil intra in special in categoria drama, dar pana la urma e o impletire de mai multe. Ai cam tot ce vrei in filmul asta - love story, thriller, actiune chiar si un iz de SF (nu din ala cu spaceships oricum). Ca subiect, actiunea e centrata pe rivalitatea dusa in final la extrem intre doi magicieni din Anglia - Alfred Borden jucat de Christian Bale si Robert Angier interpretat de Hugh Jackman - la granita intre secolul XIX si XX. Povestea pleaca de la un accident produs in perioada de ucenicie a celor doi si soldat cu decesul sotiei lui Angier in urma unui truc terminat prost. Din punctul respectiv drumurile li se despart, cel afectat de tragedie dezvoltand o obsesie plecata initial dintr-o dorinta de razbunare in ciuda faptului ca Borden, celalalt iluzionist lasa in permanenta un semn de intrebare asupra vinei proprii in respectiva intamplare. Obsesia respectiva insa ajunge in cele din urma sa treaca de granitele unei simple razbunari si in plus va naste una si din partea opusa, senzatia pe parcursul filmului fiind la un moment dat ca atat Angier cat si Borden trec peste orice motiv legat de implicatiile conflictului asupra vietii personale, vazand ca principala cauza de continuare a adevaratului "razboi" pentru cel mai spectaculos truc, doar pozitia de "cel mai bun magician" in ziarele vremii. Totusi e interpretabil pentru ca in final, ideea de "payback" se intoarce tot la efectele asupra celor apropiati de cei doi.

Filmul e regizat de Christopher Nolan care semneaza si scenariul impreuna cu Jonathan Nolan. Cei doi frati probabil sunt cunoscuti in special pentru revitalizarea francizei Batman cu ultra-apreciatul "The Dark Knight" si pentru primul film prin care s-au remarcat "Memento". Eu personal raman la ideea ca "The Prestige" e peste ambele titluri amintite din multe puncte de vedere. Totusi "The Prestige" e pana la urma o ecranizare dupa un roman scris de un autor al carui nume nu-l mai tin minte, deci probabil mare parte din meritul pentru poveste revine respectivului. Cu toate astea ceva imi spune ca la nivel de carte rezultatul nu prea are cum sa fie acelasi cu cel din film. Asta din cauza ca filmul se explica pe sine destul de in mare parte in ultimele 5-10 minute. Ma indoiesc sincer ca o carte ar putea crea acelasi efect - ca intensitate ma refer - de final neasteptat, cu cea pe care o ofera filmul de fata. Probabil o lectura ar mai dezvalui pe parcurs si pana la ultimele pagini cate ceva macar din intorsatura de final, sau cititorul ar avea oricum mai multe elemente la dispozitie sa traga o concluzie. Ma rog, poate gresesc eu - n-am citit cartea, dar filmul din punctul asta de vedere e unul din putinele in care am fost surprins de modul in care se termina (si ma refer inclusiv la rezultatul per ansamblu conflictului in final - pentru ca mici parti poate se mai pot intui). La partea asta contribuie destul de mult si felul in care e lucrata ecranizarea. Nu e o actiune liniara - coerenta - cap-coada, ci una bazata pe flashbacks din viata fiecaruia decrisa in cate un jurnal propriu, plecand de la momentul curent cand Borden e inchis in startul filmului pentru presupusa ucidere a lui Angier si isi asteapta executarea sentintei - pedeapsa capitala. Tocmai modul asta de punere in scena al actiunii desi adauga poate un pic de incoerenta si la o prima vizionare ar putea fi mai greu de urmarit, contribuie totusi mult la o invaluire a finalului intr-o ceata care sa nu-ti lase foarte multe sanse pana la momentul oportun de a-ti da seama cum se termina totul.

N-o sa mai stau prea mult sa vorbesc de partea de realizare filmica din pdv tehnic. Nu amintesc decat criteriile pentru care filmul a luat doua nominalizari la Oscar si care au fost chiar meritate - imagine si ceva ce nu-mi sare in ochi chiar foarte des - art direction & set decoration, sau mai pe romaneste - scenografia. Sub aspectul asta, filmul e probabil unul din putinele produse dupa 2000 (si chiar si mai inainte...) unde partea de aranjament al unei scene inlocuieste practic efectele speciale (care nu cred ca depasesc cateva descarcari electrice), ca exemple avand campul de palarii, campul de becuri, si altele. In plus, mai intra evident si perioada specifica epocii simulata foarte credibil prin partea de decoruri, location settings, etc, dar asta e intalnita la capitolul asta in orice productie care se respecta - aranjament scenic cu efect de CGI mai putin.

O concluzie a filmului, ca film in sine, e data de replica prin care incepe si care e un laitmotiv pana la urma: "Are you watching closely ?" Raspunsul dupa prima vizionare probabil este "no, you don't ". Chiar daca dupa ce l-ai vazut o data e posibil ca filmul sa-ti para destul de dens si poate chiar si usor incalcit din cauza structurii de flashbackuri, e recomandabil sa-l mai vezi macar o data. Principalul motiv e finalul, care dupa cum am lasat de inteles pana acum schimba destul de multe si s-ar putea sa puna in alta lumina anumite parti din film care se vor vedea probabil mult mai clar la o revizionare. Chiar daca poate ar suna usor fortat, pana la urma cred ca ar merge o comparatie intre film si un truc, cu toate cele trei faze asa cum si sunt descrise: "the pledge" - in care ti se prezinta o situatie, contextul actiunii, "the turn" - in care situatia e mutata "magic" dintr-un context obisnuit intr-unul extraordinar, actiunile izulionistului si "the prestige" - finalul, efectul trucului, iepurasul din joben, care prima data cand il vezi are toate sansele sa te surprinda. A doua oara cand vezi trucul "you'll watch much more closely" - ai sanse sa incepi sa te prinzi de unde apare iepurele, cam asa si cu filmul de fata - la o revizionare multe scene prind sens. In plus e genul de film in care la fiecare revizionare ai sanse sa tot mai descoperi ceva nou. Ca exemplu finalul penultimei scene - a executiei si inceputul ultimei scene - confruntarea finala, desi nu-i explicit poti la urma urmei sa-l consideri "the ultimate transported man - the ultimate trick", asta apropo de cel mai grozav truc pe care de-a lungul vietii cei doi magicieni tot incearca sa-l fure unul altuia.

Deja am scris prea mult si nici nu stiu cat de la obiect pentru un film fata de care, cu riscul de a folosi un cliseu, cuvintele is de prisos (si cu toate astea am sarit peste destule). Ca sa trag linia, am un top personal de 5 de filme, care e cam imobil = se modifica cam greu, compus din "LoTR" - prima parte, "Merlin", "Braveheart", "Donnie Darko" si "The Jacket" de la prima la a cincea pozitie. Ei, topul asta e cam static de ceva ani incoace dar asta si din cauza ca am motive subiective legate de fiecare film, nu sunt acolo doar din pdv valoric al productiilor. Daca ar fi sa-mi fac un top strict obiectiv al tuturor filmelor care le-am vazut vreodata cred ca "The Prestige" ar avea mari sanse sa intre printre primele pozitii.

Rating: 5 out of 5

In incheierea intrarii de azi... cu riscul sa aberez peste limita normala :) o sa revin la o "tema" "dezbatuta" anii trecuti cand n-am avut ce scrie - "chasing rabbits", fara vreo legatura directa cu iepurasul din joben de mai sus (desi daca stau sa ma gandesc :) ...)

N-o s-o lungesc insa foarte tare spre deosebire de parte prima: http://moviethoughts360.blogspot.com/2007/11/off-topic-chasing-rabbits.html si secunda: http://moviethoughts360.blogspot.com/2008/03/off-topic-chasing-rabbits-part-2.html . In rezumat prima tura era vorba despre adaptarea zicalei "cine fuge dupa doi iepuri nu prinde nici unul" la ceva de genul "cine fuge dupa doi (sau mai multi) iepuri prinde macar unu' dar de dorit ar fi mai multi", iar in a doua intrare tactici, strategii si alte consideratii relativ la fuga si coordonarea iepurilor spre aceeasi directie (linkurile ar fi recomandabil de parcurs in detaliu ca sa aiba macar un pic de sens ce urmeaza :) ).

Azi, n-o sa ma opresc la o parte terza propriu zisa asa cum am scris in titlu ci mai mult la o a treia idee sumara care mi-a trecut prin cap mai fulgerator ca o sageata acu' cateva nopti si nu vreau s-o pierd: "iepuroii si piramidele". Mda... ce legatura e intre fuga dupa mai multi iepuri si o piramida ? Pai e simplu... In functie de eficienta = cat de rapid reusesti sa obtii convergenta directiilor iepurilor si sa-i mai si prinzi (sau mai exact sa-l mai prinzi), s-ar putea sa te trezesti ca toata "vanatoarea" echivaleaza cu o adevarata constructie de piramida. Acu' problema e sa nu te trezesti prea tarziu, pentru ca piramidele in general au o destinatie... iar sa-ti construiesti propria piramida poate o fi laudabil pentru posteritate dar cam morbid in ce te priveste. Si totusi... uneori poate merita sa incerci sa construiesti o piramida... mai mult decat sa lasi sa-ti scape un iepure si sa prinzi doar unul :) ... Mai grav e ca nu cumva sa-i pierzi pe amandoi, amantrei sau cati or fi si sa ajungi la vechea varianta a zicalei (Doamne fereste! n-ar mai avea sens chiar nik din ce-am scris la data curenta si la cele trecute) ... dar despre asta tura viitoare ;) ca azi am zis ca-s scurt.

Avand in vedere ca m-am abtinut din a bate campii la extrem azi, n-o sa mai inchei ca prima si a doua oara, ci intr-o nota mai obisnuita (tot reutilizata :) ) pentru cine ma stie de mai multa vreme, care pana la urma are mare legatura cu goana dupa iepuroi si rolul kismetului in toata "aventura" asta ;) :

Life is full of unexpected, but nothing happens without a reason ...

Infernal Affairs (2002)

Nu prea stiu cum sa incep. Probabil o idee buna ar fi o short history in ce priveste filmul de actiune made in Hong Kong dar m-as departa prea mult de subiect probabil si in al doilea rand nici n-am timp. Cateva referinte directe totusi ar fi necesare pentru ca se leaga mult de "Infernal Affairs", dar o sa le las pe un pic mai incolo. Pe moment, ce tin sa precizez la general e ca de-a lungul timpului am intalnit destula lume care stramba din nas cand aude de film asiatic ( si ma refer mai la est de cel indian ca acolo si eu cam stramb din nas :) ), dar facand asta din pacate fara a privi mai departe de limba incalcita (sau dublaj penibil), buget mic, mult caft, si alte motive care rezulta in niste "minusuri universale" preconcepute care arunca filmul in derizoriu inainte ca macar potentialul privitor sa stie mai mult decat ca genul e action-thriller. Cauza sta probabil in faptul ca pana pe la mijlocul lui '90 in Hong Kong au iesit filme pe banda rulanta din aria asta care intr-adevar in afara de kung fu, wu shu, si mai stiu eu ce nu prea mai contineau si altceva, sau daca mai era inclus si un subiect mai rasarit era aproape sigur ca o sa fie masacrat de interpretare. Au existat insa si exceptii suficiente ca numar dar care au fost inghitite de tsunamiul de filme slabe (nu ca as devenit peste noapte expert in cinema-ul made in Hong Kong, dar pot numara cred macar vreo 8-9 filme decente sau chiar peste, pe care le-am vazut, produse in jurul lui '90). Din pacate aura asta de film ieftin s-a cam propagat ca impresie si asupra filmului coreean si chiar a celui japonez rezultand un tot general de cinema asiatic slab (cel putin la nivel de action movie), ignorandu-se pana si partea de diferente vizibile macar din pdv a culturii intre productiile din cele trei zone. Ok, suficient cu backgroundu' legat de asian cinema. Ca sa trag linie si sa trec mai departe probabil ce ar fi de zis in prima faza, in caz ca nu e clar deja, e ca "Infernal Affairs" iese in mod sigur la suprafata din seria de filme B (sau C, D, samd) care chiar daca nu in asa mare numar ca pana in '90 inca se mai produc in HK.

Probabil destul de multa lume a vazut "The Departed" de Scorsese, mai ales dupa ce s-a ales cu patru Oscaruri acu' vreo doi ani, inclusiv pentru cel mai bun film. Ce nu stie insa multa lume e ca "The Departed" e un remake, iar originalul e "Infernal Affairs" (si mi-e imposibil sa nu le compar pe cele doua in cele ce urmeaza). Iar cu asta cred ca am zis cam tot despre subiect, cel putin pentru cei care au vazut "The Departed". Pentru restul e vorba de un thriller care merge destul de mult spre drama, axat ca punct central pe "duelul" dintre doua "cartite" = un politist sub acoperire infiltrat de ani buni intr-o structura mafiota si un membru al gruparii respective infiltrat in politie inca din scoala de ofiteri. Mi-a placut "The Departed" cand l-am vazut. Nu extraordinar de mult dar suficient ca sa-l consider un film bun. Dupa ce-am reusit sa vad si "Infernal Affairs" - originalul - mi-a mai scazut impresia. Si asta din cauza ca tot ce mi-a ramas in minte pe plan pozitiv (legat scenariu si imagine in special) in "The Departed" e copiat 100%, iar ce e in plus cel putin pentru mine a fost mai mult de umplutura. "Infernal Affairs" e mai scurt si e mai dens. In "The Departed" Scorsese a insistat mai mult pe cadrul actiunii ceea ce poate face filmul mai realist ca in varianta asiatica, dar din pacate nu si mai "filmic", poate mai "documentaristic" (desi nu merge chiar asa departe). In plus "The Departed" e parca mai rece. "Infernal Affairs" are acel iz care duce foarte usor spre melodrama, sau mai exact spre incercarea de a intensifica trairile transmise de pelicula, chestie care face parte pana la urma din specificul filmului asiatic de gen (a se vedea productiile de inceput ale lui John Woo - in special "The Killer"). In mai putine cuvinte, nu e sec. Nu as putea spune ca "The Departed" ar fi chiar sec, dar oricum la nivel de impresie/impact emotional clar nu transmite cat o face varianta asiatica. Compenseaza poate chiar culmea in final (big spoiler pentru cei care au vazut "The Departed") unde e singurul punct in care difera major, nu neaparat devenind mai "cald", dar rezolvand problema in stil american. Chiar happy end nu e dar mai echilibreaza balanta spre deosebire de "Infernal Affairs", unde s-ar putea sa ramai cu senzatia ca nu s-a facut dreptate (desi partea asta e discutabila, si ca interpretare in sine a ideii filmului dar mai ales ca varianta asiatica e o trilogie, deci ceva mai urmeaza - chit ca habar n-am ce contin urmatoarele doua filme).

La nivel de casting probabil s-ar zice ca nu-s normal, dar in ciuda listei uriase de staruri de pe afisul lui "The Departed" (Matt Damon si DiCaprio - cele doua "cartite", Jack Nicholson, Martin Sheen, Alec Baldwin, samd) tot consider ca varianta asiatica sta mai bine. Rolurile facute de cei doi protagonisti principali - Tony Leung ca politist sub acoperire si Andy Lau de partea cealalta + inspectorul sef din politie si pe partea opusa seful gruparii mafiote, eu zic ca is peste corespondentii din varianta americana. Ca aspect filmic, cum am dat de inteles si in paragraful dinainte "Infernal Affairs" e net superior fata de "The Departed". Imaginea e filtrata usor ba spre cald, ba spre rece in functie de actiune fara sa se simta vreun efect de salata (in versiunea U.S. era destul de seaca), partea de montaj e cel putin la fel de buna ca in varianta americana (unde intr-adevar tin minte ca la montaj parca a luat si un Oscar), si in plus modul in care is lucrate diverse scene pe ansamblul lor = imagine + montaj + regie + etc, is trase la indigo in "The Departed", ceea ce spune destul de multe privind nivelul valoric original. Singura critica care o am fata de "Infernal Affairs" ca sa am o critica totusi :) e poate legata de vreo doua scene la care tre' sa fii destul de atent ca sa tii pasul cu tot ce se intampla = desfasurarea e destul de rapida (iar eu nu stiu chineza deci tre' sa stau cu ochii in subtitles :) ). La montaj sunet + coloana sonora n-am termen de comparatie. E probabil unul din cele mai bune filme la capitolul asta care le-am vazut (sau dat fiind criteriul - auzit) anul curent. Si iar, spre deosebire de "The Departed", sigur o sa-l tin minte din punctul asta de vedere si la anul, si mai incolo. Ai tot ce vrei, de la modul cum suna si is lucrate efectele sonore pana la linia melodica de pe coloana (ca sa dau un exemplu de pana la ce nivel e lucrat sunetul, e o scena in film cand un sistem audio e testat pe doua discuri diferite cu acelasi tune - ei, chiar e "auzibila" si credibila diferenta in scena respectiva, desi importanta in contextul actiunii e insignifianta).

Am mai vazut filme pe aceeasi linie as putea spune cu "Infernal Affairs"/"The Departed"(= tema "cartitei", e drept una, nu doua :) ). Cel mai recent exemplu care imi vine in minte e "Traitor", unde avem un agent american sub acoperire infiltrat intr-o miscare terorista araba. In toate productiile se merge cam pe aceeasi reteta (big spoiler ahead) = the good guy, la un moment dat "se pierde" = exista un singur om de legatura al "cartitei" care stie totul despre existenta sa si care la un moment dat dispare cumva din peisaj. Si asa, agentul, sau politistul infiltrat intra intr-un impas in sensul de a-si recupera identitatea in acelasi timp cu a-si duce misiunea mai departe fara a o compromite. Cumva, reteta asta se pare ca prinde totdeauna. Nu tin minte sa fi vazut film prost construit pe ideea asta, fiecare aducand ceva particular, mai mult sau mai putin original. Totusi in topul celor care le-am vazut, sta mai nou titlul luat azi in discutie: "Infernal Affairs". Probabil pe langa cele de mai sus, in parte e si din cauza ca si "Infernal Affairs" fara a fi o copie, plateste totusi un tribut unui film mai vechi (de prin '92 parca) pe aceeasi idee, de care mi-a adus aminte. E vorba de "Hard Boiled" de John Woo, in care rolul politistului sub acoperire e jucat fix de acelasi Tony Leung (cu vreo 10 ani mai tanar). Avem pana si o scena similara in cele doua care pune in vedere discret legatura (scena cadoului primit de respectivul la ziua de nastere) . Ideea e ca pe langa relatia respectiva se pune in vedere totodata implicit si modul cum a evoluat filmul made in Hong Kong din '92 pana in 2002 (si as putea sa extind pana azi). Se vede de la o posta diferenta de 10 ani. Desi "Hard Boiled" a fost la vremea lui un film bun si chiar un hit as putea zice (s-au facut si jocuri video dupa) n-a scapat de senzatia de buget mic + a facut uz de ce se folosea la vremea aia pentru a face vanzare si a estompa lipsa de efecte si calitatea tehnica cel mult medie = exces de body count, a la Rambo. Din punctul asta de vedere "Infernal Affairs" difera mult, plecand de la ponderea story-ului in film fata de secventele de actiune si pana la faptul ca arata de parca ar fi fost produs la Hollywood, iar din fericire nu e un exemplu izolat, in ultimii ani iesind din zona asiatica din ce in ce mai multe productii surprinzator de bune, sub toate aspectele.

Rating: 5 out of 5

9 (2009)

"9" e o animatie plecata de la o idee a unui scurt metraj din 2005 semnat de acelasi regizor (Shane Acker), si destul de apreciat la vremea respectiva se pare, inclusiv cu o nominalizare la Oscar, de la care apreciere plecand si fondurile de productie pentru rezultatul curent in format long (unde long e discutabil fiindca durata trece cu putin peste o ora). Cam asta ar fi o istorie scurta a titlului de mai sus. N-am aflat insa de "9" in 2005 ci ceva mai recent printr-un trailer destul de bine lucrat si care nu lasa sa transpire prea mult din poveste, deci suficient sa ma faca sa il trec pe lista de "must see" si in plus sa si caut melodia folosita pe post de coloana sonora (off topic: in trailer - Coheed & Cambria - Welcome Home, din pacate varianta completa suna way worse cu tot cu voice).

Story-ul incepe cu aparitia pe lume a lui "9", numele unei papusi de carpa, ultima creatie dintr-o serie ce a inceput cu "1", a unui savant ce a reusit cumva sa gaseasca un mod de a insufleti respectivele obiecte transmitandu-le o parte din propria personalitate. Papusile ajung astfel sa reprezinte se pare ultima parte de umanitate dintr-un viitor distopic = avem tema clasica de razboi om-masina, terminata cu victoria ultimei parti, fara supravietuitori din prima tabara (cel putin din cat ne lasa filmul sa vedem). Ca subiect, in continuare, as putea sa dau un link catre YouTube cu scurt-metrajul de acum patru ani si as termina repede. N-o s-o fac pentru ca efectiv, filmuletul respectiv chiar prezinta pana la urma esenta intregului story intr-un rezumat (+ cu un search pe YouTube cu "9" si "2005" se gaseste destul de rapid). Eu l-am vazut dupa ce-am vazut lung-metrajul si n-as recomanda o ordine inversa. In timpul filmului mi s-a parut usor lucrat intr-un stil cam hei-rupist = cu o minima dezvoltare a fiecarui punct important din firul povestii. Dupa ce-am vazut ulterior si varianta short m-am lamurit in sensul ca "9" in varianta 2009 nu reprezinta altceva decat o imbogatire a variantei scurte, care aduce o gramada de puncte secundare cu potential in poveste, dar din pacate senzatia, dupa ce vezi si versiunea '05, devine clara de scenariu scris pe fuga sau de lene de a scrie replici sau pasaje descriptive peste strictul necesar fata de ce e gasit in original. Se putea in concluzie obtine un efect mult mai puternic zic eu daca erau exploatate mai mult elementele introduse in story, elemente care au in mare rol explicativ - cine sunt papusile ? de ce au fost create ? cum s-a ajuns la stadiul de viitor apocaliptic ? etc, si pentru care o sa las filmul sa raspunda :)

Partea care merita probabil cele mai multe laude din toata productia e animatia efectiva. La nivel vizual pot sa zic ca a trecut ceva timp de cand am vazut ceva care chiar sa-mi atraga atentia pozitiv sub aspectul asta, si cred ca la cauzele principale as putea trece cromatica si partea de lights & shades inaintea modelarii personajelor sau a cadrelor. Sincer, cred ca Pixar poate lua lectii. Din pacate nu prea pot sa-mi dau o opinie si in ce priveste soundul pentru ca nu l-am auzit chiar in conditii foarte decente, dar ce mi-a ajuns la urechi a sunat ok.

In concluzie, ce as remarca este ca e al doilea titlu de animatie distribuit de Focus Features din 2009 care ar merita vazut, macar pentru partea vizuala si pentru potentialul povestii. Primul a fost "Coraline" dupa un story de Neil Gaiman, mai elaborat, dar presupun realizat de un studio diferit, chiar daca sub sigla aceluiasi distribuitor, fiindca nu seamana prea mult ca look. Iar din nou ca un fapt zic eu imbucurator, spre deosebire de numele mari din industrie = Pixar & DreamWorks, aici se pare ca avem o orientare spre un public principal ceva mai larg cu limita de varsta mai mare de 12-13 ani, atat "9" si in special "Coraline" nefiind chiar cea mai buna optiune daca vrei o povestioara relaxanta a la "Ice Age", ci incluzand si o parte mai deep & dark ce ma duce cu gandul la basmele lui E.T.A. Hoffmann.

Rating: 4 out of 5