Blue Jasmine (2013)

Nu-mi place Woody Allen. Mi s-a parut totdeauna supraapreciat, mai ales in conditiile in care in fiecare an (chiar nu stiu, si n-am chef sa ma uit acum cand a fost vreunul de pauza) filmul "nou" lansat nu e in mare prea mult peste un amestec de situatii din vreo alte 5 productii precedente. Asa ca sincer nu stiu exact cum si de ce am ajuns sa vad "Blue Jasmine". Mai ales ca rezumatul, trailerul, si asteptarile de la un film de Woody Allen cam eticheteaza productia ca un "girls movie" (oricat de stereotipic ar suna asta) ...

De fapt stiu. Am avut vreo trei motive. Unu: ca probabil va ajunge sa prinda (ca mai in toti anii) ceva nominalizari pentru Oscarurile de la anul si cum de obicei ma chinui sa fac un soi de coverage ... Doi: era o ocazie buna s-o vad prima data pe Sally Hawkins intr-un rol mai consistent (don't ask). Trei: pe unde am rezidenta, ultimul weekend de septembrie coincide cu un wine fest regional (a se citi: seara centrul ajunge ca o cutie de sardine, pentru analiza compozitiei atmosferice e recomandat un alcoolmetru iar nivelul de decibeli ma face sa multumesc cerului ca am prins chirie spre periferie) .. anyway, cum probabil e ultimul an cand mai am ocazia sa asist la cel mai important social event din viata orasului, am decis sa nu ma mai incui in casa si sa trag obloanele dar aveam nevoie si de o portita de scapare din vacarm + o motivatie aditionala ca sa-mi misc ciolanele pana spre centru. Deci, asa am ajuns sa vad "Blue Jasmine".

Am facut o introducere dubla pentru ca nu am chef sa scriu despre film. Fara sa ma gandesc prea mult, e cred cel mai bun film care l-am vazut in regia lui Woody Allen (clar peste "Midnight in Paris" ca sa iau ceva recent comparativ). Nu stiu daca impresia asta e foarte obiectiva. Descrierea situatiei de start ar suna cam asa: O tipa din lumea buna a New York-ului (Cate Blanchett) ajunge la ruina dupa ce sotul e implicat intr-un scandal de frauda, sinucigandu-se in inchisoare. Ca urmare, respectiva trebuie sa vanda cam tot ce detine pentru acoperit datoriile, ajunge intr-o stare psihica deplorabila si e nevoita sa se mute temporar cu sora vitrega (Sally Hawkins), vanzatoare intr-un supermarket din San Francisco. Ca orice scenariu marca Woody Allen si cel de fata se invarte in jurul problemelor si relatiilor de cuplu, dintre cupluri, dintre prietenii cuplurilor, oricum intr-un cerc care nu prea trece de 10 indivizi. Nimic nou in asta. Ce e nou, cel putin la cat am vazut eu (poate exceptand "Match Point" ca sa fiu fair) e ca in ciuda unui label de comedie pus pe IMDb, filmul e mult mai profund si genul de drama (si doar drama) e mult mai potrivit pentru o eticheta.

Din nou, nu stiu cat de obiectiv sunt, probabil nu prea, pentru ca in loc de ceea ce ar fi trebuit (dupa asteptari) sa fie ceva usurel a la "Vicky, Cristina, Barcelona", "Midnight in Paris" sau altele, am asistat la ceva care s-a relationat more or less cu some real life facts. N-am chef sa elaborez si din cauza asta cum ziceam nici despre subiectul filmului sa scriu prea multe. M-as rezuma doar la a aprecia interpretarea lui Cate Blanchett care lasa in urma cam tot restul distributiei ( in ciuda motivului de la punctul doi de undeva mai sus :) )

Cat de subiectiv as fi, finalul filmului cred ca imi da dreptate vis-a-vis de categorizarea, aproape exclusiv, ca drama. Am avut un sentiment destul de ... "surreal" sa-i zic la iesirea din cinema, mai ales in contextul inconjurator de euforie generala si atmosfera de carnaval. Am simtit nevoia de gasit o strada pustie in ruta spre casa ca sa diger modul in care s-a incheiat (ceea ce in mod normal pe unde stau la 22:30 e quite easy to get, dar in cazul de fata a fost imposibil). As fi vrut alt sfarsit. Macar unul mai complet, cum o fi, dar mai complet ... Efectiv, mi-a fost frica ca ultima scena e ultima.

Rating: 4 out of 5 (edit: se pare ca dintr-o eroare de copy-paste la template-ul de embed trailer am trecut initial 3 din 5 .. o fi fost mai la obiect, nu stiu, dar cum pe IMDb i-am dat 8 din 10 prefer sa fiu consistent si pe blog)

The Reluctant Fundamentalist (2012)

"The Reluctant Fundamentalist" e un film greoi. Cred ca si la propriu, si la figurat. Oricum, destul diferit de impresia care ti-o lasa trailerul ...

Productia e o ecranizare dupa un roman care pare-se a avut ceva succes la public, care reda drumul unui tanar pakistanez de la ascensiunea pe pozitii de analist economic intr-o firma importanta din New York pana la revenirea in tara natala unde ajunge sa activeze ca profesoras cu discursuri aparent nationaliste intr-o universitate de stat. Povestea e spusa in flashbackuri pe fondul unui interviu luat personajului de mai sus. Interviu care de fapt se vrea a fi un interogatoriu mascat, reporterul fiind in legatura directa cu CIA, iar mobilul = rapirea recenta a unui profesor american de forte extremiste. Avem evident in povestea asta si atentatele de la 11 septembrie plus discriminarea rasiala accentuata dupa. Ca privitor destul de neutru vis-a-vis de problematica expusa, prea multe n-am de zis, si oricum ar fi cred ca e greu de emis pareri ... Ce e de apreciat totusi e ca filmul, daca il iei pe ansamblu (nu doar o bucata ca o fi ea finalul, mijlocul, inceputul) reuseste sa se pastreze relativ balansat si sa nu arunce vina total pe doar o parte.

Nu mi-a placut regia de la primele cadre. Ai o ameteala totala in care unii canta, iar in paralel ti se livreaza scena cu rapirea care declanseaza toata actiunea. Daca vrei sa prinzi vreun detaliu n-ai nici o sansa. Partea proasta e ca mai sunt puncte pe parcursul filmului in care regia da chix = actiune fragmentata aiurea, lungimi inutile, etc . Distributia pe de alta parte e ok, actorul principal e chiar foarte convingator as zice in rolul de om cu vis american trezit ulterior de idealuri nationaliste dar totusi .. "reluctant" cum zice titlul.

In rest, asa cum am zis, greoi si la propriu in desfasurare = nu te astepta la un film de actiune, e mai aproape de un film biografic. De fapt e o drama in toata regula cu suficiente probleme de viata amestecate la un loc (cam prea multe as zice). Intr-o oarecare masura mi-a amintit de "Spy Game" si de "The Quiet American". Dar ca sa leg filmul exact de unul din ele .. nu stiu, poate de o combinatie intre ambele ...

Rating: 3 out of 5

I Saw the Devil (2010)

Inca in cautare de o productie care sa ma faca sa mai ridic un pic media ratingurilor din coada postarilor m-am indreptat saptamana asta din nou spre est = Coreea. Dar se pare ca in continuare nu am noroc. Mai mult, cred ca m-a convins ca ar trebui sa-mi caut mai mult timp pentru vazut macar doua filme intr-o saptamana, pentru ca "I Saw the Devil" nu stiu daca e chiar cea mai nimerita optiune de luat in discutie, dar alta la indemana n-am ... asa ca ...

De ce as fi vrut sa evit intrarea asta ? Nu pentru ca vorbim de un film prost, dar e vorba de o productie care nu cred ca vrei s-o vezi de doua ori. Sau mai degraba, s-o uiti repede. Am avut norocul (fara ghilimele), cred, sa vad versiunea "cenzurata" (cu ghilimele). Am inceput cu asta ca sa dau de inteles din start ca avem de-a face cu o productie extrem de violenta, si e o violenta care cum sa zic .. se simte = nu prea poti sa o treci cu vederea ca in, eu stiu, "Saw" sau alte productii made in Hollywood, care trec des ca nivel grafic chiar peste ce-am vazut aici dar e cel mai des gratuit. Adica avand in vedere subiectul filmului curent cumva isi are rostul, dar parca ai vrea totusi sa nu vezi asa ceva ...

Povestea e destul de simpla si liniara. Avem un criminal in serie care face greseala sa aleaga ca victima sotia unui angajat in serviciile de securitate coreene, si totodata fiica unui fost sef de politie pensionat. Dupa ce capul victimei e intr-un final gasit ( si o sa ma limitez cu partea "grafica" la asta, dar am simtit nevoia de un "warning" ), sotul indurerat isi ia doua saptamani de concediu. Care concediu se transforma intr-o vanatoare a criminalului pentru o razbunare pe cont propriu. De gasit il gaseste relativ repede, dar in loc sa termine rapid cu el, decide ca nu-i suficient si incepe un soi de joc de soarecele cu pisica in care ii administreaza cate o corectie fizica zdravana dupa care ii da drumul (uneori chiar cu interventie medicala intermediara pentru a-l pune pe picioare) doar ca sa-l prinda din nou si sa-i aplice urmatoarea runda.

In general cam orice "revenge story" prinde la public. Si in cazul de fata crima e atat de oribila incat probabil n-ai vrea ca socotelile sa fie incheiate prea repede. Sau cel putin, ca sa fac referinta la o alta serie coreeana cu tema similara - "The Vengeance Trilogy", dar alt regizor, ai vrea o explicatie cat o fi ea de intunecata ca in "Oldboy". Light spoiler - asta nu se intampla, sau cum sugereaza si titlul e doar "rau pur" pana in final. In concluzie o parte din desfasurarea filmului esti tentat sa tii partea agentului care are chef de razbunare "ochi pentru ochi", mai ales ca (alt light spoiler) "raul" incepe sa prinda ramificatii mai grotesti. Finalul insa incepe sa transforme filmul dintr-un revenge story intr-un anti-revenge story. Dar din story am zis deja prea multe ... deci o sa ma opresc aici.

Intr-un sens, pe langa "Oldboy" sau "Lady Vengeance" tot din zona coreeana, mi-a adus aminte de "Silence of the Lambs", dar la un nivel mult mai dur. Diferenta e din nou, sentimentul pe care ti-l lasa la final. Concluzia e ca nu cred ca e un film care poate sa placa, subiectiv vorbind. Mai mult decat a trece peste violenta si sadism, e in sensul de a fi impacat cu deznodamantul, pentru ca incepi firesc prin a empatiza intr-un fel cu cel care are nevoie de payback .. dar daca asta e la inceput vis-a-vis de nevoia de razbunare, spre final merge mai mult pe nevoia de liniste interioara, care pare-se nu se prea impaca cu legea Talionului ...

Rating: 3 out of 5

The Infinite Worlds of H.G. Wells (2001)

Cum anul asta n-am fost convins inca sa dau un rating maxim la nici o productie vazuta, am inceput sa caut prin zone mai putin mainstream. Din pacate nu se-ntampla nici azi, ba chiar as zice ca-s la fel de dezamagit ca si tura trecuta. Diferenta e ca vorbim de o miniserie lunga cat trei filme, deci in teorie ar fi mai rau. Si totusi, din "The Infinite Worlds of H.G. Wells" raman cateva "lumi" care au meritat timpul ...

N-am dispozitia sa m-apuc de vreo biografie a lui H.G. Wells. Un search pe Wikipedia si se rezolva. Filmul romanteaza binisor o bucata din viata celui care a fost unul din primii autori de SciFi vanduti la o scara larga ("The Invisible Man", "The War of the Worlds", "The Time Machine"), sub forma a sase istorioare adaptate dupa o parte din proza scurta ce-i apartine. Care istorioare sunt integrate ca intamplari reale cu care s-a intersectat autorul alaturi de o buna prietena, ulterior sotie = a se citi ca avem si ceva romance integrat discret printre randuri.

Ar fi inutil sa m-apuc sa detaliez exact ce ni se prezinta. Daca cineva isi aduce aminte de "The Outer Limits", ce avem aici e ca o serie scurta similara, dar cu locatia fixata in Anglia de sfarsit de secol XIX, si cu episoadele legate prin persoana naratorului care e parte mai mult sau mai putin activa in ele. Ca sa continui comparatia, la fel ca in "The Outer Limits", povestioarele variaza de la bune la mediocre/puerile. Din pacate, cel putin in ce ma priveste, partea care am gustat-o, si chiar mi-a placut, se rezuma la primele doua (light spoiler - poate si din cauza ca ating subiecte care au de-a face cu "time travel"). Ce a urmat a fost in mare parte undeva intre boring sau dat ochii peste cap. Dar ca sa fiu fair, asta si in conditiile in care am vazut filmul pe bucatele, la ore tarzii, inainte sa adorm (chiar a si ajutat in vreo doua ture).

Ca productie e una de televiziune, mai veche de zece ani de zile, deci n-ar trebui sa te astepti la cine stie ce - desi pentru 2001 nu sta chiar rau. Totusi efecte cam jalnice si cam exces de gros-plan (close-ups) in cadraj. Vreau sa inchei totusi intr-o nota pozitiva, si ar fi trei chestii de punctat. Unu - distributia britanica e (a nush cata oara) fara cel mai mic comentariu negativ desi nu cred ca am recunoscut decat un actor. Doi - o tema din soundtrack (Stanislas Syrewicz) care n-am reusit s-o gasesc (si nici nu cred ca e posibil pentru ca-i foarte scurta) si care, ma rog nu stiu cat de buna e descrierea si poate e personal feelingul, dar da un sentiment foarte placut de calm fiind plasata pe momentele de "respiro" dintre povestioare. Trei - daca iti place proza scurta SF, si mai mult daca ai avut tentative de a scrie asa ceva, e o serie destul de motivanta (cel putin pentru citit, daca nu scris).

Rating: 3 out of 5

Am mai avut pe blog si in alte dati filme destul de obscure din pdv marketing, dar cred ca e prima data cand am un titlu pentru care nu gasesc macar o scena scurta sau un trailer low-resolution (n-ar trebui probabil sa zic asta pe-aici, dar considerand cat de accesibil e subiectul, se gasesc insa niste "scene" ceva mai "lungi" la o cautare dupa Herbert George Wells pe YouTube). In consecinta trebuie sa ma rezum la ceva ce in mod obisnuit detest = montaj cu sonor alternativ (desi in cazul de fata sonorul - Dark Moor, e acceptabil - montajul insa nu prinde mare lucru, so .. the good part: no spoilers :) ...)

Warm Bodies (2013)

Ma asteptam la mai mult de la "Warm Bodies". Ca s-o iau din start cu cea mai puternica impresie lasata de film = dezamagire. Dar cum altceva n-am la dispozitie pentru intrarea de saptamana asta ...

Vorbim despre un film cu zombie. Un pic mai altfel decat in traditia productiilor obisnuite fie ca e vorba de seria " .. of the Dead" a lui Romero, fie de "I Am Legend", fie de (probabil) mai noul "World War Z" pe care inca n-am apucat sa-l vad. Mai exact e ceva ce se vrea a fi un soi de comedie romantica cu zombie. Cum se ajunge la asta. Pai simplu, avem trei categorii de populatie: supravietuitori dupa "apocalipsa", zombie, si zombie avansati = schelete umblatoare (sa zicem ca grupul din mijloc e faza intermediara intre cele doua). Evident, supravietuitorii sunt incartiruiti intr-un soi de perimetru fortificat din care ies periodic sa mai fac rost de medicamente, provizii, etc. La una din iesiri sunt atacati de un grup de zombie, iar intamplarea face ca unul ceva mai tinerel din cei fara de puls sa ia pe post de pranz creierul unui tip cam de varsta lui. Spoiler (si nu-mi pare rau pentru asta): asa "ingurgiteaza" la propriu amintirile victimei, rezultatul fiind o dragoste la prima vedere fata de fosta prietena a respectivului. Care prietena e prezenta in grupul atacat, si pe care zombie-ul nostru cu calcaiele aprinse reuseste sa o salveze de la a suplimenta masa celorlalti. Mai departe, cum ne zice si trailerul "love conquers all" sau altfel zis, incet incet inima mancatorului de creiere incepe sa bata iar (desi dieta pare a nu se schimba o perioada buna de timp).

Suna scarbos ? Ei bine, este. N-am nici o problema cu zombies devorand populatie umana, vazut si revazut in nush cate filme, in secvente mult mai grafice ca aici. Ce m-a scarbit a fost modul cum e pusa problema = se pare ca nimanui nu-i pasa in tot filmul ca eroul principal pozitiv in povestea asta isi regaseste umanitatea rontaind neuroni la propriu la micul dejun, pranz si cina. Asta trecand peste absurditatea ideii in sine care arata in plus cat de pueril e filmul. Pe partea de comedie m-a lasat total rece. Nu mai tin minte nimic din "Shaun of the Dead" de exemplu .. in afara ca am ras in hohote. Aici nush daca am trecut de faza de zambit, si asta presupun ca nu de prea multe ori. Pe partea de romance ma abtin pentru ca poate oi fi eu prea zombie sa mai fiu atins, ori is prea departe de dispozitia necesara pentru comentat zona asta.

Dupa cum ziceam ma asteptam la mai mult, deci poate is usor prea acid. Dar ratingurile pozitive care m-au adus in pozitia de vazut filmul clar nu se justifica. Ar fi probabil doua aspecte de apreciat mari si late in tot filmul asta: 1. ca e prima data cand vad ca idee o faza de "zombie" intermediari intr-un front postapocaliptic de gen, care dau un ton interesant povestii (ca sa ma abtin de la spoilers n-am zis mai nimic de categoria a treia: scheletele, dar acolo bate ideea) 2. ca productia nu se ia deloc in serios, cum se ia "Twilight" de exemplu, dar asta din pacate n-o salveaza de la un target label principal: 12-16 ani + la alegere IQ cel mult mediu sau alcool suficient la bord.

Rating: 2 out of 5