We Own the Night (2007)

Vad ca pana la urma n-am scapat de varianta 2 pe care-o aveam data trecuta (= tot n-am apucat sa vad vreun film saptamana asta). In concluzie ma vad nevoit sa ma opresc la "We Own the Night" pentru ca mi-e prea lene sa sondez memoria pentru altceva mai meritoriu de recenzat ...

Filmul e o alta "mafia/police" story, intr-un subgen destul de des abordat la Hollywood, fiind pe undeva la intersectia intre "Brooklyn's Finest"/"Pride and Glory" cu eu stiu .. sa zicem "The Departed" (desi parca bat un pic cam sus ca nivel cu referinta asta). Pe scurt, Bobby Green (Joaquin Phoenix) se bucura de un trai roz in postura de manager al unui club de noapte de succes. Pana ce un raid al politiei organizat de propriul frate (Mark Wahlberg) ii aduce iar aminte de ce isi zice Green (din partea mamei), si nu Grusinski ca restul rudelor in uniforma albastra. Nu ca ar fi probleme cu finantatorul, un batranel bonom importator de blanuri din mama Rusie, dar din pacate patronul mai are si-un nepot cu apucaturi mai neortodoxe (si amici la fel) care isi face veacul prin acelasi club. Si asa Bobby ajunge prins la mijloc, intre o familie pentru care e oaia neagra si o alta familie pentru care rudenia cu bratul legii risca-n orice clipa sa-l duca pe o lista neagra. Cat de gri e pana la urma compromisul facut .. ramane de vazut in film ...

Nu am prea multe de zis. Am facut deja o comparatie mai sus cu alte titluri care plaseaza filmul destul de bine. Deci daca ai chef de un thriller in genul amintit, fara sa te astepti la ceva prea special, e probabil o alegere buna. Avem o regie si un scenariu semnate de James Gray care (desi am vazut doar "Little Odessa" long long ago) pare a se fi fixat destul de puternic pe nisa asta. Ca actori, pe langa cei amintiti deja (nu in cele mai bune roluri din cariera), de mentionat ar mai fi Robert Duvall (care parca da un pic de clasa la generatia tanara) si .. well .. Eva Mendes (foarte foarte subiectiv :P). Altceva .. nu stiu .. o urmarire turnata fain si un final poate un pic prea "corect" pentru o poveste care se vrea sa para aproape de ce vezi prin stiri ...

Rating: 3 out of 5

A Bittersweet Life (2005)

Cum mare lucru n-am apucat sa vad saptamana asta, ma vad nevoit sa recurg iar la amintiri. Iar din cele mai recente nu prea am de ales decat dintre doua mafia story: "We Own the Night" made in U.S., fara prea multe puncte de remarcat, si "A Bitersweet Life" din Coreea de Sud, care e chiar mai simplist ca subiect .. dar per total mai puternic si mai original. Asa ca raman la ultimul si ma intorc inca o data la cinemaul asiatic ...

Cum am zis, subiectul e simplu. Un om de incredere intr-o triada e rugat de capul gruparii sa-i supravegheze ca bodyguard iubita mult mai tanara timp de 3 zile, pe perioada unei deplasari. Cu specificarea ca daca o prinde calcand stramb se poate fie ocupa personal de cei doi, fie sa-l instiinteze prin telefon ca sa ia "masuri". Evident, nu trece mult si tipul insarcinat cu misiunea descopera "flagrantul". Dar, intr-un acces de mila (dupa ce in prealabil il snopeste in bataie pe Don Juan-ul prins in apartamentul tipei) decide sa nu faca nimic, in conditiile in care cei doi opresc legatura. Cumva insa, seful afla, iar ca rezultat primul pedepsit e propriul angajat. In ce fel, cum scapa, si ce se intampla dupa .. prefer sa las de vazut. Inca o data, subiectul in mare e simplist = classic revenge story. Ce-i da un plus ca story, sunt cateva nuante suficient de iesite din comun incat sa para desprinse dintr-un scenariu scris de Terry Gilliam in colaborare cu Tarantino (alte exemple mai bune nu-mi vin in cap) = evadare din mormant, traficanti de arme rusi cu un IQ invers proportional cu aria patriei mama, scene de lupta a la Bruce Lee = 1 vs. 20, etc.

N-as putea zice ca mi-a placut prea mult filmul ca story. Chiar as fi preferat un alt final. Dar nu pot sa nu apreciez cam tot ce ramane in rest: regie (Jee-Woon Kim), imagine, coloana sonora, etc. Rolul principal (Byung-hun Lee) atat ca interpretare cat si ca partitura, mi-a adus parca un pic aminte de Alain Delon in cateva filme de prin '60-'70. Deci, ca sa concluzionez, overall e un film destul de amar si relativ dur. In functie de dispozitie poate sa pice bine sau nu prea, dar in orice caz e suficient de puternic ca sa nu fie uitat prea repede.

Rating: 4 out of 5

Olympus has Fallen (2013)

Am avut un weekend plin si nu prea is in cel mai prolific moment pentru o intrare de blog. Asa ca m-am decis pentru ceva light .. poate prea light. In general prefer sa am intrari cu titlu de recomandare pozitiva, dar cum ratingurile care le dau in coada sunt (in teorie) de la 1 la 5 din cand in cand cred ca se justifica si ceva de genul: "daca vrei sa te simti bine ca ai un IQ peste 50, watch this movie". Deci in caz ca nu-i clar, "Olympus has Fallen" cade si la figurat, ca sa ma folosesc de titlu, fix in categoria asta. Detalii, pe scurt, in cele ce urmeaza ...

Ca sa nu fie total contra trebuie sa dau un plus filmului totusi, si anume ca e .. hilar. Neintentionat, dar daca il iei ca pe o comedie ceva ceva mai poate fi salvat. Asa ca hai sa mergem pe linia asta. Deci, il avem pe el (Gerard Butler), agent al Secret Service delegat cu paza la trezorie dupa ce reuseste sa salveze viata presedintelui U.S. dintr-un accident. Motivul: n-a avut timp si pentru the First Lady, iar presedintele sufera de atacuri depresive rememorand situatia cand isi vede salvatorul. Bravul nostru agent insa inca tine cu patriotism inflacarat la siguranta sefului suprem, interesandu-se periodic de cum mai merg lucrurile in Casa Alba (ok, ca sa fiu fair, bucatica asta de inceput de film e chiar acceptabila, dar pentru ce-a urmat isi merita doza de sarcasm). Si asa ajungem la o situatie care s-a vrut sa para o alternativa la mult-hulitul Die Hard 5. Intr-o zi cu soare, de la rasarit intra ca teleportat in spatiul aerian al Washington D.C. un avion(oi) militar de transport (dupa aparente un Hercules) care cu o eficacitate demna de uzinele de armament Tony Stark trece ca prin branza peste doua fightere trimise in ultima clipa sa-i ureze bun venit si ciuruieste dupa si Casa Alba. Motiv suficient ca presedintele, cu tot stafful sa se retraga intr-un buncar secret subteran. Si evident, ca sa nu dea un nume prost ospitalitatii americane, contrar protocolului ia cu el si delegatia nord-coreeana aflata intamplator fix la momentul respectiv in vizita. In paralel, hoarda tatara .. sau mai bine zis, urmasii lor mult mai estici iau cu asalt incinta si la sol. E inutil de mentionat ca presedintele e luat ostatic imediat ce a sigilat usa la buncar pe interior asa incat sa nu mai poata fi salvat de nimeni. Dar am pierdut eroul din peisaj. Agentul de trezorerie isi aduce aminte ca n-a apucat sa incaseze totusi nici un glonte pentru cel care i-a facut vant din pozitia de sef al garzii prezidentiale, si are un atac de constiinta facand slalom prin ploaia de munitie pana ce reuseste sa intre in Olimp (numele de cod pentru White House in caz ca nu era clar deja). Cum mai departe insa e presupun usor de intuit scenariul, nu cred ca are sens sa mai pierd timp cu detalii.

Dar totusi .. Nu cred ca am justificat suficient de unde pana unde atitudinea mea tendentioasa fata de aceasta productie demna de o recenzie cu 5 stele in varianta americana a revistei "Pentru Patrie" (daca or avea asa ceva). Pai .. n-am vrut sa rapesc savoarea situatiilor desprinse parca din bancurile cu politisti. Pentru mine a fost suficient mobilul atacului terorist ca sa-mi formez parerea despre film: accesarea unui protocol ultra-secret de ... dezamorsare (da, dezamorsare) a tuturor focoaselor nucleare (la un loc) din dotarea US Army. Probabil suna un pic ciudat, nu ? My bad .. am gresit un detaliu. Nu e dezamorsare in sensul de bun simt al termenului, e anulare a rachetelor prin detonare proprie (inclusiv la sol). 4th of July fireworks TM design ;)

Rating: 2 out of 5 (ca sa pastram spiritul: din care 1 punct pentru hackeritza de la pupitrul de control :P .. unde numai a hacking n-aduce ce s-a vazut, dar trecem peste)

Treasure Island (2012)

Cred ca nu e prima ecranizare a "povestii" clasice de R.L.Stevenson care o vad, dar nu mai tin minte alta. Daca am mai vazut vreuna ori a fost cu multa vreme in urma, ori nu m-a impresionat cine stie ce. Am inteles ca o varianta din jur de '90 cu un tanar Christian Bale in rolul lui Jim Hawkins ar fi de urmarit ca referinta. Pana una alta eu ma opresc la probabil cea mai noua, o mini-serie de anul trecut cu un total necunoscut in rolul titular (Toby Regbo) .. dar depinde cum definim rolul titular aici ;)

Nu cred ca se pune problema de spoilers. Dat fiind ca avem ceva bazat pe un roman destul de cunoscut imi permit sa fac o recapitulare sumara a primei parti. Tanarul Jim Hawkins, orfan de tata si cu o situatie materiala nu prea grozava intra in posesia unei harti a unei comori ingropata intr-o insula de temutul (si defunctul) capitan Flint. Comoara care e vanata si de fostul echipaj al respectivului pirat. Cum toata averea lui Jim si a mamei sale se rezuma la veniturile minuscule din administrarea unui han, tanarul se vede nevoit sa apeleze la ajutorul doctorului local si a unui nobil pentru finantarea unei expeditii. Si asa ajungem sa-i avem pe cei trei, impreuna cu un capitan de vas si vreo doi oameni din echipaj de o parte, iar de cealalta .. bucatarul vasului. Long John Silver - un tip cu un picior de lemn, fost om de baza in tabara lui Flint, care reuseste sa infiltreze in echipajul expeditiei aproape tot efectivul de nelegiuiti aflati pe urmele comorii. Evident intentiile raman ascunse pana la apropierea de insula cu pricina, iar mai departe ... Mai departe scrie in carte :) As putea zice si in film, dar chiar si pentru prima bucata avem ceva diferente semnificative fata de roman. Care initial mi s-au parut cam de prost gust, doar de dragul de a da o nota originala la ceva clasic (= cam ca toate ecranizarile la "Monte Cristo" ca sa dau un exemplu similar). La final insa pot zice ca, spre deosebire de alte cazuri, macar desfasurarea actiunii n-a fost simplificata (ba din contra). Deci prin prisma asta sa zicem ca rezultatul e acceptabil.

Sa revin insa la ce ziceam in start. Care ar fi rolul titular in "Comoara din Insula" ? Cand citesti cartea, l-ai putea defini pe Jim Hawkins ca personaj principal. Cel mai complex insa este de departe Silver, si cred ca in asta sta pana la urma si mare parte din nivelul romanului. Fara schimbarile de atitudine, manipularea situatiilor si flexibilitatea "politica" a capeteniei piratilor = per total modul in care e construit caracterul Long John Silver, cartea asta probabil ar fi depasit greu statutul de povestioara de aventuri si s-ar fi pierdut printre altele de gen asa ca eu stiu .. al 15-lea Tarzan din seria lui Edgar Rice Burroughs printre restul (cu diferenta ca Burroughs a scris suficiente povestioare cu Tarzan ~ cam vreo 30 de romane - cat sa se tina minte ca exista). In varianta filmica Silver apropie si mai mult de nivelul de personaj principal. Iar in cazul de fata, interpretarea nu face decat sa consolideze pozitia asta. N-am avut ocazia sa-l vad prea des pe Eddie Izzard. Si sub nici o forma nu mi-as fi inchipuit ca sa potriveste rolului lui Silver. Care e de departe unul mult mai dramatic decat comic. Am fost surprins. Atat de pozitiv, incat probabil o sa dau un calificativ prea ridicat filmului :) Dar chiar merita vazut doar pentru asta, mai ales daca ai citit cartea candva si ti-a ramas in minte personajul ..

In rest, ce sa mai zic... Se vede ca e o productie de televiziune. E departe de adaptarea perfecta. Dar chiar si asa filmul arata bine ca production level. Regia e de Steve Barron, care probabil suna total necunoscut dar pentru mine e omul din spatele celui mai bun film made for TV - "Merlin", cel cu Sam Neill - cat as fi eu de subiectiv :) Totusi, nivelul e altul aici, dar e ok. As mai remarca inainte sa inchei coloana sonora care din pacate nu-i prea simplu de gasit si imaginea care poate din lipsa de buget s-a permis sa aiba niste valente ... sa-i zicem, mai artistice. Prima impresie a fost ciudata, dar ca si cu modificarile din script, pana la urma trebuie sa recunosc ca per total rezultatul sustine de minune partea dramatica a povestii. Creeaza acel sentiment undeva intre straniu si lugubru uneori. Care ( daca nu ma lasa total memoria .. is mai bine de 15 ani cred :) ) e prezent, cel putin printre randuri daca nu chiar evident si in carte. Care e mai matura, mai rece, mai intunecata dar are pana la urma si happy-endul unei aventuri a la Disney.

Rating: 4 out of 5 ( in mare parte pentru rolul negativ principal ;) )

Summer-Fall 2013 Movie Preview - Part 2

Toamna (sau mai bine zis Septembrie, ca nu prea mai stii limitele la anotimpuri) incepe cu "Riddick". Evident, nu puteam sa ma opresc la altceva decat un SF :) Continuare la un foarte reusit "Pitch Black" (insa cam la fel de obscur ca si titlul ca productie) si un mult mai putin reusit "Chronicles of Riddick" (invers proportional cu bugetul). Parca trailerul nu-i prea incurajator dar om vedea ce iese din episodul 3.

Daca tot suntem la continuari, call this a guilty pleasure, dar n-o sa sar peste "Machete Kills". Prima parte a fost superba relativ la satira vis-a-vis de action movies. Si cum a doua pare sa urmeze acelasi trend ...

Trecand pe o zona mai serioasa, spre final de Septembrie avem un biopic. "Rush" e centrat pe probabil una din cele mai "teribile" sa-i zicem povesti din istoria Formula 1 = rivalitatea dintre James Hunt si Niki Lauda + accidentul celui din urma din 1976. In general nu ma prea dau in vant dupa filme biografice, si nici Formula 1 n-o mai urmaresc din varii motive de ceva ani, dar filmul de fata se prezinta destul de bine, iar regia de Ron Howard ("Apollo 13", "A Beautiful Mind", "Cinderella Man" ca sa enumar doar din cele pe acelasi gen) prezinta grad mare de probabilitate sa mai auzim de titlu si prin Oscarurile de la anul.

Filmul de la care am cele mai mari asteptari din toata seria curenta de preview vine la inceput de Octombrie si e ( evident :) ) un SF (more or less). "Gravity" e o productie cu doi actori (probabil in proportie de 99%) - Sandra Bullock & George Clooney - un regizor care ar trebui sa garanteze ca rezultatul e bun - Alfonso Cuaron ("Children of Men", "Harry Potter & the Prisoner of Azkaban" - singurul din serie care chiar mi-a lasat o impresie pozitiva) - si un subiect aparent simplu dar cel putin original: in urma unui .. "accident", doi astronauti raman suspendati pe orbita. Si asta-i tot ce stim pe moment :) ...

Noiembrie incepe cu un SF asteptat de multa lume se pare: "Ender's Game". N-am citit cartea (Orson Scott Card), premiata cu Hugo si Nebula, dar story-ul il stiu pe scurt, si in aria de SF-uri pe care am avut timp sa o diger ma lasa cam la fel de rece ca "Starship Troopers" (Robert Heinlein). Stiu ca n-ar fi acelasi lucru dar e nisa din gen (military science fiction ca sa citez Wikipedia) care nu ma atrage mai deloc. Astept sa vad daca ma contrazice filmul.

Nu se putea sa n-avem si ceva din categoria super-heroes. Si cum n-am prea multe optiuni asa devreme pentru finalul de toamna ca trailere, din pacate nu pot sa sar peste "Thor: The Dark World". Din toata seria Marvel, primul "Thor" e pentru mine undeva pe la coada listei (impreuna cu "Iron Man 2" si mai multe din seria "X-Men"), asa ca daca o fi sa ma surprinda episodul secund, nu prea are cum sa fie decat pozitiv.

Alt sequel, "The Hunger Games: Catching Fire", incheie Noiembrie si lista curenta de previews. Si fara mai multe comentarii ma limitez sa zic ca e alta productie care luand-o in considerare pe prima, nu prea vad cum ar putea sa ma surprinda decat pe plus. Cu riscul de a fi carcotas, ar trebui sa punctez totusi partea cu "surprinda", si ca nu vad prea mari sanse pentru nici una din cele doua sa faca asta :P

Cam atat pentru "avantpremiera" curenta. Timp in care am reusit sa acumulez totusi vreo doua subiecte pentru intrarile de saptamanile ce vin. So, back next week with a movie ;)