Sherlock Holmes (2009)

Filmul asta e o poveste. Cam asa ar arata probabil cea mai simpla caracterizare a "Sherlock Holmes" in varianta 2009. Acum vreo doua luni cand scriam pe blog intrarile privind avanpremiera de iarna-primavara spuneam ca nu stiu la ce sa ma astept de la combinatia Guy Ritchie si adaptare dupa Arthur Conan Doyle, dar rezultatul s-a dovedit pana la urma a fi excelent. Ma rog, excelent din punct de vedere filmic, ca pana la urma daca ar fi sa luam un cititor avid de literatura de gen si sa-l intrebam ce parere ar avea vis-a-vis de... "modul" de ecranizare (ca de acuratete nu stiu cat poate fi vorba) sincer habar n-am ce raspuns ar da. Personal n-am avut cine stie ce tangenta cu materialul scris al mai sus mentionatului autor, dar daca ar fi sa ma raportez la cel mai ecranizat (cred...) volum din seria Holmes si anume "Cainele din Baskerville" (unde am vazut vreo trei variante) precum si la alte productii, as putea zice ca scriptul productiei din 2009 pastreaza suficient din aerul personajului principal si din atmosfera inconjuratoare ca sa nu dezamageasca din punctul asta de vedere.

Deci, revenind, filmul e o poveste dupa cum spuneam... In sensul de poveste care efectiv s-o vezi ca sa iti muti mintea in alta parte, fara sa implice cine stie ce analiza si interpretari. Cu toate astea nu da senzatia de lipsa de substanta, pentru ca nu da de inteles sub nici o forma ca si-ar propune sa aiba vreun grad de... hai sa-i zicem "adancime" a actiunii. Ca sa fiu inteles mai bine, daca ti-ai propune sa revezi "Die Hard" n-o faci pentru ca ai fost impresionat de problemele existentiale din viata lui John McClane sau de o paralela simbolica fata de efectele terorismului pe plan global, ci probabil pentru ca e unul din cele mai solide filme de actiune ever made. Cam asa stau lucrurile si aici. Iar cand zic poveste nu ma refer doar la faptul ca filmul e bun de vazut pentru relaxare seara inainte de somn, ci efectiv la feelingul imprimat de perioada istorica + aura usoara de supranatural (specifica de altfel topicului "Sherlock Holmes" si cunoscuta pentru cine a mai vazut si alte productii din aceeasi nisa).

Cele mai mari temeri le aveam ca un film care are titlul care il are si ca regizor pe Guy Ritchie ( "Snatch", "Lock, Stock and Two Smoking Barrels", etc ) sa nu se transforme intr-o pelicula de pura actiune care sa ignore complet enigma, misterul, problema - intr-un cuvant cazul de rezolvat care e obligatoriu prezent in orice "poveste detectivistica" solida (indiferent ca e vorba de Holmes, Poirot, Maigret, etc) . Actiune pana la urma cum era de asteptat e destula dar din fericire cazul in jurul caruia se invarte e totusi suficient de bine dezvoltat ca sa "faca fata" personajului, chiar daca evolutia in descifrarea misterului devine usor previzibila de la un punct, iar misterul in sine isi pierde aura de mister cam repede. Si ca sa nu las totusi nici eu o enigma totala in ce priveste subiectul filmului despre care am vorbit numai pe langa pana acuma, cazul in fata caruia e pus Holmes in ultima impersonificare cinematografica e revenirea din morti a Lordului Blackwood, criminal in serie condamnat la streang, care facand uz de aura supranaturala pe care o poseda pune la cale acapararea puterii in batrana Anglie.

Am zis destule pana la punctul asta ca sa fie clar ca in ceea ce tine de regie si script nu prea am ce comenta negativ. Ca actori, iar nu am ce sa zic de rau - filmul are si un oarecare iz de comedie care e intretinut perfect de Robert Downey Jr. si Jude Law ca Holmes, respectiv Watson, care fac un cuplu ce pare o versiune de secol 19 a lui Riggs si Murtaugh din "Lethal Weapon" (... sper sa nu fiu prea deplasat in comparatie, ma refer la efectul comic in special). Cu ocazia asta ar fi de mentionat si un aspect care pana la urma tine mai mult de scenariu, dar e sustinut din plin si de rolul facut - avem un Holmes destul de diferit de ce-am mai vazut prin alte filme = intr-un cuvant un caracter ceva mai .. "ciudat". Ma rog, asta avand ca punct de referinta probabil perceptia uzuala asupra a ce ar insemna "normal" = de ex. cel putin din punctul meu de vedere ar fi fost anormal daca "modelarea" personajului ar fi fost alta avand in vedere ca Sherlock Holmes e in sine diferit de normal cel putin prin prisma intelectului. E posibil ca asta sa fie exceptia a ceea ce ziceam mai sus = daca per ansamblu filmul nu-ti da cine stie ce prilej de analiza fiind pure entertainment, aici, legat de constructia personajului principal s-ar putea totusi intra in amanunte. In fine, revenind la actori ar mai fi de amintit Mark Strong ca rol negativ excelent oarecum asemanator ca aer cu cel facut ca Septimus in "Stardust", si nu in ultimul rand Rachel McAdams (imi era imposibil sa sar peste :-p - a se vedea si clipul din final) ca o Irene Adler intr-o postura un pic diferita ca personaj fata de ce-am mai vazut prin alte productii Holmes related.

Am lasat la urma (mai mult in spiritul "templateului nestandardizat" dupa care imi structurez intrarile pe blog) partea cea buna din tot filmul (nu ca restul n-ar fi) = aspectele legate de movie making. Nici nu stiu cu ce sa-ncep... n-o sa ma lungesc foarte mult pentru ca nu stiu cat de interesante is detaliile din bucatica asta de intrare pentru cine a avut rabdare sa citeasca pana la randul asta, si o sa punctez doar trei directii. Imaginea apartine lui Philippe Rousselot ("Big Fish", "A River Runs Through It", etc) si cel putin pentru ochiul meu e superb lucrata in special din pdv al cromaticii (cred ca am mai zis pe ici pe colo ca imi plac filtrele cand is folosite cum trebuie). Alt aspect care nu trebuie uitat ar fi partea de scenografie sau mai general Art Direction & Set Decoration care sper sincer sa ia o nominalizare la Oscar. Daca ai vazut "Sweeney Todd" (care apropo a si luat premiul pentru categoria asta) e imposibil sa nu observi o oarecare similaritate in ce priveste Londra dintr-un film si celalalt desi nu-s aceeasi oameni la baza pe departamentul asta in sectiunea de Credits a filmului. Nu stiu sincer pana la urma cat e scenografie si cat e CGI, dar cred ca mai mult prima in majoritatea scenelor si pot sa zic ca arata al naibii de bine + contribuie o gramada la atmosfera filmului. O sa ma opresc cu paragraful asta la coloana sonora - Hans Zimmer, unde nu cred ca e cazul sa comentez prea mult, ideea fiind ca avem ( pentru a nu stiu cata oara la respectivul compozitor) un main theme care chiar se face simtit in film si nu trece neobservat ca muzica de fond.

Cam asta ar fi .. Cred ca am scris suficient pentru o poveste :) .. Dar cum mie mi-au placut totdeauna povestile ;) ..

Rating: 5 out of 5

Ca si data trecuta (unde vad ca din fericire clipul inca rezista, si inca o data recomand - cu riscurile de spoiler - sa fie vazut pana ce nu dispare de pe YouTube) , o sa dau in loc de trailerul care l-am mai dat nu cu foarte mult timp in urma, un link la o secventa nu prea lunga din film, care nush cat de sugestiva este dar n-am prea avut timp sa caut alta (si in plus o prinde si pe Rachel McAdams=Irene Adler ca personaj in varianta 2009 :-p):

Inglourious Basterds (2009)

Din lipsa de idei pentru introducere o sa incep cu finalul, adica mai exact cu o apreciere de ansamblu fata de ultimul film al lui Tarantino (film care de altfel a aparut de ceva timp si s-a tot vorbit de el, incat presupun ca a fost vazut de cam multa lume, deci n-am idee cat sens mai are sa-l "disec" eu aici... however...). Nu pot sa spun ca mi-a placut, nu pot sa spun ca nu mi-a placut... Tot ce pot sa spun e ca per total mi s-a parut o productie -interesanta- ca sa sumarizez intr-un singur cuvant.

"Inglourious Basterds" (sper ca asta e titlul exact) e in realitate un remake dupa o coproductie italiano-americana (cred ca de serie B) din 1978, din care insa (desi n-am vazut originalul) nu stiu exact cat preia in afara de titlu si de ideea principala. Ideea principala ar fi trimiterea unei trupe de gherila americane in spatele liniilor inamice in timpul celui de-al doilea razboi mondial, cu scopul/rezultatul de a face prapad si in consecinta a demoraliza pe cat posibil trupele germane. O parte din ce mi s-a parut interesant in productia lui Tarantino a fost tratarea subiectului pe mai multe fire diferite care la un punct se intrepatrund, rezultand intr-un final in ceva ce in aparenta ar rescrie cursul istoriei (desi daca-ti fortezi imaginatia suficient poti gasi explicatii ca s-o aduci inapoi pe linia cunoscuta). Deci cum am spus, interesant, nu insa si surprinzator - pana la urma acelasi gen de compozitie pe "acte" ca intr-o piesa de teatru, care la inceput nu au o legatura directa, intalnim si in alte filme made by Tarantino, cel mai bun exemplu si probabil si cel mai reusit pana la urma ca rezultat final fiind "Pulp Fiction". De fapt daca stau si ma gandesc, daca vezi "Inglorious Basterds" fara sa ai idee de cine e regizat, avand in vedere modul de desfasurare, modul in care sunt lucrate dialogurile lungi - implicand ici-colo cate un monolog iesit din contextul discutiei + gradul de meticulozitate in surprinderea reactiilor si comportamentului interlocutorilor (o chestie care mi-a placut sincer intotdeauna si pe care n-am vazut-o in multe locuri) si intr-un final si gradul de violenta (care din fericire n-o depaseste pe cea din trailer, cu toate ca si asa mi se pare de multe ori gratuita), deci luand in considerare toate astea ai destule sanse sa-ti dai seama ca e un film scris si regizat de Tarantino (bineinteles in cazul in care ai mai vazut macar alte trei filme din portofoliul respectivului).

Cred ca e destul de clar deja din ce-am scris ca macar din pdv regizoral eu vad cel putin aparte "Inglorious Basterds" fata de alte productii (si as putea zice in mare in sens pozitiv) . In ce priveste insa scenariul (care e tot de Tarantino) mi se pare usor nedezvoltat sa-i spunem in ce priveste multe din personaje. De fapt chiar nu cred ca s-ar putea spune ca filmul are un actor in rol principal. Cu exceptia a doua partituri la care o sa revin mai jos as putea sa zic chiar ca majoritatea in rest tind spre roluri secundare de plan II. Nici chiar Brad Pitt care tine capul de afis nu poti sa zici ca are cine stie ce spatiu de pelicula alocat. In plus, ar putea parea usor ciudat finalul, relativ la numarul si mai ales la cine supravietuieste din toata povestea, aici ca light spoiler situatia fiind oarecum contrara happy-endului tipic american. Daca stai insa si te gandesti un pic la partea de "Inglorious" din titlu ai sanse sa poti sa-ti oferi singur explicatii atat pentru final cat si pentru cat de "developed" e fiecare personaj in parte. Ca sa termin capitolul "characters & actors", cum am zis mai sus revin la doi protagonisti, iar filmul pana la urma s-ar putea spune ca mai mult urmareste o linie a conflictului dintre cei doi decat actiunile trupelor de commando conduse de Brad Pitt, desi linia asta in final se cam pierde (din nou contrar asteptarilor de la un scenariu tipic, ceea ce nu-i neaparat rau). Fara sa intru mai mult in detalii (habar n-aveam de cei doi actori pana la filmul asta) e vorba de un colonel SS interpretat extraordinar de Cristoph Waltz ( probabil cel mai bun rol din film - de altfel si confirmat de gramada de premii ) si o evreica refugiata in Paris sub o identitate falsa a carei familie a fost decimata de colonelul respectiv, rol facut de Melanie Laurent ( si sincer poate iar is eu subiectiv fata de doi ochi cu nuante verzi-albastrui, dar chiar m-a surprins lipsa de nominalizari aici; a se vedea scena din restaurant cap-coada - pentru o parte din ea - major spoilers - see below).

Revenind la probleme mai "tehnice" un alt punct aparte in ce priveste filmele lui Tarantino e coloana sonora sustinuta in general nu de un compozitor efectiv si de muzica de film ci de un soundtrack compus din piese mai mult sau (in general) mai putin cunoscute. Nici aici nu avem chiar o exceptie, desi o parte buna din bucati sunt totusi muzica de film dar sincer cred ca mai veche si reutilizata, in mare fiind vorba de Ennio Morricone. Eu n-am recunoscut nici o piesa dar cel putin din ce zice IMDb-ul "Inglorious Basterds" nu se afla pe lista ultimelor titluri a probabil celui mai titrat compozitor italian de muzica de film. Un alt punct care ar merita amintit e imaginea de Robert Richardson. Chiar daca raman la parerea ca pentru respectivul "Snow Falling on Cedars" ramane cel mai bine lucrat film (si o mare nedreptate vis-a-vis de Oscarurile din anul respectiv chiar daca "American Beauty" n-a fost chiar de ici de colo la capitolul asta), "Inglorious Basterds" e vizual peste medie (cum au fost de altfel si cele doua "Kill Bill" unde am avut aceeasi colaborare Tarantino-Richardson).

Cum am inceput cu incheierea ( nu, n-o sa inchei cu introducerea :) ), o sa termin si eu scurt ca si filmul care lasa suficiente semne de intrebare pentru o continuare, in ciuda faptului ca e singurul caz unde am avut vreodata senzatia ca desi se intampla asta nu s-a dorit (si probabil nici nu va exista) un episod doi. Na... poate ma insel eu..

Rating: 4 out of 5
(din simplul motiv pentru ca sincer chiar cred ca se putea si mai bine, altfel ar fi fost 5 out of 5)

- Spoilers ahead -
In loc de trailer (care tin minte ca l-am mai dat la un "movie preview" prin vara) o sa dau un link spre un clip din film pe care mi-a luat ceva timp sa-l gasesc pe YouTube, iar o coincidenta fericita face sa fi fost uploadat abia ieri; nu cred c-o sa reziste prea mult sincer (probabil o sa-mi reeditez postul saptamana viitoare si o sa-l inlocuiesc cu trailerul) dar e elocvent pentru ce ziceam pe undeva mai sus vis-a-vis de doua dintre roluri:

(500) Days of Summer (2009)

I'm back... sort of.. ca am un chef si timp de scris.. Ca modificari de an nou o sa incerc sa-mi taghez intrarile in ciuda lenei proverbiale care m-a oprit pana acum sa fac asta si sa pun si un trailer in final daca pot pentru ca vorba aia "o imagine face mai mult decat.. " tot ce scriu eu.

Hai sa trec mai bine la subiect, fara sa ma mai lungesc cu urari de "La Multi Ani !", pentru ca in ciuda pauzei ceva mai lungi pe care am anuntat-o initial ma abtin de ceva timp sa scriu intrarea asta. Mai exact sunt mai bine de trei saptamani cred de cand am vazut "(500) Days of Summer", iar reactia imediata a fost de a posta imediat la cald. Din fericire, cred, am reusit sa ma abtin, pentru ca probabil as fi fost mult mai virulent (nu la adresa filmului) si as fi insirat o sumedenie de personal issues (care inca au sanse sa transpire dar sper ca printre randuri, in cele ce urmeaza). Inainte de a trece mai departe as continua cu o parte de warning: 1. sa nu fiu luat prea in serios - inca gandesc (mult prea) la cald in parte 2. exista sanse sa fiu usor misogin in cele ce urmeaza - ceea ce e oarecum de asteptat avand in vedere despre ce film discut pentru cine l-a vazut deja.

Dupa cum o spune naratorul in debutul filmului "(500) Days of Summer" nu e un love story ci mai degraba a story about love ... discutabil, dar probabil eu is cam ultima persoana in masura sa comentez vis-a-vis de clasificarea asta, prin perspectiva gradului sa-i zicem de weirdness, ca sa sumarizez intr-un cuvant, a propriilor experiente (si o sa incerc cat pot sa ma opresc cu detaliile aici, this is a movie blog - cum ziceam pe fosta pagina de blog from Yahoo 360 - daca da Domnul si prind pensia probabil o sa-ncep sa-mi scriu memoriile iar pe la 75 de ani le public). Ce pot sa zic e ca pentru o anumita categorie de sex masculin (me included), spre surprinderea mea destul de numeroasa cel putin din ce rezulta din threadurile semilacrimogene de pe pagina filmului de pe IMDb, filmul asta privit cat se poate de subiectiv dintr-un anume unghi emotional pare "the ultimate masterpiece". Si in functie de cat de mult se suprapune peste propria experienta de viata poate da si o senzatie de "the ultimate revenge" fata de o categorie de sex feminin - subliniez categorie = departe de mine a generaliza. Aici as avea o plecaciune fata de scenaristi mai ales in cazul unuia care se pare ca s-a inspirat din existenta proprie, si a avut suficient curaj sa faca suficient haz de necaz trecand-o pe ecran. Din punctul asta de vedere spre deosebire de alte recomandari care le-am mai facut pe ici pe colo la categoria "filme de vazut in doi" (in ciuda faptului ca majoritatea le-am vazut solo) aici ma-ndoiesc sincer ca e cazul de asa ceva. ( Off-topic... ironic... tocmai mi-am adus aminte de ultimul film vazut efectiv in doi... legat de o catastrofa navala... great choice... si nu, nu-i "Titanic" ! ... deci ideea ar fi ca probabil mi se pot ignora recomandarile pe directia asta. )

O sa incerc sa las un pic deoparte partea mai subiectiva si sa incerc sa zic un pic si cate ceva despre film ca film. Realizez cu stupoare (asta-i pe post de cliseu) ca iar am scris o gramada si n-am zis nimic efectiv despre subiect in sine, chiar daca am dat de inteles ca tinde spre "romance". Deci - ar fi vorba despre el - autor de texte pentru felicitari, si ea - proaspat angajata in aceeasi firma, si ce se intampla intre ei pe durata a 500 de zile. Nota privind titlul, ea = Summer (that's her name). Nota privind actorii, pentru ca merita mentionati, ea = Zooey Deschanel (cu aceeasi ochi albastri care m-au vrajit prima data in "The Hitchhiker's Guide to the Galaxy" - atata mai tin minte din filmul ala), el = Joseph Gordon Levitt (aparut recent in rol negativ de "evil doctor" in "G. I. Joe").

O sa trec la partea de regie, montaj, sound, etc cu o idee care am auzit-o o data, nu mai retin exact unde, si nu mai stiu nici cat am adaptat eu ce-am auzit de-a lungul timpului dar... Se spune ca pentru o analiza un film trebuie sa-l vezi de trei ori intr-o zi (in special daca e bun): prima data - dimineata - sa-l vezi ca pe orice film in scop de "pierdere placuta a timpului" sa zicem, lasandu-te prins de actiune; a doua oara - la pranz - in scop de analiza fiind atent la tot ce tine de jocul actorilor, regie, imagine, sunet, samd; a treia tura - seara - ca sa prinzi ce-ai scapat din vedere atat prima si a doua oara, pentru a vedea daca nu te plictiseste deja (iar daca nu inseamna cel putin pentru tine ca filmul e exceptional) si pentru a trage o concluzie. Cum eu cu chiu cu vai apuc (daca apuc...) sa vad un film pe saptamana in ultima vreme, nici nu-mi mai pun problema de a pune in aplicare "algoritmul" in trei pasi de mai sus. Insa, imi place sa cred ca am reusit in decursul anilor (in care am fost ceva mai liber), sa-mi dezvolt suficient capacitatea de analiza (suna cam pompos.. da' nu gasesc altceva pe moment) incat sa pot sa observ cat de cat un film din mai multe puncte de vedere la o singura vizionare (la asta luand in considerare ca sa sustin cu ceva si ca am fost un cinefil precoce = primul film la cinema cred ca pe undeva pe la patru cinci anisori - chiar daca a fost vb de desene animate ; dar am avut parte la scurt timp ulterior si de "La rascruce de vanturi", "Mr. Majestyk", "Cainta" si altele chit ca n-am inteles mare branza + de printr-a III-a = dupa '89 am inceput sa ma duc singur incepand cu "Total Recall" - avantaj cinema-ul la 5 minute de casa). Ok, revenind la vizionarea unui film in trei faze de unde-am inceput... si unde voiam sa ajung: am zis ca reusesc cat de cat sa le comprim pe toate intr-una... de acolo si partea de aprecieri a la "caseta tehnica" care incerc sa o dau in ce postez. Ei... in cazul de fata cu parere de rau am ramas la prima faza = din pacate am fost prea prins de actiune (si de ochii hipnotici ai lui Zooey :-p) ca sa mai punctez si altceva. Cred ca as putea totusi zice ceva de bine de montaj = modul cum is compuse scenele ca secvente + senzatia de alternare a zilelor ca intr-un documentar. In fine... ma opresc pana ce nu incep sa spun prostii.

Nu cred ca pot sa inchei altfel decat subiectiv. Nu stiu cum prinde la altii filmul de fata. Depinde de fiecare cred, dupa cum am zis in special de o anumita parte din "istoria" propriei existente. Oricum ar fi, are sanse sa te scoata dintr-o depresie, sau sa te bage intr-una. Sau chiar ambele. La mine nush ce sa zic ... oricum n-a picat intr-un moment prea ok fiind prins si cu o gramada + various health problems mai mult sau mai putin recurente = o stare psihica nu prea buna. In prima faza pot sa zic ca mi-a prins bine ... cu accent pe "in prima faza".

Ca sa dau un calificativ de final mi-e destul de greu pentru ca nu prea pot sa-l dau obiectiv. O sa mai zabovesc un pic daca tot am ajuns la partea asta si nu pot sa ma abtin sa nu mentionez ca e unul din putinele titluri la care m-am uitat pe IMDb la rating in detaliu = pe categorii de varsta/sex. N-am avut nici o surpriza cu privire la cea care a acordat cel mai low rating: Females aged 45+ - un pic peste 6, fata de media generala de un pic peste 8 ... oare de ce ? (ma-ntreb retoric iar raspunsul o sa-l pastrez pentru mine - inca o data nevizand toata categoria de Females 45+ ci doar una sper cat mai restransa). Cu scuzele de rigoare daca am fost prea transant uneori, sau daca am zis prea multe pe langa eu dau un

Rating: 5 out of 5

.. si astept Toamna .. sper sa ma gaseasca intr-o zi ..