joi, 25 iulie 2019

Shaolin Soccer (2001)




Am facut acum cateva luni un review pentru "From Beijing with Love". Abia dupa am realizat ca mai nene, stai un pic, ca eu am mai vazut ani in urma filme de Stephen Chow = "Kung Fu Hustle" (good one) si "God of Cookery" (way too silly). Ambele in aceeasi zona de slapstick comedy, dar parca un pic... altfel decat productiile de gen din US. Deci de fapt, dupa cum faceam o comparatie si in recenzia respectiva, am (re-)descoperit un Zucker/Abrahams/Mel Brooks in versiune asiatica. Din pacate, dupa o aruncatura de ochi pe IMDb, un pic cam trecut de perioada de glorie. Totusi se pare ca ar mai fi cateva titluri regizate de sensei Chow care nu le-am bifat. Dar cum nu ma dau chiar in vant dupa gen am zis pas. Pentru ca acum iar, ca alternativa la somnifere, sa dau o sansa pentru "Shaolin Soccer". Well, n-am adormit...

Povestea intr-o fraza: O fosta glorie fotbalistica, ramas schiop dupa un incident pus la cale de un rival, aduna ca antrenor dupa vreo 20 de ani o echipa de frati adepti ai shaolin kung-fu, pentru a-si lua revansa in cel mai mare turneu asiatic. Altfel zis, parodie pe doua fronturi: soccer vs kung fu movies. Multa parodie la kung fu movies :) (un exemplu cu flying monks & Bruce Lee returns mai jos).

I'll make this short: nu cred ca am vazut comedii mult mai bune in nisa asta de umor absurd de situatie. Eu zic ca-i peste "From Beijing with Love", si imi cam da ghes pentru un rewatch la "Kung Fu Hustle", din care nu prea mai tin minte decat ce-am scris mai sus = good one. In rest, intr-o nota mai serioasa, e o lectie de ce efecte comice poti obtine doar din niste unghiuri de filmare + ceva VFX care uneori par cam low budget dar culmea e ca asta ajuta in context. But watching this is better than reading... ;) Recomandare: versiunea originala - cea US dubbed e mai scurta si pierde din continut din ce info am gasit.

Rating: 4 out of 5 (incercand sa fiu obiectiv... :) still not really into slapstick comedy)


luni, 15 iulie 2019

Divided We Fall (2000)




"Divided We Fall" a fost optiunea ceha la Oscarul pentru foreign movie in 2001. Unde n-a avut nici o sansa in aceeasi categorie cu "Crouching Tiger, Hidden Dragon" sau "Amores Perros". Eu l-am vazut acum, din motivul ca atunci cand e nevoie sa ma deplasez intr-o tara unde n-am nici o treaba cu limba incerc sa vad un film made there, poate poate prind si eu vreo doua cuvinte. Sometimes it works, sometimes it doesn't. Cel mai probabil a doua situatie aici. Anyway, si-a meritat timpul.

Pe scurt, avem o familie care isi risca zilele adapostind un tanar evreu, in timpul ocupatiei germane in WW2 in Cehia. Mai in detaliu, David Wiener, e fiul unui industrias local deportat cu toata familia intr-un lagar de concentrare, care reuseste cumva sa evadeze si se intoarce acasa. Care casa insa urmeaza sa fie ocupata de un oficial german. Deci fugarul nostru ajunge pana la urma in camara ascunsa a unui fost angajat, Josef, care decide impreuna cu a lui nevasta, Marie, sa ii ofere adapost. Si asa, Josef, ca sa asigure mai multa protectie, accepta pana la urma oferta de a lucra pentru armata germana. Job intermediat de Horst, amic si fost subaltern de-al sau, mai nou colaborationist de frunte al trupelor SS stationate in zona. Toata povestea asta se desfasoara in contextul altor probleme de familie = incercarile nereusite ale lui Josef si Marie de a avea un copil + incercarile la fel de nereusite a lui Horst de a se cupla cu nevasta celui mai bun amic. Probleme care cumva ajung sa complice mult si situatia fugarului ascuns.

Linia de baza a actiunii nu e una chiar foarte originala in sfera filmelor plasate in timpul WW2 ("Zookeper's Wife", "The Book Thief", etc.). Abordarea temei e totusi intr-un registru mai comic sa zicem ca in alte cazuri. Nu pierde insa gravitatea contextului. Mai degraba as zice ca tot contrastul vesel chiar amplifica partea tragica, desi (spoiler) nu-i chiar atat de trist in final ca "La Vita e Bella". As spune chiar din contra. Toata partea de final cumva linisteste o senzatie permanenta de tensiune, iar modul cum se-ntampla asta :) avem un soi de "twists" cam greu de crezut dar merita clar un bonus pentru imaginatie.. no spoilers, check the movie ;)

Rating: 4 out of 5

duminică, 14 iulie 2019

First Love (2019)




Am avut ocazia sa vad 3 filme la NIFFF anul asta, intr-o "vacanta" scurta de 2 zile, care de fapt daca ma gandesc acum a fost cam de o zi, dar.. neimportant :) ... Mai importanta e o paranteza, poate un pic lunga, but I feel that I must do it: ce e NIFFF? Un festival de film "fantastic", tinut anual in Neuchatel, Elvetia, din 2001 incoace, unde coincidenta face sa fi locuit vreo 4 ani. Primul meu contact cu NIFFF a fost in 2011, si tot atunci mi-am pus problema cum naiba s-o fi nimerit ca un orasel de 20000 de locuitori sa gazduiasca un festival international de film. Si nu e chiar unul oarecare, ci din cate stiu eu unul din putinele evenimente de ceva amploare care sa aduca o combinatie de nisa F & SF & horror & weird indie movies + o sectiune dedicata Asian Cinema an de an. Culmea e ca NIFFF la prima vedere = being on site, nu pare a fi un eveniment chiar foarte amplu ca public (comparativ cel putin cu altele). Ajung sa ma intersectez cu NIFFF din ce in ce mai rar, de regula cand mai am sansa sa mai combin cate un work trip in zona, dar totusi ca sa dau o idee legat de anvergura, in 9 zile avem undeva cred la vreo 60-70 de filme in tot felul de sectiuni tematice, fara sa punem documentare, scurt metraje, clasice open air a la "Alien" sau "Pulp Fiction", seminarii, workshopuri si alte evenimente asociate. De-a lungul timpului NIFFF a mai reusit sa aduca la fata locului si nume ca George R.R. Martin, Kevin Smith sau chiar pe John Carpenter intr-un concert. Avand in vedere genul de filme prezente la NIFFF, n-ai niciodata garantia ca o sa dai peste vreo capodopera. Indie SF & horrors e probabil nisa cu cel mai mult junk produs, deci cumva e de asteptat sa intalnesti si asa ceva. Cu toate astea, ai si filme foarte bune. E de fapt cate ceva pentru orice gust, iar o asa diversitate a programului intr-o nisa de altfel relativ restransa e unul din punctele forte ale organizarii. NIFFF mi-a dat ocazia sa vad "Cabin in the Woods", "Dead Snow 2", "iNumber Number", "Jeeg Robot" sau acum "First Love". Which takes us back to our movie ;)

"Hatsukoi", titlul original, e un soi de action-thriller japonez (n-avem doar SF & horror la NIFFF), regizat de Takashi Miike. Probabil mai cunoscut pentru unele din cele mai dure filme asiatice, cum ar fi "Audition" sau "Ichi, the Killer" (n-am vazut nici unul), omul e destul de prolific avand peste 100 productii regizate din '91 incoace. N-am vazut prea multe, iar unele mi s-au parut foarte slabe ("13 Assassins", "Sukiyaki Western Django"). Totusi, mai recent, intr-un zbor peste ocean, in lipsa de optiuni mai bune am dat peste "Blade of the Immortal", care a fost chiar decent. Asa ca am zis ca hai sa risc, desi in ultima vreme nu prea mai gust violenta in exces pe ecran. Introducerea semi-ironica facuta chiar de regizor care si-a prezentat productia ca una foarte light a produs ceva zambete prin sala. Evident, undeva in primul minut avem deja un cap taiat. Dar overall filmul e watchable. Nu avem ceva extrem. Sa zicem: "Tarantino level" ca blood & gore :)

Leo e un boxer tanar care e diagnosticat dupa un knock-down cu o tumora la baza craniului si nu prea mult de trait. In paralel, Kase, un membru de rang inferior intr-un clan yakuza, pune la cale un plan impreuna cu un politist corupt, prin care sa fure un transport de stupefiante. Vina ar urma sa fie aruncata pe triadele chinezesti rivale si pe Monica, o prostituata drogata care are viziuni periodice cu fantoma unui tata abuziv. Si o viziune din asta da tot planul peste cap, fata fugind la propriu intr-un moment de intersectie karmica fix in bratele lui Leo. Caruia un ghicitor tocmai ii prezise sanatate de fier + gandul la binele altuia pentru succes in viata. Nefiind deloc convins de prima parte, iar a doua nerezonand prea mult cu profesia de boxer, omul ajunge un soi de bodyguard de ocazie pentru restul filmului. Partea faina e ca desfasurarea povestii merge pe mai multe linii, iar ce-ai crede ca e o varianta clasica de "damsel in distress & her knight in shining armor" nu prinde nici pe departe tot focusul. Avem un umor negru excelent, care rezulta in mare parte din toate incercarile lui Kase de a-si duce planul la capat, un tip foarte calculat la prima vedere, dar caruia pare sa nu-i iasa nimic.

Ii genul de film in care daca dai prea mult din actiune ii strici farmecul, si cred c-am scris suficient oricum :) Ce-ar mai fi de zis e ca in ciuda faptului ca avem destule gloante, sabii si sange si un umor poate uneori usor acid, iar partea de romance n-are chiar cine stie ce prim-plan (dar nu-i absenta), e o anume caldura in film care e prezenta de la cap la coada. Iar asta ii da un plus mare, cel putin fata de ce-am mai vazut eu de Miike. Ca tot ziceam de Tarantino mai sus, aduce poate un pic a un "True Romance" in varianta japoneza. Doar un pic. Cam atat. Din pacate n-avem inca un trailer per se, iar deocamdata filmul e inca in limited release prin festivaluri, dar probabil o sa iasa si mainstream pe final de an. For now, long live NIFFF! ;)

Rating: 4.5 out of 5

duminică, 7 iulie 2019

Toy Story 4 (2019)



Nu mi-a placut nici un "Toy Story". Ma rog, primul - la varsta la care l-am vazut - a fost intr-adevar ceva nou, ca animatie randata 3D, si pesemne la vremea aia mi s-o fi parut ok, desi cred ca o impresie mai de durata mi-a lasat-o "Anastasia" (parca lansat tot prin decada '90). Din "Toy Story 2" nu-mi aduc aminte absolut nimic, iar din "Toy Story 3" doar ca mi s-a parut ca a atins un record in coeficientul de stors lacrimi. Deci am decis (cu greu) sa vad "Toy Story 4", mai mult din lipsa de ceva mai de actualitate pe blog, si cu asteptari mai joase ca adancurile oceanului de unde a iesit ultima "Godzilla" (pe care totusi n-am avut "curaj" s-o intalnesc). In contextul asta, ce pot zice dupa e ca n-a fost o alegere chiar asa rea. Cu exceptia AC-ului lasat aproape 2h pe mod extrem in sala de cinema... care m-a facut sa visez la o flanea de lana in mijlocul verii.

"Toy Story 4" ar mai putea fi numit si "The Search for Forky" - unde Forky e ultima jucarie adaugata grupului, manufacturata dintr-o furculita de single use aruncata, de catre Bonnie, actuala proprietara a Woody & co. Problema e ca Forky nu-i impacat deloc cu noua sa conditie Frankenstein-iana de jucarie vie, si vrea inapoi in lada de gunoi. Oricare lada de gunoi. Cum Forky pare esential pentru a o ajuta pe Bonnie sa treaca prin calvarul gradinitei, Woody isi asuma calitatea de salvator de furculite sinucigase. Problema e insa complicata de parintii lui Bonnie care se hotarasc sa plece intr-un road trip, in care Forky are si mai multe ocazii sa dispara intr-un tomberon. And so the story goes for a while... Dar incet incet atentia se muta pe o prietenie mai veche a lui Woody. Sa nu epuizam subiectul totusi.

N-am reusit sa scap de tentatia de a da ochii peste cap la cateva scene, dar cred ca a fost in limite mult mai rezonabile decat in episodul anterior. In plus lungimea ca timp a productiei e decenta cat sa nu apuce sa te plictiseasca. Eforturile de a te face sa razi is ok, si per total cred ca e clar mai reusit la capitolul asta decat ultimul "How to Train Your Dragon" (dar si foarte departe de top funny stuff ca "Emperor's New Groove" sau "Wallace & Gromit"). Pe scurt, merge... mai ales daca asteptarile is suficient de jos :)

Rating: 3 out of 5