marți, 28 septembrie 2010

Ladyhawke (1985)




Is ingrozitor de presat de timp (scriu la 4:30 AM ...). Ideea de ansamblu e next: I'm moving ceva mai la vest o perioada (cum am mai zis in cateva postari trecute) si n-am nici cea mai vaga idee cand o sa am net cat de cat stabil ... si timp de vazut filme + materia prima necesara (= filmu' in sine) nici nu mai zic. Asa ca am zis sa ma asigur de intrarea (inca) saptamanala cat mai sunt prin interiorul granitelor. Din pacate n-am reusit sa mai vad nici un film asa ca apelez la resurse mai vechi si pe fuga ... dar merita ;)

A bit of fantasy ... a bit old but good ... cam asa s-ar rezuma in cateva cuvinte "Ladyhawke". Intr-un gen care a ajuns la apogeu cu "Lord of the Rings" si a coborat destul de vertiginos ca nivel dupa din inertia comerciala cauzata de nisa (cu exceptii totusi - "Stardust" de exemplu), filmul de fata e undeva pe la inceputuri ... cand story-ul/feelingul era baza si restul venea clar dupa. Cu toate astea a adus ceva revolutionar in gen si e nedrept ca scriu scurt pe fuga ... da na' asta e ...

"Ladyhawke" e probabil unul din primele fantasy-uri care a bagat un strop ceva mai consistent de umor in zona asta, si in ciuda poate a trailerului si a fantasticului povestii da o senzatie destul de reala ca sa zic asa .. in sens pozitiv = nu-i chiar genul de film la care sa-ti dai ochii peste cap din 5 in 7 minute din cauza unui cliseu penibil. In plus, in amalgamul de genuri pe care reuseste sa le combine fara probleme se strecoara probabil una din cele mai faine love-story-uri pe care le-am vazut puse pe ecran (si in general cam greu prinde asa ceva in ce ma priveste :) ...). Pe scurt, el - Navarre, cavaler cu nu mai stiu ce titlu nobiliar, si ea - Isabeau, au fost blestemati de un episcop sa nu fie niciodata impreuna = ziua el e om, ea soim (de unde si titlul), noaptea el e lup, ea e om. Ei ... in poveste apare un individ cu veleitati nu foarte ortodoxe = de hot, ce in ciuda prezentarii ocupa un post de intermediar/ajutor de nadejde in toata problema pana intr-un final cand ... ( hai ca nu-i greu de ghicit :) ). In rest, ce sa mai zic ... roluri excelente: Rutger Hauer, Michelle Pfeiffer, Matthew Broderick, o imagine dementiala ... in '85 avand in vedere lipsa de efecte era si cazul - Vittorio Storaro ("The Last Emperor", "Apocalypse Now"), si regie de film de actiune pliata perfect pe fantasy - Richard Donner ("Lethal Weapon" series, "13th Warrior", "Superman", many more ...)

Rating: 5 out of 5






PS: Is destul de convins ca filmul de fata la de cate ori a fost dat pe la TV probabil nu reprezinta cine stie ce noutate ... so again sorry but I'm writing in a hurry ... pe langa asta am preferat si din cateva motive personale sa ma opresc saptamana asta insa la ceva din genul care cred ca e cel mai aproape de motto-ul blogului (from "Neverending Story"), motto care probabil e una din cele mai deep si frumoase metafore pe care le-am auzit vreodata intr-un film (by the way - m-am obosit sa pun si varianta video finally). So .. o sa ma chinui sa ma tin cu dintii si in perioada next de scris ... cat de bine/rau mi-o iesi ;) in conditiile de prin introducere (o fi traficul "urias" pe care ma tem sa-l pierd :-p)...

I'll be back ;) (next week I hope)

vineri, 24 septembrie 2010

The Ipcress File (1965)




Not feeling very well ... si nici n-am prea mult timp. Cu chiu cu vai am reusit sa vad titlul de fata, si asta in decurs de trei zile. Nush cum fac ca vad ca raman pe aceeasi zona pe care am cam stat luna asta = thriller (si nici tura asta nu-i foarte departe de "sec si rece" - desi mai potrivit ar fi tipic englezesc care e oricum diferit de ce-am avut pe blog ultimele doua saptamani).

"The Ipcress File" poate o fi la prima vedere un film de cinemateca, dar daca ignori trailerul oficial ( de asta nici n-o sa-l dau ) + o mica portiune dinspre final, nu se simte. Nu se simte in sensul ca daca ar fi cumva facut un remake fidel = cu perioada de desfasurare a actiunii anii '60 probabil diferentele ar fi mici. Ca gen mai exact e un spy thriller, iar ca subiect pare un fel de Bond dar mult mai light si mai credibil. Avem si aici un personaj principal in jurul caruia se invarte actiunea, Harry Palmer, un agent al unei ramuri de servicii secrete britanice care pare a actiona mai mult de capul lui decat dupa ordine ( de unde si asemanarea dinainte ). Actiunea in sine tinde un pic spre "The Manchurian Candidate" dar n-o sa intru in mai multe detalii. Revenind la personajul principal exista o serie de filme care au in prim plan respectivul caracter, mai exact cinci la numar, in toate fiind interpretat de Michael Caine. "The Ipcress File" e primul si face parte din cele trei care sunt ecranizari dupa Len Deighton (didn't read the books ... autorul totusi imi suna cunoscut da nush de unde :) posibil tocmai din zona filmica). Ultimele doua sunt ceva mai noi dar conform IMDb nu prea merita timpul. Revenind la originea literara, desi cum spuneam, n-am citit cartea, tind sa cred ca e ceva mai buna, filmul parand parca un pic grabit pe final (care de altfel mi s-a parut si un pic cam simplist). Per total insa, si aici contribuie pozitiv si vechimea, ai destul de vazut in ce priveste raportul subiect/actiune pura = da supraunitar :) .

Tehnic vorbind, la fel ca si saptamana trecuta, in ciuda anului de data asta, iar avem o productie excelenta. Poate ca la vremea aia nu aveam CGI, alte efecte, steadycam, si mai stiu eu ce. Neimportant. Daca vrei o lectie de cum poti sa te joci cu imaginea limitat la tehnologie de anii '60 si sa vezi ce poti sa scoti watch this movie. E mult, mult peste ce se vede la momentul de fata in mod curent. Dupa ce vad asa ceva, tind sa cred sincer din ce in ce mai tare ca avansul tehnic cam omoara creativitatea in loc s-o dezvolte ... In fine, slava Domnului ca exista si suficiente exceptii. O foarte mica parte din modul cum e lucrat + un sample din coloana sonora, si in montajul ce urmeaza. That's all for now, me back soon ;) ...

Rating: 4 out of 5




sâmbătă, 18 septembrie 2010

Vengeance (2009)




Data trecuta incepeam intrarea cu "sec si rece". Acu' as incepe cu sec si rece care se mai vrea si "cool". Asa de mult incat devine fortat, nenatural si chiar hilar. Suna bine deja, nu ? ( cu ghilimele evident :) ). Don't leave yet, ca mai sunt si parti care merita ...

Dupa intrarea de saptamana trecuta am zis ca tura asta virez un pic spre alta atmosfera (cum am zis last time "The American" n-a fost chiar pe aceeasi lungime de unda cu mine). Asa ca am mers pe ceva ce in aparenta ar fi trebuit sa fie destul de diferit ca "aer". O coproductie Hong Kong - Franta, care mere pe o idee care suna cel putin macar mai exotic dupa cum o prezenta IMDb-ul = un bucatar francez pe la varsta a treia (de fapt patron de restaurant cum aflam in film) ia avionul spre Asia cu ganduri de razbunare dupa ce fiica sa impreuna cu ginerele si cei doi copii sunt ucisi intr-un conflict intre triade. Ok, suna a premisa de thriller poate mai comercial, dar pentru amatorii de gen (me included) nu era chiar rau. O parte buna ar fi ca foarte comercial nu e = e destul metal si vopsea rosie prin aer, dar parca nu chiar la nivel de film de Hollywood cu scene interminabile in care poti in lipsa de altceva sa te apuci sa-ti faci statistici vis-a-vis de care arma are incarcator de capacitate mai mare. Partea proasta insa e ca se vrea comercial, si esueaza lamentabil = e mai rau decat daca ar fi. Nu prea am timp sa caut cuvinte acu' sa descriu in detaliu dar in rezumat e ce am zis mai sus = se vrea "cool" si da in hilar, de la interpretare + scenariu - fraze "smechere" sau situatii complet irealiste, trecand cam prin toate aspectele, pana chiar la costume - ma intreb sincer cati killeri/mafioti/etc din lumea asta chiar umbla noaptea cu ochelari de soare (evident fiind pregatiti sa faca sita orice tinta mobila in secunda doi).

Story-ul avanseaza lent. Ma rog, sa zicem ca e story ... desi prea multe intorsaturi/elemente noi fata de ideea de plecare nu are (pentru un thriller, pentru un action movie ar fi suficient - dar nu cred ca se vrea action movie ca gen de baza). Nu e chiar o problema, totusi nu plictiseste. Din pacate motivul pentru care se intampla asta e tocmai ca sunt momente cand ti se pare a fi destul de cretin ce vezi ( iar cretin nu-i egal cu boring ). Bine, asta daca vrei sa iei filmul cat de cat in serios ... Daca pleci de la ideea ca e o fabulatie a scenaristului sau/si a regizorului care au vrut sa experimenteze pe ideea individului misterios, charismatic, singuratic, razbunator + altele + a nu se pierde din vedere ca filmul totusi e asiatic iar in zona respectiva e alta cultura chiar si la nivel de cinema, poti s-o iei ca pe un rezultat destul de reusit. Na ... depinde deci de unghiul din care privesti. Indiferent de asta, o chestie merita insa de amintit - si probabil cel mai bun lucru din film - as zice chiar de exceptie (in ciuda faptului ca are si partea asta o contributie la efectul de hilar care rezulta din "cool" fortat) - imaginea. Absolut superba. M-a facut sincer sa-mi doresc sa fi vazut filmul pe big screen. Nu incepe sa te surprinda chiar din prima, dar tot "creste" pe parcursul filmului pana la un anume punct unde se intampla tocmai ce ziceam mai sus - spre deosebire de un action movie american, unde ai avea ocazia sa casti pana se termina de tras ultimul glont aici nu prea te lasa modul cum e compusa scena care iti fura ochii (imagine + location setting). Pentru asta in special ...

Rating: 3 out of 5

... in rest sper sa prind ceva mai ok next week ;) desi o sa am si mai putin timp ...




duminică, 12 septembrie 2010

The American (2010)




Sec si rece. Cam asa s-ar caracteriza pe scurt "The American". As fi ales poate alt subiect - eventual vreo vechitura de film dar care pe linia preferintelor proprii sa fie ceva mai sus, insa cum in curand ma mut pe termen ceva mai lung in principiu, cu ceva meridiane mai la vest si nush cam cat acces o sa am la new stuff o perioada ( sper sa am rapid la net ca sa mai postez ... :) ) am zis, hai sa fie azi filmul de fata, mai ales ca e top de box office prin US in perioada curenta. Chestie care e un pic ciudata pentru un film care e 90% productie europeana pana la urma, probabil capul de afis e de vina.

Filmul ca gen principal e o drama, poate cu o mica samanta de romance si thriller pe undeva desi pe criteriile de clasificare pe care le am eu un thriller are ceva mai multa tensiune in el. Foarte pe scurt e vorba de un asasin platit - "The American" - George Clooney, care urmarit de alti "amici" din bransa pentru a fi lichidat, ajunge sa se refugieze intr-un satuc italian unde primeste un ultim contract, ceva mai "light" = nu de executie ci de a pregati o arma pentru altcineva. Fraza anterioara probabil suna foarte comercial/dur/a actiune, etc. Filmul in mod sigur nu prea e asa = toata "actiunea" se cam rezuma la ce am scris. Focusul e centrat pe conturarea caracterului respectivului individ, trairi, comportament, interactiunea cu doi-trei localnici, asta in paralel cu "job"-ul amintit, care are evident si un final, relativ previzibil ( ca sa ma iau iar de partea asta :) ) dar oricum filmul nu-si propune sa te surprinda prea mult, asa ca nu conteaza. Cum am zis, in principal ca gen e o life drama.

Realizarea imi aduce aminte destul de mult de "Le Samourai" de Melville cu Alain Delon. Nu mai retin de acolo din subiect decat ca the main character era tot un hitman platit. Lasand insa subiectul la o parte, ca atmosfera cele doua filme au destule in comun. Acelasi ton sec si rece cum ziceam in start. Coloana sonora redusa la minim (chestie relativ des intalnita prin '60-'70 dar pentru un film de azi cam rar). Perioade lungi de tacere. Film cu atmosfera practic creata din imagine si montaj (avem niste cadre destul de interesante in "The American" - a se vedea in special cele din localuri). Daca ar fi sa ne luam de personajul principal la capitolul pets/hobbies care apar destul de mult in peisaj - avem aici fluturi, acolo canari daca-mi aduc aminte bine ( s-ar putea sa fie la singular totusi :) ). Ideea la care vreau sa ajung pana la urma e ca probabil daca ai vazut "Le Samourai", film destul de reprezentativ din cariera lui Delon, si ti-a placut, "The American" in principiu n-o sa-ti displaca. Pe mine insa nu m-a impresionat in mod deosebit nici unul din ele (de asta nici nu mai tin minte subiectul din cel francez vazut cu ceva ani in urma) in afara de cateva aspecte de movie making/tehnice. Daca ar fi sa aleg intre cele doua, pentru o drama construita in jurul unui killer de cariera as merge pe varianta a treia tot ceva mai veche: "Ghost Dog", sau pe a patra :) care aduce un strop de umor la toata raceala si pe care chiar o recomand, dar acu' nu mai am timp de dat mai multe detalii: "The Matador". Poate intr-o intrare viitoare ;) ...

Rating: 3 out of 5




duminică, 5 septembrie 2010

Smokin' Aces (2006)




Am reusit performanta sa vad ceva mai multe filme saptamana asta (vreo patru) dar aproape toate medii spre slab si cam pe aceeasi nisa actiune/thriller (ma rog si un caz mai spre SF dar care nici nu prea merita amintit). Cu ultimul am reusit cu chiu cu vai sa-mi salvez intrarea de blog curenta pe ultima suta de metri, chiar daca e ceva mai vechi. Alternativa ar fi fost "Salt" care e ok atata timp cat n-ai dormit vreo 24 de ore inainte ca sa nu te prinzi de un final care se vrea a fi "wow, ce chestie" ( avand in vedere ca nu vb despre "Salt" azi imi permit un spoiler major, fara prea multe detalii, si anume cam cat de surprins ar trebui sa fii cand vezi ca tipa nu impusca letal - vizibil - nici un american ci numai rusi + la ce oare i-ar fi folosit paianjenul, ghici ciuperca ce-i + daca nu e ea personajul negativ cine ar putea sa fie - ca si din multi mai avem de ales, iar agenti rusi de culoare cam greu asa ca ... sorry pt paranteza lunga si off-topic, probabil de neinteles pentru cine n-a vazut filmul, da' chiar ma asteptam la mai mult ).

Revenind, "Smokin' Aces" e un film care mi-a scapat la vremea lui, si care as putea sa-l compar cu multe, de la Tarantino la Guy Ritchie. Dar cel mai aproape ca aer mi se pare de "Lucky Number Slevin". Pe scurt, filmul pleaca de la o poveste ce are in prim plan tentativa de recuperare/eliminare a unui individ - Buddy Israel - de catre o gramada de alti indivizi. Cine e respectivul ? Un showman/iluzionist intrat si urcat suficient in piramida ierarhica a mafiei ce ar putea da in vileag destule pentru a anula si pe ultimul cap important al Cosa Nostra - Primo Sparazza, in "functie" de prin al doilea razboi mondial si ajuns la o varsta venerabila. Deci, in momentul in care mai sus amintitul Israel pare a fi gata de a colabora cu FBI-ul, pentru a pune mana pe el se pun in miscare dupa cum spuneam o gramada de indivizi - de la agentii care ar trebui sa-l recupereze din apartamentul in care e cazat pana la un presupus hitman de care n-a auzit nimeni trimis de mos Sparazza sa-i aduca inima pe tava (per total mai sunt si altii trimisi de alte grupuri de interese - dupa cum am zis: o gramada). Ei ... cum toata lumea vrea acelasi om, se intalnesc previzibil cam in acelasi punct = hotelul unde e cazat si iese iar previzibilul macel (lots & lots of blood & bullets). Dar cu previzibilul ne oprim aici. Desi poti intui ca apare ceva la care nu te-ai gandit, nu-i chiar atat de usor de anticipat. De asta am si facut o paralela cu "Lucky Number Slevin", pentru ca pana la urma avem cam acelasi gen de poveste cu origini ingropate undeva back in time, care iese la suprafata peste un subiect care initial pare banal.

Poate am o problema ca filmele au ajuns prea usor de anticipat in desfasurare. Dar cand altceva prea extraordinar nu mi se ofera nu stiu ce as putea sa cer in afara de subiect (asta la general vorbind, nu aici, pentru ca aici e cat de cat decent si la ce ofera in rest). De asta tot pun accent pe partea asta. Desi na ... de exemplu ... daca tot ar fi sa iau un titlu recent, "The Expendables" e mai mult decat clar ca story - nu ofera nimic prea grozav din punctul asta de vedere, dar nici nu stiu daca te duci sa-l vezi pentru asta, sau mai mult pentru casting (care din pacate nu e suficient sa-l faca un film bun, abia ajunge la mediu cu chiu cu vai daca esti nostalgic fata de 90's action stuff ... dar oricum). "Smokin' Aces" pana la urma e ok si ca film de pura actiune daca iti place genul = rezumand doar la ce am spus eu din desfasurare - ideea de nspe "bounty hunters" intr-o forma sau alta care se bat cap in cap pentru aceeasi "recompensa". Are tensiune, are montaj, are o coloana sonora excelenta (Clint Mansell + un sample de Morricone din westernurile spaghetti care sa marcheze o usoara ironie fix acolo unde ii e locul), are caractere conturate destul de ok si un casting pe masura. Dar faptul ca peste toate astea mai scoate si un iepure din joben prin script cu rezolvarea neprevazuta a povestii, clar il urca un pic peste medie, si ii da ce altele nu au. Un motiv ca pana la final sa nu casti chiar degeaba cand gloantele trase incep sa para a depasi cantitatea de munitie folosita in debarcarea din Normandia :) - chestie care din pacate se vede si in trailer, restul nu . So, pentru un action movie ...

Rating: 4 out of 5