marți, 24 ianuarie 2012

Oscar 2012 - Nominations



Asa cum am zis acu' vreo doua zile, revin scurt cu nominalizarile la cald pentru Oscarurile de anul asta. De data asta chiar ca n-o sa mai stau cu bla-bla vis-a-vis de motivele pentru care dedic in fiecare an luna Februarie pentru asa ceva (= o sa urmeze vreo cateva din categorii in detaliu next weeks, nu prea multe ca n-am timp). Am argumentat anii trecuti, deci daca cineva vrea vreo justificare search my blog. Ca idee as putea face acelasi lucru si pentru BAFTA dar intamplator Oscarul e plasat mai bine in calendar in ce ma priveste. Asta in ciuda faptului ca vad ca merg din rau in mai rau cu predictiile de la an la an ... :) da na. Altu' e "the point" (again, argumentat in anii trecuti). Deci, pentru inceput, nominalizarile (IMDb links included):

Best Picture:
Directing:
Actor in a Leading Role:
Actress in a Leading Role:
Actor in a Supporting Role:
Actress in a Supporting Role:
Best Animation:
Original Screenplay:
Adapted Screenplay:
Best Foreign Language Film:
Cinematography:
Film Editing:
Art Direction (Production Design & Set Decoration):
Music - Score:
Music - Song:
  • "Man or Muppet" - The Muppets - Bret McKenzie
  • "Real in Rio" - Rio - Sergio Mendes, Carlinhos Brown, Siedah Garrett
Sound Editing:
Sound Mixing:
Visual Effects:
Costume Design:
Makeup:
Short Film:
Short Animation:
Documentary:
Short Documentary:
Ok, that's it for the moment. Prima intrare pentru ceva din cele de mai sus, next next weekend (adica ala de saptamana viitoare) ;)

duminică, 22 ianuarie 2012

The Descendants (2011)




Cum se apropie luna februarie = soon I'll (try to ..) switch to Oscar mode, am zis (ca de obicei de altfel ..) sa incerc sa iau un pic de avans la vazut ceva titluri de pe lista de posibili nominalizati. Si asa (iar ca de obicei ..) am o tona de deadlines care imi vin si nu prea vad cum o sa am timp sa mai fac un maraton de postari, deci iar presupun ca o sa mai reduc din categorii. Dar revenind, "The Descendants" tocmai a luat un Glob pentru "best drama". N-am vazut inca mai nimic din restul filmelor nominalizate, care in mare e posibil sa intre pe lista si la Oscaruri (vedem marti) dar trebuie sa admit ca am inceput bine.

Remember "Sideways" ? E un film din 2004 cu Paul Giamatti, care vorbind de Oscaruri a luat unul pentru scenariu adaptat. Daca ar fi sa scriu o intrare de blog pentru "Sideways" as rezuma subiectul la ceva de genul "un scriitor semi-ratat si betiv pleaca intr-un road trip de o saptamana in zona viticola din California cu un amic ce tre' sa puna inelul pe deget la intoarcere; wanna see what happens ? watch the movie". Mai mult decat sa dau contextul ar strica mult dintr-un feeling (destul de unic la cate am vazut) care se creeaza pe masura ce minutele trec si pelicula se deruleaza. De ce vorbesc de "Sideways" ? Pentru ca e regizat si scris (ma rog, adaptare in ambele cazuri) de acelasi tip - Alexander Payne, ca si "The Descendants". Si se aplica cam aceeasi regula. So ... "prima saptamana din viata unui avocat din Hawaii cam rupt de familie care e fortat sa ia o pauza de la activitatea profesionala si sa faca fata la situatia creata de absenta sotiei intrata in coma dupa un accident; wanna see what happens ? watch the movie". Cred ca e mai scurt decat sinopsisul de pe IMDb deci daca nu-i de ajuns ca descriere de subiect check there. Desi eu as recomanda de descoperit restul direct din film. Why ? ...

Pentru ca asa cum ziceam, ai un sentiment destul de unic care se creeaza odata cu actiunea care avanseaza, pe care eu cel putin nu l-am prea mai intalnit in alte parti. Nu prea am timp acuma sa-mi storc creierii sa descriu exact despre ce vorbesc. In primul rand e vorba de locatie, sau mai bine zis de aerul locatiei care exploatat la maxim, aici fiind vorba de Hawaii si in "Sideways" de California wine valleys. N-am fost nici intr-o parte nici in alta, dar modul cum sunt lucrate filmele = oameni, locuri, the air, te trage atat de mult spre zona respectiva incat e un amestec de familiar cu "as vrea sa-mi fac urmatoarea vacanta acolo" ( poate mai mult in "Sideways", si mai ales daca esti amator de vin :) ). Asta ar fi una, care conduce de fapt la al doilea aspect, si anume aerul de vacanta. As putea zice ca vorbim chiar de un "summer movie". Adica sentimentul de mai devreme mai e completat in plus si de o oarecare senzatie de relaxare specifica unui concediu, in care parca uiti pe moment ca maine, poimaine ai un deadline, ca azi ai ceva de terminat, etc samd. Asta in contrast cu faptul ca personajele pe care le vezi pe ecran se trezesc pe cap cu tot soiul de probleme care parca nu se mai termina. As putea zice ca e chiar interesant ca efect psihologic ( sau na .. cel putin pentru mine care is mai dus cu capul :) ), dar hai sa ma opresc aici pana ce n-o iau complet prin balarii.

Scurt, tot ce tine in rest de movie making = coloana sonora, imagine, interpretare, in frunte cu regia sustine ce e mai sus. Alexander Payne dupa mine, desi n-am vazut decat doua filme, reuseste sa scoata cea mai buna combinatie de comedie cu drama de la momentul curent ca stil ce se pastreaza de la un titlu la altul. E ceva ce tot face si Woody Allen de ani intregi dar pentru mine cel putin nu prinde, ba chiar a inceput sa ma plictiseasca acelasi gen de dialoguri si personaje (asta apropo de "Midnight in Paris", alt titlu din lista de posibili viitori nominalizati). Dar na, asta tine in primul rand de preferinte personale.

Cam atat. Restul aspectelor le mai las pentru intrarile legate de nominalizari la Oscar daca o sa fie cazul. Apropo de asta, revin cu lista marti, ca in fiecare an, dupa care cred ca o sa-mi iau un weekend liber de la postari ca sa apuc sa mai vad ceva totusi ca sa am ce scrie dupa. Revenind la subiectul de azi, ca verdict de final, "Sideways" ramane dupa mine the masterpiece. "The Descendants" e bun, dar totusi n-ajunge chiar acolo. Deci din punctul asta de vedere daca n-ai vazut nici unul, si le pui pe lista as recomanda sa incepi cu asta de fata. Altfel, s-ar putea sa faci involuntar o comparatie si sa ti se para mai jos decat e. Desi .. daca ma gandesc mai bine, pana la urma presupun ca iar e o chestie destul de personala care din ele te prinde mai mult.

Rating: 4 out of 5





sâmbătă, 14 ianuarie 2012

A Dangerous Method (2011)




Am ales posterul de fata in mod expres. Din doua motive: 1. e cam la fel de sec ca si filmul 2. varianta principala de afis are in prim plan fix "veriga slaba" din toata distributia, care distributie dupa mine e unul din putinele motive pentru care "A Dangerous Method" nu cade undeva in mediocru ...

N-am de ce sa stau la povesti ca sa descriu un subiect care si asa nu e foarte bine legat. Nu ca ma asteptam sa fie, si nu ca asta ar fi problema - filmul e o ecranizare dupa o carte care descrie o scurta perioada (probabil intr-un mod suficient de fictiv, desi habar nu am exact ...) din vietile lui Carl Jung si Sigmund Freud. Sau mai bine zis momentele cand respectivii s-au intersectat ... "punctul" de intersectie fiind reprezentat in mare de o pacienta ce ajunge viitor discipol, si care e referinta de la punctul 2 de mai sus fiind interpretata .. hai nu chiar lamentabil, dar oricum departe de credibil de Keira Knightley. Din fericire, cum ziceam mai avem si restul distributiei principale in care Michael Fassbender (Jung) si Viggo Mortensen (Freud) fac doua partituri suficient de bune ca sa salveze filmul. L-as putea mentiona chiar si pe Vincent Cassel de fapt pe partea asta, cu un rol de scurta durata, pentru ca altceva de bine ...

Ma rog .. ar mai fi coloana sonora de Howard Shore, care se face simtita probabil pentru ca altceva (in afara de actori) nu prea se mai simte. Cum am zis la inceput, filmul e sec. Pentru cine a mai vazut ceva de David Cronenberg (in special productiile mai noi - "Eastern Promises", "A History of Violence") poate recunoaste aceeasi senzatie de .. cum sa-i zic .. fad amestecat cu lentoare si cu firul (sau un subfir) al actiunii ori ramas parca in plop la un moment dat, ori taiat si reinnodat. Diferenta e ca aici senzatia asta se pastreaza pregnant cam mult pe durata filmului. Cam de la cap la coada. Nu stiu, poate n-am prins eu un moment prielnic. Iar in plus, Cronenberg nu-i chiar mainstream = tre' sa-ti placa, si nici atunci nu-i garantat ca o sa digeri chiar orice (aplicabil si la altii = Lynch, Almodovar, etc). Totusi in ce ma priveste, mai ales in ultima parte a filmografiei n-am prea fost dezamagit. Din productiile mai vechi nu cred ca imi aduc aminte de bine decat de "eXistenZ" si "Dead Zone", restul fiind un pic cam prea "disgusting" pentru mine. Si totusi, desi nu credeam ca o sa ajung s-o zic vreodata, la cum a fost "A Dangerous Method" parca mergea dinamizat cu ceva mai multa duritate, violenta, sange, etc, samd ... pentru ca partea "filosofica", o fi ea acolo, dar nu-i chiar asa de deep ca sa-ti puna rotitele la lucru si sa te tina prins.

Rating: 3 out of 5 .. cu greu ..

(.. "big spoiler": pentru ca filmul totusi desi sec nu m-a plictisit = genul la care permanent pare ca se va intampla ceva soon dar nu mai vine)





sâmbătă, 7 ianuarie 2012

The Guard (2011)




Is racit praf si m-asteapta o calatorie de vreo 17 ore (= end of vacation, goin' back to work) la care sper sa supravietuiesc, asa ca sa-mi fie iertat, dar o sa incerc s-o scurtez repede ca sa prind vreo doua ceasuri de somn. Acum multa vreme scriam despre "In Bruges". Care e legatura cu "The Guard" ? Pai .. regizorii sunt frati, Brendan Gleeson beneficiaza de un rol principal in ambele productii, si avem un umor negru similar. Promitator, nu ? Totusi "The Guard" nu e chiar "In Bruges" ...

Ca subiect il avem pe mai sus mentionatul in rolul unui sergent de politie, nu foarte ortodox in apucaturi, dintr-un catun irlandez, care e implicat mai mult fara voia lui in cel mai important caz din istoria criminalistica a comunitatii rurale pe unde patrula linistit. Mai exact se trezeste pe cap cu un agent FBI (Don Cheadle) trimis sa prinda un grupulet de traficanti de droguri care planuiesc un transport de stupefiante in valoare de jumatate de miliard de dolari (pretul pietei). O sa ma opresc cu story-ul zicand ca in ciuda impresiei ce rezulta nu e genul de duo de politisti din alte filme (aka "Lethal Weapon", "Starsky & Hutch", etc) = foarte mult timp de ecran impreuna n-au (cel putin nu cat ar sugera trailerul).

Umorul e obtinut in mare din contrastul fata de imaginea clasica de politai american, contrast care e dat de sergentul irlandez (impreuna cu restul fortelor de ordine locale) care cam ii scot peri albi agentului venit de peste ocean, ajuns sa interogheze caii de pe pajiste (mai in gluma, mai in serios) in urma colaborarii fructuoase cu populatia indigena. Rezultatul, care te face sa te gandesti uneori daca expresia "a zice verde-n fata" nu-i legata de culoarea trifoiului irlandez sau cam cum s-ar defini un individ.. normal.. din zona respectiva, e cam acelasi comic care l-ai avut si in "In Bruges", dar parca mai sec. Tot la fel ca acolo, cu atat mai mult cu cat aici n-am mai ras in hohote, n-as putea sa cataloghez filmul clar ca o comedie pura. Fara sa intru in detalii, ai parte de drama suficienta.

Sub aspect tehnic am fost surprins placut de cateva cadre (nu ma asteptam sincer, avand in vedere genul de film si bugetul aparent). A se vedea in special scena din iaht de pe final (pot sa dau un plus mare pentru originalitate cel putin). Ca tot am ajuns la final, si ca sa concluzionez, asta ar fi punctul care ma face sa consider totusi productia peste medie = daca pana acolo parca ceva lipseste (mai ales daca ai vazut "In Bruges"), ultimele douazeci de minute spala destul din pacate ca sa simti ca a meritat timpul.

Rating: 4 out of 5