duminică, 29 martie 2009

The Dollars Trilogy




Da, stiu, am ajuns la filme de cinemateca... Scuza zilei: "is in criza". Pe de alta parte n-am facut chiar o alegere intamplatoare. Am vazut acu vreo doua saptamani schimband canalele la TV vreo doua minute din a "A Fistful of Dollars" (1964). Acum cateva zile am prins un promo pentru next week (posibil pe acelasi post, nu mai stiu care e) la "A Few Dollars More" (1965). Ca sa completez seria tre' sa amintesc si "The Good, The Bad and The Ugly" (1966). Sunt cele trei filme care formeaza asa numita trlogie a dolarilor a lui Sergio Leone, cele mai semnificative productii ever in ceea ce priveste westernul spaghetti, si poate chiar si westernul ca gen in general.

Nu am sa mai reiau o clasificare a genurilor de western. Am facut asta long ago, daca imi aduc eu bine aminte, cand scriam despre "3:10 to Yuma". Ca scurta definitie insa a westernurilor spaghetti sunt cele care nu s-au turnat in State ci au fost coproductii cu participare americana minima, daca nu chiar 0, in anii '60-'70. "Spaghetti" vine evident de la Italia ca tara de productie, uzual insa locatiile de filmare fiind prezente si in Spania. Clar, din gramada de productii de gen, unde per ansamblu majoritatea is de calitate indoielnica zic eu, se detaseaza in sens pozitiv cele semnate Sergio Leone ca regie. De ce ? Pai, ar fi cateva elemente.. actorii, imaginea si coloana sonora. Dar decat sa plictisesc cu o general description lungita mai bine sa trec direct la filme efectiv. Inainte de a scrie vreo doua cuvinte despre fiecare ar trebui totusi sa spun ca desi formeaza o asa numita trilogie, cele trei productii nu au legatura una cu alta, decat poate prin ideea de "the Man with no Name" (vorba vine.. ca un apelativ are) ca personaj principal, rol care practic l-a lansat pe Clint Eastwood pe marele ecran, pana la asta neavand decat productii derizorii la activ.

"A Fistful of Dollars" sau "Per un pugno di dolari" e primul din cele trei filme. Tema e preluata dintr-un film japonez - "Yojimbo" - semnat Akira Kurosawa (de altfel a existat si un conflict deschis pe tema asta la vremea aia daca stiu bine) si a mai fost utilizata si in "Last Man Standing" (mai nou, de prin '96, cu Bruce Willis). De fapt si de drept, prima data o intriga de gen se pare ca a fost expusa intr-o nuvela americana. E vorba pe scurt de un calator singuratic care ajunge intr-un oras semi-parasit de frontiera, impartit de doua bande rivale care folosesc locatia ca punct de tranzit pentru contrabanda. "The Man with no Name" = calatorul singuratic = Clint Eastwood = numit de fapt Joe de catre cioclul asezarii, gaseste situatia ca una oportuna pentru a face un ban printr-un joc dublu de partea ambelor grupari de nelegiuiti. Filmul e considerat cel mai slab din trilogia dolarilor, dar per ansamblu e chiar bun ca western. Se poate vedea practic perfectionarea productiei de la un film la altul, chiar si prin prisma actorilor din care o parte, in frunte cu Eastwood sunt refolositi in roluri relativ similare. In cazul de fata ar fi de mentionat Gian Maria Volonte care construieste practic tipologia personajului negativ de mexican dur, viclean, oportunist, chiar sadic, si mai mult sau mai putin sarit de pe fix. Din lipsa de timp n-o sa mai zabovesc aici, pentru cine e mai movie addicted si doreste o comparatie in detaliu intre cele trei productii amintite construite pe aceeasi idee, o varianta buna s-ar gasi aici: http://www.bbc.co.uk/dna/h2g2/A1161271

"A Few Dollars More" readuce "omul fara nume" (.. zis totusi Monco, tura asta) = Eastwood, pe post de vanator de recompense in urmarirea unui bandit notoriu, El Indio, interpretat de acelasi Gian Maria Volonte. Isi face aparitia insa si un al treilea personaj principal, alt vanator de recompense = colonelul Mortimer, care practic contribuie la constructia intrigii filmului = concurenta intre cei doi pentru a pune mana pe acelasi urmarit. Personal as putea zice ca e cel mai bun film din serie, din mai multe motive, desi in general "The Good, the Bad and the Ugly" e considerat superior. Ca argumente as avea un asa zis "revenge subplot" in linia principala a subiectului care e dezvaluit treptat de film, iar pana la urma ajunge sa aiba un impact major in final. In general westernurile spaghetti, si in special cele semnate de Sergio Leone, au o aura mai aparte data de prezenta unui .. "romantic hero" sa-i zicem, iesit parca din contextul actiunii (search in Wikipedia pt mai multe info despre notiune, exista intrare, am verificat :-p), acesta fiind evident "the Man with no Name". Ei bine, in filmul asta avem doi. Impreuna cu tema razbunarii de care ziceam, da un feeling aparte de orice alt western pe care l-am mai vazut. La asta contribuie si prezenta lui Lee van Cleef in rolul lui Mortimer, actor cunoscut pentru partiturile negative si expresivitatea in acest sens, interpretand unul din cred putinele roluri pozitive pe care le-a avut in westernurile spaghetti. Personajul e construit superb in sensul asta, nestiind exact ce sa crezi in start = good guy ? bad guy ? mai ales ca figura eroului pozitiv stii ca ii apartine lui Eastwood ca implicit. In fine, a trecut ceva vreme de cand am vazut filmul, sper sa nu bat campii prea tare. Un alt aspect care ma face sa plasez filmul asta in topul celor trei e coloana sonora. In toate cele trei filme, si in altele de gen, partea asta e semnata de Ennio Morricone. S-ar putea spune chiar ca asemeni lui Eastwood si Morricone s-a facut cunoscut prin westernurile spaghetti ale lui Leone. In plus, sunt destul de rare cazurile in care coloana sonora sa "se simta" la nivelul in care se intampla aici. Este de notorietate, si chiar data ca exemplu colaborarea Leone-Morricone pentru capacitatea de a puncta anumite momente prin sound. Ca sa inchei si sa trec mai departe la "The Good, the Bad and the Ugly", pot sa spun ca desi tema de acolo e probabil cea mai cunoscuta, fiind folosita si intr-o gramada de reclame sau alte contexte, sincer nu cred ca are atat impact cat are cea din "A Few Dollars More".

"The Good, the Bad and the Ugly" sau "Il buono, il brutto, il cattivo" e ultimul, si cum ziceam mai sus, considerat de critica drept fiind cel mai bun din cele trei. E clar faptul ca asa cum exista o evolutie in bine de la primul la al doilea film sub multe aspecte, exista una si de la al doilea la al treilea. Cu toate astea, diferenta nu e atat de mare. Aici intriga ar fi formata din incercarea a trei personaje de a pune mana pe o lada de bani, ingropata undeva intr-un cimitir, in timpul razboiului civil american. Problema e ca pe langa dificultatile date de contextul vremii de a ajunge la locul cu pricina, o buna bucata de film nici unul din cei trei nu cunoaste exact respectivul loc, fiecare avand informatii partiale legate de locatie. Astfel se formeaza si se schimba "tandemuri de cautatori de aur" intre: Eastwood - the Good - revenit ca "the Man with no Name" (.. aka Blondie), Lee van Cleef - the Bad - de data asta intr-un rol negativ 100%, Angel Eyes, killer platit si Eli Wallach - the Ugly - Tuco, cumva tipologia de bandit mexican oportunist sustinuta pana acum de Gian Maria Volonte, dar fara aceeasi doza de nebunie. As putea spune chiar ca, daca primul film e cum s-ar zice "dus" de Eastwood, al doilea de van Cleef, asta e sustinut de Wallach. Pe de o parte rolul e extraordinar facut, iar pe de alta daca imi aduc bine aminte are si cel mai mult timp ca prezenta pe ecran. Per ansamblu, prin cadrul in care are loc actiunea - the Civil War - si prin durata - aprox. 3 ore - filmul tinde spre statutul de epic, probabil asta contribuind partial si la plasarea lui in topul celor trei. Personal insa mie tocmai din cauza asta mi se pare un pic tras de coada in ce priveste anumite parti, dar n-o sa insist acum, mai ales ca nu am "the dollar trilogy" chiar fresh in minte ca sa pot face o comparatie obiectiva. Oricum, ce as putea zice ca sa inchid subiectul si aici, pastrand proportiile, e ca toata fuga dupa lada de bani, printre fronturi, pe timp de razboi, cu Eastwood in prim plan, m-a dus
cu gandul prima data la "Kelly's Heroes", dar acum daca stau bine si ma gandesc in afara de comicul unor situatii nu cred ca e foarte comparabil.

N-am zis nimic despre finalul filmelor. O sa o fac acum drept concluzie. Fiecare din ele in partea de final include un duel, si nu orice duel. Probabil secventele respective ar putea fi trecute la definitia duelului intr-un western. Desi fiecare e cred superioara fata de orice am vazut in genul asta de film ( si daca stau bine si ma gandesc la capitolul duel, nu numai in genul asta ... ), finalul din "A Few Dollars More" se detaseaza iar ca mai sus de celelalte (major spoiler ahead). Inca o data, se simte de minune colaborarea dintre Leone si Morricone. Nu stiu cum ar fi secventa urmatoare fara coloana sonora:







Astea fiind zise...

Rating:

"A Fistful of Dollars" - 4 out of 5

"A Few Dollars More" - 5 out of 5 (cu un + fata de urmatorul)

"The Good, the Bad and the Ugly" - 5 out of 5

duminică, 22 martie 2009

The Hunting Party (2007)




Mda... chiar daca saptamana curenta am reusit sa vad una bucata film = "Die Hard 4" (da, stiu ca a aparut acu' 2 ani .. da' n-am vrut sa-mi pun la indoiala opinia de pana mai ieri, de cea mai buna serie de actiune), cred ca o sa recurg la acceasi tactica de data trecuta.. Mai exact o sa fac iar un efort de memorie relativ la un film care l-am vazut asta iarna ( in perioada aia in care imi iau pauza de la blog, si vad cele mai bune filme din tot anul, sic :-p ). A nu fi inteles gresit - "Die Hard 4" nu e prost, numa ca... e cam prea SF, mai ales pentru cineva cu tangenta in IT as field of work, so.. continuand "trendul" de dark comedy inceput acu doua saptamani, evoluat la (somehow bitter) comic drama last week, am zis sa merg mai departe spre o satira: "The Hunting Party" (pur intamplator cam la fel de "old" ca si "Die Hard 4"..)

So, despre ce ar fi vorba.. Undeva, in timpul razboiului din Iugoslavia, un reporter american de succes (Richard Gere) isi ingroapa cariera clacand live in timpul stirilor din prime-time (ulterior in film se da si o explicatie in ce priveste de respectivul moment, destul de strans legata de cursul principal al actiunii), ajungand sa lucreze pentru televiziuni din cele mai anonime prin tot felul de zone "exotice" de conflict, traind de pe o zi pe alta. Printr-o intorsatura ciudata de situatie cameramanul (Terrence Howard) ce facea echipa de ani buni cu mai sus amintitul ia o cale complet opusa fiind promovat in trustul respectiv. Peste ani, cei doi se reintalnesc cu prilejul unor manifestari de comemorare (parca...), tot in fosta Iugoslavie, reporterul nostru, cu o alura de betiv ratat si fara un chior in buzunar cerandu-i ajutorul amicului sau pentru un reportaj de senzatie: un interviu cu un fost criminal de razboi neprins si dat in urmarire de ani de zile. In ciuda faptului ca nu prea crede in ponturile "secrete" (pe care le stia mai toata lumea...) livrate referitor la locatia unde s-ar ascunde ex-generalul sarb, fostul cameraman hotaraste sa isi rupa cateva zile din program. Afland ideea, in ecuatie se mai infiltreaza, cam nedorit initial, facand uz de pozitie, si fiul unuia din sefii postului de televiziune, student fara nici o experienta in teren trimis intr-un fel de stagiu de practica.

Cam asta ar fi intriga = formarea "the hunting party" ce pleaca in cautarea unui personaj ce in fapt nu pare altceva decat un alter-ego al lui Radovan Karadzic. Poate cel mai interesant aspect e ca filmul e lansat cu ceva vreme inainte de capturarea amintitului din 2008, care amintit (din cate stiu..) dupa ce a fost prins a lansat cateva declaratii care confirma premisa sustinuta de film = cum trei oameni ar putea da de un criminal de razboi "urmarit" de CIA, NATO & UN forces, etc ani intregi, in doar trei zile ?: "by actually looking" ( .. pentru premisa a se citi printre randuri sau .. watch the movie :) .. ). Filmul, cum am zis, e o satira foarte frumos compusa plecand de la ideea asta. Sunt momente memorabile, cum ar fi faptul ca cei trei sunt luati drept agenti CIA de unul din ofiterii din armata locala in ciuda negatiei sustinute, si pana unde se poate ajunge de aici, si altele (no spoilers here, plenty left, believe me).

De ce am zis ca e o satira frumos compusa.. pentru ca are multe elemente din alte genuri = are si parte de thriller, (light spoilers ahead) "hunting" din titlu trecand chiar la propriu de la un moment dat, nu doar la figurat.. toata "vanatoarea" pana la urma avand un fond diferit decat ceea ce ar reiesi initial, unul ce tine mai mult de o parte romantica, descrisa in detaliu la momentul potrivit ca sa explice mai multe. Bucata asta, impreuna cu decorul rural, cu izolarea celor trei in mijlocul unei populatii unde pare ca oricine ascunde o pusca, situatiile iesite din comun, chiar si .. chitara ( see the movie :) ) imprima o atmosfera care sincer nu prea stiu pe unde as putea-o incadra.. Daca stau bine si ma gandesc, dat fiind ca o satira cu nuanta de bitter slight romantic thrilled drama nu e foarte departe de un thriller cu nuanta de bitter slight romantic comic drama, as putea sa ma arunc la afirmatia ca filmul ar tinde ca atmosfera cam in aceeasi directie cu "In Bruges" de last time... dar probabil bat campii si-s influentat si de faptul ca asta iarna le-am vazut cred la o zi unul dupa altul. Ce pot sa zic sigur, e ca asa cum scriam pe undeva candva, ca un regizor imprima un acel "ceva" unui film, acel "ceva" fiind tocmai acest feeling care tine de atmosfera in general, asa cred ca e si aici. Mai exact, omul din spate in cazul de fata e probabil arhi-necunoscutul Richard Shepard. Personal am mai vazut doua filme sub aceeasi semnatura - direction & co-writing , in care se simte aceeasi mana, ca sa zic asa: "The Matador" alt exemplu superb de bitter dark comedy daca tot ne invartim in jurul genului si "Mexico City", un thriller very underrated pe care l-am vazut acu mult timp dar mai tin minte ca main idea e legata de o US citizen, care isi cauta fratele disparut intr-un Mexic complet ostil. De fapt, daca stau bine si ma gandesc ( si ca sa inchei, cam brusc, da' deja am depasit "timpu' alocat" :) ).. cred ca "The Hunting Party" practic combina cele mai bune parti din ambele, motiv pentru care...

Rating: 5 out of 5

duminică, 15 martie 2009

In Bruges (2008)




Busy week ... no movies. In concluzie am recurs la un titlu vazut pe la sfarsitul lui decembrie anul trecut, pe care l-am mai amintit de altfel pe ici pe colo in cateva intrari din blog. Partea proasta e ca is cam in criza de timp si in plus nici nu mi-e foarte fresh in minte, deci probabil o sa inchei mai repede decat ar fi cazul, avand in vedere ca e un film care poate ar merita ceva mai multa atentie si o analiza mai.. deep :)

Intriga: in urma unei lichidari avand consecinte nefericite = impuscarea accidentala a unui copil, autorul, proaspat asasin de profesie (Colin Farrell), e trimis pentru o saptamana de catre seful gruparii interlope de care apartine (Ralph Fiennes), impreuna cu recruiterul sau mai vechi in bransa (Brendan Gleeson), din Anglia in Bruges fara un motiv foarte clar ( aparent a evita problemele legate de ancheta sau pentru o noua lovitura, in realitate... see the movie :) ).

As putea spune fara ezitari, ca in scris, intriga de mai sus suna mult mai .. grim sau dura ca pe ecran. Desi nu as putea spune ca e comedie neagra, filmul are mult din aria asta sub aspectul contextului in care se desfasoara. Totusi e destul de departe de intrarea de saptamana trecuta pe acelasi gen spre exemplu, tinzand mai mult la drama + cu o parte de romantic story consistenta. In ciuda ultimelor aspecte, comicul e la un nivel high.. sincer, nu sunt chiar foarte multe filme la care efectiv sa ma pufneasca rasul (deja vu... am mai zis asta prin blog...) iar aici s-a intamplat de mai multe ori, chiar daca uneori se intampla sa fie un comic usor amar - ai toate sansele sa nu-ti dai seama. Scenariul face toti banii. Destul de rar am mai vazut o succesiune de situatii hilare atat de bine inlantuite, si totusi, inca o data, nu pot sa zic ca filmul e in sine o comedie (light spoiler: finalul il scoate clar din categoria asta). Poate, totul ar putea fi pus in contextul in care e descris la un moment dat Bruges ca oras - fairytale european medieval town (by the way, filmul chiar are si usoare valente documentare), dar o paralela intre subiect si o poveste cred ca e totusi cam trasa de coada. Oricum, orasul in sine ca punct de interes turistic si caracterizarea de mai sus contribuie suficient la atmosfera generala a filmului - o oaza de calm, la suprafata cel putin, tulburata pentru scurt timp de cateva valuri razlete, pe care le inghite repede revenind la linistea caracteristica.

Nu pot sa inchei fara sa mentionez ca pana la filmul asta n-aveam nici o consideratie fata de Colin Farrell ca actor. Nu-l vedeam foarte departe de.. nush.. cine mi se mai pare ba plain blunt ba ultra chinuit... sa zicem Shia LeBeouf care tot e distribuit in ultima vreme printr-o gramada de filme in roluri principale (si ma depaseste motivul... Jason Statham for example stie sa faca aproximativ un singur rol da' il face bine... in cazul mai sus mentionatului no comment). Revenind la Colin Farrell, filmul asta m-a facut sa-mi schimb parerea. E adevarat ca si rolul in sine de tormented deranged irish novice killer ofera o gramada de posibilitati de compozitie.

Ok, in speranta ca n-am facut chiar o salata din viteza din una din cele mai bune productii ale lui 2008...

Rating: 5 out of 5

duminică, 8 martie 2009

Stranger Than Fiction (2000)




Nu, n-am gresit posterul. Nu e vorba de comedia romantica cu iz fantastic din 2006 mult mai cunoscuta (si un film foarte bun de altfel). E vorba de un thriller cu accente de comedie neagra ceva mai vechi. L-am ales ca subiect de intrare in blog saptamana asta din simplul motiv ca e cea mai buna optiune valoric din cele doua filme peste care am dat cu juma de ochi (= cam pe bucatele) la TV-ul aprins pe post de fond sonor pentru other IT related activities in ultimele sapte zile. Alternativa ar fi fost "Rogue", un horror din categoria vs. evil animal monster - monster reprezentat de un crocodil gigantic - parca un pic mai sus decat nivelul mediocru intalnit de obicei la aria asta de filme, dar departe tare de cam singura exceptie care mai ridica un pic genul asta de horror = "Jaws" (primul).

Revenind la thrillerul pe care ziceam ca l-am vazut cu juma de ochi (= cam 30% cred mai mult l-am auzit...) pot sa spun ca m-a surprins in mod placut. Pare a fi un indie movie = n-am prins chiar prima secunda deci habar n-am ce studio ar fi la baza, dar ma indoiesc ca a avut cine stie ce buget. Filmul e bazat pe un lant de evenimente care evolueaza din mai rau spre mai rau in jurul unui cerc de patru prieteni : two boys & two girls, undeva la varsta absolvirii studiilor superioare, inainte ca gasca sa se sparga si fiecare sa plece spre directia proprie. Clar punctul forte in film e scriptul (si poate si un pic cei patru actori). N-o sa intru in detaliu legat de lantul de intamplari pentru ca n-ar mai ramane nimic de vazut, dar ceea ce pot sa spun e ca toata povestea e presarata cu un umor negru destul de bun, care contribuie in mare parte de fapt si la incredibilul ce sta la baza titlului. In plus, scenariul e departe de a fi simplist, e plin de intorsaturi de situatie, si totusi nu ajunge sa fie prea incalcit. In primul rand te prinde = must see what happens next ( cam asa am ajuns sa ma uit la film de fapt.. :) in masura in care am apucat sa ma uit.. ), iar in al doilea rand chiar nu ai parte de un final previzibil (chestie destul de rara in ultima vreme la nivel de thriller.. = in general macar in proportie de 70-80% te cam prinzi de "the end" .. na, poate oi fi vazut eu prea multe filme :), oricum aici nu e cazul )

N-o sa mai insist pe criterii mai tehnice = imagine, montaj, etc, pentru ca, inca o data, l-am vazut cam pe bucatele (= si cu lipsuri). Pe scurt, cum am zis, pare a fi o productie de studio independent = cu finante relativ restranse, deci nu exceleaza dar nici nu e mediocru = nivel obisnuit de movie made for TV (desi nu e).

Cam atat pt. intrarea curenta, back next week ( nu cu un film vazut pe apucate again .. sper :) )

Rating: 4 out of 5

duminică, 1 martie 2009

Death Note (2006)




N-am mai urmarit seriale de animatie japoneza (manga) de prin gimnaziu (nu, nu e vorba chiar de asa ceva in intrarea curenta = don't run away :) ). Intamplator, acum un an jumatate sau doi, am prins, s-au mai exact m-au prins, vreo doua episoade dintr-un anime pe unul din singurele posturi TV pe care ma mai uit cu o oarecare frecventa pt sf series. Si asa am ajuns pana la urma sa vad, aproape integral, toata seria animata. Era vorba de "Death Note", care sta la originea filmului despre care o sa arunc vreo doua opinii in continuare...

In primul rand filmul are doua parti. Nu am vazut-o decat pe prima.. yet.. dar e destul cred ca sa-mi fac o parere. E tot o productie japoneza, care din cate stiu a avut atata succes prin tara soarelui rasare incat a dat jos de prin topuri (cele locale evident..) la vremea respectiva DaVinci Code, si ca urmare s-ar fi turnat cica si o a treia parte, care insa nu mai e strict bazata pe story-ul animatiei de care scriam mai sus. In plus, ar urma si o adaptare US made, in obisnuita "traditie" de gen ( a se vedea "The Ring", "The Eye", "The Grudge", The etc. ). Ok, ce e asa extraordinar pana la urma la "Death Note" ? Din punctul meu de vedere cam un singur lucru, cel care m-a prins si pe mine de altfel: the story.

Pe scurt, intriga ar fi cam in felul urmator: un tanar aflat pe undeva pe finalul liceului, cu un IQ binisor peste medie, da intr-o buna zi peste un carnet. Nu sunt foarte familiarizat in ce priveste credintele orientale (si n-am chef si timp sa caut pe Wikipedia acu'), dar in cultura din far-east (cea japoneza cel putin) Doamna cu Coasa se pare ca ar fi reprezentata de niste zeitati ale mortii numite shinigami. Ei, carnetul respectiv, gasit de pustiul de care ziceam mai devreme, e un asa numit carnet al mortii cu instructiunile de utilizare included, pierdut de un astfel de shinigami si ajuns pe taramul celor inca in viata. Tanarului evident nu-i vine sa creada initial modul de utilizare descris in carnet = pe scurt "noteaza numele complet al persoanei si eventual modul in care aceasta va muri - implicit atac de cord - si asa se va intampla" si mai mult in gluma il testeaza pe un criminal prezentat la stiri. Afland ulterior ca .. the thing really works... realizand puterea de care dispune decide sa o foloseasca "pentru o lume mai buna" eliminand cat mai multi raufacatori prin pedeapsa capitala. Cam asta ar fi punctul de plecare descris minimal = mai sunt si alte elemente destul de importante in story.. Povestea evolueaza evident prin sesizarea autoritatilor la un moment dat ca se intampla ceva ciudat = prea mor pe capete cei urmariti si chiar cei deja inchisi, si concluzionarea, confirmata prin mesaje evident cu un autor necunoscut - "Kira" - lasate de "justitiarul" de mai sus, ca e cineva in spate care face sa se intample asta. In consecinta politia demareaza o ancheta pentru prinderea asasinului enigmatic cu mod de operare necunoscut, apeland la un alt tanar cam de aceeasi varsta, tot cu un IQ binisor peste medie, care tot sub anonimat - "L." - mai ajutase fortele legii si in alte anchete. Pana la urma, tot subiectul ajunge sa se invarta in mare parte intr-un duel la distanta "Kira" vs. "L.", care e mai ceva ca un joc de sah in ce priveste planificarea mutarilor, si care practic e si partea care capteaza interesul. Pe parcursul "confruntarii" in sine e interesanta si conturarea caracterului celor doi protagonisti, in special "demonizarea" practic a "justitiarului" care ajunge sa se considere in postura unui "zeu al dreptatii" pentru care scopul scuza orice mijloace = trebuie sa cada si nevinovati.

Subiectul poate sa para destul ... sumbru in sine la un anumit punct, dar intorsaturile si modul in care evolueaza story-ul il tin departe de a fi simplu sau dezgustator, itele devenind din ce in ce mai complicate. Atat de complicate chiar incat uneori par cam trase de coada ( lasand la o parte ca sunt pana si in intriga elemente care nu au foarte mult sens la o analiza ceva mai amanuntita... dar... e o poveste :) ). Filmul evident mai scurteaza din ceea ce ofera seria animata pastrand esentialul in prima parte. De fapt nu stiu sincer daca a doua merge chiar pana la capatul story-ului din anime, acolo existand un ... middle-point sa zicem, unde unul din cei doi implicati in duel pierde in cele din urma, locul fiindu-i luat de altcineva.

Referindu-ma strict la film, nu am vazut prea multe productii japoneze in ultimii ani ca sa-mi exprim o parere in contextul general al filmelor facute in zona respectiva. Pare insa din start un film clar de serie B plecand de la calitatea peliculei (parca imi lasa impresia unei camere HD de home use in unele momente...) si a imaginii in sine = unghiuri de filmare, etc pana la jocul actorilor, in special cei din rolurile de figuratie (= 1, 2 replici). Culmea e ca exista ceva CGI pentru reprezentarea zeilor mortii - shinigami, si arata relativ bine. Scenariul e ok, din pdv condensare a subiectului, si din fericire, si datorita a vreo doi-trei actori cu ceva mai multa experienta probabil in spate, te prinde pana la urma = daca rezisti peste primele 20 de minute probabil o sa vezi si finalul.

Concluzionand, ca film, avand in vedere ca subiectul deja exista iar aici nu aduce foarte mult, "Death Note" e slab. Nu chiar prost, dar slab. Pentru cineva care insa nu stie story-ul, iar ce am descris eu e o parte foarte foarte mica din el, e chiar ok spre bun din punctul asta de vedere. Nu am vazut inca partea a doua insa, deci in concluzie, cu indulgenta, in ce ma priveste...

Rating: 3 out of 5