Limitless (2011)

S-a intamplat vreodata sa ai parte de un film fix cand ai avut nevoie de el ? Si nu ma refer doar in sensul de a-ti face ziua mai buna, ci un pic mai mult de-atat. If you know what I mean, you know what I mean :), if you don't .. maybe you'll find out one day ;) ( or maybe not if you're not as weird as me in mood changing :) ) Revenind la intrebare, pentru mine se mai intampla sa-mi pice un film exact atunci cand trebuie ( desi efectul se duce naibii cam repede din pacate )... A fost cazul cu "A Beautiful Mind" in 2002 (n-am gresit anul, atunci l-am vazut, si in primavara aia a fost fix ce-aveam nevoie), cu "500 Days of Summer" undeva intre 2009 si 2010 (asta ar fi trebuit sa vina mai repede :) ..), si poate cu altele care nu le mai tin minte .. Ca sa nu ma mai lungesc cu randuri criptice care mai mult ca sigur pentru cine le citeste o sa aiba cel mult un efect de ".. wtf .. ?! ...", o sa mai zic numai ce e evident deja = ca mi-a prins bine "Limitless", si ce urmeaza in continuare s-ar putea sa fie oarecum subiectiv din cauza asta ...

Ce avem aici e un thriller, ecranizare mai exact, cu o desfasurare suficient de originala ca sa nu uiti povestea. Totul incepe cu un scriitor ratat, cu un contract pentru o carte, dar fara carte, fara inspiratie, fara bani de chirie si dupa cateva minute de film si fara prietena. Dar care are parte de o intalnire intamplatoare cu fratele fostei sotii (pentru clarificare nu aceeasi cu fosta prietena). Iar fratele fostei sotii de la ultima lor intalnire se pare ca a urcat multisor pe plan profesional = de la dealer de droguri de duzina la colt de strada la dealer de substante de ultima ora sintetizate prin laboratoare private. Si cum respectivul personaj e in cautare de clienti, ca orice comerciant care se respecta, paseaza scriitorului nostru oropsit de soarta o pilula ca free sample. Pilula care pe scurt are ca efect amplificarea la maxim a capacitatilor cognitive a individului care o inghite. Primul efect: cartea care n-avea nici un rand scris ajunge in faza de prima parte in cateva ore. Al doilea efect: doza pentru primul efect nu tine prea mult (si mai e de scris la carte) asa ca potentialul scriitor pana mai ieri ajuns mai nou cu perspective de autor de besteller, decide ca e cazul sa se inscrie pe lista de clienti a furnizorului. Din pacate insa la scurt timp dupa vizita care i-o face pentru a obtine pilula numarul doi, furnizorul e trimis pe alte taramuri de probabil alti clienti si mai nefericiti in viata. Soarta se pare insa ca vrea ca our main character sa-si termine cartea asa ca se intampla sa gaseasca ceea ce ceilalti n-au reusit in apartamentul decedatului si anume intregul stoc de pilule. Iar de aici ... :) indemnul obisnuit - see the movie.

Filmul e regizat de Neil Burger ("The Illusionist") si pot sa zic ca e aproape impecabil, mai ales din cauza ca reuseste cumva sa treaca peste o gramada de gauri si loose ends din scenariu, fara sa se simta prea tare (asta nu inseamna ca nu-s acolo). Culmea e ca finalul e cel care s-ar putea sa ti se para lasat in plop, si ca ar mai fi fost nevoie de ceva, dar nu-i chiar asa .. daca esti suficient de atent poti sa tragi o concluzie destul de rapid. Fara sa dau spoilere, daca ar fi fost mai extins ar fi devenit probabil prea banal. Schimband un pic zona de movie making, director de imagine e Jo Willems - nume total necunoscut, pana ce m-am uitat pe IMDb si am vazut "30 Days of Night" .. chestie care aproape m-a facut sa dau un refresh la pagina ca sa fiu sigur ca vad bine. Pe cat de execrabil a fost lucrat filmul ala, chiar si pentru un horror unde n-ai cine stie ce pretentii, pe atat de bun e "Limitless". Mi-a placut la nebunie secventa de intro, care se si repeta pe parcurs ca stil (si care dupa mine intra mai mult la imagine+montaj decat la VFX). N-are sens sa dau mai multe detalii, pentru ca oricum e mai clar cand vezi filmul despre ce vorbesc. Si nu e doar asta, mai sunt si alte scene/cadre care ar merita amintite + filtrele de culoare, dar deja ma lungesc. Cel mai bine, mai ales ca e vb de imagine e sa take a look direct :) dupa mine vizual e cel mai fain lucrat film care l-am vazut anul asta.

Inchei revenind la ideea ca filmul e regizat aproape perfect, chiar daca mai schioapata prin alte parti. Tot feelingul peliculei in raport cu personajul principal e superb transmis. Iar rezultatul e interesant pentru ca e oarecum aproape de a reusi sa transpui on screen trairile unui tip maniaco depresiv ( sau ca suna mai la moda, cu bipolar disorder ), chiar daca filmul n-are nici o legatura explicita cu asta. Dar ideea e ca poti vedea destul de clar prin the pill effects, ceva ce e similar in cazul de mai sus cu alternanta perioadelor de manie in care u feel u can turn the world upside down cu cele de depresie, in care uneori ai senzatia ca nu poti misca un pai (cam singura diferenta fata de film e ca usually in realitate raporturile is inversate = less manic, more depressive ... ). So, tragand linia, mie mi-a picat bine filmul cum am mai zis deja, poate doar ca a venit un pic too fast = daca-l vedeam peste o saptamana era si mai bine, because the "pill effect" on me :) dispare destul de repede din pacate ( si mi-ar fi fost ceva mai de folos mai incolo :) ) ...

Rating: 4 out of 5

&

Sarbatori fericite ! to everybody ;)

The Informant! (2009)

Welcome to the corn mafia world .. un pic exagerat, dar cam asta ar fi impresia dupa ce ai vazut primele 10 minute din film. Film care e bazat pe un caz real, cel al ADM, unul din cei mai mari procesatori de cereale worldwide. Ca gen nu prea stii unde sa pui filmul - pare o drama cu o serioasa cantitate de satira/umor sec si evident suficient de documentaristic. Relativ la ultima parte poate ar fi bine sa incep cu un pic de istorie ...

Pe la mijlocul anilor '90 respectivul conglomerat amintit mai sus a fost implicat intr-un scandal de price fixing la nivel global. Daca termenul nu-i foarte clar in vreo doua cuvinte e vorba de negocierea explicita a preturilor, sau a altor factori care sa influenteze preturile intre mai multe firme in teorie concurente, implicate in aceeasi industrie, cu scop de profit maxim, chestie care e ilegala pe mare parte din glob cel putin pe anumite piete din ce mai stiu eu. Revenind la film, si la cazul amintit, ADM a ajuns sa fie investigata de FBI in US, pe baza informatiilor oferite de unul din angajatii din varful companiei si anume Mark Whitacre, sef de divizie (pana la ora actuala se pare ca detine recordul de cel mai aproape de varful ierarhiei dintr-o corporatie care a actionat ca informator impotriva propriului angajator). "The Informant!" prezinta in mare cam toata povestea respectivului personaj, iar ce scrie pe posterul filmului : "unbelievable" e destul de aproape de adevar. Fara sa dau prea multe detalii, o sa ma refer doar la o replica citata aproximativ din film - de ce un tip cu sotie, copii, un salariu de 350000 $ pe an, si ierarhic la doi pasi de pozitia de CEO, s-ar trezi intr-o buna zi ca vrea sa-si faca praf propriul angajator ? Ca light spoiler, filmul nu-ti da un raspuns clar la intrebare. Ai putea alege din mai multe de la o criza de constiinta pana la chef de a juca un rol de James Bond in everyday life (ma rog .. less the action, more the feeling), dar cam toate se contrazic una pe alta. In fine ... as zice prea multe daca as continua ideea + opiniile is destul de personale (ceea ce si cred ca filmul vrea de altfel, fiecare sa traga ce concluzii poate) ... asa ca ma opresc cu partea asta aici.

Cred ca e primul film de Steven Soderbergh care mi-a placut. Nu extraordinar de mult, dar pot sa-l consider ok - nu m-a plictisit, ceea ce s-a cam intamplat cu trilogia "Ocean's ..." sau cu alt real-case based movie: "Erin Brockovich" (inca n-am apucat sa vad "Traffic"). Ca general feeling mi-a adus un pic aminte de "Catch Me If You Can" de Spielberg, care e tot ecranizare dupa un caz real, desi acolo e cu totul alta poveste. Matt Damon, care din nou, nu e chiar pe lista proprie a actorilor preferati cred ca face unul din cele mai bune roluri din cariera aici. In rest, nu prea stiu ce sa zic. Imaginea si montajul is specifice Soderbergh ca sa zic asa = ideea cel putin pentru perceptia mea e sa-ti dea un aer de real drama cu o nuanta de happened candva acu nush cati ani (ceea ce e si cazul pana la urma aici). Coloana sonora vine pe partea de comic/satira a filmului, si probabil e principalul element pe "technical area" menit sa mai detensioneze atmosfera.

Overall, a watchable movie, dar parca mai putin decat m-am asteptat (si apropo de asteptari, in alt sens insa ... ce vezi in trailer nu prea rezoneaza cu ce vezi pe ecran in final ... = less comic, more drama)

Rating: 3 out of 5

Jianyu (2010)

"I would turn into a bridge for 500 years and endure the wind and rain"

Chit ca suna la fel de melancolico-lacrimogen ca o pisica murata mieunand in ploaie, asta e una din putinele (daca nu chiar singura) parte buna din prima jumatate de script a filmului despre care scriu azi. Si totusi scriu, pentru ca exista si a doua jumatate (ori o fi pentru ca is si eu cam in acelasi mood cu "lirismele" de mai sus ... combinat cu o nuanta intensa de nervi probabil vizibili)

"Jianyu" sau mai pe englezeste "Reign of Assassins" ar fi cica ultimul film regizat de John Woo, dar de fapt nu chiar de el ... cum vine asta ? Pai ... John Woo se pare ca s-a ocupat doar de cateva action scenes din film in mod direct si pe afis a aparut mai mult pentru marketing. Dar, probabil asta conteaza mai putin. Filmul e un wuxia = asian fantasy = with ancient martial arts mastering heroes (mai mult sau mai putin zburatori) + the related setting (de obicei China de ev mediu). Chiar daca am mai scris in cateva randuri de bine de cinemaul dinspre rasarit genul asta nu m-a prins niciodata, plecand de la dezamagirea avuta fata de probabil cel mai cunoscut titlu "Crouching Tiger, Hidden Dragon". Singura exceptie ar fi "Hero" care e decent ca story si excelent lucrat vizual. Revenind la "Jianyu" pot sa zic ca am mixed feelings .. dar mai bine sa intru un pic in story intai ..

Se zice ca long ago, un calugar budist a reusit sa deprinda tainele ascunse ale kung-fu-ului ... dupa care si-a dat duhul. Dar chiar daca duhul a plecat spre alte taramuri mai luminoase ... corpul i-a ramas in planul terestru. Si avand in vedere CV-ul decedatului se pare ca respectivele ciolane au fost ridicate la rangul de moaste, zvonindu-se ca norocosul care le poseda va fi mare si tare in ciomagirea potentialilor dusmani utilizand tehnicile traditionale + va beneficia si de diverse alte puteri din zona artelor martiale. Ei, din cauza asta, o gramada de lume, printre care mai multe clanuri de asasini incearca sa puna mana pe moaste care ajung sa fie impartite in doua pana la urma. Filmul porneste cu un atac asupra unui ministru care are jumatate din relicve, pus la cale de una din organizatiile criminale amintite mai sus si anume "Piatra Neagra". In urma atacului ministrul si fiul sau sunt ucisi, iar moastele sunt furate de una din membrele clanului care fuge cu ele. Cel putin asta e ce ni se arata in start. Evident, chestia asta nu pica prea bine sefului de clan, un fel de Darth Vader cu gluga pe ochi si cu o voce schimbata suieratoare (dar live, fara filtre aditionale ca n-avem tehnologia necesara in China evului mediu). Concluzia e ca respectiva asasina ajunge persona non grata si pe lista de most wanted pentru recuperarea pierderilor.

Ar mai fi cate ceva de zis din prima parte a filmului pe langa punctul de plecare de mai sus dar nu vreau sa spun chiar tot. Mai ales in conditiile in care ce-i mai sus cuprinde destul de mult din actiunea esentiala pentru prima jumatate de pelicula. Asa cum am zis si in intro aceasta prima jumatate e ... cum sa-i zic ... varza. Chiar daca vizual si sonor (ca tot filmul de altfel) e superba. Pana si actorii merita suficienta apreciere pentru cum reusesc totusi sa tina in picioare un script care pe bucata asta e plin de dramatism exagerat tipic asiatic, e greu credibil chiar si pentru o fantasy story parand mai mult stupid, si mai are si secvente de flashback intercalate atat de aiurea incat is puncte care ar trebui sa le vezi de doua ori cu atentie ca sa intelegi ceva. Ceva insa se schimba la mijloc ... actiunea incepe sa prinda sens. Un love story care pare destul de cretin initial scoate la suprafata un substrat mai complex care ajunge sa fie primul twist major din film, si chiar daca il simti ca vine de la un punct tot e suficient de puternic ca sa prinda (cu tot dramatismul si the cheesy part care uneori tind sa fie un pic prea nuantate, dar asta e ceva specific in asian cinema pentru romance stuff). Totul incepe sa prinda sens (alt sens mai exact ..) in partea a doua. Pana si fazele care esti tentat sa le iei la misto initial, cum am facut-o si eu mai sus cu vocea lui Darth Vader au o explicatie diferita de "hai sa scriem asa in script ca pare mai cool". Nu, cel putin pentru o parte din ce ti se pare ca intra la categoria asta initial, ai un motiv care il primesti in a doua jumatate de film, iar pentru faza cu vocea e chiar al doilea twist major care explica multe, dar poate e mai bine sa las privitorul sa descopere fara sa mai zic nimic in plus :)

Cum am zis, am mixed feelings ... Din pacate prima jumatate de film e undeva intre boring, stupid, tras de coada si greu de pus cap la cap (trailerul s-ar putea sa fie si el destul de sugestiv pentru asta by the way) si din pacate filmul tine doua ore. Iar prin jumatate, inteleg chiar jumatate = ai cam un ceas de asteptat ca sa incepi sa vezi ceva care sa te tina in fata ecranului, in afara de aspectul vizual. Dar poate pana la urma pentru un film e mai bine asa = sa se salveze in final, in loc sa inceapa bine in prima parte si sa se ingroape in a doua (oricum de preferat e sa nu se ingroape in nici una ...). Daca ar fi sa dau ratinguri pe bucati as zice 2 pt prima ora si 4 pentru ultima, asa ca, facand media ...

Rating: 3 out of 5

The Long Good Friday (1980)

Am zis ca dupa experienta de saptamana trecuta, poate ar fi cazul sa gasesc ceva mai bun pentru asta. Rezultatul e ca am ajuns pana in 1980 :) ca data avand in vedere ca asta pare a fi cel mai high rated film care l-am avut la dispozitie zilele astea. Dupa ce l-am vazut insa ..

Nu e sub nici o forma un film prost, dar cred ca preferam altceva ... Hai sa o iau de la un cap si sa spun cate ceva despre subiect inainte sa trec la altele. Avem aici un mafia thriller pentru care probabil cea mai buna caracterizare ar fi un "Scarface" britanic in varianta scurta - adica n-o ia chiar de la inceputurile personajului principal. Care personaj principal ar fi Harold Shand, cap interlop in Londra anilor '80, proaspat reintors din New York impreuna cu 2 reprezentanti ai mafiei de peste ocean, si care in loc sa incheie cu succes negocierile pentru extinderea "afacerilor" cu noii parteneri se trezeste in mijlocul unui adevarat razboi dus impotriva lui. Problema unu: habar n-are cine ii tulbura viata linistita din ultimii zece ani = fara cate un atentat cu bomba la fiecare 5 ceasuri. Problema doi: toata lipsa de control asupra situatiei nu da bine deloc pentru noul parteneriat care sta sa cada inainte de a incepe. Solutia, si principala linie pentru actiunea filmului, e de a afla in timp util cine e inamicul nevazut. Mai mult n-are sens sa zic, pentru ca si asa de la un punct incepi sa te cam prinzi pe unde bate filmul.

Pe langa faptul ca e relativ previzibil, alte probleme majore nu prea exista. Singura chestie care personal nu mi-a picat prea bine (dar poate oi fi ajuns eu prea soft in ultima vreme ...) e ca ai parte de ceva scene care trec de un anumit grad de duritate ... Dar na .. daca iei "Scarface", "Goodfellas" sau "Casino" care intra cam in aceeasi oala cu productia de fata, nu poti sa zici ca e ceva anormal pentru genul asta de film = fiecare are momentele lui mai greu de digerat. Trecand la partile bune, desi e o productie UK cu buget considerabil mai mic decat cele amintite, nu simti asta. Ai suficiente efecte pirotehnice + imaginea e lucrata fain ca sa compenseze. Coloana sonora in mod sigur suna outdated = so 80's, dar mie imi place la nebunie. Dar .. in primul rand ai parte de o distributie cu o gramada de nume grele in cinemaul britanic, chiar daca o mare parte in roluri minore (ex: Pierce Brosnan in primul film for big screen din cariera, fara replici :) ). Nu-s cine stie ce fan Bob Hoskins care are rolul principal (langa o Helen Mirren la 35 de ani) dar intepretarea de aici e un motiv suficient de vazut filmul. Ziceam ceva mai sus de scene dure .. cea finala e una atipica care pentru mine e cred unicat in cate filme am vazut la viata mea (si is destule ...). Fara sa zic prea multe e o scena lunga, statica - fara actiune, non-violenta, si totusi poate fi considerata o scena destul de dura psihologic vorbind, nu vizual .. iar efectul asta e dat mai mult de 90% de intepretare.

Ce pot sa zic ca sa inchei e ca personal am o categorie de filme vazute despre care pot zice ca nu mi-au placut, dar sunt filme bune. Sau mai exact, sentimentul care mi-l lasa nu prea imi da nici un ghes sa le mai revad vreodata, dar ca productie cinematografica merita tot respectul. Iar "The Long Good Friday" intra clar aici ...

Rating: 4 out of 5