Cum n-am timp acu' de scris (nothing new here ...) am zis sa las alt titlu despre care as fi avut ceva mai multe de zis pe saptamana viitoare - mai ales ca e un gen de productie mult mai "linistita" decat cea curenta = se pliaza ceva mai bine pe o perioada de sarbatori (so check my next entry cu alte cu cuvinte :-p o sa merite). Tura curenta o sa trec rapid peste "Daybreakers", pentru ca alt subiect quick-to-finish n-am la dispozitie si in plus nici n-am prea mai avut horroruri pe blog de prin vara trecuta (simteam lipsa :-p).
Filmul e R-rated = lots & lots .. & lots .. of blood, asta ca warning de inceput. De fapt cam in asta sta partea de horror presupun. In rest e un SF care merge pe ideea unei epidemii izbucnite undeva in 2009 si care pana in 2019 conduce la transformarea majoritatii populatiei in vampiri - cu toate caracteristicile cunoscute: fara reflectii in oglinzi, fara puls, dinti ascutiti, nu prea vor sa moara, ard la UV, samd (numai de usturoi n-am vazut sa se pomeneasca nimic). Consecinta principala e ca the everyday life devine the everynight life, in rest situatia in societate ramanand in oarecare masura similara cu viata de pana in momentul transformarii = jobs, politics, armed forces, etc ... Diferenta consta in foametea mondiala care e din ce in ce mai acuta = odata cu scaderea populatiei umane scad si rezervele de sange = the main vampire food. Asa se ajunge la subiectul filmului care se invarte in jurul unui hematolog ce lucreaza pentru o corporatie ce pare a controla cam tot, fiind principalul furnizor de globule rosii pe piata. Ei, respectivul hematolog care-si cam uraste conditia de vampir si ar prefera un regim vegetarian are ca main task gasirea unui substitut pentru rezervele de sange - care evident sa fie comercializat tot de corporatia respectiva ... numai ca intamplarea face sa gaseasca alta solutie pentru criza mondiala care insa nu e chiar foarte profitabila economic ...
Cam atat din subiect, pentru more details evident see the movie ;) . In rest ce sa mai zic, ideea e relativ ok si relativ originala (mai e suficient in plus peste ce-i mai sus) pentru un main subject pe care s-au tot scos fel de fel de stories in mare parte cam la fel de-a lungul vremii. Ideea... ca la scenariu in sine zic eu ca se putea mai bine. Si la fel si in ce priveste realizarea filmica ca intreg. Ce reuseste e sa transmita o atmosfera rece - in ton cu situatia expusa - si asta in principal pentru ca imaginea e filtrata pe blue in mare parte. Ce nu prea reuseste e sa surprinda, adica mai tot timpul cam stii ce urmeaza sa se-ntample. Si inca o chestie ar fi ca prima parte mi s-a parut un pic slow paced iar ultima cam grabita. In rest nu prea am ce zice... mediu :) ... cam la fel cu parerea mea generala despre cinemaul australian = idei ok care se cam pierd la punerea in practica...
Ca optiuni pentru saptamana asta din ce-am apucat sa vad last days as avea numai doua - "Cop Out" o comedie slabuta cu Bruce Willis care mi-a smuls totusi ceva zambete dar e prea stupida ca medie si banala ca sa merite sa-mi pierd timpul cu ea si titlul curent - "Il divo", care iar e dintr-un gen ce nu prea are loc la mine pe blog - biopic ... ma rog ... biografie e cam mult spus ... Poate si din cauza asta am ramas la ultima varianta, pentru ca iese cumva din rigorile genului.
De cand ma stiu ma tot chinui sa ma tin departe de politica din varii motive (poate cu exceptia discutiilor pe teme legislative). Deci cu alte cuvinte ma cam lasa rece ... cel putin la nivel intern si din perspectiva perioadei curente, sau apropiate (indiferent de ce tara ar fi vorba - n-are decat sa zica cine-o zice ca-s ignorant, got my reasons) ... world = global e alta poveste + intern (iar, valabil for any country) din pdv temporal sa zicem ce e cu vreo 40-50 ani in urma deja tine mai mult de history si devine ceva mai interesant macar pe fond de cultura generala despre past times. Subiectul filmului de fata e politics related si relativ aproape de prezent, deci nici nush exact cum am ajuns sa vad asa ceva, avand in vedere cele de mai sus. Cert e ca ma asteptam sa tina loc de somnifer, si inca nu-mi prea vine sa cred ca n-a fost cazul. Dar motivele is altele decat ar parea la prima vedere. Persoana vizata in biografia curenta e Giulio Andreotti - despre care inainte sa vad respectiva productie cultura mea generala se rezuma la faptul ca e vorba de un fost premier al Italiei cu ceva presupuse legaturi cu loja P2 (probabil punctul ceva mai "exotic" care m-a adus la titlul de fata). Nu pot sa zic ca dupa ce am vazut filmul stiu mult mai multe, pentru ca asa cum spuneam mai sus nu e chiar o biografie in stil clasic. E vorba mai exact de perioada anilor '90 - ultima guvernare Andreotti in Italia - cu ceva referinte la trecut si terminandu-se cu un proces in ce priveste anumite legaturi nedovedite cu Mafia. Per ansamblu filmul nu are insa un fir foarte bine definit al actiunii, e mai mult o incercare de caracterizare a unui personaj - care inca e in viata si activ in politica italiana (conform Wikipedia) - si asta fara a arunca macar o opinie clara pro sau contra. Presupun ca pentru un italian (sau cineva mai in tema oricum) multe parti din film ar avea mai mult sens. Pentru cineva din afara e o insiruire de referinte, cam puse la gramada uneori, si nici nu stii foarte exact cat si cum e real, satirizat sau fictiv. Deci scenaristic vorbind, nu pot sa zic ca e chiar un film usor de urmarit (inca o data, pentru cineva complet in afara subiectului). Nici nu prea am ce sa mai zic pe partea de actiune in sensul asta. Totusi ...
... si asta e motivul pentru care l-am ales ca intrare de blog - filmul e probabil unul din cele mai bine lucrate tehnic productii care le-am vazut eu stiu ... cel putin de un an incoace daca nu mai mult. Deci nu am absolut nimic de comentat negativ. Singurul repros minim ar fi ca poate sunt unele puncte unde imaginea/soundul/montajul nu prea se potrivesc cu genul asta de film ... dar cum ziceam nu e chiar un biopic in sensul clasic de biopic - is clare unele exagerari si in script si interpretare, ori cu nuanta satirica ori pur si simplu pentru a iesi in evidenta anumite aspecte. Le-as lua pe rand - aspectele tehnice ... de fapt deja le-am mentionat mai sus ... dar sincer nu prea am cum sa exprim in scris ce tine de fiecare. Imaginea e superba. N-am mai vazut de mult cadre luate asa cum is luate aici + aranjamentul cromatic + shadows & lighting. Pur si simplu iti ia ochii ... Nush ... pe mine pot sa zic ca e principalul element care m-a facut sa vad filmul pana la capat. Stiu ca suna incredibil pentru un film biografic (care nu-i nici macar istoric in sensul de sa fie prin alta epoca) dar asa e. Partea de sunet - si ma refer aici la coloana sonora - e iar de o diversitate care sare "in urechi" - e imposibil sa n-o remarci. E atat coloana sonora dedicata - muzica de film, cat si songs cu parte vocala care se intalnesc mai rar intr-un film, iar combinatiile intre tema audio pe o scena si scena in sine merita vazute/auzite. Ca sa inchei scurt, montajul parca ar fi de thriller nu de film biografic.
Deci in ciuda faptului ca probabil nu e un film pe care as avea rabdare sa-l mai vad o data, pentru o prima vizionare efectiv esti purtat de partea de realizare tehnica pana la capat. Scriptul nu e prost nici pe departe, si nu poti zice ca e neaparat plictisitor - dar asa cum ziceam e un pic mai greu de pus cap la cap in momentul in care nu ai un background knowledge despre tot ce intra in discutie (= P2 related stuff, rapirea lui Aldo Moro ... iar astea cat de cat le mai stiam macar ca events, dar se adauga - procese ale Mafiei, personaje din politica italiana, etc) . Oricum, sunt si destule pasaje care fie constau in vorbe de duh zise la general fie intr-un monolog interior, care-s bune de pus la categoria "philosophical quotes in movies", deci macar aici ar fi un + si pentru script.
Rating: 4 out of 5
... desi cred ca e un pic cam mult cauzat de efectul hipnotic pe care il are imaginea :) ...
Mda ... Dupa o luna si-un pic cu media dubla de intrari fata de normal (= doua/week) se pare ca am simtit un efect puternic de rebound la "excesul" de scris, si n-am mai reusit sa ma incadrez in deadlineul self-impus saptamanal = ii deja luni. In fine... recuperam.. Inainte sa trec la filmul curent (care chiar merita, so have patience with me :-p) o sa fac o paranteza off-topic la ceva ce n-am mai facut (in astia doi ani si ceva de cand tarai blogu' asta) si nici nush daca o sa mai fac = sa vorbesc de Oscaruri dupa ce s-au terminat. Ok.. stiam ca o s-o dau in bara (unde la mine dat in bara = ratat peste 2 din predictii) la ritmul de vazut filme pe bucatele si cu juma de ochi inchisi care l-am avut. Da' daca la imagine nici n-am luat-o in calcul (si inca sustin ca "Avatar" are imagine in sensu' de efectiv imagine pe undeva pe cat are si "Up") si la script am zis printre randuri ca nush cine m-o pus sa scriu cand am scris intrarea (chit ca si acolo is inca destul de convins .. da' totusi n-am avut scriptul in fata & you need that) ... la sound n-am nici o scuza... Si motivul pentru care fac paranteza asta e ca pentru prima data de nu mai tin minte cand (pe vremea cand categoriile se chemau altfel...) am dat-o in bara si la editing si la mixing.. Si cum acu o saptamana "am auzit" mai mult din nou "The Hurt Locker", ca de vazut n-am prea avut cand, la prima din categoriile de sound de mai sus cel putin tre sa-mi fac o mea culpa si sa recunosc ca audiometric suna cel putin ok. Concluzie = daca mai scriu la anu' despre Oscaruri (daca...) ori nu mai scriu de sunet (in ciuda faptului ca am zis ca probabil o sa fac asta forever) ori o sa am grija sa ciulesc urechile... Suficient cu asta. Dar daca tot se leaga, probabil o sa mai raman un pic pe zona Oscaruri saptamanile astea in sens de filme nominalizate ici si colo pe care abia acu' apuc sa le vad, cum e si titlul de fata:
"The Imaginarium of Doctor Parnassus" e ultima productie iesita din mana lui Terry Gilliam. Ar trebui sa incep probabil cu ceva ce apare des spus referitor la respectivul regizor: "not for everybody". De ce ? Pentru ca doza de suprarealism/fir sau fire ale actiunii iese destul de des din limitele coerentei si rezultatul -uneori- devine destul de greu de urmarit. Ca sa dau cateva exemple, sa nu vorbesc si eu pe langa, din ce-am apucat sa vad eu de Gilliam de mentionat in sensul asta ar fi "Brazil", "The Fisher King", "The Brothers Grimm" si "Tideland". Nici "Twelve Monkeys" nu sare departe avand doza lui de divagatii peste limita obisnuita, dar acolo situatia e un pic altfel poate si din cauza ca e vorba de un remake - si probabil din cauza ca totusi e cam cel mai "clar" movie made by Gilliam, e si cam cel mai apreciat/cunoscut/vazut din filmografie la nivel de numar de people. Poate un efect oarecum similar, sau chiar mai puternic in sensul de "haos" in actiunea filmului, il au si filmele lui David Lynch desi zona in care se plaseaza e cu totul alta - much more dark. Si daca tot veni vorba de similaritati am o revelatie acum ca si Coen Brothers ar putea fi plasati aici - cel mai relevant titlu fiind "Barton Fink", however... in general linia subiectului fiind mult mai clara, deci oarecum la polul opus fata de Lynch. Revenind la Gilliam, cu toata neclaritatea aparenta, daca reusesti sa te apropii cat de cat de ce crezi ca vrea sa transmita regizorul - lucrurile au sanse sa ti se para cat se poate de clare, iar ceea ce vezi s-ar putea sa-ti ofere mult mai multa satisfactie sau multumire decat multe alte filme vazute in mod curent - mai ales ca pe undeva prin tot hatisul care il ai in fata e de obicei o idee pozitiva de fond. De fapt gresesc... nu e neaparat vorba de a nimeri ce vrea sa spuna Gilliam prin film, e vorba de a fi tu capabil de a da o interpretare proprie care sa ti se para clara pentru ce vezi, iar efectul e ceva de genul unei ghicitori care ti s-ar da - which is the movie - si tu ai gasi raspunsul - care e interpretarea ta ... iar confirmarea ti-o dai singur = daca la final filmul ti s-a parut ok, se potriveste, daca te-a plictisit sau te-a scos din sarite, probabil nu. Mie "The Imaginarium"-ul aici de fata mi s-a parut ok :) , de fapt chiar peste ok .. = mult mai clar, sau mai putin "fuzzy" decat "Tideland" care a fost ingrozitor de greu de dus pana la capat (parca era si excesiv de lung) si chiar decat "Brothers Grimm" care iar n-a fost chiar pe aceeasi lungime de unda cu mine. Hai sa nu mai bat campii, si sa incerc totusi sa zic si ceva mai la obiect (daca se poate asa ceva vis-a-vis de Gilliam...) ...
Filmul de fata - asa cum e el vazut in mod direct - pleaca de la un story ce are in prim plan un batran matusalemic la propriu - Dr. Parnassus - ce conduce un show ambulant - "The Imaginarium" prin Londra contemporana, avand o trupa compusa din propria fiica, un pitic, si inca un tanar - cei trei avand in mare rolul de a atrage clienti. Clientii sunt trimisi temporar printr-o oglinda intr-un univers paralel creat de Parnassus intr-o stare de transa, univers paralel care in scurt ar putea fi comparat cu un vis care se pliaza pe gandurile si imaginatia fiecaruia ( de aici pot incepe interpretarile.. dar o sa ma abtin.. pe moment :) ). Asta ar fi contextul actiunii. Firul principal pleaca insa de la un pact cu diavolul facut de Parnassus (unul din mai multe...), pact prin care ar urma sa-si piarda fiica in urmatoarele doua zile. Ca sa-i salveze sufletul mai accepta inca un pariu cu "the evil one", mai exact porneste o cursa pentru a vedea care din ei poate atrage primul cinci suflete in timpul ramas. Soarta face ca dupa noul ramasag sa dea peste un escroc spanzurat de un pod de catre mafia rusa, pe care trupa respectiva il salveaza de la moarte - si care se pare ca va juca un rol hotarator ( sau nu ... :) ) in rezultatul confruntarii. Ei, cam asta ar fi foarte pe scurt cam ce se vede la suprafata. Am zis suficient de mult si totusi departe de cat se poate "vedea" in film. Asta e partea frumoasa pana la urma, ca fiecare are sansa sa observe poate ceva cat de cat diferit in adancime.. si poate chiar mai mult acum decat in alte cazuri legandu-se de ideea de "Imaginarium" din titlu. Cea mai simpla interpretare ar fi probabil ca tot ceea ce e iesit din granitele normalului in film e un mix cu realitatea prezenta ici si colo a reveriilor mintii unui batran betiv. Daca treci insa de granita asta se poate merge pana la extrage o idee de baza a filmului precum ca the life is a tree of choices, poate chiar redus in cele din urma la unul binar :) - good & evil ... [informatics background required next :-p] si uneori poate te poti indrepta cat de cat daca mergi pe o ramura spre cealalta jumatate, dar din pacate nu prea ai cum sa treci definitiv de "centru" o data ce ai luat-o pe o directie de la radacina sau de la un punct intermediar ... however ;) maybe if you try hard enough lateral paths may be created to jump over - just think out of the box - it's about imagination after all [gata cu arborii binari :-p more or less - back to normal] ... Ma rog .. tot mergand asa pe ideea de good & evil, de diavol prezent .. se poate merge si spre zone mai mistice cu interpretarea = The Imaginarium = un fel de inner self garden of Eden for everyone, iar the tree of choice = pomul cunoasterii binelui si raului prezent si-n Biblie si din cate mai stiu eu si in Coran... Ok, suficient aici :) inapoi la chestii mai pragmatice - cate un pic legat de movie making...
La regie nu mai e nevoie sa mai zic nimic. E suficient ce-i mai sus - avem amprenta standard Gilliam ca nu stii daca ce vezi e chiar ceea ce pare a fi. Ce ar mai fi de remarcat tehnic e partea de efecte care ii faina si de scenografie. Dar punctul forte in film e ansamblul de actori - in special avem: Cristopher Plummer in rolul lui Parnassus, Heath Ledger in ultimul sau film neterminat (asta ar fi din cate stiu, nu "The Dark Knight") - motiv din care s-a si lungit productia tocmai de prin 2007, Tom Waits excelent in rol de diavol si un trio Johnny Depp/Jude Law/Colin Farrell ca trei fete diferite ale lui Ledger. Mai avem si coloana sonora care mi-a placut desi nu e chiar a masterpiece dar mi-a atras atentia pentru viitor asupra a doua nume din zona compozitori de muzica de film de care habar n-aveam - Jeff & Mychael Danna. Si ca ultima chestie legata de people involved in the movie as vrea sa remarc ceva ce in general nu prea amintesc si anume producatorul: Samuel Hadida - e probabil unul din putinii care nush cum face dar in general baga bani in filme cu regizori europeni (Gilliam e englez) care habar n-am cat profit scot/daca scot, dar cel putin parte din ele (chiar si din adaptarile de video games ca ar fi si din astea prin filmografie) is o pata de culoare pe ce iese prin cinematografe, smth different, si in sens pozitiv - cateva titluri cronologic: "Crying Freeman", "Le Pacte des Loups", "Silent Hill" (toate regizate de Cristophe Gans) si "Perfume: The Story of a Murderer" (regia Tom Tykwer).
Sperand ca n-am zis prea multe in paragrafele anterioare ca sa stric chiar tot din film inainte sa fie vazut :) (sau ca n-am aberat excesiv :-p) inchei repetand ideea ca pana la urma e un caz unde it's much to be seen behind what you see & that's the beauty of it ;) .
Rating: 5 out of 5
PS: sper ca nu-i prea deranjant; am ales pana la urma sa raman la trailers de pe canale cu advertisements (cel putin partial) din vreo 3 motive - 1. nu prea am timp sa caut, 2. better quality, 3. in general is canale YouTube care cel putin par cat de cat solide = au mai putine sanse sa dispara in timp
Saptamana asta n-am dormit prea mult ... :) si nu din cauza c-am vazut multe filme, been busy ... In schimb, cum lipsa de somn duce la insomnii temporare cu dureri asociate de cap am profitat de ocazie, si de faptul ca e duminica, si in starea de zombie care is luand in considerare ca azi chiar am de gand sa nu mai fac nik ( ya right... ) am reusit sa vad ultimele doua filme care impreuna cu cel care spuneam ca l-am bucatalit de-a lungul saptamanii data trecuta, imi completeaza seria de 10 nominalizari la categoria de top. 10 nominalizari intr-un an care am spus acum o luna ca din punctul meu de vedere indica exclusiv dorinta Academiei de a face marketing la industria de cinema, ceea ce nu-i neaparat rau, dar cum ziceam eu anul 2009 l-am vazut hai sa zicem mediu pentru ce productii au aparut, deci poate se putea astepta o ocazie mai buna de a "lati" categoria de top... (si de ce doar categoria de top ?). In fine... o sa imi ia mai mult sa scriu :) si e un avantaj clar: s-ar putea sa-mi vina somnul. Dezavantajul, ultimul film care l-am vazut asta noapte, mi-a cam rascolit niste amintiri, si s-ar putea iar sa dau in pasaje semilacrimogene criptice in care sa zic mai mult decat as vrea, in speranta ca e mai putin decat e cazul... Whatever, daca mi se face somn ii ok - need the sleep, deci I'm writing now. So, the movies:
- "Avatar" - dupa ce am reusit sa vad toate nominalizarile la cel mai bun film, pot sa zic ca obiectiv, poate nu-i chiar in coada (eram destul de pornit acu' o luna). Si asta din cauza ca intr-un film desi pana la urma story-ul e baza, cel mai bun film al anului ar trebui sa includa si o valoare crescuta ca medie si pe ce tine de restul aspectelor - de la actori pana la chestii aparent ca invizibile ca montajul de sunet. Culmea e ca anul asta titlul curent si inca unul cu story minimalist, is considerate favorite la mica distanta de un al treilea pe care l-as prefera si eu. Dar "Avatar" e film de remarcat pana la urma sub multe aspecte tehnice, ce suplineste intrucatva un subiect ieftin si la indemana. Cum ziceam cu alte cuvinte si la regie, ma intreb ce ar putea sa iasa din mainile lui James Cameron daca ar avea si un scenariu ok in fata. Mda, deci am zis ca in coada nu-i, clar nu prin prisma predictiilor generale, si nici a preferintelor personale. Dar sub ultimul aspect e aproape de coada. Inca o data fac referire la "Battle for Terra" - animatie full (care a iesit si ea in 3D parca), si chiar daca lucrul la "Avatar" a inceput mai devreme si s-a terminat dupa, subiectul in partea cealalta e acelasi iar scenariul desi more kids targeted e mai bun (si incredibil, din ce-mi mai aduc eu aminte, nu chiar asa de cliseic si previzibil ca in "epopeea albastra"). In "Avatar" avem rasa umana care distruge ecosistemul noii planete albastre pentru nush ce minereu, si the "Avatar" concept folosit pentru contraspionaj in favoarea fortelor "umane". In "Battle for Terra" avem rasa umana in criza majora de ultim moment care distruge ecosistemul si specia de pe planeta ca s-o transforme in una albastra, iar in loc de "avatarul" trimis sa stranga informatii, avem un soldat prabusit, salvat de la moarte, care intra in contact cu populatia indigena, revine pe nava mama si incepe sa-si puna intrebari legat de human survival vs. alien survival. E un pic mai deep... Si asta e doar un exemplu... Pe langa asta, inca o data o zic, cred ca "Titanic", desi tot un film mediu pana la urma daca lasam tehnica la o parte, a fost mai bun. De ce ? Pot bate pariu pe oricat pentru urmatorul experiment: Luam 100 de people care au vazut "Titanic" o singura data, si 100 de people care au vazut "Avatar" o singura data, eventual toti 200 nu prea incantati de ce au vazut. Lasam sa treaca 20 de ani in care nu mai revad filmul. Dupa ii intrebam: DiCaprio moare in "Titanic" ? Dar the main hero din "Avatar" ?. Timp de raspuns 10 secunde. Eu bag mana in foc ca acuratetea raspunsurilor o sa fie in favoarea "Titanic". (ok, poate nu-i fair pentru ca in "Avatar" e vorba de transformare, care nici nu confirma nici nu neaga raspunsul ... dar tot ma-ndoiesc ca ar fi mai multi din cei 100 care sa-si aduca aminte rapid asta). What's the point ? "Titanic" pe long term e mai de impact decat "Avatar" si scenariul lacrimogen e ceva mai bun. N-avem in "Avatar" nici o faza memorabila precum cea cu orchestra care continua sa cante until the ship sinks. Ma refer la feeling. Si ca ultima chestie, desi am recunoscut ca 3D-ul ii impressive. Totusi... chiar is curios, din gramada de fani ultra cati au mai vazut un alt 3D la viata lor - movie, nu animatie. Exista asa ceva dinainte de 1980 - evident nu la calitatea asta dar pe acelasi principiu (filtrare cromatica diferita pe fiecare ochi). Eu personal prima data am vazut un film in 3D inainte de '89 cred ca pe cand aveam cam vreo 5-6 ani si era vorba de ceva fantasy rusesc ( tin minte ca veneau sageti spre mine :) ). Nu glumesc, tin minte si cinematograful, si cine m-a dus la film. Cred sincer ca mare parte din succesul avut de "Avatar" s-a datorat faptului ca mai nimeni n-a mai vazut 3D pe live action pana acum, ci numai animatie si poate nici asta. Ok, enough talk. Eu am destule sperante ca "Avatar" o sa fie recompensat acolo unde merita, dar nu si ca cel mai bun film, pentru ca in ciuda faptului ca nu prea exista o nominalizare fara lipsuri, e departe de a fi the best from the 10. Si am zis ca dau filmulete data trecuta :) so .. :
- "The Blind Side" - asta e unul din titlurile de aici care chiar nu vad sa aibe sanse sa ia Oscarul, si e inclus strict sub criterii de marketing. Ca film e ok insa. E interesant cum se asociaza unele din nominalizari. Mai exact "The Blind Side" e un "Precious" comestibil. Avem tot ideea de tanar de culoare inchis in sine si traumatizat de mediul in care a trait pana ce ajunge intr-o scoala. De aici, si de fapt din startul filmului, lucrurile sunt la polul opus de "reality horror-ul" din "Precious". Mai exact tanarul respectiv e luat sub aripa protectoare de o familie instarita si ajutat sa se dezvolte intr-o poveste fericita fara prea multe scene tensionate, si cu un happy-end in cel mai pur stil american. Filmul e bun de vazut in special pentru starea de liniste care ti-o creeaza (sau cel putin asa cred ca se doreste) in ideea ca there are good people in this world (filmul e bazat pe a real story). Mi-a placut dintotdeauna Sandra Bullock, care joaca rolul noii mame. Iar constructia caracterului pe care-l interpreteaza, si in pielea caruia intra la perfectie = o femeie cu mult tupeu si atitudine, in aparenta dura si usor crazy, dar undeva in background cu inima cat propria casa de mare ( see the movie :) ) si very open minded, as putea zice nush cum ... ca mi-a smuls nu un oftat :-p ci mai multe pana in final ( in ciuda faptului ca o preferam bruneta decat blonda :-p ). Acu' serios vorbind, are o nominalizare pentru actrita la Oscar, si chiar mi-ar placea sa-l ia dar nu pot totusi sa ma pronunt pentru ca n-am vazut din restul de la categoria respectiva pe toata lumea. Cum ziceam insa, filmul in sine nu e clar de categoria asta. Trecand peste faptul ca e usor irealist de cat de perfect merg lucrurile in film ce ma face sa cred ca s-au omis multe din cazul real de la baza (desi la urma urmei de ce n-ar putea exista si cazuri de genul asta), in afara de Sandra Bullock nush daca se mai remarca prin ceva. Tehnic nimic, script se putea mai bine prin parti, etc. E cat se poate de ok prin faptul ca iti imbunatateste dispozitia in principiu dar cam atat.
- "District 9" - e un film cu care am fost un pic cam prea dur cand am scris pe blog in octombrie trecut dar chiar si asa o nominalizare la best movie mi se pare si aici usor gratuita. N-o sa mai reiau subiectul - alien guests on Earth - in detaliu, fiindca am vorbit data trecuta mai mult (cred... ca nu mi-am recitit intrarea :D ). Ca sa sumarizez o idee as prefera oricand sa revad de exemplu "District 9" fata de "Avatar", pentru ca un lucru se poate spune clar - nu e boring, te tine in priza in permanenta. Nu ai scene de actiune lungite peste masura in care sa nu apara de la un punct si ceva aditional care sa-ti atraga atentia printre gloante si alte proiectile trase. Sub aspect de Aliens mi se par, si am mai zis-o parca si la VFX, mult mai credibili insectoizii din "District 9". Si ar mai fi si alte motive. Cu toate astea nu pot sa uit nici acum gradul de contrast intre actiunea in sine care se vrea destul de serioasa si cateva faze de-a dreptul hilare cum ar fi o ploaie de gloante din nspe directii respinsa in fuga !!! cu o bucata de tabla. Parca am scris despre astea in octombrie... Pe tehnic, pe langa realizarea alienilor, filmul sta relativ bine la montaj, dar cam atat, si nu prea pricep cum de a luat totusi o nominalizare pentru script. O explicatie ar fi ca problemele pe care le are, amintite mai sus tin mai mult de lipsa de experienta a regizorului, care totusi la the first big screen movie experience s-a descurcat pot zice admirabil.
- "An Education" - e filmul de care ziceam la inceputul intrarii ... l-am vazut ultimul = acu cateva ceasuri. Ce pot spune. Oscar n-o sa ia, nu la best movie cel putin. E o "coming of age" story ... care urmareste perioada de maturizare a unei eleve de 17 ani, extrem de dotata intelectual dar cu 0 experienta de viata, spre final de liceu. In viata respectivei, dupa probabil cea mai candida replica de agatat pe care am vazut-o ever intr-un film, vizibila in trailerul de mai jos, intra un individ cam la o varsta dubla fata de ea. Si reuseste imposibilul = sa vrajeasca pana si familia destul de conservatoare (actiunea se petrece in Anglia anilor '60) nu doar pe ea, mergand pana la o cerere in casatorie. Iar ea merge mai departe in ciuda faptului ca lucrurile incep incet incet sa-si schimbe lumina initiala datorita anturajului, a explicatiilor care apar fata de situatia materiala destul de buna a respectivului, culminand cu o ultima descoperire. Am scris o gramada despre subiect... ca sa nu scriu altceva... nush... ceva tre sa zic :) ca e o idee a filmului: people who use other people for their well being, even if there are some feelings there, si chiar daca uneori e involuntar... problema e ce faci cand incepi sa te prinzi, back up ?, play the game ?, ce faci daca te prinzi mai mult decat e cazul sa te prinzi... cam asta ar fi planul secund al filmului (s-ar putea sa-l fi dezvoltat eu un pic in plus ... :) ). I don't know ... Ai dreptul sa faci in viata ce te taie capul atat timp cat efectele negative nu trec de tine, daca incep sa treaca insa ar trebui sa stii si sa vrei sa le opresti... Hate people who don't do that... Revenind... planul frontal e axat pe directia titlului, care se leaga evident de cel secund .. amintit mai sus, si se invarte asupra ideilor respectivei fete de a renunta la scoala ce incepe sa i se para in plus si searbada fata de noua ei experienta de viata ... ce se-ntampla in final, concretizand metaforic si titlul "An Education" o sa las privitorul sa vada. Ca o ultima remarca... e interesant de observat cum pana la urma in modul de evolutie al actiunii contribuie decisiv gradul de limitare a deschiderii = closed mind, pentru oricare din personaje, fiecare sub un aspect diferit... n-o sa m-apuc de detaliat aici, e o chestie de interpretare si poate fiecare vede altfel, deja am dat prea multe spoilers ... :)
- "The Hurt Locker" - si am ajuns si la filmul care eu cred ca ia Oscarul anul asta. Am tot scris atata la celelalte categorii ca nu stiu ce sa mai zic aici. Am spus ca e vorba de Irak war life ca idee de suprafata. In adancime se poate merge mult, plecand de la efectele razboiului pe plan psihologic pana la cele ale adrenalinei din sange. O alta idee mai de substanta care merita urmarita e constructia de caractere complet diferite a celor trei membri ai echipei de genisti in jurul careia se invarte filmul. Cu riscul sa ma repet ( a nush cata oara ) mie filmul nu mi se pare atat de grozav pe cat de apreciat e de critica, dar na, motivele is ceva mai subiective poate: 1. nu are linie narativa prea complexa ... si intr-un mod totusi ciudat nu m-a plictisit, chestie care mi se intampla instant la cazuri din astea, dar e imposibil s-o trec cu vederea chiar de tot 2. e war movie in adevaratul sens al cuvantului si nu ma prea atrage genul. Am zis de regia de Bigelow ca mi se pare destul de slaba fata de ce mai are prin filmografie. Nu mai tin minte daca am zis ca neraportandu-ma la asta e chiar buna ( poate ma contrazic acu' singur cu ce-am scris in intrarea aia ca n-ar fi exclus :) ). Adaugand restul aspectelor tehnice care sar peste medie, filmul pot sa zic ca daca ia Oscarul nu-l ia pe nedrept. Eu as prefera insa alt titlu ...
- "Inglourious Basterds" - ... continuand paragraful anterior :), asta - asta e titlul care il prefer pentru Oscar din toate cele 10. E un pic ciudat, pentru ca daca stau si ma gandesc "A Serious Man" cred ca mi-a placut cel mai mult, iar "Inglorious Basterds" (avand in vedere ca e ultima categorie ma tot repet) nu pot sa zic ca mi-a placut efectiv sau ca mi-a displacut. Poate tocmai de asta, as fi chiar happy daca Oscarul ar ajunge aici, mi-ar confirma o apreciere peste 90% obiectiva tura asta (dar deja pana la urma cum am zis-o mai demult, premiul in sine conteaza mai putin .. :) nominalizarile is esenta - imi ofera ocazia sa mai descopar filme de care n-am auzit). Despre subiect nu mai scriu ca am scris destul - in intrarea din ianuarie am vorbit suficient. Multa lume zice ca nu e cel mai bun film al lui Tarantino - true, cu sensul strict de cel mai bun film, nu cu sensul figurativ ca nu e chiar cine stie ce. Cel mai bun ramane "Pulp Fiction" zic eu, atat calitativ, cat si prin faptul ca a fost revolutionar la vremea aia. Filme de-alde "Snatch" sau chiar "Crash", deci genuri complet diferite se bazeaza pe aceeasi tehnica de interconnected stories sau characters care nu cred c-a inventat-o Tarantino, dar nu-mi vine in minte vreun titlu sonor inainte de "Pulp Fiction" ( foarte posibil sa nu fi cautat destul prin memorie :) ). Too much talk, lasand la o parte toata critica de ansamblu si luand pur si simplu ingredientele filmului = regie, imagine, coloana sonora, montaj, actori si chiar scenariu, eu zic ca e suficient pentru a primi Oscarul. Cu toate astea ma tem ca Academia e un pic cam conservatoare si o sa prefere ceva mai putin sarit de pe fix, cum e titlul anterior.
- "Precious: Based on the Novel 'Push' by Sapphire" - o sa boicotez nominalizarea asta = o sa fiu scurt :). Am mai vorbit turele trecute si aici am zis ca o sa zic mai multe. Nush ce sa zic in plus de bine. E un film in regula ca film. Dar ... inca o data o zic ... e ca un "432" in varianta americana (= cu usor happy-end), adica dai drumu la news (alea de ora 5) si vezi cam acelasi lucru (sau starea de spirit se duce spre aceeasi zona). Povestea e similara oarecum cu "The Blind Side" aici avand o adolescenta de culoare, facuta tandari psihic de propria familie, care isi revine cat de cat dupa ce e luata sub aripa de o profesoara dintr-o scoala speciala. Sper sa nu iasa vreo surpriza de aici, pentru ca sincer as prefera sa castige "Avatar" Oscarul decat titlul de fata, care are montaj ok si cam atat ... interpretarile feminine, in special cea a mamei chiar nush de ce sunt asa de apreciate de critica...
- "A Serious Man" - e filmul de care am vorbit prima data la scenariu, tura trecuta, si acuma nu prea mai stiu ce sa zic in plus :) deci si aici o sa fiu scurt. Cum ziceam mai sus e filmul care mi-a placut cel mai mult, ca story - desfasurare, dar nu cred ca merita Oscarul. Actorii is ok, dar am vazut distributii mai bune la Coen brothers. Imaginea, de Roger Deakins daca nu ma-nsel, e buna, la fel si coloana sonora + mixajul = cum e montata, si cam aici se opresc plusurile pe partea tehnica. Ce sa mai spun... look back one entry :) e un film despre un om normal intr-o lume ticnita la prima vedere ... la a doua vedere s-ar putea sa se mai schimbe din aspecte ... iar la a treia tot asa. Totusi in ciuda tuturor interpretarilor care se pot face vis-a-vis de film eu zic ca merge vazut oricand esti deprimat cu conditia sa fii destul de deschis la minte ca sa nu te deprimi mai tare ;)
- "Up" - asta e problema cu lasat "Best Movie" ca ultima intrare. Si despre "Up" am scris o gramada si aici nu prea stiu ce fara sa fac repetitii peste repetitii :). Nici macar nu mai stiu ce trailer sa dau, ca nu prea mai am unul. Nu prea inteleg eu de ce se includ animatii la categoria asta, ... singurul caz din ce mai stiu a fost ori "Beauty and the Beast" ori "The Lion King", dar pe vremea respectiva nu exista categorie de animatii lung metraj. In fine... mai putin important. However, cine vrea mai multe info despre "Up", cum e nominalizat si la "Best Animation", poate sa le consulte acu' doua intrari in urma. Aici n-as face altceva decat sa le reproduc de-acolo... (si oricum Oscarul pentru best movie are sanse minuscule sa fie luat de o animatie) ...deci mai bine trec direct la un clip cu the funniest talking dog I've ever seen in an animation:
- "Up in the Air" - a inceput sa mi se faca somn + si asta e o intrare care face parte din seria de trei care nu mi-au picat chiar ok, impreuna cu "Precious" si "An Education", din motive apropiate de ultima din ele. Data trecuta cand am vorbit despre "Up in the Air" am dat drept quote in doi peri "A paranthesis" .. acu il completez inainte sa trec mai departe ( ca sa fie efectiv in doi peri si sa ramana criptic :) ) cu "You were an escape". So... :) subiectul se invarte in jurul vietii unui angajat la o firma de concedieri. Da, se pare ca exista asa ceva. Respectivul, un tip destul de singuratic, dar cu o gramada de contacte, calatoreste de-a lungul si de-a latul Statelor Unite pentru a concedia angajatii in loc s-o faca direct sefii acestora = cu tot tacamul: discurs, basic plan de viitor, etc. Cum ziceam sunt similaritati anul asta ... aici avem una relativ restransa ca lungime, dar cu suficient de mult impact cu "An Education" (de unde si quoteurile de mai sus) si mai avem o similaritate cu "The Messenger" = ca si acolo unde aveam facut un studiu psihologic destul de interesant pe reactiile la death news delivery, si aici intr-un plan secund avem acelasi lucru pentru anunturi de concediere. Stiu, suna dur si morbid, dar e interesant de vazut ca mod de interactiune/reactie cu persoane cu care intri mai putin in contact cand tre sa trantesti o veste naspa. Filmul se bazeaza destul de mult pe jocul actorilor: el - George Clooney, care intr-una din calatorii o intalneste pe ea - Vera Farmiga - o alta navetista de cariera, si tot lui ii este plasata pentru acumulare de experienta o tanara angajata a firmei - Anna Kendrick, care vrea sa revolutioneze peste noapte tot protocolul de concedieri pe baza de interactiune prin videoconferinta. Desi privit ca unul din posibilii favoriti surpriza din linia a doua, eu nu prea as da Oscarul aici, filmul neavand chiar nimic de remarcat pe plan tehnic (iar un best movie tre sa aiba macar sound sau montaj sau imagine). Cam atat, ca altfel am sanse sa ma leg iar de prima parte a paragrafului si s-o dezvolt si n-am chef... anyway... old stories...
Asta-i tot pe anul asta privind Oscarurile. Couldn't care less who wins (... ya right ... parca o sa ma creada cineva :-p tre' sa-mi fac un procentaj la predictii). Serios vorbind, si cum am zis mai sus, ideea e mai putin legata de premii... e legata de vazut filme macar medii, spre bune si foarte bune (cam putin din ultimele la editia curenta). Astea fiind zise, dupa turul asta de forta, de saptamana viitoare reintru in rata normala de 1 post/week pana la anul ... (hope so) ... cu intrari pe filme macar echivalente calitativ cu ce-am avut in ultima vreme ... (again hope so :) ).
Am zis sa mai incerc intr-un work break, ca sa mai tai din durerile de cap ... (cine o sa se uite la ora la care postez o sa zica ca nu-s normal ... which is true) ... sa scriu totusi pe fuga si o intrare referitor la nominalizarile pe scenariu original. Anul trecut am scris despre Adapted Screenplay, pe de o parte pentru ca e mai usor de scris despre asa ceva fiindca e vorba de un script care are la baza ceva, fie o carte, fie un caz real, etc - ceva pe care nu neaparat tre sa-l cunosti dar oricum iti poti da seama cel putin daca scenariul e slab, fiindca daca filmul pleaca de la un material dat, care in genere are potential de ecranizare, iar rezultatul final per ansamblu e varza de vina e in cel putin 50% din cazuri scenaristul iar in restul regizorul. Ma rog, la Oscaruri nu prea se intampla sa fie scenarii varza ... dar anul trecut era si relativ usor predictibil ca "Slumdog Millionaire" iese primul si la script :) - therefore my entry (chit ca preferam "The Reader"). Anul asta am ales un topic mai greu = scenariu original, despre care daca scriam last year era singura categorie cu care o dadeam in bara de tot ( asa ca n-am scris :) ). In plus, fiind vorba de script original is si cam subiectiv, pentru ca de-a lungul timpului am mai avut si eu ceva incercari pe ici pe colo - transformate in short stories pana la urma. Si in general evaluarea unui script, de care o fi el, e relativ dificila doar pe baza filmului = un script mai are si didascalii pe langa dialog (asta-i terminologia pt teatru = not sure daca e si pt. cinema) = indicatii scenice, care ajuta mai mult sau mai putin regizorul, actorii sau chiar merg pana la parte tehnica - imagine, sunet. Si nu stii cat din ce vezi tu in final e si ideea scenaristului sau nu... Dar cum anul asta deja is destul de sigur ca n-o sa mai am chiar cine stie ce accuracy la predictii ... Bine, hai ca deja ma lungesc aiurea ... Let's talk about the stories (deci e un full spoilers entry in caz ca nu e evident deja).
- "The Hurt Locker" - am fost sincer surprins ca a luat BAFTA pentru script. Ma rog, din ce-am auzit intamplator recent cand umblam dupa clipuri de integrat pe blog, Mark Boal care e autorul scenariului ar fi la baza jurnalist care chiar ar fi fost prin Irak => atmosfera veridica, poveste realista, etc ... Atmosfera veridica nu tine chiar de scenariu dar in fine. Nu prea stiu ce-o sa mai scriu la best movie dar avand in vedere ca din pdv al privitorului scriptul inseamna in primul rand the story, in special cand e original... filmul pleaca cu o secventa din care am dat o bucata cand am vorbit de montaj, mai exact o incercare esuata de dezamorsare a unei bombe de catre o echipa a armatei americane. In urma mortii "team leaderului" (suna cam aiurea, dar ma grabesc si n-am timp sa caut grade militare la ora asta), acesta e inlocuit de un individ pe fruntea caruia scrie "death wish", cu un numar impresionant de bombe dezamorsate la activ si care in prima faza baga spaima in ceilalti doi membri ai echipei. Filmul n-are o linie narativa foarte bine definita ca subiect = ceva de genul poveste cu inceput si final, cum am mai scris de fapt si in alte intrari. E de fapt vizibil daca stai si te gandesti backgroundul autorului, avand in vedere ca rezultatul final arata pana la urma ca o radiografie/reportaj/documentar dramatizat despre Irak war life care acopera un numar de zile, ca sa nu detaliez chiar toata evolutia actiunii. Si pare intr-adevar sa fie destul de veridic. Nu e light, e chiar deep eu stiu, din pdv psihologic al soldatului de pe front, si acopera si mai multe tipologii. Cu toate astea scriptul eu zic ca nu e chiar de premiat aici. Adica na... daca iei ce vezi, si stai si te gandesti un pic, cineva care e in tema - a fost intr-o zona de conflict - ar putea pune pe foaie nspe "Hurt Lockers" chiar mai bune...
- "The Messenger" e interesant ca aparitie aici. Interesant pentru ca avem acelasi topic pe undeva la baza = Irak war, dar de data asta e vorba in mare parte de efectele asupra rudelor de-acasa a celor plecati pe front. Regizorul, Oren Moverman e partial si scenarist, si totdeauna am fost de parere ca avand combinatia asta sansele sa iasa ceva ok is mai mari. Iar, e un film, care in mod normal probabil nu l-as prea agrea avand ca topic real life drama care se vrea cat mai aproape de realitate (from which I wanna escape when I see a movie...) dar in cazul de fata e ceva mai particular si destul de interesant ca idee. Filmul se concentreaza pe activitatea a doi membri din comisia sau divizia de instiintare a rudelor victimelor cazute pe front - un capitan alcoolic usor sarit de pe fix (ma rog :) .. usor din perspectiva subsemnatului care nu e foarte in masura de caracterizari de genul asta) interpretat excelent de Woody Harrelson si un sergent plasat in acelasi "team" de bad news delivery dupa ce revine mai mult mort decat viu de pe front in tara, iar un rol de mentionat facut de Ben Foster. Pe langa un main line al subiectului care urmareste viata, sau mai exact intoarcerea la viata a celui din urma, partea cea mai interesanta din film pana la urma (oricat de morbid ar suna) consta impactul sau reactia a diverse tipuri de indivizi la anunturile facute, in traditia armatei americane = doi ofiteri in uniforma de gala, livreaza vestea urmand (cel putin in teorie care functioneaza pana la un punct) un protocol care ar trebui sa fie scurt, sobru si implicit glacial. Filmul e destul de dur si ca idee, si ca metafora = come back to life delivering death news ... Din fericire atmosfera mai e detensionata din cand in cand de cate o faza usor comica (sunt foarte putine, dar plasate unde trebuie), iar in final ar fi ceva ce aduce a happy end - dar individual vorbind, ca pentru film per ansamblu asa ceva probabil ar presupune de fapt no more wars ever pe glob ... Era o linie buna de incheiere si de trecut mai departe :) dar saream peste Oscar, si nici aici nu cred ca o sa fie cazul totusi pentru script .. in principiu titlul de fata venind din pozitie de outsider, desi eu personal il vad cam al treilea printre cele cinci ca scenariu
- "Up" - mda, ce sa zic, multe nominalizari la "Up" anul asta. Ca script original de animatie e probabil una din cele mai bune productii ever - pentru ca in mare animatiile bune, care mai au si ceva adancimi in ele si nu-s doar de suprafata pentru entertainment, se bazeaza pe scenariu adaptat. Presupun ca povestea o stie mai toata lumea pe scurt, pentru ca de cand a fost lansat a trecut ceva timp, si probabil e cea mai vizionata animatie a anului trecut. Ca sa intru un pic mai in detaliu decat turele trecute, povestea pleaca cu intalnirea intre doi copii, undeva prin anii 50, ambii pasionati de povesti aventuroase care cresc impreuna, se casatoresc, strang banut dupa banut ca sa plece intr-o calatorie spre o destinatie exotica ... dar - the life - imbatranesc si ea moare (asa cum am zis si tura trecuta, prima bucata e de-a dreptul deprimanta). El, Carl, devenind din ce in ce mai grumpy si pus la un moment dat in fata internarii intr-un azil, se hotaraste ca nu mai are nimic de pierdut si isi ia zborul cu tot cu casa spre tinuturile visate in tinerete. Povestea e mai lunga, dar n-are sens sa stric chiar tot pentru cine n-a vazut filmul. Totusi ceva o sa mai zic, pentru ca vorbim de scenariu, si aici is cateva chestii cam prea trase de coada, cat o fi ea de poveste si cat o fi el de film. Cel mai evident aspect pe zona asta e the evil character, care la inceputul filmului e un tanar (probabil foarte tanar) explorator cunoscut pe care batranelul nostru pe atunci copil il admira, si care in urma unui scandal privind o descoperire, pleaca din nou intr-o calatorie pentru a o dovedi dar nu se mai intoarce. Ei... in caz ca nu-i evident, peste ani = dupa ce pleaca cu toata casa peste mari si tari, Carl da peste idolul sau din copilarie - ajuns sa fie obsedat peste timp de aceeasi poveste din tinerete, spre sfarsit the final battle avand loc intre cei doi. Unde-i tras de coada scriptul? la diferenta de varsta dintre ei... dar na... putem zice un 65 ani vs. 75 ani la limita (plecand de la un 10-20 la inceputul filmului) si sa inchidem ochii la abilitatile de adevarati olimpici in batalia de pe final :) pana la urma is a story. Totusi, problema e alta ... e o animatie pana la urma in principal adresata copiilor... iar in ca in orice de genul asta, scenariul e totusi ceva mai "light" fata de un film chestie care chiar daca n-ar fi neaparat un criteriu obiectiv aici trage totusi in jos, so ... the Oscar goes somewhere else I think...
- "A Serious Man" - avem un script de fratii Coen, pe un film tot de ei regizat, si sincer sa fiu tocmai de la "The Big Lebowski" incoace n-am mai fost atat de placut surprins, de ceva iesit din mana lor. Chiar incepeam sa cred ca n-o sa mai vad un film care efectiv sa-mi placa dupa "No Country for Old Men" ultra-apreciat dar cam pe langa lungimile mele de unda, si urmat de "Burn After Reading" care a fost ok si nimic mai mult. Si daca tot am facut referire la filmografia celor doi, "A Serious Man" pare pana la urma a fi o combinatie (mult mai light) intre weirdnessul situatiilor din "The Big Lebowski" si normalitatea (cel putin in raport cu restul personajelor daca-mi aduc bine aminte :) too long ago) a caracterului principal din "Barton Fink". Ca subiect principal avem viata unei comunitati de evrei destul de aproape de traditii, si mai exact a unui - sa zicem :) .. cap de familie - profesor universitar de fizica (nu-i ales chiar intamplator domeniul, a se vedea cel putin faza cu "relativity theory"). Acesta e pus in fata unei avalanse de life issues de toti cei care-l inconjoara care parca ar fi picati din alta lume (una din posibilele explicatii pentru intro-ul filmului :) ), si care se combina in cel mai ciudat mod posibil. Filmul debuteaza cu un citat: "Receive with simplicity everything that happens to you" - Rashi (Wikipedia quick search: un rabin francez de pe la anul 1000 cunoscut pentru commenturile legate de Talmud) si asa cum lasam de inteles intr-o paranteza mai sus are un intro aparent fara legatura cu restul filmului ( intr-o limba germana cu un accent de n-am recunoscut-o in prima faza :) ). O sa las privitorii sa descopere despre ce-i vorba dar se pot face conexiuni destul de multe intre bucatica aia si restul filmului (una am incercat-o eu mai sus). Asta e o chestie valabila in majoritatea productiilor made by Coen brothers - multe sunt interpretabile, rasinterpretabile si ultrainterpretabile, in ciuda aparentei de claritate (cel putin in parti) a scenariilor. Sincer, linia narativa si subiectul in sine - life problems, e mult prea putin semnificativ, frumusetea scenariului fiind plasata in cum si la ce nivel se combina toate astea. Pentru cine n-a mai vazut ceva de Coen brothers, ar trebui probabil de mentionat umorul specific (cam negru e drept...) prezent in toate filmele lor, ceea ce, pe langa irealismul situatiei duce depaaaarte ca feeling orice life drama de genul asta fata de ceva cum e de exemplu "Precious" (ca sa fac referire tot la ceva de prin zona Oscarurilor) care nu face altceva decat sa-ti aduca aminte cam cat de intunecata e existenta de zi cu zi in unele cazuri. N-o sa mai zic nimic in plus ca sa nu sa stric o eventuala surpriza potentialilor privitori. Mie sincer mi-a picat cum nu se poate mai bine filmul, esenta fiind in citatul de mai sus, poate tocmai ca l-am vazut pe bucati saptamana curenta cand n-am prea avut timp si n-am prea apucat sa dorm. As vrea in concluzie ca filmul sa ia Oscarul, chestie pentru care is oarecare sanse dar nu il vad ca favorit. Nu-s chiar total subiectiv vis-a-vis de faptul ca mi-a picat bine, pentru ca il si merita - scenariul, chiar daca in stil caracteristic se termina aparent cam in plop, cel putin ca dialoguri si ca story original e superb (e admirabil sa vezi cam cat de departe poate merge imaginatia intr-un story atunci cand stii s-o lasi).
- "Inglourious Basterds" scris si regizat de Tarantino e si cel mai probabil filmul care va fi oscarizat la categoria asta, si are suficiente motive. Daca n-ar fi fost "A Serious Man" asta ar fi fost si optiunea mea dintre restul in ciuda faptului ca am tot zis-o si o repet, ceva lipseste din filmul asta, dar scenariul nu e prost deloc. Am mai scris si in intrarea despre film de prin ianuarie ca Tarantino are printre altele ca specific dialogurile lungi cu side-references, in care exploreaza mult si minutios caracterul personajelor. Asta ar fi principalul atu si aici. E suficienta partea de inceput a filmului, mai exact interogatoriul, ca sa fie evident despre ce vorbesc. Despre subiect am spus destule in intrarea din ianuarie asa ca nu mai am de gand sa ma repet mai mult decat e cazul. Esential pana la urma in film e cum ziceam si atunci conflictul Shosanna - Landa, restul = Brad Pitt si trupa lui de gherila trimisi sa raspandeasca teroare in spatele liniilor inamice fiind doar material ajutator in scenariu in ciuda faptului ca zona asta e plasata destul de in prim plan. Ca o parte frumoasa legata de script, si una pozitiva totusi in ce priveste lipsa unor puncte de legatura, cred ca filmul poate fi bine mersi impartit intr-o droaie de scene, care pot fi vazute separat de context si partial intelese, sau chiar sa impresioneze. Cred ca daca s-ar fi facut un trailer pur si simplu dand scena de interogatoriu de inceput sau a barului din pivnita sau cea din restaurant sau altele, ar fi prins la fel de bine (daca nu si mai si) ca trailerul obisnuit de promovare compus din secvente scurte.
Cam atat pe moment, din pacate timp sa caut clip nu mai am, dar in principiu sper sa revin the next night cu the final entry: the best movie - unde o sa dau o gramada :)
La animatii avem cinci nominalizari anul asta, si ceva mai specific - toate is destul de diferite ca aspect vizual. Ce pot sa zic e ca in ultimii ani a crescut nivelul destul de mult in zona asta. Sincer sa fiu nush... daca as face o medie ca preferinte personale pe filmele nominalizate la categoria de varf cred ca are "sanse" sa iasa mai proasta decat la animatii - cel putin la nominalizarile curente. Un factor major in asta tine si de "largirea" targetului de varsta in zona animated, nu neaparat in sensul de crestere a limitei inferioare ci mai degraba de eliminare a celei superioare ... in majoritatea cazurilor actiunea/subiectul nu mai cade in pueril sau poate exprimat mai altfel ( ca sa nu sune prea "superior" :) ) - are suficienta substanta ca sa prinda atat la nivelul adult cat si la copii ( fara a avea o problema cu kids movies/animations pentru ca vad o gramada si din astea in mod curent .. ca pondere in mana de filme care apuc s-o vad lately ). In mare parte cred ca nivelul asta e dat si de concurenta pentru ca mai nou vad ca incep sa-si mai faca loc si alte studiouri pe langa granzii Disney/Pixar si Dreamworks. Dar, suficient pentru introducere, sa trecem la nominalizari ( o sa incerc sa dau trailerul pentru fiecare - sper sa tina cat de cat linkurile & sorry da' n-am mai apucat sa caut fara ads ):
- "Coraline" - a trecut ceva timp de cand l-am vazut... sper sa reusesc sa-mi adun cateva amintiri :) Asa cum am mentionat si cand am scris despre "9" pe blog, e una din cele doua productii animate sub brandul "Focus Features" care a inceput sa-si faca loc pe zona asta (desi din ce stiam sunt studiouri/echipe diferite in cele doua cazuri, aici e vorba de "Laika" pentru care cred ca-i prima productie). E destul de sigur cea mai "dark" nominalizare din cele cinci (chiar as putea zice ca are o tenta de horror), ceea ce o face implicit si destul de matura, desi pana la urma e vorba de o poveste care in sine e pretty much children targeted ca sa zic asa. La baza sta un roman de Neil Gaiman, iar (nush daca n-am mai zis-o cumva pe undeva...) feelingul se duce usor catre scrierile lui E.T.A. Hoffman sau daca nu macar spre basmele lui Wilhelm Hauff, gen "Inima rece" si altele, care au si ele ceva "erie" in ele. Oricum, eu cel putin de la "Stardust" incoace am cam inceput sa devin fan Gaiman, iar "Coraline" nu dezamageste - ca story probabil e cam cea mai complexa din toate nominalizarile, si implicit meritul revine in mare masura autorului care sta la baza ecranizarii. Pe scurt e vorba de o fetita - Coraline - proaspat mutata intr-o noua casa (care e de fapt destul de veche) si care nemultumita de atentia acordata de parinti descopera o usa spre o lume paralela unde gaseste o alta mama, alt tata si cate un corespondent pentru fiecare din vecini. Cum lumea paralela in prima faza pare mult mai primitoare decat cea reala incet incet incepe sa devina din ce mai atrasa... pentru a realiza in cele din urma ca exista si o parte destul de intunecata (light spoiler: iar metafora nasturilor in loc de ochi vis-a-vis de perceptia fata de ce apartine de noua lume mi s-a parut geniala). Nu mi-a placut insa prea mult animatia in sine - care e stop-motion in esenta = se muta personajul care e efectiv o papusa in cadrul decorului frame by frame si se creeaza iluzia de movement. Oricum e un stop-motion foarte fluid (fata de urmatoarea nominalizare) combinat si cu sa zicem un altfel de 3D fata de ce vedem pe la Pixar in mod curent, desi e destul de in ton cu partea "dark" a povestii. Ca sa inchei, inainte de a da trailerul, avand in vedere ca exista zic eu un favorit clar la categoria asta, ma indoiesc ca va primi Oscarul (chiar daca story-ul e zic eu clar cel mai bun din toate .. totusi nu se puncteaza romanul de la baza pana la urma ..).
- "Fantastic Mr. Fox" - e o animatie stop-motion, ca si "Coraline" numai ca aici spre deosebire de cazul de mai devreme nu s-a pus un pret asa mare pe fluiditate = e cat se poate de evidenta tehnica (care pe mine personal nu ma prea incanta cu mici exceptii). In ciuda acestui fapt ca animatie mi-a placut mai mult, presupun ca de vina e designul la nivel de puppets. Ca si titlul de mai sus si aici e vorba de o ecranizare, de data asta dupa Roald Dahl, care din cate ma mai ajuta pe mine cultura generala ( si niste amintiri de cand eram mai mic :) ) a fost un autor englez care dupa ce a servit pe front in WW2 a devenit cunoscut in special pentru cartile pentru copii, din care multe au fost si ecranizate: "Matilda", "Vrajitoarele", "The Big Friendly Giant" (sper ca am nimerit titlurile exacte ...). Ce e caracteristic la Dahl, din cate imi mai aduc aminte ( pentru ca very very long ago am trecut si eu prin cele enumerate mai sus :) ) e un umor aparte care se simte si in ecranizarea curenta. Sunt destul de convins ca nu e chiar vorba de o adaptare fidela (chiar daca in cazul asta n-am citit cartea), dar prinde destul din feelingul marca Roald Dahl ca sa zic asa. Subiectul, pe scurt, se invarte in jurul lui Mr. Fox, un vulpoi care in tinerete s-a ocupat cu furtul de pasari domestice, si a renuntat datorita riscurilor la insistentele nevestei ce l-a determinat sa duca o viata linistita ca editor la gazeta locala de padure (in caz ca nu-i clar inca, the wild animals sunt privite ca o societate cu un stil de viata similar cu cel al oamenilor). Imbatranind, Mr. Fox incepe sa regrete monotonia vietii curente si pune la cale o ultima lovitura majora impotriva a trei fermieri "feroce", care lovitura aduce repercursiuni asupra intregii populatii "salbatice". Filmul e plin de metafore (vreo doua din ele apar in ghilimelele de mai sus) si poate fi subiect a multe interpretari, dar esential e ca-ti creeaza un feeling zic eu destul de pozitiv dupa ce-l urmaresti. In plus, lasand la o parte faptul ca animatia e stop-motion (si cum am zis nu ma prea omor dupa asa ceva), rezultatul final e absolut demential ca productie cinematografica. Dupa cum am zis si data trecuta, in anumite parti parca aveam senzatia ca vad un western spaghetti marca Sergio Leone cu Clint Eastwood si cu muzica by Morricone. A se imagina asta combinata cu umorul sec englezesc prezent in multe secvente. Cum am spus, rezultatul e in primul rand altceva decat cam tot ce-am vazut in materie de animatii de cand ma stiu (poate "Wallace & Gromit: The Curse of the Were-Rabbit", alta productie excelenta ... si tot stop-motion ... s-ar apropia ca senzatie). Ziceam ca exista un favorit clar insa la categoria curenta, si din pacate nu e asta, pentru ca daca ar fi dupa mine n-as sta prea mult pe ganduri ca sa-l aleg cel mai bun (per ansamblu) din cele cinci.
- "The Princess and the Frog" - e (fara unda de repros) probabil cea mai "for kids" nominalizare din cele 5. E un story clasic Disney, fara cine stie ce adancime, cu suficient umor si clasicul si previzibilul happy-end. Ce m-a surprins in mod placut e si animatia care e tot clasica 2D, in cel mai pur stil Disney, si-mi pare sincer bine ca n-a disparut chiar complet (n-am absolut nik cu 3D animation numai ca mai e nevoie de variatie din cand in cand). Plecand de la povestea iar clasica in care fata saruta broscoiul care se transforma in print, intorcand-o la 180 de grade = (spoiler partial) se transforma si ea in broscoi, si plasand-o intr-o Louisiana - New Orleans pe undeva prin prima parte a secolului XX, avem pana la urma in esenta un love story, in care nu lipsesc the usual funny side characters si tot tacamul. Pentru mine a fost insa un pic cam "light" ca subiect, dar partea care l-a coborat complet in topul preferintelor proprii din toate cele cinci e abundenta de songs. Pe drept apare in genurile listate pe IMDb si musical (iar cum am mai scris pe blog, nu ma prea atrage asa ceva ... nu ca m-ar deranja muzica, dar vreau sa vad un film; pentru songs ascult soundtrackul). O parte buna, si probabil cea mai buna prezenta in cele cinci nominalizari sunt vocile (evident, ma refer la partea vorbita nu cantata). N-am mai auzit demult atatea variatii de accent englezesc la un loc si nu e numai asta, e efectiv partea de interpretare a rolurilor, care suna excelent. Tragand linie, nu vad nici prea multe sanse sa ia un Oscar, desi per ansamblu nu e o productie slaba, e doar asa cum ziceam una "light" buna de vazut ca sa-ti mai muti gandurile fara sa-ti genereze prea multe intrebari.
- "The Secret of Kells" - e o animatie irlandeza si probabil outsiderul din categoria asta, care incearca sa spuna o poveste a The Book of Kells. Ca idee din ce mai stiu The Book of Kells e unul din cele mai valoroase manuscrise la ora curenta, care dateaza dinainte de anul 1000 si care se remarca prin complexitatea ilustratiilor. Mai multe info se gasesc rapid cred pe Wikipedia. Cum ziceam e un story care urmareste (probabil fictiv) o istorie a scrierii cartii, actiunea fiind plasata in jurul vietii din manastirea de unde provine manuscrisul. E o animatie mai aparte (e cea mai putin comerciala din toate cinci), care poate fi considerata atat for kids cu rol de poveste cat avand si un oarecare rol documentaristic, aducand in prim plan contextul istoric al invaziilor nordicilor, motivele traditionale irlandeze, mitologie scandinava si celtica, samd. La un moment dat, se trece chiar explicit de la un plan real al actiunii intr-unul imaginar vis-a-vis de mituri, avand si oarecare tenta metaforica secventa in sine. Animatia e un 2D simplist in ceea ce priveste personajele, dar per ansamblu absolut incantator pentru ochi. Mi-a placut mai mult decat cel de la Disney, cel putin sub aspectul asta (si nu numai). Oricum, asa cum ziceam, e clar outsiderul pe categoria asta, care ma tem ca a fost introdus mai mult ca sa completeze un numar de cinci nominalizari.
- "Up" - capul de lista Pixar pe 2009, si care se pare ca are si cele mai mari sanse sa ia si Oscarul de anul asta, spune povestea lui Carl, un batranel care hotaraste pus in fata internarii intr-un azil, sa-si urmeze visul din tinerete de a deveni explorator. In acest scop isi ia zborul spre tinuturi indepartate impreuna cu propria casa ajutat de o gramada de baloane cu heliu pe post de mijloc de transport. Peripetiile prin care trece impreuna cu un pusti dolofan aspirant la nu-mai-tin-minte-ce grad de cercetas, o pasare exotica amatoare de ciocolata (sper ca nu le-ncurc ca a trecut juma de an de cand am vazut filmul) si un caine vorbitor (technologically enhanced), o sa le las ca surpriza potentialilor privitori. In traditia cunoscuta, Pixar delivers = 3D animation fara cusur, la cel mai inalt nivel. Story-ul mi-a placut, si nu e chiar asa "light" cum poate ar parea, si cum are in multe cazuri Pixarul prin productiunile proprii. Dar nush... din pacate, parca iti lasa o oarecare unda de amaraciune... Oricum, e cel putin egal cu "Wall-E" de la Oscarul trecut (mie mi-a placut mai mult), si are probabil cel mai funny "ansamblu" de caini pe care i-am vazut intr-o animatie in ultimii ani :). In plus, toata povestea iti da un usor feeling a la Indiana Jones combinat cu Jules Verne animat, pe care nu l-am prea intalnit la genul asta de productii pana acum. Cu toate astea raman ca preferinta proprie la "Mr. Fox" de mai sus ... te binedispune intr-o masura mai mare, si e mai original ("Up" chiar as putea zice ca are un inceput de-a dreptul deprimant) ... Oscarul insa is destul de convins ca aterizeaza aici (cu baloane sau fara :) ).
Postări
