Mr. Peabody & Sherman (2014)

Yet again... zero subiect. Si nu-i de vina lipsa de filme noi. Mai degraba lipsa de inspiratie in alegeri, sau de timp pentru optiune de backup. Nu mai vazusem de ceva timp o animatie, iar "Mr. Peabody & Sherman" avea un time-travel factor aruncat prin sinopsis. Nu ma asteptam la cine stie ce, dar m-a convins sa-l vad pe la inceputul saptamanii. Si pana la un punct chiar a parut promitator...

Avem o situatie de wonder dog (evident fluent in engleza) = Mr. Peabody, cu un nivel de inteligenta mult peste media umana, care dupa ce a absolvit nenumarate doctorate, a devenit un antreprenor de succes, si-a desavarsit talentul in arta culinara, si inca multe alte realizari s-a hotarat sa adopte un copil. Pe tanarul Sherman, de unde rezulta invariabil si titlul filmului. Ei, tanarul Sherman in prima zi de scoala, are un conflict cu Penny Peterson, o colega de clasa nesuferita. Pentru aplanarea conflictului ajungem la o cina de impacare a familiilor celor doi, de unde si mai departe ajungem la fuga copiilor cu masina timpului - "the WABAC" - evident parte a arsenalului de inventii de garaj a domnului Peabody.

Sorry, dar n-am niciun chef sa merg cu povestea mai departe. Pana spre jumatatea filmului, actiunea e cat de cat decenta si pare chiar ca vrea sa aiba un rol educativ pentru copii = te poarta prin Egiptul antic, revolutia franceza, renasterea italiana, razboiul troian, si pune la pachet si cateva personaje istorice. De la jumatate insa devine totally cringe, aruncand totul intr-un haos de distorsiuni temporale fara cea mai mica farama de logica si ametind totul intr-o salata istorica fara nicio noima (care da senzatia ca sta sa se coaca de la inceput de fapt, dar parca speri ca n-ajunge acolo). E evident ca targetul filmului nu-s absolventi de quantum physics sau de doctorate in istorie, dar 1) pentru copii mi se par duse prea departe spre absurd unele idei pierzand toata intentia de valoare educationala si 2) pentru adulti momentele funny is slabute si umbrite de stupiditatea situatiilor. Sau poate n-oi fi fost eu "in the right mood". In orice caz, n-am o WABAC machine ca sa ma-ntorc sa verific.

Rating: 2 out of 5

La French (2014)

Cred ca pana la 14-15 ani am vazut "The French Connection" (si continuarea) de vreo 3-4 ori. Nu mai tin minte nimic. Doar ca la varsta aia mi s-a parut un film bun, si mi-a ramas o perioada ca referinta pentru Gene Hackman ca actor. Cand am auzit de "La French" prima data nu mi-a picat fisa ca-i plasat in acelasi context. M-am prins abia cand am vazut varianta engleza a titlului: "The Connection".

Un pic de trivia, care-i contextul? In perioada '60-'80 pe traseul Turcia - sudul Frantei - New York a operat una din cele mai bine organizate retele de trafic de heroina. Pe scurt, cultivarea de opiu (sau ma rog, mac opiaceu) era legala la scara larga in Turcia in perioada respectiva, materia bruta era transportata in Corsica si Marsilia, rafinata in drog si exportata mai departe in Statele Unite. Istoria "conexiunii" in cauza e mai lunga si incepe de fapt inainte de al doilea razboi mondial, implicand o caracatita intreaga de traficanti. Toata povestea e evident foarte "filmica", iar "La French" preia un episod de prin finalul perioadei, cand dupa ani buni DEA-ul din state si politia din Franta reuseau incet incet sa taie toate ramurile din conexiune. Asa ajungem la Pierre Michel, judecator de instructie in Marsilia pe probleme de infractionalitate juvenila. Intr-o zi omul se trezeste promovat pe crima organizata, si implicit primeste in brate problema "La French". Care i se ia din brate dupa ce cu oarecare succes in investigatie ajunge pana la oameni din primaria orasului. Asta-i sumarul foarte, foarte pe scurt al primei parti. Pentru a doua, n-as da spoilers...

...Dar din pacate scena de inceput a filmului iti spune parca prea clar spre ce ne indreptam. In orice caz, constructia actiunii e relativ lenta, surprinzator de calma si realista pentru subiect as zice. Mai ales ca partea de production design ajuta mult = totul e foarte autentic relativ la perioada desfasurarii (masini, muzica, locatii, etc.). Scenariul te poarta de la probleme in relatiile de servici, pana la efectele asupra vietii personale a personajului, deci avem si destula drama la pachet ceea ce ai putea sa zici ca salveaza cumva filmul de un abuz de actiune fara sens (asta nu inseamna ca n-avem actiune). Pe de alta parte, personajele preluate din situatia reala - Pierre Michel (Jean Dujardin) si Tany Zampa (Gilles Lellouche), capul clanului local - sunt duse pana la nivelul unui soi de razboi rece foarte incrancenat, chestie care poate sa para un pic artificiala. Dar na... it's a movie, nu-i menit sa te-adoarma totusi :) In final, pot zice ca e un film solid dar nu pot zice ca mi-a lasat o impresie care sa ma motiveze sa-l revad de 3-4 ori cum s-a intamplat cu "The French Connection", dar nici nu mai am 15 ani si timpul de atunci ;).

Rating: 3.5 out of 5

Jersey Boys (2014)

Nu credeam s-ajung sa fac un review de musical de buna voie si nesilit de nimeni (a se citi: nefortat de vreo nominalizare importanta pe undeva), da na ca am ajuns si la ziua asta. Cum? Pai: 1. cautam ceva sa m-adoarma acum cateva zile, 2. mi-am adus aminte ca mi-a zis cineva candva ca filmul e bun, 3. de acum cateva zile n-am mai reusit sa vad altceva, si nici nu cred ca mai am timp pe weekend, deci e singura optiune. Sorry, dar n-am gustat niciodata genul, deci o sa fie o intrare scurta, desi tre' sa admit ca "Jersey Boys" e decent totusi in raportul timp cantat/scenariu dramatic.

Spre rusinea culturii mele generale eu n-am auzit pana la "Jersey Boys" de "The Four Seasons" sau de Frankie Valli - sau pe scurt tema filmului de fata care de fapt e unul biografic inainte de musical. Chiar daca am auzit de "Can't Take My Eyes Off You", dar care n-am stiut vreodata cine-o canta (in apararea mea, la cate coveruri are...). Ei na ca am aflat acuma cine-a scris-o si interpretat-o pentru prima data. Avem deci in film perioada formarii trupei respective cu numele care trimite mai mult la Vivaldi la un YouTube search, si o biografie sumara a membrilor formatiei, plecati dupa cum zice titlul de prin New Jersey.

Filmul e ok ca melanj de stari - amesteca si un pic de comic, si un pic de actiune, si un pic de drama - pe scurt Clint Eastwood (regie aici) chiar isi face treaba bine zic eu pentru ce material are la dispozitie. Scenariul e oricum lucrat destul de fain, macar in sensul ca te scoate din modelul standard si trece periodic membrii grupului la persoana I ca sa-ti mai dea cate un feedback personal relativ la their life story. Din pacate in afara de recunoasterea hitului mai sus amintit chiar nu m-a prins nimic din pleiada de '60s pop-rock songs care a facut aparent cunoscuta formatia la vremea respectiva. Iar din pacate chiar si intr-un musical biografic tot se canta des. Da na.. e o chestiune de gust pana la urma ;)

Rating: 3 out of 5

Summer-Fall 2020 Movie Preview - Part 2

Ca de obicei, scriu intrarea asta "live" = cand termin fraza asta inca habar n-am daca reusesc sa gasesc trei filme cu release anuntat in toamna + trailer. Si cum probabil o sa-mi ia un pic sa le caut, nu mai mai lungesc cu o introducere, chit ca prevad o postare foarte scurta...

Hai ca pe septembrie am rezolvat rapid. Avem "A Quiet Place Part II" care speram sa nu mai sufere de o re-amanare. Pentru cine n-a vazut Part I nu-i chiar o capodopera, dar oricum a fost ceva destul de original in peisajul horror/distopii. Sa vedem daca reuseste si continuarea sa se pastreze la fel de fresh.

In octombrie avem o lista relativ generoasa de titluri anuntate: "BIOS" - o drama SF post-apocaliptica cu Tom Hanks si regizata de Miguel Sapochnik ("GoT", "Repo Men"), "Death on the Nile" - inca o ecranizare dupa Agatha Christie marca Kenneth Branagh, "The Witches" - o re-adaptare dupa cartea de Roald Dahl, regizata de Robert Zemeckis, la 30 de ani dupa originalul cu Anjelica Huston, continuari la "Halloween" si "G.I. Joe", dar niciunul din astea cu trailer atasat, si probabil nici foarte sigur de lansare. Ceea ce ne duce spre...

Noiembrie - unde din nou aleluia ca avem o reprogramare pentru "No Time to Die". Sincer... numar pe degetele de la o mana filmele din seria James Bond care mi s-au parut ok, dar decat nimic...

Am zis ca o sa fie scurta intrarea asta. Na, ca ma tin de cuvant. Sa vedem, poate gasesc ceva mai de interes pentru next week...