Oscar 2019

Ma gandeam sa sar complet anul asta peste Oscar, dar trebuie sa recunosc ca mai exista totusi motive sa n-o fac. De fapt, mai degraba un motiv, si cel mai important - lista de nominalizari are inca valoarea de a pune in evidenta filme bune peste care probabil altfel as fi trecut fara sa le dau atentie, cum ar fi "Green Book", "The Favourite" si "Vice", despre care am scris recent. In ceea ce priveste premiile in sine... de cativa ani de zile partea de politically correctness a devenit extrem de nociva. S-a uitat cam de tot se pare ca principalul, si de fapt singurul criteriu care ar trebui sa conteze e cel impus de categorie in mod obiectiv, si nu altele din sfera social issues in everyday life care n-au ce cauta aici. N-am nici un chef sa dezbat asta prea mult, nu de alta, da' mai si risti sa fii catalogat in fel si chip daca incerci sa faci abstractie de rasa, orientare, etc, samd. Peste toate, termin de scris intrarea asta destul de tarziu ca sa mai fie actuala mai mult de cateva ore, dar din pacate n-am avut o zi prea simpla, si ce trebuia sa fie gata la 12:00 ziua e dupa 12:00 noaptea... Ca si anul trecut, o sa fac un slalom printre cateva categorii unde am vazut cam tot ce-i nominalizat si sa punctez ce merita atentie + my choice, ca na... premii fara predictii, no fun :)

Cea mai buna animatie de lung metraj n-are cea mai stralucita selectie anul asta dar am vazut si mai rau. Despre "Incredibles 2" am mai scris, si nu mai vreau sa reiau aprecierile legat de cat de subtire/ilogica e povestea. "Ralph Breaks the Internet" are ceva mai mult sens, dar din pacate comparatia cu primul "Ralph" il trage foarte tare in jos. "Mirai no Mirai" e reprezentantul anime-urilor japoneze la care Academia Americana mai da cate un slot din cand in cand. Din pacate nu-i un titlu foarte notabil in zona asta - avem un baietel de cativa anisori cu o sora nou venita pe lume, care e transportat cam la fiecare criza plansete sau gelozie pentru lipsa de atentie, prin gradina interioara a casei, ba in viitor, ba in trecut, ba intr-un univers unde cainele familiei ia forma umana, ba prin gara din Tokyo unde se pierde, pentru a lua cate o lectie de viata. Avem stilul de fantasy tipic anime-ului japonez, un pic obositor de descalcit, si care n-are totusi anvergura a ce scotea Studio Ghibli in perioada lui Hayao Miyazaki.

"Spider-Man: Into the Spider-Verse" e aparent principal favorit aici. Ce sa zic... The super-villain Kingpin deschide o poarta interdimensionala, care pune in pericol toata planeta, ca sa-si gaseasca o copie a sotiei si copilului decedat intr-un univers paralel. Spider-Man incearca sa opreasca dezastrul, dar nu reuseste decat temporar si in plus, moare. Lucky us, avem insa lumi paralele si in concluzie o droaie de alti Spider-Man, sau Woman, sau Pig. Plus un pusti afro-latino-american din lumea curenta care e muscat si el intamplator de un paianjen radioactiv fix la timp ca sa preia jobul de la fostul titular. De ce asta nu s-a mai intamplat cu nimeni altcineva sau de ce n-avem 2x, 3x, 4x Spider-people si prin alte universuri e un mister, sau de ce din fiecare univers avem fix alta impersonificare si nu-s doua la fel. Da' nu-i problema atat timp cat am adunat suficienta diversitate rasiala sau de sex cat sa nu se zica ca facem discriminari si sa prinda filmul la toata lumea. Nu mai conteaza ca ce vine mai departe e banal = toti super-eroii se iau la tranta cu the evil force Avengers style, problema e rezolvata evident de cel mai nou si tanar Spider-Man, si cam asta-i tot. A.. mai avem o mica drama ca sa reluam un pic din origin story, in care iar Spider-Man isi pierde unchiul, dar tura asta respectivul e in categoria evil guys, dupa care nu mai e... In orice caz, e singura bucatica in poveste care adauga un pic de adancime la un personaj, culmea nu unul din droaia de Spider-people. Ca tehnica de animatie mi se se pare cel mai slab, foarte cliseic, foarte subtire, dar si foarte politically correct = perfect ca si candidat pentru premii.

"Isle of Dogs" e de departe cea mai buna animatie din cele cinci. Am scris in noiembrie trecut despre, deci n-o sa ma lungesc. Ironic, din perspectiva subiect + script e la fel de, daca nu chiar mai politically correct decat "Spider-Man" - pe langa diversity & equality, mai avem si o problema ecologica la pachet; dar e ceva mai fin si nu aruncat in fata si insistat la maxim pentru strans voturi. In plus, ceea ce tine de depth of character e departe rau in "Isle of Dogs" = avem o multime de caini cu personalitati clar diferite, spre deosebire de "Spider-Man" unde forma exterioara are cate un cliseu asociat si cam atat (casti cu rap la tipul negru, alura a la Bogart pentru the neo-noir Spider-Man, un ciocan pentru varianta animata, robotel pentru Spider-Man made in Japan). Pe tehnic, stop-motion e o arta in sine mult mai complicata decat o animatie 2D - tridimensionalizata. De asta in afara de ce iese de la Aardman care-s specializati in tehnica asta is si destul de rare. Mai multe mai jos.. Dar, na, the Oscar goes to, om vedea...

Pe cele mai bune efecte vizuale avem "Avengers: Infinity War" si restul. In "Christopher Robin" avem o imersie de caractere animate intr-un film obisnuit - was done before = "Paddington" ca un exemplu recent. Nimic foarte spectaculos. "First Man" pare adaugat aici mai mult de umplutura = avem secventele din spatiu, de pe luna si din interiorul navelor, dar ca VFX e la ani lumina de ce-am mai avut prin "Gravity" sau "Interstellar". "Ready Player One" iti ia ochii initial, dar realizezi repede ca ceea ce vezi e de fapt jumatate film, jumatate animatie pura, care nu prea intra una-n alta, deci cu tot motion capture-ul care-l are pierde teren de la separarea clara intre cele doua. "Solo: A Star Wars Story" arata bine dar nu iese cu ceva major in evidenta fata de ce vezi intr-un blockbuster SF. Ultimul "Avengers" e parca singurul titlu de aici care se detaseaza un pic. Trecem prin multe medii inconjuratoare, de la Wakanda inverzita pana fight in space si la planete pustii. Fiecare super-hero vine cu pachetul propriu de VFX. Chiar daca partial sunt tot cei de la ILM care au facut treaba in "Solo" mi se pare ca arata mai bine.

Intr-o configuratie "clasica" - nu mai tin minte cand a fost ultima data diferit - pe sound editing si sound mixing, avem patru nominalizari similare si o exceptie. Iar exceptia din fiecare categorie, iar, ca de multe ori, pare sa aiba sanse mari. "Black Panther" intra in categoria filme cu mult zgomot care de regula isi gasesc un loc pe ambele directii (in special pe editing). Cred ca ne oprim totusi doar la dubla nominalizare. "Bohemian Rhapsody" intra si el "by design" in zona asta, cu multe sanse la sound mixing unde se zice ca ar fi favorit. Din punctul meu de vedere partea care conteaza mult in categoria asta e impresia generala care ti-o lasa constructia la final track = imbinarea a ce tine de efecte sunet, score, alternante. In ciuda faptului ca "A Star is Born" mi se pare mult, mult prea overrated, parca totusi urechea mea imi spune ca mixul final e doar un pic mai bine lucrat acolo. Cumva, problema vine si din scenariu, in "Bohemian" avem multa muzica pe final, in "A Star is Born" sunt alternante mai dese, care rezulta si in ceva mai fluid si mai complex - alternante in intensitate, mai multe mix-in si mix-out pe trackurile diferite, etc. Dar sa mergem mai departe ca s-ar putea sa incep sa aberez prea mult. "First Man", dublu nominalizat, e cotat ca favorit pe sound editing - unde ponderea mare merge pe efecte si cum sunt montate/prelucrate. Culmea ironiei e ca mi se pare ca bataia aici se da cu "A Quiet Place", nominalizat doar pentru asta, iar ironia vine din faptul ca ambele filme se remarca prin... silence :) Ceea ce intr-adevar pune in valoare ce scrasnituri, bocanituri, tipete, etc, mai auzim in rest. Pentru mine "A Quite Place" e remarcabil din punctul asta de vedere, deci iar as alege altceva decat ce prezice lumea. Mai avem "Roma", cu dubla nominalizare, care nu stiu sincer ce cauta pe-aici...

Pe makeup & hairstyling o sa ma opresc doar un pic la "Vice". Care continua pozitiv ce am avut anul trecut in "The Darkest Hour" pentru re-creat figura lui Churchill. Chit ca e vorba de o nominalizare care vine in principal pentru un singur personaj si partea de acting face mult, in cazul de fata Christian Bale transformat in Dick Cheney, e remarcabil rezultatul ca look comparativ cu dezastre de acum ceva ani (a se vedea "J. Edgar"). Alte nominalizari aici sunt "Border" si "Mary Queen of Scots", dar nu cred ca vreuna din ele sa aiba sanse.

Si pentru ca tot am ajuns la "Vice" hai sa ne oprim la montaj. Pe langa, mai avem "BlacKkKlansman", "Bohemian Rhapsody", "Green Book" si "The Favourite" aici. Din toate astea, singurul care mai iese in evidenta e ultimul, si asta partial are legatura cu structura episodica. Montajul vine insa la pachet cu imaginea cel putin din pdv impact vizual intr-un film, iar in "The Favourite" cred ca partea care tine de camera work e mai demna de mentionat. In "Vice" in schimb inlantuirea de scene si cum sunt taiate face totul. E suficient modul de integrare a unui fake ending in mijlocul filmului pentru trimis un premiu aici.

Pe scenariu original cred ca avem unul din cei mai buni ani, si e destul de greu de dat un winner. In "First Reformed" avem povestea unui pastor care incet, incet ajunge sa fie atras de ideea unui sacrificiu public, si chiar daca scriptul are ceva lungimi si merge intr-o directie previzibila, finalul e un pic diferit de asteptari. Despre "Roma" lui Cuaron vorbim un pic mai incolo, dar overall avem un scenariu decent - sau mai bine zis nu cred ca se putea mult mai bine pe subiectul atins. Cu "Vice" deja trecem in zona de favoriti - cum am scris si in recenzia de acum cateva saptamani, montajul exceptional n-ar fi functional fara structura de scenariu. Lupta se da cred intre "The Favourite" si "Green Book". Structura pe episoade a la "Tarantino" si replicile de duh, la momente din cele mai neasteptate ar favoriza "The Favourite". Pe de alta parte scenariul din "Green Book" se apropie mult de stilul lui Alexander Payne din "Sideways" + "The Descendants" si pune foarte bine in evidenta tot contextul din jurul actiunii + are propriul set de replici de duh:
Tony Lip: So can I put the, “P.S. Kiss the kids?”
Dr. Don Shirley: A P.S.?
Tony Lip: Yeah, like at the end.
Dr. Don Shirley: That’s like clanging a cowbell at the end of Shostakovitch’s seventh.
Tony Lip: Right, so that’s good.
Dr. Don Shirley: It’s perfect, Tony.

La actori in roluri principale nu ma bag ca n-am vazut tot ce-i pe-acolo. Pe secundare, avem asa: Adam Driver in "BlacKkKlansman", Mahershala Ali in "Green Book", Richard E. Grant in "Can You Ever Forgive Me?", Sam Elliott in "A Star In Born" si Sam Rockwell in "Vice". E 100% clar si meritat ca Oscarul ajunge la Mahershala Ali pentru rolul din "Green Book". Din pacate, pe categoria similara feminina, favorita clara, Regina King in "If Beale Street Could Talk" nu e pe criterii obiective. Imi pare rau, dar oricat de buna o fi interpretarea respectivei, nu ajunge la exceptional, iar prezenta ei in film e comparabila poate doar cu Marina de Tavira in "Roma". Toate celelalte trei nominalizate: Amy Adams in "Vice", Rachel Weisz si Emma Stone in "The Favourite" au o prestanta mult, mult mai solida. Din pacate criteriul pe care toata critica americana o prezice pe Regina King aici e pur rasial si vis-a-vis de actrita si vis-a-vis de tema filmului, si n-are nimic de-a face cu ce tine de acting. La BAFTA-uri nici macar nu s-a regasit printre nominalizari. Totusi, nici acolo nu stiu cata obiectivitate a fost fiind preferata optiunea britanica = Rachel Weisz, in conditiile in care chiar daca nominalizarea e de rol secundar Emma Stone face clar un rol principal de exceptie in "The Favourite". Eu zic ca mai bun decat in "La La Land" de acum doi ani.

Finally, the best movie. Optiuni, alfabetic: "A Star is Born", "BlacKkKlansman", "Black Panther", "Bohemian Rhapsody", "Green Book", "Roma", "The Favourite", "Vice". Long story short: toata lumea zice ca "Roma" iese castigator aici. Nu e un film rau. Vizual in special, e intr-adevar probabil prin capul listei, desi subiectiv vorbind nu m-am dat in vant niciodata dupa lucrul cu nuante de alb-negru. Povestea insa... E vorba de un an in viata unei menajere in familia in care e angajata in Mexicul anilor '70. E un an insa destul de dur, prezentat foarte realist, si care prinde multe aspecte sociale: femeia ramane insarcinata, tatal nu recunoaste copilul, copilul se naste mort, angajatoarea ei e parasita de sot in aceeasi perioada si ramane singura cu ai ei trei copii, mai izbucneste si un razboi civil. Nu simti insa o poveste... E o relatare. Pusa in scena bine, dar mai mult cu aer de documentar. Nu are un inceput, nu are un final. Life moved here. This happened. Life moves on. Ca film, "The Favourite" si "Vice" despre care am scris mi-au lasat o impresie mult mai buna - culmea e ca in "Vice" avem un documentar efectiv, dar e mult mai filmic. Peste toate insa, call me cheesy, dar prefer de departe "Green Book" :) De ce? Well, am scris si asta acu' cateva saptamani - ai calmul de dupa furtuna... in "Roma" nu stii daca furtuna s-a oprit :) Dar na, din perspectiva premii date prin US, din pacate zidul cu Mexicul s-ar putea sa aiba implicatii nebanuit de mari pentru decizia de aici...

Red Sparrow (2018)

Nu stiu ce-i mai rau, sa n-am un subiect, sau sa am unul fumat. In general evit titluri mai "high-profile" la un an dupa release, tocmai pentru ca s-a scris suficient. Dar am zis sa fac o exceptie cu "Red Sparrow" 1. N-am altceva mai notabil vazut recent si 2. I need to do some justice, dupa ce in urma a ce recenzii am vazut la vremea la care a iesit in cinema am zis pas la momentul respectiv.

Dominika Egorova e o balerina de succes la Teatrul Bolsoi din Moscova, care dupa un accident, nu foarte accidental, trebuie sa considere o schimbare de cariera. Un unchi intr-o pozitie inalta in structurile SVR (= noua bransa de securitate externa a fostului KGB) ii ofera un job mai putin ortodox, pe care un context iar nu foarte accidental + o mama bolnava, o forteaza sa-l accepte. Si asa ajunge intr-o unitate pentru antrenare spioni in tehnici de seductie, manipulare psihologica, etc. Dupa care vine si o prima misiune, undeva prin Budapesta, unde ar trebui sa corupa un agent american. Suficient cu detaliile. Mai multe in film.

Filmul e o adaptare dupa un roman de Jason Matthews - aparent fost angajat CIA pentru mai bine de 30 de ani, si care varianta scrisa a fost urmata si de doua continuari. Criticile care le mai tin minte se plangeau de o poveste mult prea incalcita si plictisitoare + prea mult sex si violenta. In primul rand aprecierile is cam contradictorii, dar cel putin din perspectiva tangled & boring daca ar fi sa comparam cu "Tinker, Taylor, Soldier, Spy", mult mai de succes la critica, ce avem in "Red Sparow" e ca un Ferrari pe langa un personal care opreste in toate statiile. Din a doua perspectiva, well... o fi rated R, dar nu mi s-a parut ceva excesiv fata de ce mai vedem in categoria asta. Iar pe de alta parte nu avem o actiune fara sens. Cred ca e totusi cel mai "John le Carre movie" care l-am vazut, care nu-i dupa ceva scris de John le Carre, in ciuda faptului ca nu tine comparatia cu "Tinker, Taylor, Soldier, Spy". Ar tine poate insa una cu "The Russia House" si cu "The Spy Who Came in from the Cold". Ai ceva de old school spy thriller = o poveste cu ceva mai multa adancime decat ce vezi in the average James Bond movie. Si care imbina inclusiv, surprinzator as zice, si o parte de romance care-i mai putin artificiala decat te-ai astepta. Daca n-ar fi inclus si o scena cu planuri secrete transmise pe... floppy disks, as fi zis ca-i un spy thriller perfect. Macar n-avem o plasare clara ca an a actiunii, deci poate am putea forta un late '90s ca scuza, desi... floppy disks... oh well..

Rating: 4 out of 5

The Endless (2017)

N-am subiect. O sa termin cu "The Endless" intr-un timp invers proportional cu semnificatia titlului. De fapt... daca stau bine si ma gandesc asta e interpretabil si ar putea fi tot un "endless" in cealalta directie... depinde cat de incalcit te chinui sa rationezi - sa simplificam: o sa termin repede.

Ce-avem aici e o incercare de SF cu implicatii sociale, psihologice, meaning of life, etc, samd. Pe scurt: doi frati care au fugit din Camp Arcadia = "a UFO death cult" ca sa citez de prin tagline, decid sa faca o vizita dupa ani buni in comunitatea respectiva. Pe care o gasesc intr-o stare mult mai deschisa si friendly decat zice tagline-ul, si unde pare sa functioneze tineretea fara batranete si viata fara de moarte a lui Ispirescu... sau rosiile bio in salata - adica nimeni nu prea pare sa se fi schimbat. Pana ce se decid ei daca sa ramana sau sa plece, ne prindem ca avem de-a face cu un fel de twilight zone in care avem niste bucle temporale repetitive, vecine geografic, fiecare cu locatarii proprii care par sa fie prinsi in propriul loop. Mai putin cei doi...

Daca alta data ziceam ca mai multe afli in film, acu' nu prea e cazul. Din pacate, desi cateva idei merg, pe ansamblu e prea pretentios = criptic, ca sa se lege ceva decent. Mai adaugam la asta si un buget minuscul, care n-ar fi o problema daca nu s-ar simti intr-un mod mult prea evident ca e asa. Singura parte care trece poate un pic peste un nivel de average e o tendinta usoara de horror - iti tot da senzatia ca se transforma in asa ceva, dar nu mai ajunge acolo - care mentine o tensiune potrivita in tot contextul. Mai putin potrivit e ca in mod normal la ceva de genul asta mai merge si un factor de "tension relief" care e cam absent... Wow, deja ma indrept spre invers proportia interpretabila intr-un alt "endless". Too much. Let's stop.

Rating: 2.5 out of 5

Vice (2018)

"Vice" e scris si regizat de Adam McKay, care acum trei ani a facut acelasi lucru in "The Big Short", are cel putin doi actori din "The Big Short", are un subiect la fel de real ca "The Big Short", e lucrat in acelasi stil ca "The Big Short", si cu un happy end la fel de pozitiv ca in "The Big Short", deci prea multe n-ar mai fi de zis.

Rating: ..

Well, not yet :) Dar nu m-am putut abtine. You'll get it when you'll see the movie ;) Adevarul e ca totusi nu am foarte multe de zis, iar ce-i mai sus e valabil. E un soi de biopic al lui Dick Cheney, fost vice-presedinte in administratia Bush, fara concursul sau acordul respectivului. Deci bazat in mare pe common knowledge, cu suficienta satira la pachet - in masura in care se poate asa ceva in contextul ultimului razboi din Irak. Intr-un mod oarecum neasteptat, filmul in adancime nu e totusi complet one-sided. Desi la suprafata povestea pare clara, exista o doza fina de obiectivitate care merita apreciata in ideea ca totusi life is not black & white, but very, very, very gray... - mai mult sau mai putin printre randuri razbate ceva de genul ca din perspectiva cuiva actiunile proprii ar putea parea corecte, ceea ce lasa un semn de intrebare intre o vina care vine din rea vointa sau din pura incompetenta. Which is not the same. Dar sa lasam filosofia...

Ca si in cazul "The Big Short" :) revenim... montajul e exceptional, si practic face tot filmul. Evident n-ar merge fara modul in care e structurat scenariul. Pesemne e cea mai potrivita abordare pentru un subiect de gen - undeva unde nu esti nici intr-o drama, nici intr-o comedie, sau alternezi "dramatic" de la una la alta. Pe de alta parte, parca totusi "The Big Short" a iesit mai bine - dar o fi subiectul de vina, care probabil are ceva mai mult potential "filmic" :) Sincer, as vrea sa vad o ecranizare lucrata de aceeasi echipa dupa "Flash Boys" (acelasi autor in varianta scrisa ca "The Big Short" - the story behind high-frequency trading ~10-15 years ago)... dar ma-ndoiesc ca exista sanse prea curand, chit ca se auzeau niste zvonuri. O fi inca prea deranjant subiectul :P...

Rating: 3.5 out of 5