E greu de incadrat "Triangle of Sadness" intr-un gen, dar probabil tot la comedie neagra care se transforma-n drama ar intra daca as fi fortat sa aleg o categorizare. Desi e o cu totul alta specie de film decat "Banshees of Inisherin" de data trecuta. E destul de complicat si de scris o recenzie spoiler-free care sa fie suficient de elocventa pentru ce-avem aici. Sau cel putin n-am eu inspiratia necesara acum. Din motivul asta am facut ceva ce de obicei nu fac decat inainte sa vad un film, nu dupa = sa arunc un ochi pe ce-au mai scris altii. Dar mi se pare ca-s mai degraba intr-o divergenta de opinie cu majoritatea, asa ca prefer sa ma rezum la esential.
Filmul, destul de lung, e impartit in trei acte, primul introducand un cuplu, undeva spre 30 de ani, format din Carl si Yaya, doua modele din industria modei. Al doilea act ni-i aduce intr-o croaziera pe un iaht impreuna cu tot felul de personaje dezagreabile dar potente financiar. Capitanul iahtului, un alt personaj mai special, betiv suparat pe capitalismul in care traieste si care-si gaseste partener de pahar intr-un oligarh rus, conduce ambarcatiunea spre scufundare. Sau altfel-zis duce filmul spre actul trei, in care avem o mana de supravietuitori naufragiati pe o insula, nevoiti sa-si adapteze stilul de viata la cel de Robinson Crusoe. Cam asta ar fi sinopsisul in cateva cuvinte.
"Triangle of Sadness" e un film destul de obiectiv relativ la realitatea curenta si aparent direct. De unde probabil si critica, vorba vine pentru "lack-of-depth", pe care am vazut-o prin niste review-uri mai dinspre Hollywood (in Europa a fost primit ok). Motivul real insa cred ca e altul. Filmul probabil cam deranjeaza in anumite puncte o agenda politica orientata foarte ferm de cativa ani intr-o directie, pe care nu prea am chef s-o dezbat in mod direct aici. Pe fondul de prima imagine cu "the rich aren't nice" filmul intra mai intai in niste clisee legate de superficialitatea din spatele luxului, care nu-s nimic nou dupa cum scriu si unele recenzii, marsand culmea de la asta spre un rating negativ. Ultimul act cam duce insa la inversarea claselor sociale, controlul fiind preluat de o fosta femeie de serviciu de pe iaht, singura care pare sa posede abilitatile practice necesare pentru a supravietui. Rezultatul asta incepe incet sa tinda spre perspective de exploatare daca nu tiranie, unde noua lidera de grup se simte din ce in ce mai bine in pozitia respectiva. Ideea de fond (sau partea de "depth" care probabil nu convine) e ca nici "egalitatea" creata natural de naufragiu nu prea rezista dupa cum s-ar crede ca ar putea sa mearga. Sau cel putin extremele in a incerca sa creezi egalitate nu tin, atitudinea in reclame nu-i standard - mai depinde si de brand, joia nu-i o zi ca oricare alta pentru luat o cina in ciuda avertizarilor meteo, un echipaj nu-si poate lua liber chiar ca pasagerii la activitati de recreere, nu toate ambarcatiunile au panze care pot fi spalate, sa ai stomacul plin nu-i o recomandare universala pentru situatii de rau de mare, nu poti zice "da" chiar tot timpul la orice ti se cere, si poate altele care finiseaza aceeasi idee probabil si mai "deep".
Rating: 4 out of 5
Postări
