sâmbătă, 30 noiembrie 2013

Winter-Spring 2013-2014 Movie Preview - Part 1


Cum si-asa n-am apucat sa vad nik care sa merite o intrare de blog saptamana asta, ma sincronizez perfect din nou la final de Noiembrie cu trecerea obisnuita in revista a premierelor anuntate pe urmatoarele sase luni. Deci, sa intram in paine ...

Pentru inceput de Decembrie avem "Out of the Furnace". O drama care la prima vedere parca-mi aduce un pic aminte de "Winter's Bone". Ramane de vazut daca si confirma la acelasi nivel. Trailerul pare relativ promitator ...




Sa fiu sincer, am stat pe ganduri pana sa includ "The Hobbit" partea a doua, in enumerare. Stau si ma gandesc cam ce se mai poate stoarce din franciza asta, dupa ce dintr-o cartulie pentru copii se fac trei filme (primul umplut consistent cu arte martiale pitico-orcesti ca sa justifice durata), iar al doilea aparent in lipsa de idei trantindu-l pe Legolas in poveste (ma gandeam daca sa recitesc cartea sa ma conving ca nu-i acolo, da' un quick look pe Wikipedia mi-a confirmat). Doar, doar mai creste un pic box office-ul din cauza fanelor lui Orlando Bloom. Dar na .. hai sa mai dau o sansa, si sa sper in continuare la un miracol = adaptarea sa duca un kids story un pic mai aproape de subiectul mult mai complex din LotR. Om vedea ...




Finalul de Decembrie aduce ceva ce unii par a considera deja cel mai prost film al anului: "47 Ronin". Ca sa fiu fair, nici regia si nici scenaristii nu-l prea recomanda. Dar dupa experiente trecute ca "Ninja Assassin" sau "The Warrior's Way", ingropate pe nedrept de critica americana care pare sa aiba oroare de orice fantasy/action cu tenta asiatica, cine stie. Poate, poate avem o surpriza ...




Ianuarie pare destul de searbad in productii anuntate, asa ca sa-mi fie iertat dar o sa-mi fac un hatar si o trec la o serie de horrors (si-asa scriu intrarea asta tarziu in noaptea de Sf. Andrei deci mere ca atmosfera :P). Incepem cu "Open Grave", un indie cu un subiect suficient de catchy ca sa-mi prinda atentia. Te trezesti amnezic intr-o groapa plina de cadavre. Who are you and how did this happen ? (din pacate insa trailerul cam taie din mister ...)




"Devil's Due" pare a fi mai hardcore. Iar am stat pe ganduri daca sa-l adaug sau nu in enumerare, nu atat din ratiuni de bloody disgusting stuff peste care mai pot trece, ci din cauza ca-s satul de lame reused stories ("Rosemary's Baby" meets "The Omen"). Mai mult, mai e si in mult prea utilizatul si deja enervantul stil de mockumentary. Da' daca 20th Century Fox a finantat asa ceva, poate or fi mai mult decat pare ...




Inchei Ianuarie cu ceva ce n-am mai facut pana acum in intrarile de preview. O anti-recomandare. Care nu-i horror (desi cand auzi "I, Frankenstein" poate asta iti vine in minte). Si asta probabil e singura parte care o are in comun cu "Frankenstein" - the classic novel, care e de fapt o drama in toata regula cu nuante de SciFi si romance. Si una cu atat de multe sensuri incat o blasfemiere de genul celei de mai jos, nu mai merita alte comentarii ...




In Februarie vine in sfarsit dupa ceva delays, "RoboCop" the remake. Am vazut multe pareri foarte circumspecte vis-a-vis de film. Eu prefer sa dau credit totusi, si sper macar la ceva sa zicem atat de decent cat a fost remake-ul la "Total Recall". Pana la urma story-ul original a fost unul bun, iar regizorul e Jose Padilha care are in CV "Tropa de Elite" deci nu-i chiar cules de pe drumuri ...




Ok, daca e sa am o comedie printre titlurile de azi, let it be a guilty pleasure :P : "Vampire Academy". Poate incredibil, dar filmul e ecranizare dupa un roman. Si ca sa mai ridic putin stacheta regia ii apartine lui Mark Waters care a fost responsabil de "The Spiderwick Chronicles", unul din putinele fantasy-uri din iuresul de dupa LotR care au reusit sa fie mai putin ridicole si mai mult heart-warming ...




Pe final de Februarie Liam Neeson se intoarce in "Non-Stop". Sub acelasi regizor ca in "Unknown" si cu aceeasi atitudine ca in "Taken". Sa mai zic mai multe ? ...




That's it for the winter. Next time, the spring ...

miercuri, 20 noiembrie 2013

Rosencrantz & Guildenstern Are Dead (1990)



"That we find out the cause of this effect, or rather say, the cause of this defect. For this effect defective, comes by cause: Thus it remains, and the remainder thus." ... Cred ca am cam imbatranit, sau obosit, sau ambele. La care se adauga si ca nu m-am omorat niciodata dupa Shakespeare sau replici in pentametru iambic ca intro-ul de mai sus (desi din cand in cand au farmecul lor). Suficiente premise cat probabil sa nu pot aprecia atat cat trebuie "Rosencrantz & Guildenstern Are Dead". Chiar daca nu-i chiar Shakespeare, ci un pic mai contemporan = Tom Stoppard. Mai mult, ca sa am si motiv de oftica ca bonus, am avut surpriza neplacuta sa vad un inceput de film din '90 aproape similar cu un intro de story pe care ma chinui s-o termin de vreo doi ani si n-apuc. Well, trecand peste .. Poate ar fi indicata o descriere mai exacta a cine-s personajele cu nume exotice din titlu. Shall we begin, therefore ...

Filmul e ecranizarea unei piese, chiar in regia autorului de mai sus, al carei subiect se invarte in jurul existentei efemere a doua personaje secundare din "Hamlet": Rosencrantz si Guildenstern. Piesa destul de cunoscuta din cate stiu, dar pe care n-am avut ocazia sa o prind pana acum live pe nici o scena. Concis, ce avem aici e o comedie absurda. In varianta shakespeareiana originala, cei doi din titlu se afla in pozitia de amici, sa zicem, ai lui Hamlet, fiind pusi insa de regele uzurpator al Danemarcei sa-l tina sub observatie. In prima faza ... Mai urmeaza si faza doi, dar as divulga prea mult din filmul de fata, pentru ca inevitabil subiectele se intersecteaza. Mai important e ca in original, Rosencrantz si Guildenstern sunt realmente personaje secundare, fara prea mult spatiu de actiune in piesa (daca nu ma lasa pe mine memoria). Ce face filmul de fata e sa ne dea o poveste a lor, sau altfel zis sa construiasca in jurul ideii: unde-s si ce fac Rosencrantz si Guildenstern cand nu-s prezenti in scena. De la filosofie absurda, teorii existentiale, descoperirea hamburgerului, acceleratiei gravitationale sau a unui perpetuum mobile .. si altele, revenind evident la partile unde au un rol in subiectul original, dar rol de care nici ei nu-s prea convinsi ajungand atat de confuzi incat nu mai stiu cine e Rosencrantz si cine Guildenstern. Eu nu mai tin minte Hamlet atat de bine, dar filmul ni-i plaseaza intr-o lumina mai mult neutra decat negativa, de genul indivizi nepotriviti plasati de cine poate la locul potrivit.

In caz ca Tom Stoppard nu suna foarte familiar, e scenaristul oscarizat pentru "Shakespeare in Love". Dar ca referinta pentru ce avem aici probabil un exemplu mai bun e "Brazil" al lui Terry Gilliam, la care a fost coautor. Desi sincer sa fiu, inca o data - ori am imbatranit eu, dar "Brazil" pentru mine a fost mai usor de "mestecat". Aici avem parca prea multa adancime in umorul absurd, care eu cel putin la ora curenta nu mai am rabdare sa-i descalcesc toate itele care se vor a fi acolo printre randuri. In mod normal apreciez asa ceva, dar scenariul de fata e prea dens si devine obositor. Plus, ma repet, tre' sa-ti placa Shakespeare. Ca aprecieri, ca tot am zis de Gilliam pot sa remarc pozitiv nota de suprarealism (desi clar nu atinge acelasi nivel ca in "Brazil"). Dar cel mai tare punct al filmului sunt rolurile excelente facute de Gary Oldman si Tim Roth, care ma fac sa cred ca piesa pe o scena de teatru, unde interpretarea are pondere mult mai mare, prinde mult mai bine decat pelicula de film, cel putin in cazul asta. And that shall be all for now ...

Rating: 3 out of 5





marți, 12 noiembrie 2013

6y & Odd Thomas (2013)



Ok, am reusit cu chiu cu vai sa ajung la 6 ani de blog. Cum nu-mi plac aniversarile pare :) n-am chef sa zabovesc prea mult la asta. Iar declar public ca nush cat mai reusesc sa-l tin deschis. Dar, cum anul asta parca am avut ceva mai putine intreruperi ca in 2012 .. sa speram ca prind 7 ;) Pana una alta ar trebui sa scriu despre un film care sa merite cat de cat ocazia :) Asa ca m-am oprit la "Odd Thomas", poate nu asa de bun ca ultimele intrari .. dar totusi suficient de aparte ca sa-l iau ca subiect azi ...

Filmul e o ecranizare dupa Dean R. Koontz. Nu ma ajuta memoria acum sa citez prea multe din scrierile respectivului dar ca gen sa zicem ca e undeva intre SF, thriller si un pic de horror (sau cel putin o tenta ceva mai dark pe ici pe colo). In rezumat, daca iti place Stephen King, probabil n-o sa-ti displaca nici Dean Koontz. Revenind insa la topicul exact = "Odd Thomas", filmul e din ce-am auzit singura adaptare pana acum de care autorul nu s-a dezis (si vazand altele pot sa inteleg de ce). Subiectul suna cam asa: Intr-un orasel minuscul (si dupa nume = Pico Mundo), dar cu o forta de politie si aparent o criminalitate un pic peste limita credibilului pentru aparenta de provincie linistita, isi duce viata Odd Thomas. Un tip la vreo ~20 de ani, angajat ca bucatar intr-un restaurant, fidel prietenei din copilarie, cu o existenta aparent simpla fara prea multe obligatii, dar cu un talent secret. Poate comunica cu cei plecati pe alt taram, sau .. cel putin ii vede. Si ca "experienta" sa fie mai intensa, in particular se intersecteaza cu victime cu sfarsit violent, pentru care se simte nevoit sa aduca linistea - de unde si taglineul posterului: "I might see dead people ... but then, by God, I do something about it."

Dar povestea nu se rezuma la o variatie pentru "The 6th Sense". Odd Thomas mai are si alte abilitati derivate, cum ar fi un simt pentru prevazut situatii in care urmeaza sa apara noi locuitori ai lumii de dincolo. Ca sa inchei rezumatul, secretele lui Odd nu-s doar ale lui, ci le mai cunosc si un mic grup de apropiati cum ar fi seful politiei locale, sau Stormy - prietena de-o viata. Care cu timpul par sa fi acceptat ciudateniile lui Odd, mai ales ca viata pare ceva mai sigura cu el prin preajma. Lucrurile insa se complica cand tipica rezolvare "obisnuita" a unei noi crime petrecuta in oras, e inlocuita cu evenimente ce parca prevestesc iadul pe pamant. Sau cel putin in comunitatea din Pico Mundo. Ei si de aici mai departe, las detaliile pentru film ;) ...

Productia e regizata de Stephen Sommers ("Deep Rising", "The Mummy", "The Mummy Returns", "Van Helsing", "G.I. Joe"). Poate nu suna prea incurajator, prin prisma ultimelor titluri. Cine le-a vazut pe primele si e in stare sa aprecieze o productie care, ca si "Lone Ranger" de care scriam ultima data, e suficient de fun si immersive, stie ca omul asta poate produce ceva care sa te prinda intr-o poveste. Iar eu tot asteptam de la "Mumia" incoace. Ei, nu-i chiar acelasi lucru (lipsa de succes in timp = lipsa de fonduri) dar e probabil cel mai bun film de-atunci pana acum al respectivului. Se vede pe ici pe colo bugetul strans. Actori relativ necunoscuti care mai dau pe laturi, cu exceptia lui Anton Yelchin in rol titular si Willem Dafoe pe langa. Efecte care arata destul de fain, dar parca se vede ca se putea mai mult. Si totusi nu conteaza .. Pentru ca filmul prinde. Mai ales daca esti pe undeva intre 30-40 de ani si ai trecut prin cinema in anii '90 = ai nostalgia perioadei respective :) E drept ca materialul de la baza contribuie mult, dar farmecul vine din altceva. Sa luam atmosfera de orasel sub alerta + "the teen movie flavor" din "Scream"-ul lui Wes Craven, replicile de duh si chimia superba a cuplului din "The Mummy" + nuanta de comedie neagra din "The Frighteners" al lui Peter Jackson (cand inca n-avea numele de-acum si lungea filmele mai putin ca LotR). Cum suna, puse la un loc ? Enjoy ;)

Rating: 4 out of 5





PS: Apropo, ca paranteza, daca n-ai vazut "The Frighteners" si iti place "Odd Thomas", check it out - you'll love it. Subiectul e foarte similar si filmul e cred peste ce avem aici + Michael J. Fox face probabil cel mai fain rol intr-un SF/action in afara seriei "Back to the Future".

luni, 11 noiembrie 2013

The Lone Ranger (2013)



Nici nu stiu de unde sa incep. As putea cu cele vreo cinci recenzii negative care tocmai le-am citit sa vad de unde atata bashing pentru filmul asta, intrebandu-ma daca e sabotaj sistematic anti-Disney pentru superproductiile care incearca si altceva decat ce se stie deja ca place la public (= serii cu pirati si reboot la serii cu pirati), sau e doar cretinism chior si temperament de turma in critica de peste ocean. As transforma insa intrarea asta intr-una de atac direct si as fi tentat sa iau liniuta cu liniuta ce a scris unul si altul asta vara la lansarea filmului si sa demonstrez fie cat de ipocrit e, fie cat de ignorant, dar probabil rezultatul ar fi boring si nu cred ca ar face dreptate pentru "The Lone Ranger".

Sa nu fiu inteles prost. Daca stau si ma uit la intrarile mele de ani incoace, in cele mai multe cazuri sunt in acelasi ton cu rankingul dat pe mai toate siteurile de profil. Deci nu e o parere generala, dar vad ca tot dau peste cazuri (ca si "Gravity" de curand) cand chiar is uimit de cat de consistent e fie apreciat sau denigrat un film care e clar departe de polul unde a fost plasat de "experti". Ok, I'm outraged, presupun ca e deja clar :) .. Hai sa incerc sa zic si ceva mai util pentru subiectul de facto al intrarii curente ... In primul rand, asta nu e un film care sa fie luat ca un western standard. Un western in sensul clasic incearca cel mai des un grad de realism suficient ca sa para credibil. Optiunea lui Gore Verbinski pentru "Lone Ranger" e asa de western in sensul clasic cam cat e "Rango" ca sa "citez" din filmografia aceluiasi regizor. E clar din primele minute ca filmul asta nu incearca sa se ia in serios, ba din contra ca incearca pe unde poate in paralel cu actiunea si o ironie sau poate chiar satira fina asupra genului. Asa de fina insa ca probabil cine asteapta cu limba scoasa musai un produs care sa fie un amestec intre John Ford sau Sergio Leone n-are cum sa o vada. Cred ca am mai zis-o, un film care da de inteles clar ca "what you see is just a story, don't try this at home" are din start circumstante pentru cat bate campii, unul care chiar se vrea credibil in ce pare a fi (= ultimul Bond spre exemplu) nu prea.

Povestea e simpla, si de asta nici n-am vrut sa incep cu ea. Nu vreau sa divulg prea mult. Calaretul singuratic, la origini un procuror pacifist deziluzionat de lipsa de putere a justitiei a la carte in vestul salbatic, si .. sa-i zicem amicul sau, Tonto, un indian cam "dus" in versiunea asta, au niste scoruri de rezolvat cu o serie de indivizi rai, mai rai si foarte rai. Asta e una din problemele majore ale filmului dupa unii, care daca au mai mult de un personaj negativ deja neuronii din creier devin derutati. Si mai rau, daca the bad guys sunt introdusi in poveste gradat in loc sa avem cafteala simpla cap-coada cu tinta precisa, deja e prea multa poveste (desi sincer sa fiu, tre sa fii naiv sa nu te prinzi din start who's the real evil mastermind, dar deh ...). Da, filmul e lung. Are doua ore si jumatate. Si da, povestea in sine e scurta. Dar culmea e chiar o poveste, nu explozii si action scenes de minim 10 minute restrictionate la replici monosilabice a la Michael Bay. Ok, avem cateva fire secundare de actiune gratuite, dar au cat de cat o legatura cu povestea. Scenariul e inca o data foarte fin in nuante, un ton intunecat spre lugubru pe ici pe colo care sa-ti puna in vedere ca "life in the wild west was wild indeed", cate o scena din cand in cand care da spre suprarealism (foarte fain integrate, dar asta tine mai mult de gust), si toate astea nu fac decat sa sublinieze clar pentru cine are ochi ca ni se livreaza o poveste si nu un western.

Tehnic filmul e superb. Sper sa nu gresesc si sa fie vreo versiune de care nu stiu, dar filmul e exemplul perfect ca se poate si fara 3D (ma intreb daca asta n-o fi unul din motivele ascunse pentru care si-a luat palmele primite, dar deja ma simt ca generez o teoria conspiratiei, deci ma abtin de la mai mult ca ar mai fi). Lucrul cu camera e peste tot ce am vazut intr-un film cu actiune solida de multa vreme incoace. Nici nu stiu ce exemplu sa dau, dar scenele de actiune chiar is filmate fain si in asa fel incat sa iti dea, in 2D, un feeling clar de miscare in spatiu. Nu mai zic de filtre si lumina, dar asta e ceva cu care m-am obisnuit la Verbinski de cand am vazut "The Ring". Nu stiu cat e de la el sau de la directorul de imagine, Bojan Bazelli care e acelasi. Trecand pe zona audio, tot vreau sa ma conving de ceva vreme ca Hans Zimmer e cam overrated in ultimul timp, dar vad ca nu reusesc. E intr-adevar un soundtrack departe de ceva original, cu influente clare de un pic de Morricone pe ici pe colo, si evident un aranjament la uvertura Wilhelm Tell, dar prinde atat de bine pe scenele pe care e folosit incat nu pot sa zic nimic de rau.

Ca sa trag linie si sa dau un exemplu de film care tinde sa se apropie un pic ca feeling, probabil comparabil ar fi "The Mask of Zorro" din '98 cu Banderas, nu atat ca idee de erou mascat principal ci ca element comic si deviatie de la un western standard. Altceva .. e genul de film care sa il iei ca pe o iesire totala din real, si sa te bucuri pentru cat mai mult timp de o poveste = un motiv pentru care chiar nu vad o problema cu lungimea. Nu o poveste care sa-ti puna neuronii la lucru, dar nici sa-ti dai palme peste cap de cat de tampa e, sau sa incepi sa casti la scene de actiune interminabile. Una insa in care ai replici suficient de "witty" ca sa te tina treaz. Poate n-o fi chiar "Star Wars", "Indiana Jones", "Back to the Future" sau "Neverending Story", asa cum n-au fost nici "Prince of Persia" sau "John Carter", dar eu sper ca Disney o sa mai scoata in continuare esecuri din astea de critica, chiar daca din cauza asta cam ajunge sa piarda bani cu ele. Pentru ca, in afara de surprinzatoarea exceptie "Pacific Rim" si evident "Star Trek", cred ca is cam singurele superproductii din ultimii ani care au reusit sa-mi lase la final acelasi sentiment de "my brain got trapped in a story for the last hours, and it was nice ;)".

Rating: 5 out of 5 (ca sa fac un pic de dreptate ca m-am lasat influentat de ratings si n-am vazut filmul in cinema, si o merita din plin)