JSA (2000)

Cum de la o vreme incoace nu reusesc sa ies dintr-o arie nu prea rasarita in ce priveste nivelul filmelor pe care apuc sa le vad, am zis sa arunc din nou o privire spre est .. desi pana si de-acolo ultima experienta ("The Mission") n-a fost ceva notabil. In continuare pot sa zic ca incep sa duc lipsa ori de material, ori de inspiratie (amplificata de ratia de 1 film/saptamana) ... ori am ajuns sa am pretentii prea mari. Totusi, chiar daca "JSA" e (pentru mine cel putin) iar la limita, e o limita mai sus decat cea de data trecuta ...

Sa incepem cu un pic de istorie: JSA, sau mai in detaliu Joint Security Area, e un perimetru militarizat de cativa kilometri patrati la granita dintre Coreea de Nord si Coreea de Sud, format in 1953 odata cu armistitiul intre cele doua parti, si folosit de atunci in scopuri de negocieri, tratative, etc. O caracteristica mai "exotica" ca sa zic asa, e ca respectiva arie mentine linia de demarcatie intre nord si sud, care in anumite puncte e doar o lespede in beton, si interdictia stricta de a o depasi asigurata de garzi de o parte si de alta. Pentru mai multe detalii in ce priveste topografia locatiei recomand un Google Search. In ce priveste filmul de fata, majoritatea actiunii are loc in jurul unui pod (evident cu respectiva linie de demarcatie la mijloc). Ce se intampla intr-o seara e ca ambele parti sunt alertate de un incident intre cele doua baraci de la capetele podului. Bilantul: doi morti + un supravietuitor ranit in umar in incinta nord coreeana si un sud coreean impuscat in picior care ajunge cu chiu cu vai sa treaca linia de granita sub ploaia de gloante schimbate intre detasamentele chemate la locul respectiv de ambele parti. Pentru solutionarea incidentului e convocata o echipa de doi ofiteri din partea NNSC (Neutral Nations Supervisory Comission), organism creat odata cu JSA si agreat de ambele parti pentru situatii de arbitraj, fiind compus la ora curenta din cateva detasamente elvetiene si suedeze. Dintre cei doi principalul investigator e o coreeana din partea tatalui, nascuta in Geneva care primeste depozitiile ambelor parti cu indicatia tacita de a rezolva situatia repede si fara complicatii chiar daca rezultatul anchetei nu va oferi nici un raspuns. Varianta oficiala a celui din sud e ca ar fi fost rapit si ar fi evadat din baraca nord coreeana, lasand doua victime in tentativa de a scapa. Varianta singurului supravietuitor al baracii din nord e ca inamicul din sud ar fi dat buzna in incinta lor descarcandu-si arma in cine a apucat. Ca sa fac o referire la un clasic asiatic ambele versiuni sunt prezentate in flashbacks a la "Rashomon", dupa care vine si varianta reala .. pe care evident o las sa fie vazuta ...

... Nu insa fara un (soi de) spoiler major :P, pentru ca pana la urma situatia devine clara destul de repede, si filmul in sine nu se chinuie sa-ti ascunda foarte multe despre final. Ce avem aici e cam aceeasi poveste din "Joyeux Noel", sau ce s-a intamplat in primul razboi mondial la Craciunul din 1914. Ca sa nu duc spoilerul chiar pana la capat, cu riscul sa devin cam criptic in ce urmeaza, n-o sa zic ce s-a intamplat, desi nu e foarte greu de ghicit sau de aflat. Diferenta in "JSA" e ca dat fiind dimensiunea povestii care e la scara mult mai mica, si finalul care il ai la inceputul filmului, rezultatul e intr-un cuvant: tragic. Pana acolo incat din momentul (cum am zis nu foarte avansat) cand totul devine relativ clar in ce priveste povestea, filmul incepe sa fie greu de urmarit. Stii unde se indreapta, iar modul lent in care avanseaza nu face decat sa amplifice drama. Ce pot sa mai zic e ca "the end of story" e lucrat atat de bine incat drama ramane acolo, dar din fericire pentru psihicul privitorului :) parca nu e livrata chiar atat de dur cum poate ai tendinta sa te astepti pe parcurs. Cred ca am uitat sa mentionez ca "JSA" e printre primele filme a lui Chan-wook Park, mai cunoscut (si premiat la Cannes) pentru "Oldboy". Si cum se pare ca regia excelenta compenseaza mai mult o interpretare care scartaie pe alocuri, decat reversul de data trecuta ...

Rating: 4 out of 5 ( .. dar tot la limita de jos :) desi tura asta is mai subiectiv = not really in the mood for heavy dramas at the moment )

Cum din nou trailerele din zona aia de glob is un dezastru (si te mai intrebi de ce filmele de-acolo n-au priza), tre' sa recurg la ce alternative gasesc - in cazul de fata un clip aparent de pe extended DVD release .. oricum mai aproape de "the movie feeling":

Page Eight (2011)

Saptamana asta am ca subiect tot o productie made for TV, care mi s-a parut interesanta ca story cand am aruncat o ocheada rapida peste lista kilometrica de nominalizari de anul asta la Emmy. Trebuia insa probabil sa ma mai uit si in dreptul criteriilor de nominalizare (= nimic major), sau macar a numarului, ca sa am totusi in vedere ca "Page Eight" nu e chiar cine stie ce capodopera.

Filmul e o productie britanica, care are ca spatiu de desfasurare o saptamana din viata unui angajat pe o pozitie destul de inalta in MI5 (= serviciul intern de securitate al UK). Respectivul primeste de la directorul serviciului, bun prieten si fost coleg de studii in tinerete, un dosar spre analiza. Care dosar, are undeva in subsolul paginii opt (de unde si titlul) o informatie compromitatoare despre oficialul din Downing Street 10 (= primul ministru). Iar cum respectiva informatie e "scapata" in cercul inchis compus din mentionatii + inca o serie de persoane din pozitii sus-puse, ce urmeaza e in rezumat un soi de thriller politic in care unii vor ca respectivul cerc sa ramana la fel de inchis, iar altii (care pana la urma is redusi la personajul din start) nu prea is de aceeasi parere. Poate pare ca am dat deja un spoiler major in ce priveste tot filmul, dar garantez ca in ce priveste itele subiectului mai e mult de vazut (nici macar n-am divulgat inceputul). Pacat insa ca iar avem parte de un regizor care cred ca a vrut mai mult decat il duce talentul. Iar daca regia e totusi tolerabila, scenariul (care ii apartine tot respectivului) e ingrozitor. Poate la unii o prinde, nu stiu ce sa zic ... La mine insa, aerul englezesc dus la extrem mi s-a parut mult prea fals, chit ca n-am fost pe-acolo. Deci, ca sa fiu mai la obiect, prima jumatate de film e o insiruire de sarcasm sec si replici in dodii (care daca ar fi prezente in mai mica masura poate si-ar atinge scopul de a parea inteligente), iar a doua jumatate e o insiruire de melancolie seaca .. si alt calup (mai moderat e drept) de replici in dodii. Ca sa fac un pic de antiteza la "clasa" dialogului, sa ma tai cu drujba daca am auzit ever pe careva purtand discutii in modul si la frecventa prezentate de film.

Pana la urma subiectul desi are ceva potential si pare chiar catchy la un punct e rezolvat destul de simplist pe final. Partea cea mai buna din film probabil e distributia. Din pacate insa toata greutatea in sens pozitiv a interpretarii data de Bill Nighy in rol titular, acompaniat de Michael Gambon si alte nume destul de sonore e anulata de lipsa de credibil a dialogului de care ziceam. Dar, din nou, daca oi fi eu mai cu capul si partea asta e sesizabila doar pentru mine iar densitatea n-o fi chiar asa mare cum mi s-a parut = in caz ca poti trece peste, e posibil sa avem un film care sa placa intr-o oarecare masura ...

Rating: 3 out of 5 (la limita)
 

Alice (2009)

Anul trecut pe vremea asta (ca tocmai am verificat banuind coincidenta) scriam despre "Tin Man", o miniserie SyFy care promitea destul de mult aparent si oferea cam putin, in ciuda unei adaptari destul de faine ca story la clasicul de Frank Baum. Weekendul asta am avut "inspiratia" sa aleg ca film de vazut urmatoarea "capodopera" a aceluiasi tip, Nick Willing, alt rehash tot pentru SyFy Channel, la alta poveste clasica - "Alice in Wonderland" de Lewis Caroll. Partea buna e ca de data asta Alice of Wonderland (Caterina Scorsone) nu se mai bazeaza doar pe ochii albastri pentru rol, ci mai si incearca sa joace spre deosebire de Dorothy of Oz (Zooey Deschanel). Mai departe, let's see ...

Ca si in cazul "Tin Man" avem practic un sequel la poveste, cu un personaj titular matur, care urmeaza aceeasi pasi principali: aterizeaza in universul paralel al story-ului, destinatia e intr-un stadiu dezolant sub o conducere tiranica, conducerea tiranica (a se citi "The Queen of Hearts" aici) afla de "intrus", urmeaza fuga + povestea in detaliu (= ceva in paralel cu fuga) + finalul in care tronul lumii de poveste e preluat de un conducator mai putin malefic. N-am dat nici un spoiler, trust me (= daca-ti imaginai altceva ar trebui clar sa cauti alt film). Lasand gluma, contextul mai detaliat e chiar original & suficient de interesant ca sa merite. Avem toate insertiile de personaje clasice adaptate la un soi de Wonderland semi-industrializat. Condimentam asta cu un pic de romance, ceva telenovela si chiar si o tentativa de "epic fight". Mai clar de atat nu zic pentru ca e singura parte pentru care merita de vazut filmul. Per total as zice ca atmosfera are ceva de Terry Gilliam pastrand proportiile (= nush de ce m-a dus cu gandul la o combinatie de "Brazil" cu "Brothers Grimm"). Dar din pacate, din nou, regizor nu e Terry Gilliam ...

Exista si cateva scene bune, dar sunt si multe exemple care pe langa ca arata de la o posta ca is turnate pentru TV sunt de un mediocru evident. Ai impresia ca te uiti la ceva de genul unui film indie scos cu buget de 2 lei de cativa proaspeti absolventi de cinematografie = finisaj ioc, una bucata dubla cat de buna o iesi daca se poate si gata. Mai punem si efectele si avem aceeasi problema ca la "Tin Man" = parca nu prea is de 2009, dar din fericire nu-s asa abundente. Nu stiu, poate oi avea eu pretentii prea mari pentru o productie de televiziune. Clar, daca stau sa caut eu stiu niste serii fantasy long-length, posibil sa gasesc ceva comparativ care sa justifice si ce am vazut aici (de exemplu imi vine in minte "Camelot" acuma care a fost o calamitate ca production level). Pe de alta parte nici nu trebuie sa ma uit prea departe ca sa gasesc ceva clar peste ca nivel = tot la SyFy am avut "The Lost Room" & "5ive Days to Midnight". Chit ca n-au parut chiar de big screen au avut alta clasa fata de ce avem aici. Totusi trebuie sa dau credit intr-o comparatie cu abominatia produsa de Tim Burton. Ce avem aici, asa cum e, e ceva net recomandabil de vazut comparat cu dezastrul haotic din filmul ala.

In final ca dorinta personala tre' sa zic ca tanjesc sa mai vad o miniserie SF scoasa de SyFy (nu fantasy, ca vad ca la astea nu prea duc pe partea de production level), dar din pacate se pare ca dupa "Alice" a urmat .. "Neverland" directed by the same Nick Willing ... So, poate cand s-or termina "the classic stories" ...

Rating: 3 out of 5 (mostly for the story, pacat de finisaj)

Better than the trailer ( si-asa eu n-am prea zis de bine :) ):

Safe House (2012)

"Safe House" e un fel de Bourne reincalzit. Asta ar fi si prima recomandare de fapt, daca ultimul Bourne nu ti-a placut ar fi de dorit sa eviti "Safe House". In caz contrar, give it a try dar nu te astepta sa fii dat pe spate.

Filmul incepe bine, si parca atenueaza un pic din stupiditatea taglineului "Safe House - No One is Safe". Dar pana la urma, dupa ce vezi asta pe afis poate ar fi cazul sa nu elimini complet rezervele (sau sa iti iei daca nu ai). Premisa e relativ originala. In Africa de Sud, intr-o locatie a CIA (the safe house), avem un agent cu nu foarte multa experienta (Ryan Reynolds) pe post de "gazda", sau mai bine zis administrator al locatiei respective. In mod normal plictisit de moarte si visand la o avansare, in spiritul zicalei "ai grija ce-ti doresti, ca s-ar putea sa primesti", omul se trezeste intr-o zi cu o echipa operativa la usa escortand un "oaspete". Care oaspete (Denzel Washington) e un fost agent, dezertat cu 10 ani in urma, care aparent s-a predat de buna voie consulatului american. De fapt nu chiar de buna voie, dar hai sa nu dezvalui chiar tot inceputul ... Pe scurt, ideea e ca respectivul pare a fi urmarit de multa lume care vrea ceva de la el. Ma abtin de la prea multe detalii pentru ca in definitiv filmul mai departe e o fuga continua .. a la Bourne .. dar din pacate comparatia se opreste pe la doua treimi daca nu mai devreme ...

Filmul se mentine intr-un ritm si o insiruire de situatii in prima faza construite suficient de "catchy" ca sa te prinda, dar pe final o face lata ... 1. Light spoiler that grows up as you watch the movie: o bucata buna de film nu prea stii cine e de fapt "the bad guy", aspect insotit de tehnica scenaristica standard de a sugera "subtil" raspunsul la dilema asta .. care e asa "subtil" incat iti devine clar ca vei fi "surprins" cica la un moment dat. 2. Filmul are tente cliseice pe parcurs, dar se abtine totusi in limite decente o bucata buna de timp .. dar nu pana la capat, asa incat finalul dupa ce ca devine a naibii de previzibil te mai face si sa casti/dai ochii peste cap/uiti la ceas/etc. 3. Violenta mi s-a parut exagerata desi in mod normal n-am probleme la nivelul asta, si e iar in special pe final .. sincer sa fiu stau si ma gandesc daca regizorul nu si-o fi luat o vacanta (sau s-o fi intors din una) si si-a facut treaba numai pe jumate. Ca sa fac si ceva aprecieri pozitive totusi, actorii isi fac rolurile la nivelul cotei care o au si avem si ceva exterioare faine care dau intr-adevar un feeling de South Africa ca loc de desfasurare. Mai mult de-atat .. e ok pentru un thriller mediu de vazut inainte de somn in lipsa de altceva .. pacat de inceput pentru ca putea fi mai mult ...

Rating: 3 out of 5

Abraham Lincoln: Vampire Hunter (2012)

Intrarea asta ar fi trebuit in teorie sa fie despre "Chronicle", alt film ales pe criterii de durata sub 90 de minute in limitele de timp avute. Motivul pentru care "poluez" blogul cu "Abraham Lincoln: Vampire Hunter" :) e ca desi am apucat cu chiu cu vai sa vad "Chronicle" nu prea am chef de scris despre el. Cauzele sunt multe si diverse, plecand de la lipsa de resurse temporale pentru o intrare suficient de detaliata acum pana la subconstientul meu sarit care prin niste relationari ciudate a facut subiectul initial sa fie greu de vizionat, apai si dezbatut dupa. Asa ca ramane "Chronicle" pe alta data, si ne intoarcem la probabil cel mai weird titlu al anului curent vazut din fericire nu demult ca sa-l mai am inca relativ fresh in cap.

Avand in vedere combinatia de termeni din subiectul filmului, am plecat (probabil ca multa lume) de la premisa unui action care va fi atat de stupid incat va ajunge sa fie comic si la fel de superficial si slab ca si "Wanted" .. alta productiune a aceluiasi regizor (Timur Bekmambetov). Presupun ca daca nu stii nimic despre film, sau mai bine ... daca stii doar jumatate de titlu si intri in sala de cinema dupa care ai un soc descoperind si a doua jumatate, s-ar putea sa ajungi sa-l percepi exact asa cum l-am descris. Ironic, cred ca filmul e salvat fix de faptul ca nu poti sa iei in serios asemenea subiect din start stiind despre ce e vorba. Iar desfasurarea povestii parca iti da o palma in prima faza in privinta asta, in sensul .. ok ... wait a minute ... parca nu-i chiar asa cretin ... Mai exact, il avem pe el, Abraham Lincoln, in postura de copil ramas orfan in urma unei prime intalniri cu un amator de sange uman. Micul Abe, nerealizand insa cu cine are de a face, ramane evident cu un cui (no pun intended) impotriva presupusului criminal. Pe care il confrunta in prima faza ceva ani mai tarziu cand ajunge la o talie care sa ii dea ceva sanse. Dar surpriza ... individul nu vrea sa moara de glont obisnuit. Ei .. mai departe povestea mai e multa :) Nu mai zic decat ca referitor la ce spuneam mai sus, cand il vezi, filmul pare mai putin cretin decat poate te asteptai, fix din cauza constructiei story-ului. Pe scurt in prima parte ai putea inlocui numele personajului principal cu orice altceva. Rolul de "American President" intra in scena mai pe final si vine initial intr-un sens separat complet de povestile cu specimene supradotate in privinta caninilor. Ca finalul ii amesteca din nou pe respectivii in Razboiul Civil american si in viata de familie a titularului de pe bancnota de 5 dolari ... asta deja vine la un moment in care parca poti accepta si asemenea aberatii la nivel de poveste :) tocmai din cauza constructiei de pana atunci.

E un film care poate daca ar fi plasat acelasi story intr-un context pur ipotetic (ex: John Smith: Vampire Hunter unde John Smith = obscur guvernator, senator, serif sau mai stiu eu ce), ar fi mai taiat din criticile aduse vis-a-vis la "atentatul" la istoria reala. Pe de alta parte filmul e bazat pe o carte (a carui autor e si scenarist) care posibil ca s-a vandut fix din cauza numelui de pe coperta :) Si care pana la urma (fiind o carte :p) are o poveste de mai mult de cinci randuri care amesteca suficienta aventura, actiune, romance incat in functie de dispozitia avuta are sanse bune sa fie entertaining ;)

Rating:
3 out of 5 - total obiectiv
4 out of 5 - daca te simti in stare sa tolerezi un "hardcore SF history hacking" fara prejudecati .. + the 3D is nice here ;) even for me