Kick-Ass (2010)

Filmul asta e atat de "wrong" la asa multe niveluri, incat ma gandeam sa scriu despre altceva ( de fapt exagerez, motivul principal pentru alegere e ora tarzie si ca vreau sa termin repede intrarea, iar pentru titlul de fata cred ca se poate :) ... however ... continuand ... ) E violent, vulgar, cretin, pueril, comercial, cliseic, sf-istic (desi n-are treaba cu genul) si multe altele - ( rated 18+ ca sa dau o idee a nivelului pe unde se duc toate astea ). Dar tragand linia e un film si atat - un film despre care poti zice orice numai sa nu-i faci o evaluare luand subiectul sau scenariul foarte in serios.

O sa fiu scurt (oare a cata oara zic asta ...). Filmul probabil s-ar incadra aparent in genul super-hero ceva mai de nisa - ca "Hancock" spre exemplu = mare parte din el ar intra la comedie intr-o posibila clasificare. Pe scurt e vorba de un adolescent pe care il pocneste ideea de a deveni peste noapte super erou (fara super puteri) in slujba celor napastuiti - luandu-si titulatura care da si titlul filmului. Dupa o prima incercare complet lamentabila de impartire a dreptatii, a doua intamplator ajunge sa aiba ceva mai mult succes. Si de aici pana la urma ajunge sa cunoasca unul din principalii capi interlopi ai orasului (presupunand ca mai erau si altii) precum si alti super eroi - un fost politist pensionat fortat + fiica de 11 ani - tot fara super puteri dar ceva mai antrenati ( a se citi - gata de a da cu succes test de angajare in orice ramura de trupe speciale ). Mai exact, eroul nostru in costum verde de scafandru e implicat in conflictul dintre cele doua tabere amintite - interlopul vs. super-heroes ... conflict din ala lung, cu background intunecat si dramatic in spate :) ( e un super-hero movie nu ? :) ).

Nu .. filmul nu e un super-hero movie zic eu, cel putin nu pana aproape de final. Ma refer la faptul ca nu e unul in stil clasic, pe reteta care am zis-o de mai multe ori (intrarile la "Iron Man2", "Hulk", etc). E mai mult o parodie la asa ceva, macar in prima faza. Pentru cine le-a vazut - ca sa dau o impresie mai clara despre ce am avea in fata - ar fi o combinatie intre: "Superbad" - pentru partea de vulgaritate + comic + atmosfera de teen movie, "Shoot'em Up" (sau "Hard Boiled") - pentru gradul de violenta + gloante trase, "Kill Bill" la gradul de dementa de care are parte, "Hancock" cum ziceam mai sus pentru ironia la adresa genului, si cred ca ar mai intra cateva dar nu imi mai vine nimic in minte acum. A ... daca la video nu cred ca ar fi foarte multe de spus, la audio productia e genial montata/aleasa coloana sonora - deci apropo de asta am putea adauga si "Watchmen" la lista de mai sus - unde avem cam acelasi stil de a folosi bucati audio cunoscute in diverse scene. Uneori atat de bine alese in "Kick-Ass" incat efectiv te pufneste rasul - avand in vedere subgenul de aici (tinde spre comedie, nu spre drama ca "Watchmen"). Nu mai zic mai multe, pentru ca n-are sens. Concluzia mea e ca ar putea fi numit "a guilty pleasure" pentru cine ar tolera o poveste fara prea multa adancime si cu toate "problemele" amintite - exclusiv in scop de relaxare a creierului pentru vreo doua ceasuri, iar pentru cine nu ... I don't know ... :) ... eu ( cel putin weekendul asta :)) ) am intrat in prima categorie.

Rating: 4 out of 5

Tales from Earthsea (2006)

Nu tin minte sa fi avut vreun anime pana acum ca subiect pe blog, deci am zis sa risc, in ciuda posibilei scaderi a si-asa numarului minuscul de views/week care il am. "Tales from Earthsea" (in original "Genko sedi") e o productie a probabil celui mai titrat/premiat studio de animatie din Japonia, si anume Studio Ghibli, lansata acum patru ani, care ar urma cica intr-un final sa ajunga si pe la americani in curand in varianta dublata (de fapt cu ocazia asta am aflat si eu ca exista). Na.. eu am vazut filmul in versiunea originala, si sincer cred ca prefer asa productiile din zona asta. Nici macar posterul - care e in varianta americana, nu-i foarte ok adaptat = prea multi dragoni n-o sa vezi.

E posibil ca titlul sa para cunoscut unora. A mai existat o productie de televiziune, destul de slaba zic eu in ciuda bugetului, inspirata din aceeasi sursa, si anume o serie de carti din aria fantasy by Ursula K. LeGuin - din cate stiam chiar premiata cu Hugo pentru unul sau mai multe volume. N-am avut ocazia sa citesc nici una, deci nu ma pot pronunta la cat de aproape e ce-i pe ecran. Ca subiect, productia pleaca cu un intro scurt ce plaseaza actiunea intr-un regat far far away in contextul unor vremuri nu tocmai linistite - molime si alte probleme. Ca sa puna capac, regele e asasinat de propriul fiu care isi ia campii dupa la propriu = fuge unde vede cu ochii, suferind in aparenta a ceva ce aduce .. sa zicem .. a o serie de crize de nebunie/furie temporara (ca sa ma pastrez undeva intre ideea de poveste si o explicatie medicala adecvata). Respectivul da pe undeva printr-un pustiu peste un mag/vrajitor care-l ia cu el intr-o calatorie ce pare a avea ca scop aflarea misterului care inconjoara situatia/dezastrele/ruperea echilibrului din jur. Ce se-ntampla mai departe, ce personaje malefice apar in story + altele, las privitorul sa vada singur :) .

Studio Ghibli e cunoscut in principal prin seria de productii conduse din spate de un nume mare (daca nu cel mai mare) in animatia japoneza si anume Hayao Miyazaki. Eu personal, nu-s chiar cine stie ce fan al respectivului ... Ca sa enumar cateva titluri - "Spirited Away" intr-adevar a fost ceva interesant cel putin, dar ca mai toate mi s-a parut usor prea incalcit; "Howl's Moving Castle" iar a fost ca script un pic prea metaforic si pe undeva chiar tin minte ca m-a luat chiar somnul ... "Princess Mononoke" mi s-a parut prea cliseic si lacrimogen ... Deci, in ciuda faptului ca productia ce da titlul intrarii de azi e cotata pe IMDb destul de evident sub cele amintite mai devreme, pe grila mea valorica e peste. Probabil un motiv pentru cotatie e si ca nu mai e produsa de "maestrul" Miyazaki ci de fiul respectivului. Acu' sincer sa fiu, la un film de orice gen lucreaza un studio intreg, nu doar cine semneaza regia. Si partile bune ce tin de realizare se mentin clar la nivelul renumelui studioului = partea de sound si in special cum arata animatia - care by the way e un 2D foarte fain lucrat, peste ce mai scoate Disney periodic din punctul meu de vedere. Diferenta fata de Miyazaki tatal, tine de script in primul si in primul rand. Restul productiilor made by Ghibli mi s-au parut totdeauna foarte slow paced - lente - ca sa zic asa, in prima faza - pana ce te introduceau in subiect - si chiar si dupa. Aici, desi ultima parte din film e clar mai alerta ca prima care iar are totusi ceva lungimi, pe ansamblu filmul oricum e mai la obiect decat ce-am mai vazut de la ei si implicit si ceva mai putin alegorico-metaforic, dar tragand linie cred ca e si mai usor de urmarit.

Inchei cu ideea de fond, care desi nu e vizibila din prima exista undeva in spate si incet incet ajunge in prim plan ca un inteles mai adanc pentru toata povestea - alternanta life/death. In ciuda faptului ca nu-i chiar integral pe aceeasi linie cu niste pareri proprii, exista cel putin o replica spre final ( I won't say which one :) ) legata de sensul vietii, care da pana la urma intregii productii un aer mult mai matur zic eu decat ar avea in aparenta... chit ca si la partea asta s-ar putea sa se para ca se pierde printre niste clisee :) poate nu-i chiar asa.

Rating: 4 out of 5

Mr. Nobody (2009)

Cum is prea obosit ca sa ma lungesc iar, ma gandeam sa dau titlul, trailerul si sa scriu ca intrare "watch it" si atata. However :) ...

Daca ar fi sa existe in dictionar o definitie la termenul de "blue movie" vis-a-vis de starea de spirit care ti-ar fi creata de un film, probabil "Mr. Nobody" ar fi un candidat perfect pentru exemplificare. E vorba de o coproductie belgiano-canadiana in principal, care nici nush pe unde s-ar putea integra exact ca gen. Ce da IMDb-ul e destul de aproape de adevar - Drama/Romance/SF. Pe scurt, filmul urmareste viata posibila in diverse variante a unui tip numit Nemo Nobody, ce aparent e undeva intr-un viitor ultimul om pe moarte, in conditiile unei modalitati ce pentru ceilalti aparent permite transferul/pastrarea informatiilor din creier prin telemorizare (prea multe detalii nu se dau - dar ca usor off topic exista un concept la momentul curent ce se cheama "mind uploading", Google it, ar fi pe aproape ca idee).

Nu stiu daca se poate zice ca filmul e greu de urmarit. E poate insa destul de greu de inteles. Sau mai degraba ar putea fi interpretat in multe moduri, pentru ca finalul da totusi o cheie pentru vietile paralele amintite de personajul principal. In esenta, e o poveste (de romance in mare parte) impartita in cam trei directii pe fondul ideii ca "life is a tree of choices". In toata amestecatura intre cele nush cate variante de "what happened" se strecoara insa o idee destul de interesanta, daca esti atent in ce priveste cursul timpului. Nu stiu daca e neaparat originala, dar oricum abordarea e un pic mai altfel. Ca sa nu mai bat campii - o bucata de scenariu crek ar fi mai indicata ca explicatie pentru fondul ideii:

" What was there before the Big Bang?
Well, you see, there was no before because before the Big Bang, time did not exist.
Time is a result of the expansion of Universe itself, but what will happen when the Universe has finished expanding and the movement is reversed?
What will be the nature of time?
If String Theory is correct, the Universe possesses nine spatial dimensions, and one temporal dimension.
Now we can imagine that in the beginning, all the dimensions were twisted together and during the Big Bang, three spatial dimensions, the ones that we know as height, width and depth, and one temporal dimension, what we know as time, were deployed.
The other six remained miniscule, wound up together.
Now, if we live in a Universe of wound dimensions, how do we distinguish
between illusion and reality?
Time, as we know it, is a dimension we experience only in one direction.
But what if one of the additional dimensions wasn't spatial, but temporal?

If you mix the mashed potatoes and sauce, you can't separate them later.
It's forever.
The smoke comes out of Daddy's cigarette, but it never goes back in.
We cannot go back.
That's why it's hard to choose.
You have to make the right choice.

As long as you don't choose, everything remains possible. "

Ultima idee ... atat timp cat nu faci o alegere, totul ramane posibil ... e si taglineul filmului de altfel. Ca sa fiu sincer pe mine m-a atins destul de deep, avand in vedere ca am multe puncte de decizie in cati ani am pe care as vrea sa le schimb. Deci ce pot sa zic .. partial adevarat ... numai ca nu si posibil totdeauna .. si nu neaparat o idee buna .. because lipsa de alegere pana la urma e tot o alegere.

Asta e ce da filmul explicit. Ce nu da filmul chiar explicit e contradictia la partea de mijloc din tot ce-i mai sus. Mai exact, daca s-ar putea merge cumva inapoi ? Daca nu cumva "the butterfly effect" ar putea merge si invers ? = daca acum am o tornada in America, un fluture "o sa" dea din aripi in Africa acum o saptamana ? :) Filmul pleaca pe ideea ca axa timpului posibil s-ar inversa in momentul in care Universul ar inceta expansiunea si ar incepe sa se restranga. Mie-mi place sa cred ca ar fi posibil si altfel :) macar la nivelul unui semnal aici care sa plece inapoi. In fine ...

Nu mai scriu prea mult pentru ca nu prea mai am chef... Filmul e lucrat foarte fain si ca imagine si ca sunet, fiind de altfel in aparenta si de buget relativ marisor (dar folosit cu cap). Asta chiar merita. Si ideea de mai sus merita. Totusi ... cred ca e unul din cele mai deprimante filme care le-am vazut ... dar foarte posibil doar for me ... nush cum l-am nimerit :))

Rating: 4 out of 5

L'affaire Farewell (2009)

Stiam ca n-apuc sa vad decat un film maxim saptamana in curs - si am reusit s-o fac intre 1:30 - 3:30 asta noapte - asa ca am zis s-aleg un titlu despre care sa am ce scrie = cu asteptari destul de mari. "L'affaire Farewell" catalogat de IMDb ca spy thriller, inspirat de fapte reale de prin Razboiul Rece, si cu un rating destul de bunisor + productie europeana (de fapt coproductie franco-ruso-bosniaco-americana si s-ar putea sa mai intre niste tari), deci posibil ceva mai putin comercial/superficial decat media obisnuita, parea o alegere buna. Si a fost ... cu o mica problema ... nu prea stiu ce sa scriu :) ( deci iar o sa iasa o gramada :)) ) .. o sa incep cu subiectul ..

In primul rand filmul tinde destul de mult spre drama, cu toata clasificarea lui ca thriller. In nici un caz a nu te astepta la ceva de gen "Bourne" movies - nici macar la nivelul lui "Bourne" varianta originala made for TV cu Richard Chamberlain care e more story less action (si personal o prefer, desi is ok si restul). Filmul spune o poveste partial adevarata, dupa cum ziceam, intamplata undeva intre 1981-1983 daca nu gresesc, la Moscova, in fosta URSS. Mai exact un inginer francez detasat la locul de munca impreuna cu familia - sotie + doi copii, in spatiul sovietic, ajunge fara voia lui sa fie folosit ca intermediar pentru transfer de informatii secrete spre vest. Mai exact, un colonel KGB, dintr-un departament ce superviza activitatea externa de spionaj industrial in special din cate reiese din film, are o criza de idealism subita si in ideea de a schimba ceva in regimul de conducere a tarii, hotaraste sa-si saboteze serviciul secret in care activeaza. In scopul asta stabileste o legatura cu DST-ul francez (un fel de SRI = cu activitate preponderent interna = mai putin susceptibil la infiltrari de cartite din afara) prin intermediul sefului mai sus numitului inginer nimerit la mijloc. Ei.. si cam asta e ideea de la care pleaca filmul, mai exact colaborarea ciudata ce incalca mai toate "regulile" de spionaj, intre cei doi - un colonel rus daca nu semi-ticnit cel putin aiurit ( desi.. dupa propriile standarde - perfect normal :) ) cu veleitati pentru poezia franceza care nu prea da doi bani pe existenta zilei de maine in ce-l priveste, si de partea vestica un tip fara nici o tangenta cu activitati de genul asta stresat la maxim pana la nivel de ulcer vis-a-vis de ziua de maine.

Filmul tinde destul spre drama si din cauza ca se invarte relativ multisor si pe langa viata de familie + problemele generate in zona asta a activitatii celor doi, si cum de altfel pare evident de pe la inceput, povestea nu se termina chiar bine pentru toata lumea. Pentru cine da, si pentru cine nu .. esti tinut insa in priza pana la final ca sa afli, si de asta n-o sa zic nici eu mai clar. Poti sa afli daca tii musai cu un search pe Wikipedia vis-a-vis de personajul real ce sta la baza - Vladimir Vetrov, in film fiind numit colonelul Gregoriev. Dar e pacat de film daca o faci inainte sa-l vezi. However, eu am fost destul de curios dupa, in ciuda orei tarzii ca sa mai zabovesc 5 minute sa-mi mai maresc un pic aria asta de cultura generala, iar rezultatul e ca the real facts din jurul povestii au un final cu o tenta ceva mai urata si mai stupida decat ce vezi in film. Deci nu e chiar true to the story ... In fine, filmul e film, tre' sa se si vanda - si la un moment dat finalul pare usor americanizat daca stai sa te gandesti = parca se mizeaza un pic prea mult pe imaginea de erou perfect. Cu toate astea, finalul asa cum o fi el, cu o usoara tenta lacrimogena (suna prea superficial fata de film da' nu am alta exprimare la indemana acum), prinde. Are tensiune, are lacrimi, are metafora, are de toate ... it's high level. In plus la general vorbind, faptele in sine din toata povestea asta, in care partea principala a fost deconspirarea unui numar impresionant de spioni din vest din asa zisa Linie X a KGB-ului, si un nivel fara precedent de informatii primite vis-a-vis de date in teorie secrete detinute de rusi despre cei din occident, se pare ca au existat la acelasi nivel din film si in realitate.

Trebuie sa mai zic si ceva despre movie-making, cu riscul sa ma lungesc ( cica nu stiam ce sa scriu :)) ) pentru ca merita. Imaginea are alternante - uneori pare banala, poate chiar prea banala, parca ai avea imagine de documentar fara pretentii. Alteori insa, cade in extrema cealalta, e absolut superba : is niste travellinguri luate din racursi, mergand cu camera in spate si urmarind personajul, scena cu grilajul din inchisoare spre final care coboara intre cei doi, panoramarea din fuga spre Finlanda si dupa scena de noapte, realmente metaforica, cu luna finlandeza din capatul soselei inzapezite, la fel scena de inceput cu un gros-plan pe lup + scena de final si iesirea in end credits cu red on white .. si mai sunt .. (poate suna ca bat campii pe-aici, dar efectiv is scene care chiar .. nush .. in tot contextul filmului cel putin contribuie poate inconstient la starea care ti-o creeaza). Muzica e compusa de Clint Mansell - din punctul meu de vedere unul din compozitorii de top de muzica de film la ora curenta ( "The Fountain", "Requiem for A Dream", etc ) . Nu e ceva care sa-ti sara in urechi ca sa zic asa, dar e acolo, se simte atat cat trebuie si cand trebuie + pe langa asta la coloana sonora se mai adauga si bucati din hiturile anilor '80 + mai vechi ca sa mai adauge la atmosfera. Apropo de asta, n-am putut sa nu remarc o grija destul de evidenta la detalii. E o scena destul de putin importanta cu o fotografie care daca nu ma-nsel se face cu un aparat Zenit, care daca stau si cotrobai prin casa cred ca am sanse sa gasesc un model identic + masinile ... Nu-s cine stie ce mare cunoscator sau innebunit dupa masini, dar cand eram destul de mic = in jurul lui '91 - '92 am avut ocazia sa stau cateva luni pe la vecinii nostri de peste Prut ( long story ). Tin minte destul de clar cam ce masini circulau = modelele de Lada, Volga, etc, care in mare se vad si in film. In plus, Volga era masina de high-level ca sa zic asa = n-avea oricine, iar cine avea automat era more or less suspect de calificativul "asta-i KGB-ist" :)) (apropo de film) . Motivatia din cate imi mai aduc aminte era ca se statea la coada de asteptare ca sa-ti vina o Volga daca aveai cu ce s-o cumperi. Main car pentru mai toata lumea era Lada & Zaporojetz. Na .. nu mai stiu .. it's long ago, & cum ziceam cred ca aveam vreo 9 ani pe-atunci.

Am lasat la urma, o precizare care probabil mergea in paragraful anterior ( sau acolo intra de obicei la cum imi structurez eu intrarile :) ) dar in cazul de fata, am fost atat de placut surprins de aspect incat merita sa-l accentuez in final ( in plus nu prea stiu cum sa-nchei :) ). Nu-s cine stie ce fan Emir Kusturica in ceea ce priveste filmele facute de mentionatul, dar habar n-aveam ca pe langa activitatea regizorala, omul in cauza mai si joaca din cand in cand. Rolul facut aici - colonelul rus - mi se pare absolut perfect. Cu riscul sa sune a exagerare, cred ca e unul din cele mai bune roluri care le-am vazut vreodata. Nush, eu zic ca surprinde excelent o nuanta de caracter de om aparent dus cu capul, si poate nu chiar aparent ci chiar dus, dar care undeva deep down below in ciuda unor actiuni uneori inexplicabile sau discutabile, chiar pentru el insusi, are un trigger de ratiune foarte clara si precisa care pe de o parte il face sa incerce sa evite pe cat posibil afectarea celor din jur (sau s-o repare in caz ca a produs-o), iar pe de alta sa mearga mai departe orice s-ar intampla. Poate suna prea criptic, dar in urma vizionarii filmului ar trebui sa fie mult mai clar :)

Rating: 5 out of 5

Cum sursele de YouTube nu par a fi chiar cele mai oficiale canale, o sa dau si trailerul original francez si cel mai nou pentru lansarea in US (sper ca macar unul supravietuieste):