marți, 26 iulie 2016

Star Trek: Beyond (2016) ... and beyond ST Beyond



Sunt putine de spus despre "Star Trek: Beyond" ... de bine. De fapt mai nimic. Pana si posterul mi se pare slab. Nu am mai fost demult asa dezamagit de un Star Trek. Intrebare: Ce faci daca ai de scris un story pentru Star Trek si n-ai idei? Raspuns: Reciclam. Ce e penibil e cand faci asta fix dupa ce-am vazut in filmul anterior din serie o re-inventare de personaj negativ clasic (Khan), unde referintele la trecut au avut stil si suficient de multa originalitate. Pentru cunoscatori ce avem in Beyond e de fapt more or less backgroundul original al lui Khan (ca na ... filmul trecut nu l-a mai folosit), pus in spatele unui alt personaj negativ si aranjat intr-un revenge story simplist...

In partea de intro vedem cum Enterprise se prabuseste faramitata pe o planeta indepartata in urma unui atac al unei rase aparent necunoscute, condusa de un individ biped cu alura de "evil alien" care vrea sa puna mana pe o arma aflata intamplator la bordul navei. Context: long ago o alta nava a Federatiei naufragiaza pe aceeasi planeta parasita, care ramane parasita inca mult timp, suficient cat capitanul sa dezvolte o mutatie care-i prelungeste viata in paralel cu o dorinta de razbunare crancena pentru ca a fost uitat intr-un colt de galaxie. Spoiler: who's the "evil alien"? ... daca nu te prinzi instant cand vezi prima data epava navei in film. Sunt o gramada de alte chestii insa de care e greu sa te prinzi. Sau care nu prea au nici o logica ... Incepand cu de ce n-a plecat individul de pe planeta avand in vedere in conditiile in care comanda o armata intreaga care poate iesi din atmosfera iar cea mai apropiata statie orbitala pe care vrea s-o decimeze e in "flying range" ... And that's only one. Sincer, mi-e efectiv lene sa m-apuc sa insir aici tot restul ...

Dar intr-un film - mai ales intr-un SF - mai poti sa treci peste chestii care nu se leaga. Problema e cand pe langa asta aproape tot restul e varza. De la o regie de "Fast & Furious ... in space" (no joke, avem acelasi regizor de la ultimele F&F) la un montaj si o imagine mediocre, cam tot ce-i pe tehnic mi s-a parut foarte slab pentru un ST de an 2016. Tricky question: ce-i mai rau decat kinetic camera folosita prost ... Raspuns: kinetic camera folosita prost in 3D.

Fara alte comentarii ...
Rating: 2 out of 5 (obiectiv ... subiectiv: 1.5)





Now, beyond ST Beyond ... Daca-ti place "Star Trek" recomandarea mea e sa stai departe de dezastrul din filmul asta. Skip it. Go see Tarzan in loc. Sau altceva. Nush ...
Daca n-ai vazut nici un "Star Trek" pana acum nu-ti strica impresia cu Beyond. Intamplator, intr-un alt context am facut recent un rezumat al ce merita de vazut din "episoadele de cinema". Orice din urmatoarele e way beyond Beyond (in directia pozitiva)...

The old generation - Kirk & co.
  • ST II: The Wrath of Khan (1982) - Din punctul meu de vedere e cam vechi si depasit, dar are probabil cea mai mare baza de fani. Din cauza asta is multe situatiile cand apar tot felul de referinte more or less obvious la filmul asta si scene cheie din el.
  • ST IV: The Voyage Home (1986) - Iar cred ca e vechi si depasit, dar are probabil cel mai funny subiect: time travel pentru a duce o balena in viitor cand specia nu mai exista (no other spoilers); 
  • ST VI: The Undiscovered Country (1991) - L-am vazut very long ago si nu-mi mai aduc aminte prea multe in afara ca mi-a facut cea mai buna impresie din cele cu generatia veche + clar cel care a "imbatranit" cel mai bine filmic fiind si cel mai nou. 
The next generation - Picard & co.
  • ST VII: Generations (1994) - Dragut pentru nostalgici. Face trecerea intre generatiile vechi cu un meeting intre Picard si the old Kirk. Multa lume zice ca e slab, dar eu zic ca e acceptabil. Personajul negativ e construit bine, filmul are un pic de life philosophy, intr-adevar treneaza parca prin prima parte, deci not the best dar overall merge. 
  • ST VIII: First Contact (1996) - Must see. Locul 1 in topul personal. Borg + time travel + first alien contact for humanity = probabil cea mai buna poveste din toate.
  • ST X: Nemesis (2002) - Must see. Mi se pare cel mai underrated Star Trek si pe nedrept. Critica a dat cu el de pamant, dar nu merita. Are unul din cele mai bune personaje negative, poveste suficient de originala (inclusiv o side story) si e probabil cel mai alert din seria asta (= nu plictiseste).
The new generation - Kirk & co.
  • ST XI: Star Trek (2009) - Must see. Revenire la echipajul original cu o poveste foarte faina de impartire a axei temporale. Poate un pic cheesy, dar in limite decente. Locul 3 in topul personal;
  • ST XII: Into Darkness (2013) - Must see. Probabil ST-ul care s-ar incadra cel mai bine la "romantic" (din pdv curent, nu povesti de amor) = strong revenge story, un alt Khan is back = multe referinte la ST II integrate foarte fain si probabil cel mai fain soundtrack. Locul 2 in topul meu.

sâmbătă, 23 iulie 2016

Time Lapse (2014)



De o vreme incoace incerc sa ma mai feresc de time travel movies pe ideea ca vreau candva sa-mi aloc timp pentru scris un short story si ma tem sa nu fiu influentat. Deci am avut dubii mari cu "Time Lapse", dar pana la urma am cedat. Nefericita idee, iar tre' sa-mi regandesc partial subiectul propriu. Cu alte cuvinte ce am vazut e una din putinele abordari a temei care merge pe o idee de fond mai putin uzata (poate chiar cea mai putin uzata): time travel fara ... time travel efectiv. De ce-ar fi nevoie sa calatoresti in timp cand poti trimite un mesaj? E nevoie doar ca destinatarul (poate chiar tu) sa-l primeasca ...

Un alt titlu care imi vine in minte acum e "Deja Vu" care partial foloseste acelasi concept. Spre deosebire de "Deja Vu", "Time Lapse" e un indie de buget foarte mic, in care cam 3 actori duc tot filmul turnat in mare parte intr-un apartament. Tot spre deosebire de "Deja Vu", "Time Lapse" sta pe pozitie - n-avem un Denzel Washington care trebuie musai sa ia personal masina timpului ca sa "save the day". Pentru ca n-avem nici o masina a timpului. Ce avem in "Time Lapse" e un aparat foto gigantic, gasit de trei tineri in apartamentul de vis-a-vis a unui complex in care locuiesc, care in fiecare seara la ora 20:00 ia o poza a sufrageriei lor, dar cea de a doua zi - un fel de "Early Edition" in varianta limitata - ca sa mai dau o referinta :) . Dar aici respectivii ajung cumva la concluzia ca nu trebuie sa schimbe viitorul, ci mai mult e musai sa actioneze in asa fel incat sa se intample. Asta ar fi unul din minusurile care mi se pare ca genereaza cele mai mari gauri in poveste. Cumva insa, filmul se construieste ca un soi de puzzle, unde probabil in final daca stai sa iei toate bucatelele gasesti ceva explicatii ( si probabil alte gauri :) ). Eu n-am avut timp de asta + as usual, no spoilers ;)

Ideea e faina, dar trecand un pic strict in zona de cinema, se vad multe probleme date de nivelul subbugetat al productiei. Probabil cele mai mari tin de script, care se vede ca mai putea beneficia de curatat replici stupide pe alocuri, dar se intind cam peste tot ... production level si chiar actori. Overall, not bad but could've been much better ...

Rating: 3 out of 5





luni, 18 iulie 2016

"The Windup Girl"


Dupa cum se observa de ceva vreme nu mai apuc sa scriu la frecventa "standard" de one entry/week, care mi-am fixat-o ca target de cand am pornit blogul asta. But I'm counting ... Am o intarziere de 6 intrari pe 2016 pana acum, pe care ma amagesc ca o s-o recuperez vara asta. Problema e ca nu prea mai apuc sa vad macar un film pe saptamana, inclusiv cea tocmai incheiata. In schimb tocmai am reusit minunea sa-mi termin "the travel book" = un roman pe care-l citesc cu pauze lungi cand am de stat prin vreun aeroport sau sunt in avion, tren, etc. Nota explicativa: am observat la un moment dat ca n-am randament prea grozav la lucru in tranzit si cum in restul timpului nu mai apuc sa citesc decat scientific stuff, am decis ca beletristica primeste exclusivitate la travel time. Deci, revenind, lucky me ... n-am film saptamana asta, dar am carte: "The Windup Girl" de Paolo Bacigalupi - Hugo & Nebula winner in 2010.

Daca-mi mai aduc bine aminte, premiile amintite au fost o parte din motivul pentru care am cumparat cartea. Cam dezamagitor as zice, comparativ cu alti Hugo winners, dar sa intram un pic in subiect mai intai. Actiunea e situata intr-un viitor in care putine tari pe glob mai au o productie proprie, naturala de alimente, piata fiind dominata de diverse companii cu activitate in specii artificiale si modificari genetice (incluzand fiinte vii). Situatia vine pe fondul unor epidemii transmise prin infestarea alimentelor care aparent au decimat o mare parte din populatia de pe glob. Mai putin in Thailanda, locul de desfasurare al romanului, unde Ministerul Mediului e un soi de forta armata condusa cu mana de fier care reuseste sa pastreze stabila situatia tarii bazandu-se pe o banca de gene secreta, pe care ar vrea sa puna mana multi straini. De aici se construieste o intriga politica in care de cealalta parte avem Ministerul Comertului, punct de intrare in tara pentru tranzactii mai mult sau mai putin ortodoxe. Si undeva pierduta in mijlocul povestii asteia apare si "the windup girl" - Emiko, o fata creata artificial cu scop de secretara (made in Japan), produs interzis pe piata de import, dar ajunsa cumva de la functia ei initiala in proprietatea unui patron de bordel. Personaj aparent minor, dar care cum scrie parca si undeva pe coperta, ajunge la un moment dat sa aiba un impact hotarator in destinele regatului ...

Dar asta se intampla dupa multe multe multe capitole, din totalul de 50. Fara spoilers, cred ca e romanul cu cea mai lunga intriga din ce-am citit in cati ani am. As putea zice ca se-ntinde aproape pana undeva dupa jumatate. Poate exagerez, dar desfasurarea pana intr-un punct cheie in care "the windup girl" ajunge in sfarsit oarecum in postura de personaj principal mi s-a parut doar constructie pentru ce urmeaza. E un roman foarte descriptiv si foarte vizual, ceea ce contribuie la unele lungimi care uneori mi s-au parut usor exagerate. Daca stau de fapt bine si ma gandesc, stilul autorului cam pe asta e bazat in captarea atentiei - ai o bucata lunga in care povestea avanseaza lent dupa care esti lovit cu cate o secventa soc, cel mai des o moarte neprevazuta a la Game-of-Thrones, care sa te tina prins. In afara de intorsaturile de situatie de durata scurta, singura parte mai consistenta de remarcat e un dialog constant cu o stafie, sau in functie de interpretare: propria constiinta a unei membre a corpului de garda din Ministerul Mediului care e unul din cele cateva personaje care avanseaza de la secundar la principal pana in final de roman. Care final te cam lasa in plop, dar am zis ca ma abtin de la spoilers ...

Ca verdict, cred ca e unul din putinele cazuri de carte unde o ecranizare are sanse maxime sa fie mai buna decat materialul scris. N-am stiinta de vreuna planificata, dar romanul e relativ recent. Cam atat pentru azi, back next time with hopefully a good movie ...

duminică, 10 iulie 2016

Lo chiamavano Jeeg Robot (2015)



"Jeeg Robot" face parte dintr-o serie de nisa de "super-hero" movies care pe timp ce trece prinde din ce in ce mai mult teren, si as putea sa zic ca bate de departe mainstream-ul = Marvel + DC. Ca sa clarificam, ar mai intra aici "Defendor", "Kick-Ass" (primul) si mai sunt si altele care nu-mi vin acum in minte. Caracteristici esentiale = the "super-hero" n-are neaparat super-puteri sau sunt unele simple (no Ant-Man material here), si e deseori mai mult un anti-hero pana ce-si da seama de "the true call of doing good, saving the world, etc, samd" ... daca-si da seama. Cam asta avem si aici. Enzo Ceccotti e un tip suparat pe viata, fara prieteni, care traieste din mici escrocherii. Intr-o zi, fugarit de niste tipi aparent mai rai ca el, dupa o baie cu ceva deseuri de natura necunoscuta in Tibru, ajunge aparent indestructibil si cu ceva mai multa forta in brate. Urmeaza cateva conflicte cu o banda locala, un super-villain, bombe, romance, drama, si altele. Filmul e funny, consistent, pe alocuri as zice chiar touching. Actorii isi fac treaba excelent. Pana si partea de productie iese surprinzator de bine pentru un indie. Ceva totusi parca parca lipseste ... Dar sigur nu-i sigla Marvel din intro :) ...

Rating: 4 out of 5





vineri, 8 iulie 2016

Swiss Army Man (2016)



Avand in vedere ca nu mai apuc sa scriu o sa incerc (temporar) o abordare cu intrari scurte si concentrate dar sper mai dese. "Swiss Army Man" e genul de film care vrei sa-ti placa, dar cumva face tot posibilul sa nu se-ntample asta. E clar un experiment facut de cei doi tipi care semneaza regia si scenariul si trebuie luat ca atare. Contextul la baza e extrem de simplu, fiind cazul clasic al naufragiatului care o ia mai devreme sau mai tarziu pe ulei, trecand prin toate fazele "standard": ganduri suicidale, introspectie a vietii proprii, gasirea unui coabitant "viu" oricare ar fi acesta ... Filmul practic se dezvolta pe ultima parte din cele de mai sus, dar spre deosebire de "Cast Away" aici nu avem o minge Wilson, ci chiar un coabitant uman, sub forma unui cadavru zombificat. Practic toata povestea sta in interactiunea celori doi actori: naufragiatul (Paul Dano) si partenerul sau de "solitudine" (Daniel Radcliffe), variind constant de la drama la comic. Unde drama cu mici exceptii e decenta, iar comicul cu mici exceptii e indecent. N-am neaparat o problema cu ultima parte, dar asocierea cu prima face rezultatul deseori ciudat. Spre final am crezut ca asist intr-adevar la o mica bijuterie in care toata bascalia de la inceput poate prinde un sens pe care sa-l dea chiar privitorul in functie de interpretare ... dar nu, experimentul hotaraste sa arunce finalul intr-un comic derizoriu in care (spoiler) nu prea ti se lasa urma de indoiala ca zombie "vii" chiar exista.

Rating: 3 out of 5