Untraceable (2008) ... more or less about it ...

Unul din motivele secundare pentru care am pornit blogul asta a fost faptul ca nu mai apucam sa vad un film cu lunile (fata de perioade mai .. fericite .. din "tineretea indepartata" = liceu, gimnaziu, etc). Cu alte cuvinte ar fi trebuit sa aiba rol de factor motivational pentru a vedea macar one movie/week. In mare a functionat... Problema e ca in general functioneaza la limita = e chiar one movie/week si intamplarea face sa nu fie chiar cea mai "fericita" alegere uneori. Cu toate astea am reusit sa evit sa fac vreun comment soldat cu vreun calificativ de 1 din 5. Nu ca ar avea vreo relevanta prea mare aprecierea aia din coada care ma tot bate gandul s-o scot de tot, dar ideea e ca - sper - sa nu fi adus totusi in discutie vreun dezastru total, pentru ca totusi imi place sa cred ca blogul curent nu ar avea rol de warning asupra ceva ci mai mult de recomandare pentru ceva anume. Revenind la ce ziceam, ca in multe saptamani n-am prea avut de ales relativ la ce postare sa fac, am recurs de cateva ori la solutii de backup = filme vazute cu mai mult sau mai putin timp in urma. Bine... totusi unde vreau sa ajung... Ajung la subiectul de saptamana asta, care n-ar fi trebuit sa fie cel din titlu. Ma gandeam sa folosesc un subiect de backup - mai exact o postare despre "Star Trek" tratat la general. M-am razgandit insa in cele din urma din simplul motiv ca nu am timp sa scriu acu' despre "Star Trek", si mi-ar parea al naibii de rau s-o fac pe fuga. Relativ la "Untraceable" n-am insa nici o mustrare de constiinta in sensul asta...

Oki, dupa o introducere kilometrica care tine mai mult de partea de "less" din "more or less" din titlu, anunt ca in continuare voi continua probabil mai mult tot spre partea de "less" pentru ca.. nush.. "Untraceable". Ce as putea sa zic despre "Untraceable" ? E un thriller. Serial killer type thriller. Am vazut destule filme bune de genul asta, "The Bone Collector", seria Hannibal Lecter dupa Thomas Harris (mai putin ultimul), "88 Minutes" mai recent desi nu foarte stralucit si altele. Oricum prefer in general un gen vecin = film politist a la Agatha Christie, iar in minte imi vine aici "Midsommer Murders" ca serie, desi nu mai apuc de mult sa ma uit la asa ceva. In fine, asta nu schimba cu nimic faptul ca titlurile mentionate sub eticheta thriller + altele stau destul de bine calitativ si probabil ar merita o vizionare. In ultima vreme insa, si aici intra si cazul "Untraceable", nu pot sa nu observ ca genul a ajuns sa se apropie din ce in ce mai mult de alt vecin si sa se departeze de cel mentionat. E vorba de slasher horrors. As putea risca chiar afirmatia ca s-a lansat moda "Saw". Cam orice thriller care are ca subiect un serial killer, uita ca nu-i horror, si tine musai sa socheze prin cateva scene a naibii de dure. Ok, paranteza la paranteza, paremi-se ca am mai zis-o pe undeva, "Saw" daca ar fi mai taiat din agresivitatea vizuala ar fi fost probabil un thriller destul de bun. Asa, din punctul meu de vedere ramane un horror mediu care se cam duce la vale cu fiecare nou episod. Revenind un pic totusi la "Untraceable", desi pastreaza totusi limitele in comparatia cu "Saw", cam sufera de acelasi defect major. Despre ce e vorba ? Saptamana asta am mai vazut un film (deci teoretic as avea de ales din doua, dar...). Unul mai prost ca "Untraceable" (de fapt chiar mult mai prost...). E vorba de "Friday the 13th - Part IV" - slasher horror din '84 (don't ask ce m-a apucat.. ca nici eu nu prea stiu..). O singura parte a fost buna in filmul asta, si anume ca am realizat totusi ca nu are "defectul major" din "Saw", "Untraceable" si altele. Defectul asta nu sta in scenele mult prea dure, desi si asta e departe de a fi o "calitate" in ce ma priveste, chiar si pentru "Saw" ca horror, nu mai vb de thrillere ca "Untraceable". Defectul sta in cat de mult se insista pe scenele astea ca durata in timp (iar, in "Saw" mai mult, si in "Untraceable" ceva mai putin, dar totusi se insista). Pe mine personal ma depaseste motivul. Nu inteleg de nici o culoare cam ce naiba se vrea a se obtine dintr-o scena extrem de dura filmata pe o durata de mai mult de un minut chiar si necontinuu ci din mai multe cadre. In ce ma priveste rezultatul e unul singur, si imi place sa cred ca e cel normal = dezgust. Deci, ca sa fiu mai clar, asa ceva 1. nu sperie ca sa zic ca ar fi normal pentru un horror, ci dezgusta, 2. valabil si pentru un thriller, daca s-ar dori o senzatie de dezgust din partea spectatorului, ce e foarte posibil in anumite cazuri, e de ajuns ca scena sa tina cateva secunde, nu sa fie lungita la maxim... ceea ce de fapt ma duce la o reformulare de la dezgust la dezgust pronuntat care chiar nu prea vad pe unde-si are locul intr-un film, decat in cazuri foarte foarte foarte rare, daca subiectul chiar o cere neaparat. Inchei toata analiza asta cu o precizare, legata de faptul ca desi... "Vineri 13 partea 4" din '84 duce "lipsa" de scene extreme, si chiar si cele .. "normale" pentru un slasher horror au in general o durata minima, aprecierea anterioara ca este un film foarte slab, nu are absolut nici o legatura cu asta (ba ar fi chiar o parte pozitiva). E pur si simplu vorba de subiectul si desfasurarea complet cretina. Daca ar mai fi fost si lucrat in stil .. "contemporan" a la "Saw".. ma tem ca ar fi fost chiar insuportabil.

Hai sa zic totusi si cateva cuvinte mai la obiect despre "Untraceable". Pe langa minusurile mentionate, n-as prea avea cum sa fac o apreciere pozitiva, obiectiva, dat faptul ca filmul e bazat pe o investigatie purtata de brigada cyber-crime a FBI, asupra unui caz de crime in serie transmise live prin internet. Evident, partea cu obiectivitatea din fraza de mai sus, e legata de partea tehnica in ce priveste transmisia respectiva, pentru care chiar n-am nici un chef si timp de pierdut sa fac o analiza a cat de plauzibila si realizabila si de neoprit ar fi in termenii prezentati de film. Chiar daca e doar un film, si in general evit sa fac aprecieri legate de partea de realism, care in multe cazuri ar fi lipsite de sens, in unele situatii in care filmul se chinuie tocmai sa para cat mai veridic - ca aici - raportarea la asa ceva isi are locul. In concluzie, ma indoiesc ca orice persoana cu ceva background in IT ar fi convinsa de asemenea "realizare" tehnica, macar din punctul de vedere a sustinerii a cateva milioane de accesari pe un stream video live (anonimizat cik...) in vreo doua ore. E mai mult decat suficient ca sa inchei cu partea asta.

In final, ca sa ma departez totusi un pic de aprecierile de pana acum care e posibil sa fie cam la fel de subiective pana la urma ca si cele de saptamana trecuta, as remarca totusi ca puncte pozitive rolul principal facut de Diane Lane si ritmul destul de alert al filmului care macar nu te plictiseste (desi din atata viteza cam lasa senzatia de taiat cu foarfeca la final, chiar daca nu stiu cum ar mai fi putut continua inca vreo doua trei minute). Cred ca e suficient pentru subiectul curent, nu de alta, da' incepe sa-mi para rau ca n-am inceput sa scriu despre "Star Trek" daca tot am scris atata.

Rating: 2 out of 5

Birth (2004)

E singurul film vazut saptamana curenta si asta e motivul principal pentru care tura asta ma opresc asupra lui (pentru ca altceva nu am "la dispozitie" pe moment si ma enerveaza sa vorbesc din "memoria indepartata" fiindca risc sa incurc borcanele). In mod normal as fi evitat sa scriu despre "Birth" in favoarea unei alte optiuni pentru ca stiu de la randul asta ca o sa fiu al naibii de subiectiv de aici incolo.

De ce sunt subiectiv ? Pentru ca, tema principala a filmului, in mare parte se apropie de niste opinii/convingeri destul de puternice in ce ma priveste si care I'm sorry da' n-am absolut nici un chef sa le dezvolt aici (sau in alt context). Singurul lucru care-l mai spun e ca sunt multe filme care intra in categoria asta: "Donnie Darko" as zice ca s-ar apropia prin anumite interpretari, "The Jacket" e deja mult mai aproape, iar "Birth" ... ok . gata cu partea asta. In consecinta o sa rezum intr-o fraza tot subiectul filmului = ea si-a pierdut sotul acum 10 ani, vrea sa se recasatoreasca, dar se pare ca sotul (the dead one) nu prea e de acord - principala problema fiind insa ca isi manifesta dezaprobarea prin forma unui pusti de.. 10 ani.

Foarte posibil, ca mare lucru nu s-a inteles din ultima fraza, sau cel putin e foarte lapidara. No problem, solutie exista - see the movie :-p . Warning (ma chinui sa fiu obiectiv): nu e un film care sa prinda cred la toata lumea; e foarte posibil sa fie considerat cam boring de multa lume - are ceva lungimi, cine stie ce actiune (in sensul pur) nu e, ma rog... pana la urma e o drama din punctul meu de vedere. In ce ma priveste a prins, si inca bine... Ce n-a prins in ce ma priveste e Nicole Kidman, unde is iar subiectiv, pentru ca nu-mi place in general. Ma rog, in fine, rolul facut in cazul de fata e ok sa zicem (pesemne de vina e ca-i roscata si nu blonda :-p - am zis ca-s subiectiv azi, din toate pdv, shoot me).

Ce e de remarcat pana la urma e modul cum e lucrat filmul ca imagine, coloana sonora si chiar desfasurarea ceva mai lenta in aparenta sa zicem. Coloana sonora e presarata cu teme simfonice (pian in mare parte), care pica extrem de bine in context cand sunt folosite. Ca imagine, ce pot zice e ca imi pare rau ca am vazut filmul in timpul zilei (si n-am jaluzele), pentru ca ar merita probabil o vizionare numai din cauza asta. Sunt multe... compozitia unor scene parca ar fi un tablou de pus in rama, e un joc de umbre in multe cadre, secvente de contrast de la "mort" la "viu", si ce-i mai important, la alternantele astea se adauga si tonul coloanei sonore mentionate... oricum ar fi probabil mult mai mult de zis aici, dar nu ma consider expert in asa ceva nici pe departe. Filmul arata foarte foarte bine ca o concluzie.

N-o s-o mai lungesc, pentru ca asa cum am zis in start, nici nu prea aveam chef sa scriu, si nu din motiv ca filmul nu mi-ar fi placut.. asa ca:

Rating: 5 out of 5 - total total subiectiv (-1 probabil e mai aproape de adevar)

The Incredible Hulk (2008)

Cand am auzit ca urmeaza sa apara o continuare (cum am avut impresia initial) la versiunea din 2003 am fost relativ surprins, avand in vedere ce esec mare, verde si rasunator a fost la vremea respectiva. Am vazut un trailer dupa asta si m-am prins ca nu-i continuare... E un soi de remake (more like a refurbishment...) la 5 ani diferenta. Cam asta se doreste. In continuare insa am ramas la fel de surprins.. cauza - nu cred ca as fi facut ever vreo asociere Edward Norton - Hulk de capul meu.

Filmul continua seria recenta de superhero movies pe licenta Marvel (= X-Men, Fantastic Four, Spider-Man sau Iron Man mai nou; Batman si Spiderman tin de concurenta = DC Comics). Parca am mai zis-o si cand am scris despre "Jumper", da' nu-s chiar sigur asa ca o sa ma risc sa ma repet ca nu m-a prea atras niciodata genul asta de film ( cu exceptia Batman - unde am avut norocul sa vad ceea ce consider pana in prezent cea mai buna varianta contrar parerilor generale - "Batman Returns" din '92, pe vremea aia la cinema, si am ramas cu o impresie a naibii de puternica - presupun ca din cauza varstei :) ). Despre Hulk, asta din 2008 ce-as putea sa zic... E evident mare, verde si urla, da' parca ceva mai bine fata de cel din 2003 care a fost cam... patetic de-a dreptul. Scenariul e evident mai bine lucrat, dar e la fel de evident inainte de a vedea filmul ca mare lucru n-ai sa afli in plus ca subiect fata de trailer = reteta clasica de prim superhero movie dintr-o serie:

• origine: in cazul de fata e scurtata la nivel de generic (in mod normal de altfel, avand in vedere ca am mai vazut-o odata in 2003 - desi sincer mare lucru nu-mi mai amintesc de-acolo)


• evolutie: sau intriga, sau cum se impaca supereroul cu noile upgradeuri dobandite = fuga dupa regasirea calmului interior si adaptarea la conditii normale de existenta (a naibii de greu, mai ales partea cu calmul, pentru ceva mare, verde si furios = cazul curent)


• the girl: sau partea romantica - pe scurt Liv Tyler in cazul de fata intr-o postura oarecum apropiata in unele ipostaze de Naomi Watts in ultima versiune de King Kong


• the bad guy: Tim Roth care evident ajunge sa aiba parte de super-powers comparabile cu Hulk (a se evita trailerul pentru ca nu mai ramane nimic din film daca se vede si partea asta)


• final conflict: sau the good (green) guy vs. the bad guy, si o sa las cititorul intr-o enigma de nepatruns fara sa dezvalui cine iese victorios

Deci, in ciuda tonului acid, filmul e bun ca film. Dar, pur si simplu nu ai cum sa ridici prea mult oricat te-ai chinui un subiect facut tipic dupa reteta anterioara. Pe mine sincer daca n-as sti la ce sa ma astept, m-ar plictisi ingrozitor. Partile bune, is actorii care sunt cam in numar de 4 in mare pe durata filmului, pe langa cei mentionati se mai adauga si William Hurt - restul fiind vreo doua trei roluri secundare si mai multe ultra-secundare = tind la figuratie. Partea de intriga e din punctul meu de vedere cea care ridica filmul cel mai mult, si n-are sens s-o dezvolt pentru ca as spune chiar tot. Regia - Louis Leterrier ("The Transporter" 1 si 2) - se simte fix ca in filmele mentionate in paranteza = incepe bine, partea de intriga chiar e interesanta pana la un punct dupa care da - pe romaneste - in cafteala comerciala clasica 100%. In mod normal, asta tine mai mult de scenariu, nu de regie, dar nush de ce am impresia ca regia a avut ceva influenta in cazul de fata (poate ma insel). Alte amanunte (minore): aparitia din nou a lui Lou Ferigno (Hulk din seria TV din anii 80) pe post de paznic ca si in varianta 2003, o ironie la adresa Hulk 2003 apropo de pantalonii mov - unul din subiectele hilare de atunci, Robert Downey Jr. pe post de aparite scurta a lui Iron Man (care inca nu l-am vazut) in final lasand loc de continuare cooperativa la ambele fiilme si altceva nu-mi mai vine in minte acuma...

Cum am zis, filmul e bunisor ca productie in ansamblu, cu toata tona de efecte - nu-i bazat numai pe asta (desi e destul...), si as zice poate chiar recomandat daca nu cauti neaparat ceva nou si vrei doar vreo doua ceasuri de relaxare, dar in ce ma priveste is si o sa fiu cam subiectiv intotdeauna relativ la ponderea subiectului intr-un film.

Rating: 3 out of 5

The Lost Room (2006)

Nush daca am mai spus-o sau nu dar.. - TV-u' for me se rezuma la un post de SF series, si ala pe apucate 85%, 10% snooker, si ce ramane cate un film sau stire ratacita sau un meci pe post de fond sonor. In concluzie, nu ca ar fi asta singurul motiv (desi e suficient cred), n-am avut si n-o sa am prea multe intrari in blog pentru made for TV stuff. Totusi, in lipsa de orice gen de film vazut saptamana in curs (care e evident cea trecuta, la ora asta imposibila) o sa fac o exceptie. "The Lost Room" e o miniserie in 3 parti sau 6 episoade. Eu am prins-o in ultima varianta, relativ recent (cum am zis pe apucate = cu ceva lipsuri).

Filmul are probabil unul din cele mai originale subiecte care le-am vazut in ultimii nu stiu cati ani. In principiu daca ar fi de facut o incadrare ar intra la SF, desi poate sta clasificat bine mersi si la drama sau thriller. Oricum SF in cazul de fata nu e "Star Wars" type - not on Earth + aliens + nave spatiale + ... ci mai mult ceva in stil "Invisible Man" - on Earth + no aliens (parca nu erau...) + mijoace de locomotie normala. Care-i subiectul si de ce-i SF atunci ? Evident, in subiect efectiv n-o sa intru, cum n-o fac de obicei, dar ce e SF... s-ar putea face inteles printr-o explicare pe scurt a titlului (care evident are legatura cu subiectul, deci deja ma contrazic).

"The Lost Room" - camera disparuta, e o camera a unui motel undeva la marginea unui orasel semi-abandonat pe marginea unei autostrazi din New Mexico si e ... disparuta = nu (mai..) exista. "mai" e pentru ca nu retin exact daca se face vreo referire precisa la fosta existenta a camerei prin film - care oricum ar fi, e interpretabila. De altfel, multe aspecte din film sunt interpretabile, dar n-am de gand sa ma opresc la asta acum. Toata povestea din cele 3 parti/6 episoade debuteaza - alta exprimare mai buna n-am gasit la ora asta - in jurul cheii prin care respectiva camera e accesibila. Cum e accesibila daca nu exista ? Simplu, prin orice usa cu o broasca standard la care cheia respectiva s-ar potrivi (ca idee e ceva in genu' cum erau prevazute usile cu clanta din apartament pe vremuri la noi din start, habar n-am cum se dau in folosinta acuma, pp ca depinde de constructor). Deci revenind, bagi cheia in broasca, deschizi usa, oricare ar fi ea, si ai in fata ta camera de motel. In concluzie, am facut o minima demonstratie pentru partea SF :) (care merge mult mai departe). Nu mai zic decat ca din camera poti iesi unde vrei intr-o locatie cunoscuta, dar de ce e mai original nici nu m-am atins. Probabil, prea mult interes n-ar starni ideea de mai sus (pe mine personal m-a lasat rece, e cam ce stiam inainte sa vad filmul, de asta e 2006 langa titlu si scriu in 2008), ceea ce ma face sa ma gandesc daca n-ar trebui sa intru in subiect mai mult, dar as strica tot farmecul. Prin urmare n-o sa dau mai multe detalii. Tot ce pot sa spun, e sa insist pe faptul ca toata ideea relativ la camera e o parte mica dintr-o poveste mult mai complexa, originala, si care nu tine numai de SF cum ziceam in start.

In ce priveste restul, pentru o productie TV no comment. Sunt multe filme for big screen mai proaste tehnic vorbind si nu numai (dar asta nu-i chiar ceva nou). Distributia include si nume cunoscute ( pentru astia mai obsedati de cinema ca mine cel putin :) ) - Julianna Margulies, Kevin Pollak, etc. Ma rog, in definitiv de la rolul principal - Peter Krause (vazut prima data in ce ma priveste) - pana la toti restul, castingul tinde la perfect. Tehnic, imagine ok, efecte atat cat trebuie si cum trebuie, sound superb cel putin coloana sonora - sunt curios daca reusesc sa gasesc tema intreaga pe net :-p asta-i partea de opening: Sintetizand pe scurt toate aspectele astea, la care se adauga si partea de location management/art direction (ma refer in special la locatiile izolate si cum sunt integrate in subiect de-a lungul filmului), rezultatul ar fi ca mi-am propus sa mai vad filmul o data, fie si numai pentru partea de atmosfera care e conturata perfect.

Ca o concluzie filmul e o mica bijuterie. Iar prin mica, ma refer la propriu, avand in vedere intinderea de numai aproximativ 5 ore. Ar fi fost extrem de simplu, prin prisma subiectului care il are (see it to get it, ca la ce am zis poate nu pare), sa fie dezvoltat la un serial cu nspe zeci de episoade in x sezoane. Din fericire, a ramas (si sper sa ramana) la nivel de miniserie. Pe de alta parte mi-as dori sincer sa vad mai mult, desi personal, cred ca e greu de scos o continuare macar la fel de buna. Loc ar fi fara probleme, dar in ce ma priveste finalul a fost perfect asa cum a fost, pana acolo fiind cred explicat suficient subiectul asta care-l tin de parca ar fi secret de stat :) .

Rating: 5 out of 5

Indiana Jones and the Kingdom of the Crystal Skull (2008)

Mda... Ce pot sa zic ? Ma asteptam sa fie vorba in mai mica sau mare masura de ceva "SF" (cu accent pe " "). Nu ma asteptam insa sa fie vorba chiar de ceva SF (cu accent pe lipsa " "). La fel, ma asteptam sa fiu cam dezamagit, in ideea ca aveam asteptari destul de inalte de la filmul de fata, si de obicei cand te astepti la destul de mult de la un film nu prea primesti ce te astepti sa primesti (fraza are o oarecare logica, garantez :)) ... dar e tarziu, ma doare capu', mai am de lucru, si se vede...).

Bine, nu-i chiar SF in toata puterea cuvantului, adica n-avem nave spatiale care fac loopinguri printre asteroizi (ma rog... daca stau si ma gandesc, mult n-ar mai lipsi..), dar exista elemente destule de SF clasic. Chestia asta + partea telenovelistica + un final cu loc de continuare a la "Terminator 3" = poate o sa mai fie da' nu cu Arnold, sincer nu prea cred ca-si aveau locul. Pe de alta parte, daca le tai, din subiect mare lucru nu prea ramane, deci, nush ce sa spun... Na'.. poate am vazut eu prea multe filme si am inceput sa fiu plictisit de orice. Mi s-a parut o incercare de a scoate bani din reanimarea chinuita a unei francize, unde pacientul e pierdut prin jungla amazoniana si tre' sa recurgem de urgenta la ce mijloace primitive avem la dispozitie, fara sa ne chinuim sa dezvoltam ceva din ele. Ma rog, asta ar fi partea negativa, care poate suna mai rau decat e de fapt... De partea cealalta, aia buna, nu pot spune ca filmul nu pastreaza chiar nimic din farmecul trilogiei originale. Serpii, sau sarpele mai exact, e acolo (scena chiar funny pentru cine mai stie si restul seriei in special), biciul si palaria is acolo, Karen Allen - Marion din primul "Indiana Jones" e acolo, nemtii nu mai sunt acolo dar sunt rusii si senzatia ii apropiata, sunt destule aspecte placute care iti pot aduce aminte cu ceva nostalgie de timpurile cand ai vazut un film din serie pentru prima data (mda... suna cam prea lacrimogen, si nu se prea aplica daca le-ai vazut/revazut saptamanile trecute la TV - which I didn't). Pe ansamblu filmul te tine prins, si pana la urma plasarea SF-ului in contextul in care e plasat, pare o ipoteza destul de interesanta asupra unor aspecte efective (ceva in genul impresiei "Da Vinci Code" facand o paralela) dar... cam SF.

Scriu chiar pe fuga rau de data asta, deci ma tem c-o s-o mai scurtez. Rolurile is ok. Mi-era un pic frica sa nu vad ce-am vazut in "Supravietuitorul" cu Sergiu Nicolaescu, relativ la Harrison Ford = rol fortat si chinuit, dar nu e cazul. Evident, nu e chiar Indy de acu' 20 de ani dar e in regula. Tehnic, multe multe efecte evident. In rest, desi in general directorul de imagine cu care lucreaza Spielberg = Janusz Kaminski, si pe care personal il vad printre cei mai buni in bransa asta la momentul de fata ("Saving Private Ryan", "Schindler's List", "Minority Report", etc), parca n-a adus ceva iesit din comun in cazul de fata. Soundul - tema clasica de John Williams mixata si remixata, e singura chestie care imi suna si acum in urechi cand ma gandesc la detaliile pe partea asta deci mai mult nu mai stiu ce sa zic.

Personal pana la filmul de fata, cel mai mult mi-a placut a treia parte din serie - "The Last Crusade", dupa care prima - "Raiders of the Lost Ark", iar a doua - "Temple of Doom", tin minte ca mi-a placut cand am vazut-o (long ago pentru toate de altfel) dar nu m-a impresionat in asa masura incat sa-mi mai aduc aminte exact cam cum decurge actiunea. Cam acelasi lucru cred ca l-as putea spune si despre "Kingdom of the Crystal Skull" - filmul de fata, peste vreo 10 ani (sau chiar mai putin). Daca stau si ma gandesc acum la ceva similar de data mai recenta, nu-l vad cu mult peste "National Treasure" (oricare din cele doua, desi ca subiect s-ar apropia chiar oarecum de al doilea), dar totusi e peste. In definitiv e un film ce merita vazut, in special pentru cei care le-au vazut pe restul, macar ca sa stie ca n-au pierdut nimic, daca nu pentru mai mult.

Rating: 3 is too low, 4 is too high... I don't know... any of them out of 5